de Gaulle.
Este foarte puţin cunoscută la noi, iar multe dintre lucrări i-au apărut doar după
moartea sa prematură. Aşadar o figură insolită, de evreică luptătoare, pasionată de
creştinism, fascinată de Hristos şi asumând (în mod critic) datele catolicismului. O descopăr
fascinat, îi citesc de câteva luni bune cărţile traduse la noi şi unele idei ale ei mă cuceresc de-
a dreptul. Citatele de mai jos sunt din volumul „Înrădăcinarea” (traducere de O. Nimigean,
Polirom, 2018): „Mila faţă de fragilitate se leagă întotdeauna cu dragostea pentru adevărata
frumuseţe, pentru că simţim intens că lucrurilor cu adevărat frumoase ar trebui să li se
asigure o existenţă eternă şi că, în realitate, nu se întâmplă aşa”.Weil este o surpriză plăcută
şi pentru cei care meditează asupra manierei în care suntem, de regulă, obişnuiţi, să
percepem ideea naţională sau ideea de naţionalism: „Putem iubi Franţa pentru gloria ce pare
să-i asigure o existenţă întinsă atât în timp, cât şi în spaţiu. Dar o putem iubi şi ca pe un lucru
care, pământesc fiind, poate fi distrus şi care devine astfel cu atât mai preţios. Sunt două
iubiri distincte (…), însă numai a doua e legitimă pentru creştin, pentru că numai ea are chipul
umilinţei creştine”.Marele merit al lui Weil constă, cred, în faptul că a reuşit să coreleze şi să
împace Dreptatea şi Caritatea. Sistemul său de gândire este produsul autentic al unei gândiri
creştine venite din partea cuiva cu convingeri de stânga. Înţelegem oare relaţia cu semenul
nostru, cu patria, cu naţiunea, aşa cum s-ar cuveni, adică, spre a mă exprima plastic, prin
ochii lui Dumnezeu? Răspunsul Simonei Weil e acesta: „În materie de orgoliu naţional, nu
doar că există o libertate nelimitată, dar chiar se pare că un fel de datorie îţi impune să faci
exces de zel. Semnele de respect faţă de semeni, mărturisirea propriilor greşeli, modestia,
cumpătarea devin în acest domeniu nişte crime, nişte sacrilegii”. Nu trebuie decât să ne
aducem aminte de discursul politic al anilor ’90 spre a înţelege că unele greşeli se repetă în
istorie. Adrian Mureşan
Darurile lui Dumnezeu
Poate că nu este perioadă mai potrivită pentru noi decât aceasta, dinaintea Nașterii
Domnului de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru toate. Pentru că ne iubește, pentru că ne ține
în brațele Sale, chiar dacă de multe ori, în momentele dificile, nu ne dăm seama cât de mult
suntem ajutați. Și orice cădere, dacă ne smerim și știm că este cu voia lui Dumnezeu, nu ne
cerne în suflet tulburare, ci ne apropie de Hristos. O rugăciune scurtă cu care-i îndemna să se
roage profesoara de religie pe elevi, mi-a rămas în suflet:”Doamne, să nu mă lași jos din
brațele Tale”! Astfel regăsim în sufletele noastre gingășia și curăția copilăriei care-I plac atât
de mult lui Hristos, pe care să I le dăruim la Nașterea Sa minunată! Marilena Asanică
Însemnări din Liturghier ,,În seara zilei de 31 ianuarie 2011, orele 19.25, a
trecut la Domnul, Î.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu. Până în 3 februarie, a stat pe
catafalc în catedrală, unde au venit mii de oameni să-l omagieze. În 3 februarie 2011, un
sobor de 30 de episcopi, în frunte cu P.F. Patriarh Daniel, au săvârșit slujba înmormântării,
după care a fost depus în cripta ierarhilor, sub Sfântul Altar.Toată Piața Avram Iancu a fost
plină de credincioși, pe un ger năpraznic. A trăit între 18 martie 1921- 31 ianuarie 2011.
Din viața parohiei:-24 nov., sărbătorirea credincioșilor născuți în nov;-3 dec., hramul capelei
,,Sf. Nicolae” de la Șc. ,,C-tin Brâncuși”;-6 dec., de Sf, Nicolae,Sf. Liturghie, sărbătorirea
împlinirii a 65 de ani și a frumoasei și rodnicei slujiri a părintelui Nicolae Buda; dulciuri pentru
copii; colind, dna Maria Sabina Marcu;-7 dec., pelerinaj: Lăncrăm, Săliștea Sibiului,
Catedrala din Sibiu, Târgul de Crăciun, Sibiu;-15 dec., concert de colinde (corul de copii al
parohiei condus de pr. Ciprian Taloș și dna preoteasă Petronela Taloș;-18 dec, colind, elevii
Șc. C-tin Brâncuși, Cluj-N.-25 dec., hramul parohiei, Sf. Liturghie, a venit Moș Crăciun, foaia
”Troița”, distribuire gratuită; pachete cu alimente de bază pentru 35 de familii din parohie;
Servicii religioase: Botezuri: Nistor Emilia, Dăscălescu Andreea, Săvan, Suciu Eli;
Înmormântări: Tașnadi Aurelia (80 ani), Acaim Ion (66), Gângă Emil (86),Alb Gheorghe (77);
Preoții Parohiei „Nașterea Domnului”, membrii Consiliului și Comitetului Parohial, cu
ocazia hramului Parohiei și a sărbătorilor Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, vă doresc să
aveți pace și bucurie în suflete și în casă. La mulți ani!
Adresa de internet: http://www.nastereadomnuluicluj.ro Foaie religioasă, distribuită gratuit!
Troiţa
Foaie redactată de Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Domnului”, Cluj-Napoca,
Str. Răşinari 1A
Cluj-Napoca, Anul XII, Nr. 7, Decembrie 2019
,,Vă sfătuim ca în toată casa de creștin să existe Sfânta Scriptură și zilnic să citim
măcar un capitol, două din Sfânta Carte, cu predilecție Noul Testament. Urarea pe care v-o
facem este inspirată din colindele noastre ,,Acum te las, fii sănătos / Și vesel de Crăciun / Dar
nu uita când ești voios /Creștine să fii bun!” Vă urăm din tot sufletul ca sărbătorile Nașterii
Domnului, Anului Nou și Bobotezei să le petreceți cu bucurie și la toate mesele să fie inimi
vesele! Întru mulți ani! Mitropolitul Andrei
Nașterea Pruncului Iisus
Prăznuim din nou, cu bucurie și recunoștință Nașterea Pruncului Iisus ,,Răsăritul cel de
Sus”, ,,Soarele Dreptății” care a descoperit lumii ,,Lumina Cunoștinței”. În acest mod, a fost
evidențiată iubirea fără margini a lui Dumnezeu și purtarea Sa de grijă față de creatura Sa.
Crăciunul, Praznicul iubirii dumnezeiești, este pentru toți prilej de bucurie, de reculegere, de
înnoire, de recunoștință și de mulțumire față de Dumnezeu, prilej de întâlnire frățească a
tuturor în rugăciune și în vers de colind strămoșesc, în biserici și acasă. Fie ca inima noastră
să devină o iesle sfântă, în care să-L găzduim pe Pruncul Iisus, prin curăția gândurilor și a
faptelor noastre, prin dragostea fierbinte față de Dumnezeu și de semeni, prin bună înțelegere
și solidaritate umană. Sărbători fericite și un An Nou binecuvântat! Pr. Valentin Bochiș
Cuvânt de folos
Cu trei lucruri m-am împodobit și m-am sculat frumoasă înaintea Domnului și
înaintea oamenilor: unirea fraților, dragostea între prieteni și bărbatul cu femeia care se
înțeleg bine unul cu altul. Iar trei lucruri a urât sufletul meu și foarte m-am scârbit de viața lor:
săracul trufaș, bogatul mincinos și bătrânul desfrânat și lipsit de înțelepciune.” Din
Înțelepciunea lui Isus Sirah, 25, 1-4) Părintele Nicolae
Iubirea lui Dumnezeu pentru noi
În alergarea noastră vremelnică pe pământ, avem parte de momente de tihnă, de
pace, de sărbătoare. Un astfel de moment trăim acum, prăznuind Praznicul Nașterii
Domnului, eveniment care putem spune că a fost un paradox din mai mult motive. Mai întâi,
Dumnezeu Se întrupează și ia chip omenesc ,,Făcându-Se asemenea oamenilor”. ,,La
plinirea vremii”, se deșertează de slava divină, renunță la ea pentru un timp și vine în lume ca
să mântuiască omul. Așadar, Dumnezeu se face Om pentru a mântui creația Sa. Apoi,
Împăratul Cerurilor, nu se naște într-un palat, ci într-o iesle sărăcăcioasă, într-o peșteră rece,
care întruchipează mai înainte mormântul. Nu e primit de oamenii pentru care este trimis, ci
de necuvântătoare. Prin toate acestea, Dumnezeu ne arată pilda adevăratei smerenii și a
iubirii de oameni. Deși se arată steaua deasupra locului Nașterii pentru toată lumea, nu este
luată în seamă decât de păstori și de magii de la răsărit, de străinii care aduc darurile lor
împăratului născut, fapt prin care se arată caracterul universal al mântuirii. Faptul că Irod
caută să-L ucidă pe Hristos, arată însă, o prefigurare a Patimilor de mai târziu, a actului
mântuitor. Pentru noi cei de azi, care suntem de multe ori ca și iudeii din Bethleemul Iudeii,
Nașterea Domnului trebuie să reprezinte exemplul suprem de smerenie și de iubire jertfelnică
numită ,,agape”, iubire ce trebuie manifestată față de cei din jur, permanent, dar mai ales în
această perioadă frumoasă și iubirea de Dumnezeu, de Hristos Cel născut în peșteră trimis
de Tatăl în lume ca să se mântuiască lumea prin El. Bogdan Durnea, student
Deschide-ți ușa, creștine….
Mi-e dor de Crăciunul de altă dată, cu mireasmă de brad și mere coapte. Copilul din
mine încă tânjește și candoarea copilăriei îmi transformă ființa, căci taina Craciunului este
taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Mi-e dor de vremea de demult
când magia Crăciunului ne învăluia, când miracolul se întâmpla cu adevărat prin puterea
rugăciunii spuse de fiecare dintre noi și credința purtată în suflet. Deschide-ți iar ușa, creștine
şi primeste un strop din binecuvântarea care se revarsă peste lume în această noapte. Fii
gazda colindelor care ne readuc sfinţenia de altădată…Primește-n prag din nou colindătorii cu
Leru-I ler și Domn din cer… care vestesc Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos în sălaşul
Bethleemului, pentru a mântui lumea de păcate. În prag de mare praznic , bucură-te de pace,
lumină si căldură alături de cei dragi ție. Dăruieşte din toata inima și deschide-ţi sufletul pentru
a primi dragoste și fericire. Lasă-ți sufletul să renască și trăiește fiecare zi ca pe un dar
neprețuit. Crăciun fericit! Geta Plăcintar
Bucurie
Apropierea Crăciunului face ca mulți dintre noi să fie cuprinși de febra cumpărăturilor și
a pregătirilor. Multă lume, în aceasta perioadă, este preocupată cu decorarea caselor, atât în
interior cât și în exterior, de cumpărarea cadourilor sau de pregătirile pentru petreceri.
Consumă energie, bani, timp, pentru a "simți" Crăciunul cât mai bine. Acest lucru se
datorează faptului că mulți au pierdut esența Crăciunului, aceea a Nașterii Domnului. Se
îngrijesc așa de mult de exterior, de partea materială, încât uită de interior, adică de suflet.
Uită să-și decoreze casa sufletului pentru a primi cum se cuvine Nașterea Domnului.Dacă
bucuria dată de Crăciunul comercial este doar una trecătoare, care se termină odată cu
strângerea decorațiilor și trecerea lui , bucuria Nașterii Domnului este o bucurie permanentă,
care nu se poate lua de la noi și o vom purta în suflet tot timpul! Florentina Gageanu
Trăiri de Crăciun
Bucuria cea mare a omenirii (nu numai a creștinătății) este de Crăciun, bucurie căreia
ne-am făcut părtași prin Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Pe Acesta, Dumnezeul
nostru –Om, trebuie să-L preaslăvim pentru întruparea Sa și să-I aducem zilnic cinste,
dragoste și mulțumiri pentru toate binefacerile Sale. Pentru ca El să fie mulțumit, dar să știm
și să fim pe deplin și noi mulțumiți ascultându-L pe Dumnezeu Care nu dorește altă mulțumire
pentru noi decât aceea ca noi să ne mântuim sufletele noastre, făcând fapte bune, în această
lume cae are azi mai mult decât oricând nevoie de credință. Pr. Dr. Nicolae Miu
Daruri de Crăciun
În Sfânta Seară în care s-a născut Domnul Iisus Hristos, în peștera rece din Betleem,
Dumnezeu ne-a dăruit cel mai frumos dar: pe unicul Său Fiu! Acest praznic este una din
sărbătorile importante ale creștinilor. Cu ocazia acestei sărbători fiecare om are bucuria și
mulțumirea de a dărui și de a primi daruri! Istoria sau legenda cadourilor a început odată cu
venirea Mântuitorului pe pământ. Dumnezeu a făcut omenirii cel mai de preț dar, prin faptul că
ni L-a dăruit pe Fiul Său, iar de atunci, oamenii obișnuiesc ca în Ajunul Craciunului să
primească și, de asemenea, să dăruiască cadouri! Copiii au obiceiul ca în noaptea de ajun și
în dimineața zilei de Crăciun, să găsească cadouri sub brad și sa exclame bucuroși:" A venit
Mos Crăciun”! Eu cred că și adulții se pot bucura alături de copii, pentru că Moș Crăciun nu
aduce doar cadouri materiale, ci și cadouri sufletești! Crăciun fericit Elena Gherman, elevă
Cuvânt al tăcerii Călina Pop
Lasă-i pe ceilalți să admire castelele. Freamătul frunzișului meu este un alt fel de
cântec. Adâncă voce a vieții. O dulce amintire, un gând care se dansează spre a privi dincolo
de ziduri. Anii ne fură cuvintele, monolog al tăcerii. De ce încrâncenarea de a dura palate?
Sufletul? Altă poveste. Când Apostolii s-au întors din prima lor misiune, Hristos era înconjurat
de o mare mulțime de oameni. El le-a spus apostolilor: ,,Mergeți de căutați un loc liber unde
să vă liniștiți”. Un timp al tăcerii. Un alt fel de împărtășire de viață, de dragoste, de bucurie, de
împreună pătimire, de mare intensitate. Ceea ce contează este El, experiența rugăciunii, a a
inimii zdrobite ca urmare a relației mele cu El. Frumusețe, adevăr, puritate. Dar noi doi. Restul
este tăcere. Iartă-mă, Doamne! Acesta este materialul care sunt eu. Ce pot face cu acesta?
Dacă oamenii mari ar învăța de la copii
„De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor.”
(Matei,18.3). Acestea sunt cuvintele Mântuitorului. El îi dă pe copii drept exemplu deoarece
pruncii sunt inocenți și fără prihană. Copiii prezintă reminiscențe din Paradisul pierdut. Nici
măcar ideea morții nu există la copii în prima vârstă a copilăriei inocente (1-7 ani). Ideea
morții și moartea înseși au venit odată cu ieșirea din Paradis. Iisus Hristos, Pedagogul
desăvârșit, învață despre bunătate, iubire, inocență, dreptate, credință în nemurire, deziderate
ce sunt prezente la copii într-un mod natural. Odată ce cresc, însă, copiii se confruntă cu
realitatea crudă a oamenilor mari și sunt sidreați să descopere că oamenii mari cauzează
invidia, ambiția irațională, ura, dușmănia, mânia, lăcomia și răutățile de tot felul. Dacă oamenii
mari s-ar opri odată din goana spre nicăieri, ar putea privi cu adevărat copiii și ar putea crea o
lume mai bună. Făcând încă un pas, prin renunțarea la orgoliu, ar putea coborî (întotdeauna
este mai greu să cobori un munte decât să-l urci), la nivelul copiilor pentru a putea, mai apoi,
urca spre imensitatea sufletului lor. Așa, oamenii și-ar aminti ce este inocența pentru a se
întoarce la o lume mai rațională și mai fericită, ar învăța să trăiască mai simplu și mai împliniți,
mai buni unii cu alții. A fi fericiți precum copiii, înseamnă a-ți reaminti să te bucuri de lucrurile
necomplicate și minunate ale vieții. Așa cum fac copiii: ei se bucură de un zâmbet, de un
cuvânt bun, de o vorbă plină de iubire, de fulgii de nea care coboară din cer, de o sărbătoare
precum Crăciunul, ei cred în Moșul (la Daniel, 7. 9., Dumnezeu Tatăl este descris exact ca un
Moș). Toate acestea fac parte din apanajul copiilor de până la șapte ani. Aceste lucruri ne pot
lumina, ne pot aduce un dram de luciditate. Pentru început toate acestea, ne pot întoarce la
nostalgie. La nostalgia Paradisului pierdut. Vasile Țibre
Istoria bradului de la legendă la adevăr
Sărbătorirea Crăciunului, marcată de tradiții și simboluri, umple an de an sufletele a
milioane de oamenei, mai ales în așteptarea darurilor aduse de Moș Crăciun. Adevăratul
simbol al Crăciunului este bradul, împodobit cu globuri, beteală, lumânări aprinse care ne fac
să retrăim taina Nașterii lui Iisus.Legenda spune că demult, toți copacii, la venirea iernii, își
păstrau frunzele verzi, dar numai bradul singur a rămas astăzi verde tot anul. O pasăre,
având aripa frântă, nu a mai putut zbura spre țările calde și a cerut ocrotire copacilor pădurii,
care au refuzat-o, pe motiv că le mănâncă frunzele. Bradul a fost singurul care i-a oferit
ocrotire și a salvat-o. În seara de Crăciun, un vânt puternic a suflat peste pădure și toți
copacii și-au pierdut frunzele. Bradul, pentru gestul său de bunăvoință, a fost răsplătit de
Dumnezeu să rămână tot anul verde. O altă legendă, din nordul Europei, spune că au pornit
la drum lung trei surori pe care le chema Speranța, Iubirea și Credința, căutând copacul care
să le reprezinte și au găsit bradul. Acesta pentru că este înalt ca și speranța, mare ca iubirea
și tainic precum credința. Bradul a fost luminat cu razele stelelor, devenind primul pom sfânt,
împodobit de Crăciun. Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată dela romani care, în
timpul serbărilor, își împodobeau locuințele cu brad sau cu crenguțe de brad. Primul brad
împodobit a apărut în 1510 la Riga, în Lituania, iar în 1521, obiceiul a fost adus la Paris. În
1605, a fost înălțat primul brad de Crăciun într-o piață publică la Strassbourg, împodobit
numai cu mere roșii. Globurile din sticlă argintată au fost folosite pentru prima dată în 1878.
Primul brad împodobit în România a fost la sărbătorile de Crăciun de la palatul principelui
Carol I, în 1866. De atunci, poporul român a preluat obiceiul și a împodobit bradul în curte, în
casă sau în spațiul public. Bradul împodobit este numit Pomul vieții sau Arborele Cosmic, fiind
simbolul religios și creștin al vieții în continuă evoluție și regenerare, cu vârful îndreptat spre
cerul dumnezeiesc, ramurile verzi, amintind de viața veșnică. Adunați în jurul bradului, în
noaptea de Crăciun, să ne bucurăm de taina adâncă a Nașterii Fiului lui Dumnezeuîn ieslea
din Betleem, venit să mântuiască lumea și, totodată, fiind un prilej în care ne regăsim
amintirile și emoțiile copilăriei. Prof. Titus Ionel Bara
În jurul ideii de naţionalism creştin
Simone Weil (1909-1943) a fost o scriitoare franceză, o personalitate complexă. Profesoară
de filozofie, a lucrat într-o fabrică şi a făcut parte din rezistenţa franceză condusă de Charles