Acțiunea romanului are loc în Parisul Evului Mediu, mai exact pe la sfârșitul

secolului al XV-lea, începutul secolului XVI.

Romanul, pe lângă acțiunea propriu-zisă, este o creionare a Parisului medieval, a
clădirilor (catedrala Notre-Dame, în principal), a oamenilor și a moravurilor pe
care aceștia le au. Biserica este cea care guvernează tot, ea sfințește, condamnă
sau propovăduiește. Din porunca ei, unii suspectați de vrăjitorie sau pact cu
diavolul, pot avea ca sentință pedeapsa capitală.
Într-o catedrală de acest gen, adică vestita Notre-Dame de Paris, este sălașul
unui biet cocoșat surd. Acesta a fost părăsit de mic copil lângă catedrală și adoptat
de arhidiaconul catedralei, Claude Frollo.
Quasimodo, după numele său, este cocoșatul care ajuns la maturitate devine
clopotarul catedralei. Refugiul lui sunt zidurile reci, prieteni îi sunt clopotele și
statuile ce împodobesc edificiul
Oamenii se sperie de sluțenia lui și îl condamnă la singurătate.
"Un cap mare și zburlit , acoperit de un păr roșu, între umeri o ghebă
enormă a cărei pereche se făcea simțită și pe piept, o alcătuire de coapse
și de picioare atât de ciudat deviate de la normal (..)"

Într-o zi, Quasimodo o zărește din catedrală pe frumoasa țigăncușă dansatoare,

Esmeralda și pe căprița ei, Djali. Cele două dau spectacole de dans în piața din
fața catedralei.

Esmeralda este, după Quasimodo, personajul cel mai urmărit în carte. De ea se

îndrăgostesc trei bărbați printre care și și cocoșatul.
Acțiunea este destul de rapidă, iar evenimentele au loc într-un timp relativ scurt.
Dar trebuie să facem abstracție de la descrierile, să le zicem balzaciene, pe care
Hugo le face și în acest roman.
Eu una am cam frunzărit cartea, mi s-au părut că există capitole care nu mă
interesează foarte tare, așa că m-am uitat peste ele și am trecut mai departe,
fără să pierd firul narațiunii.
Povestea este tragică și destul de încurcată. Una din temele romanului este
dragostea, și felul în care aceasta îi schimbă pe oameni. Arhidiaconul Frollo însuși
se îndrăgostește de țiganca Emseralda, care e la rândul ei îndrăgostită
de Phoebus de Chateaupers, bărbat ce nu o iubește pe fată. Esmeralda este
logodită cu Pierre Gringoire, un poet sărac pe care aceasta îl salvează prin
logodnă de spânzurătoarea în fața Curții Miracolelor (locul în care trăiesc escrocii
și criminalii Parisului).
Romanul este unul foarte complex, nu am cum să fac un rezumat atât de
amănunțit, nu vreau să vă stric plăcerea de a-l citi chiar voi.
O altă temă este modul în care o persoană poate fi judecată greșit, aici ne referim,
desigur, la bietul Quasimodo, care, prin urâțenia sa atrage ura și revolta celorlalți.
Cu toate acestea, el are un suflet bun, o ajută pe țigancă la nevoie și este umil
față de tatăl său adoptiv, Claude Frollo.
Arhiepiscopul Claude Frollo se îndrăgostește de frumoasa țigancă Esmeralda, care dansează în piața
din fața catedralei cu căprița sa Djali. El încearcă să o cucerească, dar nu reușește pentru că Esmeralda
este îndrăgostită de căpitanul Phoebus, bărbat ce nu o iubește pe fată. Esmeralda este logodită cu
Pierre Gringoire, un poet sărac pe care aceasta îl salvează prin logodnă de spânzurătoarea în fața
Curții Miracolelor (locul în care trăiesc escrocii și criminalii Parisului). Frollo îl convinge pe Quasimodo
să o răpească, dar planurile îi sunt zădărnicite de Phoebus, căpitan al arcașilor regelui. Quasimodo
este prins, întemnițat, torturat și umilit. După ce este bătut cu brutalitate, este îngrijit de Esmeralda,
care îi dă să bea apă. Din acest moment, Quasimodo îi dedică viața. Cu aceste trei personaje sub vraja
Esmeraldei, se naște o dramatică poveste de dragoste și de trădare. Frollo, obsedat de Esmeralda, o
urmărește la o întâlnire cu Phoebus, pe care îl înjunghie din gelozie. Esmeralda este arestată și
condamnată la moarte pentru această crimă. Quasimodo o răpește din mâinile călăului și o ascunde în
biserică. Trădată de toată lumea, tânăra este, în final, executată, în momentul în care reușise să-și
găsească mama.Văzând-o atârnând în ștreang, Quasimodo strigă: „Ea este tot ce am iubit”. După ce a
aflat ce-a făcut arhidiaconul, Quasimodo l-a ucis, lăsându-l să cadă din vârful catedralei.