1.

De
Calificarea infractiunilor reprezinta una dintre cele mai importante stiinte ale
dreptului penal.Aceasta nu are doar un aspect pur teoretic, dar si unul practic, fiind aplicat
pe larg in activitatea organelor de urmarire penala si ale instantelor judecatoresti.
Termenul a califica provine de la cuvantul qualis – calitate, care presupune atribuirea
unor fapte la o anumita categorie, tinand cont de semnele si caracterele de calitate ale
acestora.
Calificarea juridico-penala constituie un caz special in cadrul calificarii juridice, cand
actiunea sau inactiunea comisa de o persoana poate fi calificata ca delict, contraventie,
incalcare disciplinara, infractiune.
Deci in dreptul penal prin calificarea unei infractiuni se intelege a-I da faptei
prejudiciabile aprecierea juridica adecvata, invocand norma juridico-penala din partea
speciala a Codului penal(dupa caz, cu trimitere la unele din normele Partii Generale a
Codului penal), care cuprinde semnele infractiunii savarsite si comise in realitatea
obiectiva.Pentru a fi angajata raspunderea penala si aplicata o sanctiune pentru aceasta,
orice fapta infractionala urmeaza a fi incadrata potrivit unei norme juridico-penale din
cadrul unui articol, alineat, litera din legea penala.
Conform codului penal RM art 113, calificarea infractiunii presupune determinarea
corespunderii juridice dinstre semnele faptei prejudiciabile savarsite si semnele
componentei de infractiune.
Calificarea infractiunii ca proces presupune activitatea persoanelor abilitate cu
incadrarea juridico-penala a faptelor infractionale, compusa din diverse actiuni indreptata
spre stabilirea corespunderii exacte intre semnele faptei prejudiciabile comise si semnele
componentei de infractiune concrete.
Persoanele abilitate cu incadrarea juridico-penala in legatura cu o cauza penala a
faptelor infractionale sunt:1)Ofiterul de urmarire penala din cadrul MAI, Serviciul Vamal,
CNA; 2)Procurorul 3) Judecatorul
Actualitatea subiectului abordat se explică nu numai prin includerea în noul Cod
penal al Republicii Moldova unui capitol ce în întregime reglementează instituţia calificării
infracţiunii, dar şi prin faptul că calificarea corectă este o garanţie a: a) drepturilor
cetăţenilor; b) politicii statului privind pedepsirea infracţiunilor; c) autorităţii justiţiei; d)
statisticii judiciare.
Calificarea incorectă creiază o imagine falsă despre caracterul şi gradul prejudiciabil al
fraudei comise. Ea exclude individualizarea corectă a răspunderii şi a pedepsei penale şi are
consecinţe juridice negative pentru vinovat: imposibilitatea aplicării amnistiei, graţierii,
reabilitării, condamnării condiţionate, liberării de pedeapsă înainte de termen, aplicării
incorecte a regimului şi a categoriilor penitenciarilor în care se execută pedeapsa cu
închisoarea şi este un impediment la reeducarea şi resocializarea infractorului. Calificarea
incorectă generează plângeri, reexaminări în instituţia de judecată a cauzelor, ceea ce
tergiversează soluţionarea cauzei, sustrage atenţia organelor respective.
Deci acest proces ar include urmatoarele etape:
1)Determinarea imprejurarilor de fapt -Desigur ca pentru a alege componenta de
infractiuni corespunzatoare faptuitorului, trebuie mai intai sa desfasuram activitatea de
identificare a tuturor imprejurarilor de fapt(Locul comiterii infractiunii, arma cu care sa
comis, ora ,suspectii, si alte probe care au relevanta cu fapta comisa), pentru a respecta
toate principiile legii penale.Aceasta activitate este intreprinsa in cadrul urmaririi penale de
catre procuror si organele de urmarire penala.
2)Alegerea normei juridico-penale care poate fi aplicata situatiei-La aceasta etapa este
efectuata operatiunea logica de identificare a componentei de infractiune cea mai
asemanatoare cu fapta comisa de faptuitor in realitatea obiectiva.
3)Stabilirea corespunderii intre semnele prevazute de legea penala cu semnele faptei real
savarsite-
4)Elaborarea actului de aplicare-Fara de calificare ca o constatare a existentei componentei
de infractiune nu poate fi pusa problema raspunderii penale sau, cu atat mai mult, ceea
privind eliberarea de raspundere penala, acestea reprezentand urmarile calificarii
Aplicarea legii penale
Activitatea de transpunere a normelor juridico-penale in realitatea vietii sociale inseamna
realizarea dreptului.Dupa cum stim realizarea dreptului implica 2 forme:
1)Realizarea dreptului prin activitatea de executare si respectare a legilor
2)Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului
Dupa cum am spus anterior calificarea infractiunilor este un proces logic, de
asemenea si este o forma de realizare a dreptului de catre organele statului, deci pentru a
determina daca semnele faptei prejudiciabile corespund cu semnele componentei de
infractiuni, in primul rand trebuie sa tinem cont de aplicabilitatea legii penale:
-Aplicarea legii penale in timp

-Aplicarea legii penale in spatiu

-Aplicarea legii penale asupra persoanelor

Aplicarea legii penale in timp

Din punct de vedere al aplicarii legii penale in timp, la calificare trebuie sa se tina
cont de urmatoarele aspecte:
1)Daca norma juridico-penala ce urmeaza a fi aplicata este in vigoare-Conform art. 76 în
Constituție,actele normative intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al RM,sau la o
altă dată prevăzută în textul actului normativ.
2)Daca norma respectiva nu este abrogata sau modificata.Prin abrogare intelegem o masura
luata de parlament prin care se decide incetarea aplicarii unei legi penale anterioare sau a unei
anumite dispozitii dintr-o lege anterioare.Abrogarea este expresa sau tacita(legea noua nu arata
in mod expres ca abroga legea anterioarea).Modificarea este modalitatea cea mai frecventa de
scoatere din vigoare a dispozitiilor penale.

3)Timpul savarsirii infractiunii:In doctrina penala, formula propusa de legiuitor in art.9 este
supusa la critici, mentionandu-se ca momentul consumarii infractiunii pentru diverse categorii de
fapte infractionale este diferit si este dificil a se da o definitie generala cu privire la notiunea de
‚’timpul savarsirii infractiunii’’. Deci la calificarea infractiunii, trebuie sa se tina cont de
urmatoarele aspecte:
-Pentru infr. Cu componenta formale timpul savarsirii infractiunii este considerat momentul
realizarii faptei prejudiciabile.
- cazul infr. cu componente materiale, in opinia mea timpul savarsirii este atunci cand a survenit
urmarea.In cazul dat prin timpul savarsirii infractiunii ne referim la un tip de infractiuni concret si
anume acelea cu componenta materiala.In articolul 9 CP RM ,,Timpul savarsirii faptei se
considera timpul cand a fost savarsita actiunea,inidiferent de timpul survenirii urmarilor’’,
legiuitorul se refera la timp, privind infractiunile la general, deoarece nu inseamna ca atunci
cand o infractiune cu componenta materiala nu a fost consumata, aceasta nu mai prezinta
infractiune, Ex:In cazul rapirii unei persoane daca aceasta doar a fost capturata si deplasata,
fara a fi retinuta, ne aflam in cazul unei tentative de infractiune, care tot presupune o fapta
prejudiciabila si este pasibila de pedeapsa penala, deoarece persoana a fost de exemplu
capturata si deplasata insa intentia sa nu a fost dusa pana la capat din motive independente de
vointa sa ,in cazul dat chiar daca vorbim de o componenta materiala care nu a fost consumata,
legiuitorul totusi are instrumente juridice de a trage persoana la raspundere penala’’tentativa de
infractiune’’. Deci daca ne referim la o infractiune cu componenta materiala, sub aspectul
consumarii acesteia, atunci timpul savarsirii infractiunii va fi atunci cand vor surveni urmarile,
deoarece, nu putem vorbi de omorul prevazut la articolul 145 Cp RM daca nu a survenit
moartea cerebrala a persoanei,.
-Pt infractiuni cu componente formal-reduse, timpul savar. Infractiunii este determinat de
momentul realizarii acelei etape infractionale, la care legislatorul a transferat consumarea faptei
-In cazul infr. prelungite, timpul savarsirii infractiunii prelungite este considerat timpul savarsirii
ultimei actiuni din seria actiunilor identice

-Pt infractiunea continua, timpul savarsirii este din momentul realizarii faptei prejudiciabile din
care incepe nerealizarea continua a obligatiei impuse faptuitorului.(Detinerea ilegala de arma)
-La participatie, fapta se considera consumata din momentul realizarii de catre autor a laturii
obiective
4)Extraactivitatea legii penale- presupune extinderea activitatii legii penale, fie inainte de
momentul intrarii ei in vigoare, fie ulterior, dupa iesirea ei din vigoare. In cazul dat. Deci cel care
face calificarea unei infractiuni va trebui sa tina cont de prevederile articolului 10 si articolul 101.

Aplicarea legii penale in spatiu

Aici trebuie sa se tine cont de urmatoarele aspecte:
1)Principiul teritorialitatii-Vor raspunde conform CP. Rm. toate persoanele care au savarsit
infractiuni pe teritoriul RM.
2)Principiul personalitatii-Cetatenii Rm si apatrizii cu domiciliul permanent in RM., care au
savarsit infractiuni inafara teritoriului tarii, sant pasibili de raspundere penala in
conformitate cu CP RM.
3)Principiul realitatii-Cetatenii straini si apatrizii care nu domiciliaza permanent pe teritoriul
RM si au savarsit infractiuni in afara terit RM, poarta raspundere penala in conformitate cu
CP RM, daca infractiunile savarsite sant indreptate impotriva intereselor RM.
4)Principiul universalitatii-Sunt trasi la raspundere cetatenii straini si apatrizii care au
savarsit infr impotriva pacii si securitatii omenirii sau constituie infractiuni de razboi, precum
si pentru infractiunile prevazute de tratatele internationale la care Rm. este parte, daca
acestia nu au fost condamnati in statul strain.