Deficienţe

Curs 7
Opţiuni Chirurgicale
Principalul tip de interv chirurgicale, constă prin ataşarea unor tije metalice la coloană vertebrală în paralel cu
realizarea fuziunii vertebrelor, fapt ce determina reducerea şi stabilizarea curburii stopând agravarea ei prin
fuziunea definitivă a vertebrelor într-o masă osoasă solidă. După ce se ataşează tijele se prelevează auto grefă
cu oase din stern, omoplat, etc. Şi acele se ataşează masei osoase afectate (tijele rămân pe toată durata vieţii).
Uneori se folosesc alte tehnici chirurgicale precum instrumentaţia vertebrală fără fuziune, tehnica ce foloseşte
diverse dispozitive cu arm fi tijele metalice care vor stabiliza deviaţia vertebrală.
Metoda fără fuziune
Este o metodă folosită la copii foarte mici la care fuziunea vertebrală stopează creşterea în zona imobilizată, cu
toate acestea, în afara zonei de fuziune coloana va continua să crească normal pe toată durata creşterii şi
dezvoltării copilului.
Tratamentul Chirurgical
În copilărie şi adolescenţa necesită în mod normal câteva zile de spitalizare şi limitarea activităţii, aprox un an
de zile. La adulţi, perioada de spitalizare este mai îndelungată. Adulţii care au fost operaţi pt scolioza ca urmare
a deformării coloanei prin degenerare (scolioza degenerativă) au adesea complicaţii semnificative. Chiar dacă
prin tratament chirurgical se reduc durerile la aceşti pacienţi pot apărea complicaţii precum pseudartroza sau
osteoartrita. Intervenţia chirurgicală utilizând instrumente de elongaţie care sunt reprezentate de tije metalice,
poarte numele de instrumentaţie rahidiană. La copii şi adolescenţi intervenţia este recomandată pt corecţia şi
prevenirea agravării deviaţiilor vertebrale de tip idiopatic, de etiologie neurologică sau congenitale. Intervenţia
Chirurgicală IC trebuie realizata înainte de încheierea procesului de creştere 18-20de ani. La adulţi
instrumentaţia este recomandată în special în patologia posttraumatică în procese tumorale, benigne sau maligne
de tipul Sarcomului Ewing, Neuroglastomului, Neuroblastom, chiştelor anevrismale sau psteonului osteoid.
Tipuri de intervenţie Chirurgicală
1. Instrumentaţia Harrington – A fost dezvoltată şi perfecţionată între 1949-1960. Consta în introducerea
unor croşete în interlinia articulara a articulaţiilor inter transversale, de aceste croşete se fixează tije care
asigură compresiunea de partea convexităţii. De partea opusă (a concavităţii) se ataşează o tijă de
distracţie care menţine distanta intra punctele extreme ale curburii şi are rolul să alungească coloana.
Acest tip de intervenţie necesită protecţie externă prin mijloace de contenţie, respectiv corsete post
operatorii şi sau raportat după aceasta instrumentaţie numeroase complicaţii mecanice, derapaje ale
tijelor, instabilitatea construcţiei, rupturi ale pieselor metalice şi limitarea creşterii în zonele fixate ale
coloanei.
2. Instrumentaţia Aterioara Dwyer – A fost pusă la punct în 1964. Utilizează agrafe şi şuruburi prin care se
fixează la corpurile vertebrale de partea convexităţii un cablu de compresiune care reduce curbura. Este
recomandată în tratamentul scoliozelor paralitice şi după ia s-au raportat mai puţine accidente intra şi
post operatorii.
3. Instrumentaţia cu plăci anterioare Pouloquen & Rigaule – A fost pusă la punct în 1974. Ele urmăresc
corectarea completă prin modificarea poziţiei unei vertebre, prin compresiuni şi de rotari. Se recomandă
i tratamentul scoliozelor cu o singură curbura la nivel dorsolombar.
4. Instrumentaţia Spinală Segmentara Luqe – A fost propusă în 1974 şi utilizează ca material de
osteosinteza o tijă metalică maleabilă fixată de coloană cu fire metalice. Realizează o fixare mai bună
decât alte metode dar poate determina fracturi la nivelul pediculilor vertebrali de care se prinde.
5. Tehnica Harri & Luque – Este o combinaţie a modelelor 1-4 Se realizează 24.20 la acre se adăugă tija şi
firele proprii tehnicii Luqw. Îmbunătăţeşte stabilitatea coloanei şi este recomandată în tratamentul
scoliozelor itiopatice simple.
6. Corecţia şi Artrodreza posterioară – Se realizează prin şuruburi care se fixează pe pediculii vertebrali, ia
corectează direct rotaţia vertebrală acţionând asupra corpului vertebral. Prezintă risc de lezare a
structurilor din canalul vertebral: măduvă, meninge spinale, rădăcini nervoase. Mai prezintă risc de
hipercorectie cu dezechilibrarea în plan frontal a coloanei în perioada post operatorie.
Tratamentul Kinetic
Kineto este diferită în funcţie de atitudinea deviaţiei principale. Deviaţie de sub 30 necesită kineto şi
monitorizare, cu control la 4-6 luni.
Deviaţiile între 30-50 necesita tratament ortopedic asociat programului kinetic.
Deviaţiile de peste 50 necesită corecţie chirurgicală urmată şi în funcţie de metoda utilizată de ortezare şi
tratament kinetic.
Obiectivele Generale ale kinetoterapiei sunt:
1. Stoparea evoluţiei deposturarii
2. Corectarea deviaţiilor şi menţinerea acestor corecţi
3. Corectarea asimetriei toracice
4. Reechilibrarea axelor centurilor
5. Reducerea tulburărilor funcţionale şi sau patologice şi a asimetriilor secundare
6. Crearea unui reflex postural corect cu controlul poziţiei capului, a centurii scapulare şi cele pelvine
Obiectivele specifice sunt:
1. Asuprimarea prin alungire a musculaturii contracturate de partea concavităţii
2. Tonifierea în regim de scurtare de part concavităţii
3. De rotarea corpurilor vertebrale şi reducere gibozităţii costale
4. Creşterea amplitudinii mişcărilor toracice şi reeducarea respiratorie
Metode şi Tehnici kinetice speciale
1. Metoda Shrot – Urmăreşte menţinerea de corecţii de scolioza prin învăţarea controlului respirator al
mişcării şi prin executarea de de contracţii musculare din poziţii facilitatoare. Această metodă a fost
dezvoltată la începutul secolului 20 de Cătălina Shrot ia insasi purtătoarea unei scolioze. Metoda constă
în aşezarea pacientului într-o postură corectiva şi efectuarea unor mişcării respiratorii cât mai corecte,
eventual împotriva unor rezistenţe externe aplicată de kinetoterapeut în zona de maximă convexitate.
Acestea urmăresc declanşarea unor reflexe corectoare pornite de la nivelul curburilor patologice.
Influxurile nervoase sunt transmise la scoarţă pe căi senzitive, spinotalamice şi talamo corticale, scoarţa
sensibilizată va transmite musculaturii posturale paravertebrale impulsuri corective. Programul poate fi
învăţat la orice vârstă. Sunt recomandate 10 şedinţe iniţiale în sala de kineto. După învăţarea programului
pacientul poate exersa exerciţiile la domiciliu cu ajutorul unui membru de familie. Programul conţine
posturări corective, active şi pasive, elongaţii pasive şi active, rotaţii ale trunchiului, mobilizări analitice
pasive şi active, exerciţii de respiraţie.
2. Metoda Translaţiei a lui Rodere Este indicată în special în scoliozele simple în cazul celor duble trebuie
stabilizata iniţial curbura lombară în postura aşezat prin plasarea unei perne de partea coborâtă a
bazinului şi apoi se poate lucra pt corectarea curburii dorsale. Translaţia trunchiului se realizează în sens
corectiv deplasând porţiunea superioară către convexitate, mişcarea se realizează cu memb super abduse
iar kineto se plasează posterior de pacient pt a controla execuţia.
3. Metoda Vojta – Este utilizată pt tratamentul de postură şi a tulburărilor de mişcare, indiferent de vârsta
subiectului. Eficienţa tratamentului cu atât mai mare cu cât el se aplecă mai precoce. Durata terapiei este
d luni sau ani ai ales în tulburările posturale însoţite de disfuncţii cerebrale. Metoda se bazează pe iniţiere
unor stimuli care să determina la nivelul creierului activarea unor modele de mişcare reformate cum este
locomoţia reflexă. Metodă este utilizată ca tratament de fond în:
- Tulburări de coordonare
- Paralizii spastice cerebrale
- Leziuni cerebrale (hemi-para-ditri si tetra pareze)
- Leziuni de neuron motor periferic (leziuni ale plexului brahial sau spina bifidă)
- Afecţiuni musculare (miopatii, distrofii musculare, hipo atrofii de cauză neurologică)
- Deposturari vertebrale (cifoze, lordoze, cifo-lordoze, scolioze)
- Afecţiuni ale art CF (luxaţii sau displazii congenitale de şold)
- Tulburări de deglutiţie sau masticaţie
- Tulburări ale funcţiei respiratorii
Vojta a observat la copii cu paralizie cerebrală absenţa iniţială a numitor scheme de mişcare. Prin activări reflexe
repetate actele motorii s-au îmbunătăţit treptat iar copilul a început sau şi-a perfecţionat mersul şi vorbirea. În S
în mod similar, prin acţionarea unor puncte trigel s-au declanşat reflexe posturale care au ameliorat atitudinea
generală şi poz col vert.
4. Metoda Klapp – Se bazează pe observaţia potrivit căreia patrupedele nu prezintă devieri scoliotice. De
asemenea tot la patrupede s-a observat mobilizare latero-laterală a col vert în mers. Pornind de la aceste
observaţii klapp a întocmit un prog de exerciţii realizate din patrupedie. Prin adoptarea şi menţinerea
patrupediei, col devine orizontală şi nu mai susţine greutatea trunchiului a centurii scapul şi a capului.
Ia va fi mai uşor de mobilizat lateral iar zona lombară pierde din rigiditate. În patrupedie, acţiunea
 colectivă se poate mobiliza cu mai mare precizie la diferite niveluri ale coloanei concentrând efectul
exerciţiilor. 1905 când a publicat metodă, kalpp a descris 5 posturi:
Două redresate deasupra orizontalei, una orizontală şi două coborâte cu trunchiul sub orizontală.
Exerciţii executate din patrupedie au următoarele obiective:
- Asuplizarea musculaturii contractate
- Alungirea musculaturii scurtate
- Corectarea curburilor şi tonifierea musculaturii
5. Metoda Niederhoffer – Egidy – Are la baza teoria căreia musculat transversală a trunchiului este
esenţială pt menţinerea ortostatismului şi a rectitudinii vertebrale. Din grupul muşchilor transversali fac
parte : Muşchii Heterogeni dpdv a poz pe trunchi dar şi al acţiunii principale:
- M Trapez
- Marele dorsal
- Romboizii
- Pătrat lombar
- Iliopsoas
- Transvers abdominal
Teoria se bazează pe faptul că în S se realizează mio trofia acestor M de part concavit şi hiper trofia lor de part
opusă. Erectorii spinali ar avea prin M multifizi, transverşi spinoşi şi spino transversali, efect de agravare a rot
vertebrale. Metoda urmăreşte tonifierea musculaturii transversale prin exerciţii de tip izometric, executate din
posturi corective cu ajutorul kinetoterapeutului care apica contra rezistente. Sunt utilizate posturi iniţiale foarte
precise iar contracţiile izometrice ale m menţionaţi urmăresc tractionarea col de part concava în scopul corecţiei
curburii. Pe parcursul desfăşurării exerciţiului se urmăreşte realizarea pe per egale:
- Unei contracţii progresiv crescute
- Unei contracţii statice de menţinere
- Relaxării progresive la final
Metoda FED – Este relativ nouă a fost inventată cu 30 în urmă dar are aceleaşi principii de acţiune. Metoda
utilizează un aparat orto-kinetic care realizează obictivele de mai sus : fixare, elongaţie şi de rotare. Ia constă în
fixarea tridimensională a col vert prin intermediul aparatului care realizează elongaţie pasivă şi activă continuă,
fixarea col în poz corectiva şi aplicarea de presiuni în punctele de întoarcere a curburilor. Prin aceste presiuni
sunt stimulaţi receptorii golgi şi fluxurile neuromusculare locale. Se iniţiază astfel o facilitare neuromusculară
proprioceptiva cu antrenarea unor fibre musculare care astfel rămân atrofiata unor lipsei de activităţi. Prin
presiuni inform de corectarea a posturii este transmisă către SNC care trimite impulsuri de corecţie în periferie.
În paralel poz este conştientizată corecţia putând deveni şi voluntară. Aparatul orto spinal este prevăzut cu un
braţ mecanic a cărui presiune poate fi controlată ce realizează de rotarea şi cu un căpăstru pt realizarea elongaţiei.
Ambele acţiuni sunt pasive , tratăm cu ajutorul aparatului este completat cu ex de kineto de asuplizare/tonifiere
din poz hiper corective. Durata tratat este variabilă în funcţie de amplitudinea deposturarii, de vastă şi de
răspunsul fiecărui pacient. Corecţia se obţine după aprox un an dar tratamentul trebuie continuat până la
încheierea creşterii. Met Fedd realizează:
- Dezvoltarea cart costale inhibate de SNC
- Dezvolt capetelor costale de păr convexităţii stimulate de presiune care vor acţiona în sensul de rotarii
corpurilor vert de care se articulează
- Corectarea orientării patologice a inelului fibros al DIV
- Corecţia de part concavităţii a deformărilor art costo-vertebrale
- Creşterea mobilităţii articulare la nivelul vertebrelor şi toracic
- Stimularea proprio-receptiei la nivelul curburilor
Metoda are ca obiectiv final corecţia posturala în scopul integrării socioprofesionala ale pers scoliotice. Său citat
rezultate bune la pacienţi cu deviaţii cu 100 g la care unghiul de curbură a fost redus până la 20. Corecţiile sunt
mai importante la copii până la 80-90g şi de aprox 30 g la adulţi.
Posturile Klapp