ALBUMUL

TOAMNEI
GHICITORI ILUSTRATE
FRUCTE ŞI LEGUME DE
TOAMNĂ

Miezul e doar de mâncat,

Coaja e de aruncat,
Şi în sac se pot păstra,
Sparte doar se pot mânca.

Boabele îi sunt mărgele,

Însă în ciorchini stau ele.
Must şi vin din ele fac,
Cui îi dai, zău că îi plac !

Un rotund puţin turtit,

În livadă găzduit,
Are frunză şi codiţă,
Mustăţi, dar nu-i pisicuţă.
Pe-o jumătate-i înfocat,
Pe cealaltă-i luminat.

Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustăcioară
Şi se cheamă…

Acrişoare sunt şi bune

Brumării li se mai spun.
Şi la fiert dacă se pun,
Faci cel mai gustos magiun.

Eu pe vârfuri mă ridic,
Însă, nu culeg nimic.
A! l-am prins! O minge pare,
Dar ce bun e la mâncare!
Ciucur verde sau roşcat
Pe arac stă agăţat,
Cine este? l-aţi aflat?
Noi avem un butoiaş
Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace!
S-a-nvelit baba-n cojoace,
Cine vrea să o dezbrace,
Îi curg lacrimi pe obraz –
Lacrimi fără de necaz!
Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi
Şi-s aproape nelipsiţi,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură.
Vineţie şi umflată,
De codiţă atârnată
Bună-i coaptă în salată!
Trebuia s-ajungă-n ciorbă,
Însă fără nici o vorbă,
Unui prieten de afară,
Nas eu l-am făcut să pară.
Într-o cuşcă mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei!
Verde, roşu ! Cine eşti?
Lung ,subţire, gras ori dulce
Iute,
Poţi să mi-l ghiceşti
Şade mândră-ntr-un picior,
Lăudându-se oricui -
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui!
Mere roşii
mari şi creţe
Sunt proptite
între beţe!
Verde, lung, din vrej l-aduni,
Toamna la murat să-l pui.
Copăiţe cu bobiţe
Agăţate între viţe!