ELENA BĂLAN
LIMBA SPANIOLĂ – CURS PRACTIC
LECCIÓN 1. NUESTRO APARTAMENTO
NUESTRO APARTAMENTO
(Victor Ionescu, bucarestino, describe
la casa en que vive
a uno de sus amigos, provinciano,
de paso por Bucarest)
Vivo en la ciudad de Bucarest,
Avenida de la República, número diez,
desde hace más de
doce años.
desde
hace
La casa que habito con mi familia
es un edificio de tres pisos.
No tiene ascensor.
Subimos por una escalera
que tiene peldaños de mármol blanco.
Vivimos en el piso segundo.
Nuestro apartamento se compone de
un comedor, tres dormitorios (o alcobas),
una cocina, un cuarto de baño,
un despacho y una despensa.
Dos dormitorios tienen balcones que
dan al patio.
En los balcones hay flores.
Las ventanas del comedor dan al jardín.
Los techos son altos
y las paredes
bastante gruesas.
La casa tiene calefacción central
y luz eléctrica.
Delante de la casa hay un jardín.
Detrás de la casa hay unos árboles.
delante
delante de
detrás
detrás de
APARTAMENTUL NOSTRU
(Victor Ionescu, bucureştean, descrie
casa în care trăieşte
unuia din prietenii lui, provincial,
în trecere prin Bucureşti)
Locuiesc în oraşul Bucureşti,
Bulevardul Republicii, numărul zece,
de mai mult de/ de mai bine de
doisprezece ani.
de la, din/ începând cu/ dinspre, din direcţia
face [hacer = a face, a construi/ a compune]
Casa pe care o locuiesc cu familia mea
este un edificiu/ o clădire cu trei etaje.
Nu are ascensor.
Ne urcăm pe o scară
care are trepte de marmură albă.
Locuim la etajul al doilea.
Apartamentul nostru se compune din
o sufregerie, trei dormitoare (sau iatacuri),
o bucătărie, o cameră de baie,
un birou/ cabinet (de lucru) şi o cămară.
Două dormitoare au balcoane care
dau spre curtea interioară.
În balcoane există/ sunt flori.
Ferestrele sufrageriei dau în grădină.
Tavanele/ Acoperişurile sunt înalte
şi pereţii/ zidurile
destul/ suficient de groşi/ mari/ voluminoşi.
Casa are încălzire centrală
şi lumină electrică.
În faţa casei există o grădină.
În spatele casei există (nişte) arbori/ copaci.
în faţă, înainte, dinainte
în faţa
în spate, îndărăt; în urmă/ pe verso
în spatele, după
LECCIÓN 2. MI FAMILIA
MI FAMILIA
Uds. van a conocer
a mi familia.
Me llamo Víctor Ionescu,
es decir,
mi nombre (nombre de pila)
es Víctor y Ionescu es
mi apellido.
Soy alto, delgado,
tengo [în text: tengos] ojos negros;
ya tengo canas.
Tengo cuarenta y cinco años de edad.
Soy ingeniero y trabajo en una empresa.
Estoy casado desde hace más de veinte años.
Mi mujer, María,
no es alta ni baja;
es de altura mediana y es esbelta.
El color de su rostro es pálido,
sus ojos son claros y vivos,
su frente es despejada.
María trabaja de profesora de geografía
en una escuela de segunda enseñanza.
Tenemos dos hijos: Manuel y Ángela.
La hija se parece a su madre.
Es muy bella;
es una morena de diecinueve años.
Es estudiante;
estudia la carrera de medicina.
Manuel, más joven que su hermana,
tiene trece años.
Mi hijo es alumno.
E1 muchacho es alto,
fuerte,
sus cabellos son rubios.
Es un muchacho de ojos azules.
FAMILIA MEA
Dvs. intenţionaţi să cunoaşteţi [= (ei, ele)
merg {ir = a merge, a (se) duce}; pentru a
cunoaşte/ (ca) să cunoaşteţi]
la/ pe a mea familie.
/Dumneavoastră îmi veţi cunoaşte familia.
[Ir a e o forma de exprimare a viitorului, de
fapt a unei intentii viitoare]
Mă cheamă/ Mă numesc Victor Ionescu,
adică [= (el, ea) este/ d-ta eşti a zice],
(pre)numele meu (nume de botez/ cristelniţă)
este Victor şi Ionescu este
numele meu de familie.
Sunt înalt, subţire,
am ochi negri;
deja am (fire de) păr alb.
Am patruzeci şi cinci ani ca vârstă.
Sunt inginer şi lucrez într-o întreprindere.
Sunt căsătorit de peste douăzeci de ani.
Soţia (femeia) mea, Maria,
nu este nici înaltă, nici scundă;
este de înălţime mijlocie şi este zveltă.
Culoarea feţei ei este palidă/ are fata/tenul
palid(a),
ochii săi sunt luminoşi/ limpezi şi vii/ intenşi,
fruntea sa este senină/ isteaţă/ vioaie.
Maria are ocupaţia de profesoară de geografie
într-o şcoală de învăţământ secundar/ mediu.
Avem doi copii/ urmaşi: Manuel şi Angela.
Fiica se aseamănă cu/ arată ca mama ei.
Este foarte frumoasă;
este o brunetă de nouăsprezece ani.
Este studentă;
studiaza medicina [= studiază profesiunea
medicinei].
Manuel, mai tânăr decât sora lui,
are treisprezece ani.
Fiul meu este elev/ şcolar.
Copilul/ Băiatul este înalt,
puternic/ rezistent/ solid,
are parul blond [= părul lui (firele sale de păr)
sunt blonde].
Este un băiat cu ochi albaştri.
LECCIÓN 3. MI FAMILIA (II)
MI FAMILIA (II)
Mi hermana, la tía Eugenia
como la llaman mis hijos,
vive en Sinaia.
Su esposo es mi cuñado,
y sus dos hijos, Emilia y Emilio,
son mis sobrinos y,
al mismo tiempo,
primos de mis hijos.
Eugenia tiene cuarenta años,
poco más o menos;
es muy alegre y
su voz es muy armoniosa.
Nunca está triste.
Mi cuñado es alto,
enjuto de carnes, más viejo,
más callado que su esposa,
pero es un hombre
hecho y derecho.
Emilia, que tiene más de quince años,
es una alumna aplicada.
Aprende la lengua española.
Su hermano Emilio, un joven simpático,
es estudiante en Petróleo.
Como es muy hablador,
igual que su madre,
sus amigos le llaman "el loro".
Este apodo no le enfada.
El muchacho es el nieto
preferido de sus abuelos,
que viven en el campo.
Eugenia y yo no tenemos madre ni padre;
hace ocho años
han muerto nuestros padres.
Los de mi mujer son
bastante jóvenes para trabajar.
Mi suegro trabaja de abogado y mi suegra,
una mujer amable y cariñosa,
es ama de casa.
La abuelita quiere a sus nietos
como a las niñas de sus ojos.
Tengo bastantes parientes, que forman
mi querida y numerosa familia.
FAMILIA MEA (II)
Sora mea, mătuşa Eugenia
cum o numesc fii mei,
locuieşte în Sinaia.
Soţul ei este cumnatul meu,
şi ai săi doi fii, Emilia şi Emilio,
sunt ai mei nepoţi (de frate sau de soră) şi,
în acelaşi timp,
verii copiilor mei.
Eugenia are patruzeci de ani,
un pic mai mult sau mai puţin;
este foarte veselă/ voioasă şi
vocea sa este foarte armonioasă.
Niciodată nu este tristă/ mâhnită.
Cumnatul meu este înalt,
slab [= uscat de cărnuri], mai bătrân,
mai tăcut decât soţia sa,
însă este un bărbat
matur/ dezvoltat şi drept/ just
[hecho y derecho = dintr-o bucată (???)] .
Emilia, care are peste cincisprezece ani,
este o elevă silitoare/ sârguincioasă/ harnică.
Învaţă/ Studiază limba spaniolă.
Fratele ei Emilio, un tânăr simpatic,
este student la Petrol.
Deoarece/ Întrucât este foarte vorbăreţ/ flecar,
la fel ca mama sa,
prietenii săi îl numesc "papagalul".
Această poreclă nu îl supără.
Băiatul este nepotul (din partea bunicilor)
preferat de bunicii lui [/ al bunicilor lui]
care locuiesc la ţară.
Eugenia şi eu nu avem nici mamă, nici tată;
sunt/ au trecut [= face] opt ani (de când)
au murit părinţii noştri
Cei [părinţi(i) ???] ai femeii mele sunt
destul de tineri pentu a munci.
Socrul meu lucrează ca avocat şi soacra mea,
o femeie amabilă/ drăguţă şi drăgăstoasă,
este godpodină [stăpână a casei].
Bunicuţa ţine la nepoţii ei ca la ochii din cap
[= Bunicuţa doreşte nepoţilor săi precum
pupilelor ochilor săi {querer = a dori, a vrea;
a ura; a iubi, a ţine la cineva}].
Am destule rude, care formează/ constituie
familia mea iubită şi numeroasă [= a mea
iubită şi numeroasă familie].
LECCIÓN 4. UN CUARTO DE SOLTERO
UN CUARTO DE SOLTERO
– ¡Hola! amigo.
– ¡Hola! Jorge. ¿Cómo estás?
– Muy bien. ¿Y tú? ¿A dónde vas
tan de prisa?
– Voy de compras.
Tengo que comprar varias cosas
para mi cuarto;
ya está amueblado.
– ¿Cómo has amueblado tu cuarto?
– He aquí un esbozo hecho
por un amigo arquitecto.
En esta parte está la cama
y la mesilla de noche.
A la derecha he puesto un armario
con un espejo de cuerpo entero.
A la izquierda está el escritorio
y la biblioteca.
Delante de la ventana hay dos butacas
y dos sillas.
En aquel rincón está el televisor.
– ¿Dónde vas a colocar la radio?
– Voy a poner la radio
junto a la cama.
– Tienes razón. Es muy cómodo así.
Y ¿qué quieres comprar?
– Necesito una cortina,
un marco para mi cuadro preferido
y una lámpara de escritorio.
Y un cenicero que voy a
poner sobre la mesa.
– Me gusta como has amueblado tu cuarto.
LECCIÓN 5. CÓMO PASO LA MAÑANA
CÓMO PASO LA MAÑANA
Los días laborables me despierto
a las seis de la madrugada
y me levanto en seguida.
Los días festivos me levanto
un poco más tarde.
Después de levantarme, me lavo
en el cuarto de baño.
Como no tengo bastante tiempo
para tomar un baño,
me ducho con agua caliente o fría y jabón.
O CAMERĂ DE CELIBATAR/ BURLAC
- Noroc prietene!
- Bună Jorge! Ce mai faci? [= Cum eşti?]
- Foarte bine. Şi tu? Unde mergi
aşa de grăbit [= atât de/ aşa de în grabă]?
- Merg la cumpărături.
Trebuie să [= Am să] cumpăr diferite lucruri
pentru camera mea;
deja/ acum/ îndată/ altă dată este mobilată.
- [Tu] Cum ai mobilat camera ta?
- Am aici o schiţă făcută/ dezvoltată/ matură
pentru un prieten arhitect.
În această parte este patul
şi noptiera [= măsuţa de noapte].
La dreapta am pus un dulap
cu o oglindă de corp întreg.
La stânga este biroul
şi biblioteca.
În faţa ferestrei există două fotolii
şi două scaune.
În acel colţ/ ungher este televizorul.
Unde intenţionezi [= mergi] să aşezi radioul?
Intenţionez să pun [= a pune] radioul
aproape de pat.
- Ai dreptate. Este foarte comod aşa.
Şi ce doreşti a cumpăra?
- Am nevoie de/ Îmi trebuie o perdea,
o ramă pentru tabloul meu preferat
şi o lampă de birou/ veioză.
Şi o scrumieră pe care intenţionez/ vreau să
(o) pun pe masă.
Îmi place cum ai mobilat camera ta.
CUM (PE)TREC DIMINEAŢA [/MÂINE]
(În) zilele lucrătoare mă deştept/ mă trezesc
la şase în zori
şi mă scol/ mă ridic îndată/ numaidecât.
(În) zilele de sărbătoare mă scol
puţin mai târziu.
După sculare, mă spăl
în camera de baie/ in baie.
Deoarece/ Întrucât nu am destul timp
pentru a face baie [= a lua o baie],
fac un duş cu apă caldă sau rece şi săpun.
A mí me gusta mucho lavarme con agua fría.
Me limpio los dientes con la pasta dentífrica
y el cepillo.
Me afeito con la maquinilla de afeitar,
me seco con la toalla
y me peino con el peine ante el espejo.
Luego me visto [vestir].
Me pongo la camisa, los pantalones,
los calcetines, los zapatos,
la corbata y la americana.
Después de vestirme, me siento a la mesa
a desayunar.
Tomo tres bocadillos de jamón y
una taza de café con leche.
Antes de salir a la calle
me pongo el abrigo y el sombrero.
Entro en el estanco para comprar
los periódicos de hoy.
Después de salir del estanco,
me voy a la oficina.
Trabajo en una empresa
de comercio exterior.
Tengo que estar en la oficina
a las siete y media.
Nunca falto
al trabajo.
LECCIÓN 6. UNA VISITA
UNA VISITA
La hija de los vecinos viene al apartamento
de la familia Ionescu y
toca el timbre.
Al poco rato,
Ángela abre la puerta.
– ¡ Buenos días, Ángela!
Mi abuelita me ha dicho
que te encuentras mal
y que no vas a la facultad
y por eso he venido a visitarte,
si no te molesto.
– Por el contrario, Juanita mía,
me da mucha alegría
Mie îmi place mult să mă spăl cu apă rece.
Îmi curăţ dinţii cu pastă de dinţi
şi peria/ periuţa.
Mă bărbieresc cu maşina de ras,
Mă şterg [= usuc] cu prosopul
şi mă pieptăn cu pieptenele în oglindă.
După aceea mă îmbrac.
Îmi pun cămaşa, pantalonii,
şosetele, pantofii,
cravata şi sacoul.
După ce mă îmbrac, mă aşez la masă
pentru a lua micul dejun.
Iau trei sandvişuri cu şuncă şi
o ceaşcă de cafea cu lapte.
Înainte de a ieşi pe stradă
îmi pun paltonul/ haina şi pălăria.
Intru în debit/ tutungerie pentru a cumpăra
ziarele de azi/ astăzi.
După ce ies din tutungerie,
mă duc la birou.
Lucrez într-o întreprindere
de comerţ exterior.
Trebuie să fiu în birou
la şapte jumătate.
Niciodată (nu) lipsesc/ absentez
(de) la muncă.
O VIZITĂ [/O MUSAFIRĂ]
Fiica vecinilor vine la apartamentul
familiei Ionescu şi
suna la sonerie [= apasă [atinge, cântă] pe
sonerie [clopoţelul].
Într-o clipită [= la un puţin moment],
Angela deschide uşa.
- Buna ziua, Angela!
Bunicuţa mea mi-a spus
că te simţi rău
şi că nu mergi la facultate
şi de aceea am venit să te vizitez,
dacă nu te supăr/ plictisesc/ sâcăi.
- Dimpotrivă, draga Juanita [= Juanita mea],
îmi face [= dă] multă bucurie/ veselie
/mă bucură foarte mult
esta visita.
Eres bienvenida.
–¡ Qué bonito calendario tienes
en este cuarto!
¿Cuál es la fecha de hoy?
– Hoy es el ocho de octubre, o
sea
estamos a ocho de octubre.
Pero sabes qué día es hoy?
– Claro que sí. Hoy es jueves.
Ayer fue miérco1es y
mañana será viernes.
La abuelita me dice que pasado mañana
será el cumpleaños de mi primo.
Cumple los dieciséis años.
Somos sus invitados.
Con tal motivo
yo voy a regalarle un libro,
pero no sé qué tengo que decirle.
– Juanita, para felicitar
a uno con motivo
de su cumpleaños
se emplean varias fórmulas,
como por ejemplo:
¡ Muchas felicidades ! /
¡ Feliz cumpleaños !
¡ Que cumpla Ud. muchos con salud !
¡Reciba Ud. mi más sincera enhorabuena!,
¡Mi más cordial felicitación!...
LECCIÓN 7. EL RELOJ
EL RELOJ
– Yo no tengo reloj – dice Juanita– porque
soy pequeña y no sé nada sobre el reloj.
Por favor, ¿quieres enseñarme?
– Con mucho gusto, chica.
– E1 reloj indica las horas, los minutos
y los segundos.
Las agujas de1 reloj se llaman
horario, minutero y segundero.
– ¿Tienes reloj?
– Sí, tengo un reloj de pulsera.
această vizită.
Eşti binevenită.
- Ce calendar drăguţ/ frumos ai
în această cameră!
Care este data de azi?
- Azi este opt octombrie, sau
altfel spus [/ să spun altfel / Să spună altfel!/
oricât de greu ar fi]
suntem în opt octombrie.
Dar tu ştii ce zi este azi/ astăzi?
Desigur [= clar/ sigur că da]. Azi este joi.
Ieri a fost miercuri şi
mâine va fi vineri.
Bunicuţa îmi spune că poimâine
va fi ziua de naştere/ aniversarea vărului meu.
Împlineşte cei şaisprezece ani.
Suntem invitaţii săi.
Cu asemenea motiv
eu intenţionez [= merg] să îi dăruiesc o carte,
dar nu ştiu ce trebuie să [= ce am să] îi spun.
- Juanita, pentru a felicita
pe cineva [= la unul] cu prilejul
zilei sale de naştere
se folosesc/ întrebuinţează diferite formule,
cum ar fi [= cum pentru exemplu]:
Multe felicitări! !/
La multi ani! [= Fericită zi de naştere!]
La mulţi ani cu sănătate! [Mulţi înainte cu
sănătate! = Care/ Ce/ Cât împlineşte
Dumneata mulţi cu sănătate!]
Vă urez cele mai sincere felicitări!
[= Primeşte Dumneata a mea mai sinceră
felicitare!]
Felicitări din toată inima!
[= A mea mai cordială felicitare!...]
- Eu nu am ceas - spune Juanita - pentru că
sunt mică şi nu ştiu nimic despre ceas.
Te rog, vrei tu să mă înveţi?
Cu multa placere, fetito.
Ceasul indica orele, minutele
si secundele.
Limbile/ acele ceasului se numesc
orar, minutar si secundar.
Ai ceas?
Da, am un ceas de mână [= brăţară].
– Mi padre tiene también
un reloj de pulsera,
en cambio mi abuelo tiene
un reloj de bolsillo
y en mi casa hay un reloj de pared
y un despertador.
El reloj de mamá está descompuesto.
Hay que llevarlo a una relojería
para arreglarlo.
No anda bien;
a veces atrasa
y otras veces adelanta.
Mi abuelo dice que en la relojería
que está cerca de nuestra casa
trabaja un relojero muy bueno.
–¡Todo lo sabes, Juanita!
– Tú sabes mucho más,
porque eres estudiante.
¿mañana vas a la facultad?
– Creo que sí.
–¿A qué hora sales para la facultad?
– Salgo a las siete en punto de la mañana,
tomo el tranvía a las siete y cuarto,
llego a las siete y media
y vuelvo a casa por la tarde
a eso de las tres.
Alguna que otra vez,
vuelvo a la facultad
a las cinco menos cuarto.
– Trabajas mucho [niucho ???].
Mamá dice que eres muy aplicada.
Puedes decirme ¿qué hora es?
– Lo, siento mucho, Juanita,
pero mi reloj está parado,
porque me olvidé anoche de darle cuerda.
[dar cuerda al reloj]
Vete al cuarto de Manuel y trae
su despertador.
Voy a enseñarte también qué hora es.
La niña trae muy cuidadosamente el reloj
y se lo da a Ángela.
La lección comienza:
Es la una...,
son las dos...,
son las nueve.
Es la una y media...,
son las cinco [cincio ???] y media.
Es la una y cuarto..., son las diez y cuarto...
- Tatăl meu are de asemenea
un ceas de mână,
în schimb bunicul meu are
un ceas de buzunar
şi în casa mea există un ceas de perete
şi un (ceas) deşteptător.
Ceasul mamei este stricat/ descompus.
Este necesar să fie dus la o ceasornicărie
pentru a fi reparat.
Nu merge/ funcţionează bine;
uneori rămâne în urmă
şi alte ori merge înainte.
Bunicul meu spune că în ceasornicăria
care este aproape de casa noastră
lucrează un ceasornicar foarte bun.
- Totul îl ştii, Juanita!
- Tu ştii mult mai mult,
pentru că eşti student.
mâine mergi la facultate?
- Cred că da.
- La ce ora pleci la facultate?
- Plec la şapte fix de dimineaţă,
iau tramvaiul la şapte şi un sfert,
ajung la şapte şi jumătate
şi mă întorc acasă după amiaza
aproximativ la (ora) trei.
Câteodată [= ceva | ce/ care | alt(ă)/ alţi/-te |
dată/ oară/ rând]
mă înapoiez la facultate
la cinci fără un sfert.
- Muncesti mult.
Mama spune că esti foarte silitoare/ harnică.
Poti sa imi spui ce oră este?
- (O) regret mult/ Îmi pare foarte rău, Juanita,
dar ceasul meu este stat/ oprit/ leneş,
pentru că am uitat aseară să îl întorc
[= să îi dau arcul].
[a întoarce ceasul]
Du-te în camera lui Manuel şi adu
ceasul lui deşteptător.
Intenţionez să te învăţ de asemenea ce oră e.
Fata aduce foarte grijulie ceasul
şi i-l dă lui Angela.
Lecţia începe:
Este (ora) unu…,
este [= sunt] (orele) două…,
este ora nouă/ sunt orele nouă.
Este unu şi jumătate…,
este cinci jumătate.
Este unu şi un sfert…, este zece şi un sfert…
Son las ocho menos veinte...,
son las diez menos cinco.
Ahora acaban de
dar las doce y media.
– A la una en punto vuelvo a casa,
porque me espera una buena comida.
LECCIÓN 8. LAS ESTACIONES DEL AÑO
LAS ESTACIONES DEL AÑO
A fines de septiembre ya
empieza el otoño.
Se han marchado las aves de paso
a los países cálidos.
Van cayendo las hojas de los árboles,
formando una alfombra amarilla en el suelo.
Son más cortos los días
y más largas las noches.
El sol brilla menos que en verano.
Menudean
la niebla y la escarcha.
Es rica esta estación
en toda clase de frutas.
Es la época de la cosecha
de varias frutas.
En diciembre,
el mal tiempo y el frío
anuncian la llegada del invierno.
En invierno sopla un viento helado
y copos de nieve
caen del cielo encapotado.
Los árboles están despojados,
y toda la naturaleza parece muerta
debajo de la capa blanca de nieve.
Los niños están alegres.
Ellos se divierten
lanzando [lanzado ???] bolas de nieve.
Se alegran también los aficionados
a los deportes de invierno, quienes, cada año,
van multiplicándose.
Pero como
"no hay mal que cien años dure",
en marzo empieza la primavera.
De pronto renace la alegría.
Brotan
las primeras hojas de los árboles;
las flores y la hierba vuelven
Este opt fără douăzeci…,
este zece fără cinci.
Acum/ Adineauri se sfârşesc/ se termină de
a bate ora [= a da (orele)] douăsprezece şi
jumătate.
- La unu fix/ exact [= punct] mă întorc acasă,
pentru că mă aşteaptă o bună masă/ mâncare/
(masă de) prânz.
ANOTIMPURILE ANULUI
La sfârşitul lui septembrie deja
începe toamna.
Au plecat păsările călătoare [= de trecere]
spre ţările calde.
Se duc/ Pleacă frunzele copacilor,
formând un covor galben pe pământ.
Sunt mai scurte zilele
şi mai lungi nopţile.
Soarele străluceşte mai puţin decât vara.
Se înmulţesc/detaliază/repetă frecvent/abundă
ceaţa/ negura şi bruma/ promoroaca.
Este bogat acest anotimp
în toate felurile/ categoriile de fructe.
Este timpul/ perioada/ sezonul culesului/
recoltării a diferite/ mai multor fructe.
În decembrie,
vremea/ timpul rău şi frigul
anunţă sosirea iernii.
Iarna suflă un vânt îngheţat
şi fulgi de zăpadă
cad din cerul înnorat/ acoperit/ mohorât.
Copacii sunt dezbrăcaţi/ jefuiţi/ prădaţi,
şi întreaga natură pare moartă
sub mantia/ pelerina albă de zăpadă.
Copiii sunt veseli/ bucuroşi/ voioşi.
Ei se distrează/ amuză
aruncând bulgări de zăpadă.
Se bucură de asemenea pasionaţii/ amatorii
sporturilor de iarnă, care, în fiecare an,
se înmulţesc [= vin/ merg înmulţindu-se].
Dar cum
"nu există rău ce o sută de ani durează",
în martie începe primăvara.
Dintr-odată renaşte bucuria/ veselia.
Răsar/ Încolţesc/ Înmuguresc/ Apar
primele frunze ale copacilor;
florile şi iarba revin/ se întorc
a cubrir los prados;
vuelven las golondrinas.
Los días siguen creciendo y
el sol brilla en el cielo azul.
Pronto
aumenta el calor y
maduran las primeras frutas;
estamos a fines de junio, es decir, en verano.
Los días son largos y calurosos.
En esta estación,
muchas veces el cielo se cubre rápidamente
de nubes y comienza a llover a cántaros.
Pero muy pronto
el sol vuelve a brillar
y hace buen tiempo.
El verano es la época de la cosecha
de los cereales.
LECCIÓN 9. EL TIEMPO
EL TIEMPO
Estamos en el siglo veinte,
el siglo de la velocidad y de la técnica.
Es el siglo en que el hombre
ha puesto su pie en el suelo de la luna.
De los cien años de este
estupendo siglo han pasado ya
nueve decenios.
El año se puede dividir en dos semestres,
pero para los alumnos
en un año hay tres trimestres.
Para los que quieren dividirlo
en intervalos más pequeños,
el año tiene doce meses,
esto es,
cincuenta y dos semanas o
trescientos sesenta y cinco días.
Los meses tienen treinta y un días,
salvo
el mes de febrero que tiene
veintinueve días en los años bisiestos
y veintiocho en los demás.
Los meses se llaman:
Enero, Febrero, Marzo,
Abril, Mayo, Junio,
Julio, Agosto, Septiembre,
Octubre, Noviembre y Diciembre.
La semana, a su vez, tiene siete días:
seis días laborables y un día de descanso:
(ca) să acopere islazurile/ pajiştile/ păşunile;
revin/ se înapoiază rândunicile.
Zilele continuă să crească şi
soarele străluceşte în cerul albastru.
Curând/ Neîntârziat/ Repede/ Imediat
creşte căldura şi
se coc primele fructe;
suntem la sfârşitul lui iunie, adică, vara.
Zilele sunt lungi şi călduroase.
În acest anotimp,
adeseori cerul se acoperă repede
cu nori şi începe a ploua cu găleata/ urciorul.
Dar foarte repede/ devreme
soarele începe din nou să strălucească
şi face/ este vreme bună.
Vara este perioada recoltei/ culesului
cerealelor.
TIMPUL/ VREMEA
Suntem în secolul douăzeci,
secolul vitezei şi al tehnicii.
Este secolul în care omul
şi-a pus piciorul pe pământul lunii.
Din cei o sută de ani ai acestui
extraordinar/ minunat secol au trecut deja
nouă decenii.
Anul se poate împărţi în două semestre,
dar pentru elevi
într-un an sunt trei trimestre.
Pentru cei care doresc să îl împartă
în intervale mai mici,
anul are douăsprezece luni,
aceasta însemnând [= acesta este],
cincizeci şi două săptămâni sau
trei sute şaizeci şi cinci zile.
Lunile au treizeci şi una zile,
în afară de/ mai puţin/ cu excepţia
lunii februarie care are
douăzeci şi nouă de zile în anii bisecţi
şi douăzeci şi opt în ceilalţi.
Lunile se numesc/ se cheamă:
Ianuarie, Februarie, Martie,
Aprilie, Mai, Iunie,
Iulie, August, Septembrie,
Octombrie, Noiembrie şi Decembrie.
Săptămâna, la rândul ei, are şapte zile:
şase zile lucrătoare şi o zi de odihnă:
lunes, martes, miércoles,
jueves, viernes y sábado
son días laborables
y domingo es el día de descanso.
Si hoy es miércoles,
entonces ayer fue martes,
anteayer lunes,
mañana será jueves y
pasado mañana será viernes.
Ahora queda por decir
algunas palabras sobre el día.
Veinticuatro horas constituyen un día.
Cada día tiene tres partes:
la mañana, la tarde y la noche.
La mañana empieza a la salida del sol,
es decir, al amanecer,
y termina al mediodía
cuando empieza la tarde que dura
hasta la puesta del sol,
es decir al anochecer o crepúsculo.
Desde este momento hasta el alba
dura la noche.
Hay fórmulas de saludo para
cada uno de estos intervalos de tiempo,
esto es:
¡Buenos días!
¡Buenas noches!
Hay también otras fórmulas
de la misma índole:
¡Hasta la vista!
¡Hasta luego!
¡Hasta mañana!
LECCIÓN 10. ALGO DE MATEMÁTICAS
ALGO DE MATEMÁTICAS
Manuel, alumno de séptimo grado, es muy
aficionado a las matemáticas.
Cuando tenía sólo siete años de edad,
ya sabía las cuatro reglas fundamentales
de la aritmética: la adición (o suma),
la resta (o sustracción),
la multiplicación y la división.
En el presente, ya sabe lo que significan
números enteros,
números quebrados (o fraccionarios),
fracciones ordinarias y fracciones decimales.
Puede también elevar al cuadrado
y al cubo y resolver problemas de álgebra.
Luni, Marţi, Miercuri,
Joi, Vineri şi Sâmbătă
sunt zile lucrătoare
şi Duminică este ziua de odihnă.
Dacă azi este miercuri,
atunci ieri a fost marţi,
alaltăieri luni,
mâine va fi joi şi
poimâine va fi vineri.
Acum rămâne pentru a zice
nişte/ câteva cuvinte/ vorbe despre zi.
Douăzeci şi patru ore formează o zi.
Fiecare zi are trei părţi:
dimineaţa, după-amiaza/ seara şi noaptea.
Dimineaţa începe la răsăritul soarelui,
adică, în zori,
şi se termină la amiază/ miezul zilei
când începe după-amiaza care durează
până la apusul/ asfinţitul soarelui,
adică (până) la înserare/ amurg sau crepuscul.
Din acest moment până în zori
durează noaptea.
Există formule de salut pentru
fiecare/ oricare din aceste intervale de timp,
cum ar fi [= acesta este]:
Bună ziua!
Noapte bună!
Există de asemenea alte formule
de aceeaşi natură/ fel/ caracter/ fire:
La revedere [= Până vederea/ văzul/ privirea]!
La revedere [= Până îndată/ după aceea]!
La revedere [= Până mâine (dimineaţă)]!
PUŢIN/ CEVA DESPRE MATEMATICĂ
Manuel, elev de clasa a şaptea, este foarte
pasionat/ amator/ îndrăgostit de matematici.
Când avea numai şapte ani,
deja ştia cele patru reguli fundamentale
ale aritmeticii: adunarea (sau suma),
diferenţa (sau scăderea),
înmulţirea şi împărţirea.
În prezent, deja ştie ce înseamnă
numere întregi,
numere sparte/ sfărâmate (sau fracţionare),
fracţii ordinare şi fracţii zecimale.
El poate de asemenea să ridice la pătrat
şi la cub şi să rezolve probleme de algebră.
Por eso, es apreciado por
los demás alumnos de la clase.
Un día, entra en su cuarto un vecino suyo,
alumno de tercer grado, para solicitarle
un libro de cuentos.
A su vecino le gustan
también las matemáticas.
– Manuel, ¿podrías prestarme
un libro de cuentos?
He resuelto hasta ahora
problemas de aritmética.
Para divertirme un poco,
querría [quería ?] leer algún cuento.
– Con sumo gusto
te presto tal libro,
si, previamente,
me dices cómo se suman, se restan,
se multiplican y se dividen los números.
– No hay nada más fácil que esto.
Para sumar, colocamos las cantidades
una debajo de la otra,
de manera que las unidades, las decenas,
las centenas, etc.
se correspondan verticalmente.
Luego se traza
una raya horizontal y se comienza a sumar
de la manera siguiente...
– Muy hien, le interrumpe Manuel.
Ahora bien,
¿podrías decirme cómo se resta?
– En tal caso,
escribo la cantidad menor
debajo de la mayor y...
– Perfectamente. ¿Cuántos son
doce multiplicado por dos
y doce dividido entre dos?
– Doce por dos (12 x 2) son
veinticuatro
y doce entre dos (12:2) son seis.
– Te felicito por tus conocimientos
de aritmética, y el libro que pides
te lo ofrezco con mucho placer.
De aceea, este apreciat pentru/ prin/ pe/ ca/ de
ceilalţi elevi ai clasei.
Într-o zi, intră în camera sa un vecin al său,
elev de clasa a treia, pentru a-i cere
o carte de poveşti/ basme.
Vecinului lui îi place
de asemenea matematica.
- Manuel, poţi să îmi împrumuţi
o carte de poveşti?
Am rezolvat până acum/ adineauri
probleme de aritmetică.
Pentru a mă distra/ amuza puţin,
el/ea ar vrea [voiam ?] a citi vreun basm.
- Cu cea mai mare [= cel mai înalt] plăcere
îţi împrumut astfel/ oarecare/ cutare carte,
dacă, în prealabil/ mai înainte,
îmi spui cum se adună, se scad,
se înmulţesc şi se împart numerele.
- Nu există nimic mai uşor decât aceasta.
Pentru a aduna, aşezăm cantităţile
una sub cealaltă,
aşa încât unităţile, zecile,
sutele etc.
corespund (una alteia) vertical/ pe verticală.
Apoi se proiectează/ trasează/ descrie
o linie orizontală şi se începe a aduna
în felul următor/ care urmează…
- Foarte bine, îl întrerupe Manuel.
Ei, bine! [= Acum bine,]
ai putea să îmi zici cum se scade?
- În asemenea caz/ împrejurare/ întâmplare,
scriu cantitatea cea mai mică
sub cea mai mare şi…
- Perfect. Cât fac [= Câţi sunt]
doisprezece înmulţit cu doi
şi doisprezece împărţit la doi?
- Doisprezece ori doi (12 x 2) sunt
douăzeci şi patru
şi doisprezece împărţit la doi (12 : 2) sunt
şase.
- Te felicit pentru cunoştinţele tale
de aritmetică, şi cartea pe care o ceri
ţi-o ofer cu multă plăcere.