TEMA: CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

Lista principalelor acte normative aferente imobilizărilor necorporale:

Legea privind protecţia invenţiilor nr. 50-XVI din 7 martie 2008,
Legea privind protecţia soiurilor de plante nr. 39-XVI din 29 februarie 2008,
Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 161-XVI din 12 iulie 2007
Legea privind protecţia mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008
Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451-XV din 30 iulie 2001
Legea cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 2 iulie 2010
Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18 aprilie 2002
Regulamentului cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 783 din 30 iunie 2003
Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin hotărârea Guvernului RM nr. 338
din 21.03.2003
SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea imobilizărilor necorporale

Conform SNC „Imobilizări necorporale şi corporale” imobilizările necorporale reprezintă

imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi controlabile de entitate.
Prin imobilizări nemonetare se subînţelege totalitatea de drepturi juridice în urma folosirii cărora
entitatea obţine anumite beneficii economice.
Imobilizările necorporale includ: invenţiile, mărcile, licenţele, know-how-urile, francizele,
programele informatice, desenele şi modelele industriale, website-urile, drepturile de utilizare a
imobilizărilor corporale primite sub formă de aport la capitalul social, drepturile de autor, drepturile care
rezultă din titluri de protecţie, alte imobilizări necorporale.
O imobilizare se recunoaşte ca imobilizare necorporală numai în cazul respectării simultane a
următoarelor condiţii:
1) este identificabilă şi controlabilă de entitate;
2) proprietăţile şi particularităţile ei corespund definiţiei imobilizărilor necorporale;
3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea acesteia;
4) costul de intrare poate fi evaluat în mod credibil.
Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, costurile aferente procurării (creării) se recunosc ca
cheltuieli curente, iar dacă sunt semnificative – ca cheltuieli anticipate.
Totodată la recunoaşterea iniţială a imobilizărilor necorporale trebuie de ţinut cont şi de anumite
reguli specifice acestora:
1. Imobilizările necorporale păstrate în/pe un obiect fizic, cum ar fi purtătorii de informaţie (în cazul
unei programe informatice) sau documentaţia juridică (în cazul unei licenţe) se recunosc la data dobîndirii
dreptului de utilizare a acestor informaţii;
2. Imobilizările necorporale sub forma titlurilor de protecţie (de exemplu, dreptul de utilizare a unui
brevet sau a unui desen industrial creat de entitate) se recunosc la data eliberării acestora;
3. Imobilizările necorporale interconexate cu alte imobilizări, indiferent de faptul dacă necesită sau
nu lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţie, se recunosc la data punerii în funcţiune a altui activ
imobilizat ce necesită lucrări de pregătire.
Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale se efectuează la cost de intrare. Componenţa
costului de intrare diferă în funcţie de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziţionare, creare de sine
stătător, primire sub forma de aport la capitalul social, cu titlu gratuit etc.
După recunoaşterea iniţială imobilizările se evaluează la valoarea contabilă (la cost).
Valoarea contabilă reprezintă costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat
cu amortizarea şi pierderile din depreciere acumulate.

1
 Imobilizările necorporale pentru care se poate stabili durata pe parcursul căreia acestea vor genera
beneficii economice sînt tratate ca imobilizări necorporale amortizabile, iar imobilizările pentru care nu
poate fi determinată durata de utilizare se consideră ca neamortizabile.
Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale sînt destinate
conturile 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie”, 112 „Imobilizări necorporale”, 113
„Amortizarea imobilizărilor necorporale” şi 114 „Deprecierea imobilizărilor necorporale”.

2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie

Imobilizări necorporale în curs de execuţie reprezintă imobilizări necorporale procurate sau aflate
în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, precum şi imobilizările necorporale
interconexate cu alte imobilizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinaţie.
Generalizarea informației privind imobilizările necororale în curs de execuție este destinat contul
de activ 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie”. În debitul acestui cont se înregistrează soldul
iniţial, costurile efective privind crearea imobilizărilor necorporale de către entitate, preţul de cumpărare al
imobilizărilor necorporale procurate, dar care nu sînt utilizate, costurile aferente procurării şi pregătirii
acestora pentru utilizare după destinaţie. În creditul contului se înregistrează costul de intrare al
imobilizărilor necorporale puse în folosinţă, precum şi valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale în
curs de execuţie ieşite.
Soldul contului este debitor şi se reflectă în capitolul l „Active imobilizate” din Bilanţ.
Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale în curs de execuţie se ţine pe tipurile acestora.
În cazul creării imobilizărilor necorporale de către entitate costurile aferente pot fi grupate pe
articole de costuri. Nomenclatorul articolelor de costuri se stabileşte de entitate de sine stătător. De
exemplu, pot fi deschise următoarele articole:
1. Costuri directe de materiale;
2. Costuri cu personalul;
3. Contribuţii pentru asigurările sociale şi prime de asistenţă medicală;
4. Costuri indirecte de producţie.
După finisarea lucrărilor planificate costurile înregistrate în contabilitate se recunosc ca imobilizări
necorporale dacă sunt respectate cerinţele de recunoaştere a acestora. Dacă activul presupus nu corespunde
acestor cerinţe, costurile acumulate se recunosc ca cheltuieli curente sau anticipate.
În calitate de documente pentru înregistrarea costurilor aferente creării şi pregătirii imobilizărilor
necorporale pentru utilizare după destinaţie servesc: bonuri de consum, procese-verbale de casare a
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, deconturi de avans, facturi fiscale, procese-verbale de prestare
a serviciilor, tabele de pontaj, proces-verbal de punere în funcţiune a imobilizărilor necorporale etc.
Cele mai frecvente fapte economice şi formule contabile privind imobilizările necorporale în curs
de execuţie sunt:
Conținutul succint al operațiunilor economice Debit Credit
1. Reflectarea costului de intrare (fără TVA) al imobilizărilor necorporale care necesită costuri
suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinaţie:
a) procurate: 111 521
b) primite de la fondatori ca aport la capitalul social: 111 313
c) primite cu titlu gratuit: 111 622
2. Deducerea T.V.A. de la preţul de cumpărare a imobilizărilor necorporale în curs de execuţie 534 521
procurate:
3. Reflectarea costurilor aferente procurării (creării) imobilizărilor necorporale şi pregătirii
acestora pentru utilizare după destinaţie:
- la valoarea materialelor consumate: 111 211
- la valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată: 111 213, 214
- la suma salariilor calculate: 111 531
- la suma contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii: 111 533
- la suma primelor de asigurare obligatorie de asistentă medicală:
- la costul serviciilor prestate de activităţile auxiliare proprii:

2
 - la valoarea serviciilor (fără TVA) prestate de întreprinderi şi persoane terţe: 111 521
4. Reflectarea costului efectiv al imobilizărilor necorporale puse în folosinţă: 112 111
5. Reflectarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale în curs de execuţie ieşite: 721 111
Rulajul creditor al contului 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuție” se generalizează în
registrul sintetic pentru contul respectiv.

3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale în exploatare

Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale puse în folosinţă
(primite spre utilizare) este destinat contul de activ 112 „Imobilizări necorporale în exploatare”. În
debitul contului se reflectă costul de intrare al imobilizărilor necorporale procurate şi create de entitate, iar
în credit se reflectă valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale ieşite, precum şi decontarea amortizării
acumulate la ieşirea acestora. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale
la finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se ţine pe tipurile acestora, surse de intrare, direcţii
de utilizare.
Imobilizările necorporale se trec la intrări în baza următoarelor documente: facturi fiscale, deconturi
de avans, proces-verbal de punere în funcţiune a imobilizărilor necorporale etc.
Intrarea imobilizărilor necorporale are loc în urma:
• procurării contra plată (inclusiv importul);
• primirii de la fondatori sub formă de aport la capitalul social al întreprinderii (achitarea valorii
subscrierii la acţiuni);
• primirii cu titlu gratuit;
• creării nemijlocit de către întreprindere etc.
Cele mai frecvente fapte economice şi formule contabile privind intrarea imobilizărilor necorporale
la entitate sunt:
Conținutul succint al operațiunilor economice Debit Credit
1. Reflectarea valorii de cumpărare (fără TVA) a imobilizărilor necorporale procurate care 112 521, 522
nu necesită costuri suplimentare de pregătire pentru utilizare după destinaţie:
Notă. În cazurile în care obiectele de imobilizări necorporale procurate necesită costuri suplimentare aferente
procurării şi pregătirii acestora pentru utilizare după destinaţie sau data intrării imobilizărilor necorporale nu
coincide cu data punerii acestora în folosinţă, valoarea de cumpărare (contractuală) şi costurile care formează
costul de intrare al imobilizărilor menţionate se reflectă în prealabil în contul 111.
2. Deducerea T.V.A. de la valoarea de cumpărare a imobilizărilor necorporale procurate: 534 521, 522
3. Reflectarea valorii contractuale a imobilizărilor necorporale primite de la fondatori ca 112 313
aport la capitalul social al entităţii:
4. Reflectarea valorii imobilizărilor necorporale primite cu titlu gratuit: 112 622
5. Reflectarea costului efectiv al imobilizărilor necorporale puse în folosinţă, create 112 111
nemijlocit de către entitate:
Imobilizările necorporale se trec la ieşiri în baza următoarelor documente: procese-verbale de
casare a imobilizărilor necorporale, nota de contabilitate, facturi fiscale.
Ieşirea imobilizărilor necorporale are loc în urma:
• casării la expirarea duratei de utilizare a acestora sau în urma învechirii morale;
• vânzării altor întreprinderi şi persoane;
• transmiterii sub formă de aport la capitalul social al altei întreprinderi;
• transmiterii cu titlu gratuit etc.
Cele mai frecvente fapte economice şi formule contabile privind ieşirea imobilizărilor necorporale
sunt:
Conținutul succint al operațiunilor economice Debit Credit
1. Decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale ieşite (vîndute, transmise sub 721, 722 112
formă de aport la capitalul social al altei întreprinderi, transmise cu titlu gratuit etc.):
2. Decontarea amortizării acumulate a imobilizărilor necorporale ieșite: 113 112
Rulajul creditor al contului 112 se generalizează în registrul sintetic pentru contul respectiv.

3
 4. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale
Prin amortizarea imobilizărilor necorporale se înțelege repartizarea sistematică a valorii
amortizabile a unei imobilizări pe perioade de gestiune ale duratei de utilizare.
Durată de utilizare a unei imobilizări este:
• perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină beneficii economice din
utilizarea imobilizării; sau
• cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care entitatea
preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării.
În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începând
cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare.
Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:
• la data expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului; sau
• începând cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii
obiectului.
Amortizarea imobilizărilor necorporale se calculează pentru obiectele amortizabile în baza valorii
amortizabile şi duratei de utilizare prin aplicarea următoarelor metode:
• metoda liniară – suma amortizării anuale a imobilizărilor necorporale se determină ca raportul
dintre valoarea amortizabilă a obiectului și numărul perioadelor din cadrul duratei de utilizare a obiectului
sau prin înmulțirea acestei valori cu norma amortizării (exprimată în procente) și împărțirea ulterioară la
100;
• metoda unităţilor de producţie – iniţial se determină suma amortizării pe unitate de produs.
Ulterior mărimea obținută se înmulțește cu volumul de produse fabricate în perioada de gestiune;
• metoda de diminuare a soldului – în cazul aplicării metodei date norma de amortizare aplicată
pentru metoda liniară se cel mult se dublează, iar ca bază de calculare a amortizării servește valoarea
contabilă a imobilizării la finele perioadei precedente. Pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării
este egală cu valoarea contabilă a imobilizării la finele perioadei precedente.
Metoda selectată se aplică consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, dacă nu se aşteaptă
modificări în schema de obţinere a beneficiilor economice. Amortizarea calculată în cursul perioadei de
gestiune se recunoaşte ca costuri şi cheltuieli în funcţie de destinaţia imobilizărilor necorporale.
Pentru calcularea şi decontarea amortizării imobilizărilor necorporale se foloseşte borderoul de
calculare a amortizării imobilizărilor necorporale şi nota de contabilitate.
Generalizării informaţiei privind amortizarea imobilizărilor necorporale transmise în folosință este
destinat contul de pasiv (rectificativ) 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”. În creditul contului
se reflectă sumele de amortizare a imobilizărilor necorporale calculate în cursul duratei de utilizare a
acestora, iar în debitul contului se reflectă sumele decontate ale amortizării acumulate a imobilizărilor
necorporale ieşite.
Soldul contului este creditor şi reprezintă suma amortizării acumulate a imobilizărilor necorporale
determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de imobilizări necorporale.
Cele mai frecvente fapte economice şi formule contabile privind calcularea şi decontarea amortizării
imobilizărilor necorporale sunt:
1. Calcularea amortizării imobilizărilor necorporale utilizate:
- în procesul comercializării produselor/mărfurilor (mărci, dreptul de utilizare a locului pe care este
instalat panoul de reclamă etc.):
Debit contul 712,
Credit contul 113.
- în scopuri administrative (programe informatice etc.):
Debit contul 713,
Credit contul 113.
- în scopuri de producţie (brevete de invenţie, francize, drepturi de utilizare a imobilizărilor
corporale, asigurarea cu programe informatice a utilajului etc.)
Debit contul 821,
4
 Credit contul 113.
2. Decontarea amortizării acumulate pe obiecte de imobilizări necorporale ieşite (vînzarea, casarea,
transmiterea altor întreprinderi etc.):
Debit contul 113,
Credit contul 112.