PROBLEMATICA PROIECTĂRII

ŞI A CONŢINUTURILOR CURRICULARE
1. Unităţi de conţinut:
 Proiectarea curriculară:
o Delimitări conceptuale
o Etapele şi principiile elaborării unui curriculum şcolar
o Componente ale proiectării unui curriculum. Controverse în componenta
conceptuală: „distribuţia gaussiană a performanţelor şcolare” versus
„învăţarea deplină”
o Proiectarea standardelor curriculare
 Conţinuturile curriculare:
o Surse şi criterii de selecţie a conţinuturilor
o Transpunerea conţinuturilor în documentele şcolare:
 Planul cadru de învăţământ
 Programa şcolară
 Orarul şcolar
 Materiale curriculare auxiliare
 Manuale şcolare
o Modalităţi inovatoare de organizare a conţinuturilor
Argument
Parcurgerea acestui capitol va permite dezvoltarea unor competenţe de proiectare şi
implementare a curriculum-ului la diferite nivele strategice. De asemenea va înlesni
înţelegerea principiilor care stau la baza elaborării unui proiect curricular, precum şi a
documentelor în care se concretizează acesta. Aprofundarea conţinuturilor curriculare va
permite înţelegerea unor probleme de actualitate din învăţământul românesc .
Obiective
După parcurgerea acestui capitol cursanţii vor fi capabili:
 să definească conceptele cheie din problematica proiectării şi conţinuturilor
curriculare
 să opereze cu principiile şi criteriile de elaborare a unui proiect curricular
 să prezinte sursele şi criteriile de selecţie a conţinuturilor curriculare
 să analizeze documentele curriculare ale actualului sistem de învăţământ
 să realizeze o comparaţie între noile direcţii de organizare ale conţinuturilor
curriculare prin prisma avantajelor / limitelor acestora
 să utilizeze limbajul specific proiectării şi conţinuturilor curriculare
2. Concepte cheie
 Proiectarea curriculară este o activitate de mare complexitate pedagogică şi socială
care angajează acţiunile şi „operaţiunile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor,
strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile
specifice unui mod de organizare a procesului de învăţământ” (Vlăsceanu Lazăr în „Curs de
pedagogie”, 1998, p. 249) Modelul de proiectare curriculară, dezvoltat la nivelul didacticii
postmoderne este centrat asupra obiectivelor activităţii instructiv-educative. Prioritară devine
aşadar corespondenţa pedagogică angajată la nivelul activităţii didactice, concepută simultan
ca activitate de predare – învăţare – evaluare.

74
  Standardele curriculare de performanţă sunt standarde naţionale şi reprezintă
un sistem de referinţă comun şi echivalent; sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de
învăţare; ele reprezintă enunţuri sintetice, în măsură să indice gradul în care sunt atinse
obiectivele curriculare de către elevi; în termeni concreţi standardele constituie specificări de
performanţă vizând cunoştinţele, competenţele şi comportamentele stabilite prin curriculum.
(Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă. MEN, Buc. 1998).

 Ciclurile curriculare ale învăţământului reprezintă periodizări ale şcolarităţii,

grupând mai mulţi ani de studiu , uneori chiar din cicluri şcolare diferite , care au în comun
anumite finalităţi . Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun peste structura sistemului de
învăţământ cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape şcolare şi de a regla
procesul de învăţământ.

Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Grupa
X
Clasa pregătitoar I II III IV V VI VII VIII IX X XII XIII
I
e
Ciclul
Observare şi Apro- Speciali-
Curricula Achiziţii fundamentale Dezvoltare
orientare fundare zare
r

 Conţinutul curricular al învăţământului reprezintă „un sistem de valori

selecţionate din cunoaşterea savantă, din practicile sociale şi din cultura generală sui generis,
acumulate de societate până la un moment de referinţă şi care sunt transpuse didactic în
termeni de cunoştinţe, capacitate şi atitudini şi sunt integrate în sistemul curriculum-ului
preşcolar / şcolar / universitar / postuniversitar” ( Creţu, C., 4, pg. 102).

 Conţinutul educaţiei – are o sferă mult mai largă decât conţinuturile procesului
de învăţământ, vizând, în plus, şi valorile pe care elevii le asimilează din întregul lor univers
experienţial, din afara şcolii (educaţia nonformală şi informală).

 Transpunerea didactică semnifică transformarea cunoaşterii ştiinţifice

(savante) în cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care urmează să fie asimilate, deprinse de elevi
în şcoală. Cunoaşterea este supusă astfel unui proces de selectare, filtrare, reinterpretare şi
accesibilizare.
V. de Landsheere (după A. Barna, 1) precizează că în procesul transpunerii didactice
„conţinuturile sunt structurate, simplificate, traduse în forme susceptibile de a stimula interesul
şi de a facilita înţelegerea”.

 Documentele curriculare sunt documente şcolare de tip reglator (plan cadru de

învăţământ, programe cadru pe discipline şi arii tematice) sau de altă natură (manuale
alternative, materiale curriculare auxiliare – îndrumare metodice, ghiduri, culegeri, atlase
şcolare etc.) care au rezultat în urma operaţiei de transpunere didactică a conţinutului
curricular.

 Structurile / componentele elaborării unui curriculum şcolar:

 Componenta organizatorică şi instituţională
 Componenta conceptuală (teoretică, de reglaj şi proiectivă)
 Componenta strategică şi tactică

75
 3. Aplicaţii – scheme, grafice, teme
3.1.Două modele de proiectare pedagogică elaborate în decursul evoluţiei teoriilor
pedagogice (S. Cristea, 6):
?

o m
o – obiective
f.f. c – conţinut
m – metodologie
c e – evaluare
f.f. – formarea formatorilor
(iniţială-continuă)
?
?

Fig. 1. Modelul didacticist de proiectare pedagogică

c m

f.f. o – obiective
c – conţinut
o m – metodologie
e – evaluare
f.f. – formarea formatorilor
(iniţială-continuă)

e
Fig.2. Modelul curricular al proiectării pedagogice

 Sarcină de lucru:
Analizaţi modelele prezentate, evidenţiind schimbările aduse de proiectarea de tip
curricular în domeniul învăţământului.

3.2.Etapele proiectării curriculare:

R.Tyler:
 proiectarea (definirea) obiectivelor învăţării
 proiectarea conţinuturilor de învăţare
 proiectarea situaţiilor de învăţare, în contextul concret al clasei
(metodologia de predare)
 proiectarea evaluării activităţii educaţionale (după Creţu, C., 4).

D’Hainaut:
 definirea intenţiilor sau scopurilor generale
 definirea orientărilor fundamentale ale politicii educaţionale
 proiectarea conţinuturilor

76
  definirea obiectivelor referenţiale
 studiul populaţiei vizate şi al conţinuturilor
 definirea căilor şi mijloacelor
 evaluarea curriculum-ului

Proiectarea curriculară este funcţională dacă răspunde următoarelor întrebări :

 Ce anume merită să fie învăţat?
 În ce pondere şi în ce ordine?
 În paralel cu ce elemente?
 În baza căror elemente anterioare?
 În virtutea căror experienţe curente?
 În ce condiţii (spaţio – temporale – materiale)?
 Prin ce activităţi?
 În ce anume se materializează în personalitatea şi competenţa
educabilului?
 Cât reprezintă noile achiziţii faţă de cele aşteptate de la elevi? (M.
Stanciu ,11)

 Sarcină de lucru:
Realizaţi o corespondenţă între etapele proiectării curriculare şi întrebările la care
trebuie ele să ofere răspunsuri.

3.3. Principiile proiectării noului curriculum naţional:

(Curriculum naţional -cadru de referinţă, MEC, 2000, pg. 15 – 16)

A. Principii privind curriculum-ul ca întreg

 Curriculum-ul trebuie să reflecte idealul educaţional al şcolii româneşti aşa
cum este acesta definit în Legea învăţământului.
 Curriculum-ul trebuie să respecte caracteristicile de vârstă ale elevului, corelate
cu principiile de psihologie a învăţării.
 Curriculum-ul trebuie să reflecte dinamica valorilor socio-culturale specifice
unei societăţi deschise şi democratice.
 Curriculum-ul trebuie să stimuleze dezvoltarea unei gândiri critice şi creative.
 Curriculum-ul trebuie să-i ajute pe elevi să-şi descopere disponibilităţile şi să le
valorifice la maximum în folosul lor şi al societăţii.

B. Principii privind învăţarea

 Elevii învaţă în stiluri diferite şi în ritmuri diferite.
 Învăţarea presupune investigaţii continue, efort şi autodisciplină.
 Învăţarea dezvoltă atitudini, capacităţi şi contribuie la însuşirea de cunoştinţe.
 Învăţarea trebuie să pornească de la aspecte relevante pentru dezvoltarea
personală a elevului şi pentru inserţia sa în viaţa socială.
 Învăţarea se produce prin studiu individual şi prin activităţi de grup.

C. Principii privind predarea

 Predarea trebuie să genereze şi să susţină motivaţia elevilor pentru învăţarea
continuă.
 Profesorii şi învăţătorii trebuie să creeze oportunităţi de învăţare diverse, care
să faciliteze atingerea obiectivelor propuse.

77
  Profesorii şi învăţătorii trebuie să descopere şi să stimuleze aptitudinile şi
interesele elevilor.
 Predarea nu înseamnă numai transmitere de cunoştinţe, ci şi de comportamente
şi de atitudini.
 Predarea trebuie să faciliteze transferul de informaţii şi de competenţe de la o
disciplină la alta.
 Predarea trebuie să se desfăşoare în contexte care leagă activitatea şcolară de
viaţa cotidiană.

D. Principii privind evaluarea

 Evaluarea este o dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică
efectivă în clasă.
 Evaluarea trebuie să implice utilizarea unei mari varietăţi de metode.
 Evaluarea trebuie să fie un proces reglator care informează agenţii educaţionali
despre calităţile activităţii şcolare.
 Evaluarea trebuie să-i conducă pe elevi la o autoapreciere corectă şi la o
îmbunătăţire continuă a performanţelor.
 Evaluarea se fundamentează pe standarde curriculare de performanţă,
orientate spre ceea ce va fi elevul la finalizarea parcursului său şcolar şi la
intrarea în viaţa socială.

3.4.Două modele / teorii pedagogice, conceptuale ce pot sta la baza proiectării unui
curriculum şcolar :
Număr de elevi
Număr de elevi

a. b. Performanţe
Performanţe

Fig. 3. Reprezentarea grafică a performanţelor elevilor ( după A. Barna ,1)

a. conform teoriei distribuţiei b. conform teoriei învăţării depline

gaussiene

78
 3.5.Exemple de standarde curriculare de performanţă :

Disciplina de
Ciclul şcolar Obiective-cadru Standarde
învăţământ
Educaţie fizică 3. Dezvoltarea de- S3. Utilizarea tuturor deprinderilor motrice de bază în cadrul unor
prinderilor motrice structuri motrice şi în întreceri
de bază, aplicativ S4. Utilizarea deprinderilor aplicativ-utilitare, individual şi în
utilitare şi sportive întreceri
elementare
PRIMAR Educaţie 1. Dezvoltarea S1. Interpretarea vocală după auz a unor cântece din repertoriul
capacităţilor pentru copii, în limitele ambitusului do1 do2
muzicală interpretative vocale S2. Cântarea vocală cu respectarea regulilor specifice de cânt:
şi instrumentale respiraţie, emisie, dicţie
S3. Acompanierea ritmică cu obiecte sonore sau cu instrumente de
percuţie
Matematică 1. Cunoaşterea şi S1. Scrierea, citirea, compararea şi reprezentare pe axă a numerelor
înţelegerea reale.
conceptelor şi S2. Efectuarea corectă a operaţiilor cu numere reale (eventual
terminologiei şi a reprezentate prin litere)
procedurilor de S3. Utilizarea estimărilor şi a aproximărilor de numere şi măsuri
calcul specifice (lungimi, unghiuri, arii şi volume) pentru a aprecia validitatea unor
matematicii rezultate
Educaţie 2. Dezvoltarea S4. Utilizarea convenţiilor, standardelor şi normelor specifice
capacităţii de diferitelor domenii de activitate
tehnologică proiectare, S5. Respectarea etapelor tehnologice în realizarea unui produs simplu
executare, utilizare şi S6. Evaluarea produselor după criterii funcţionale şi estetice
evaluare a
produselor
GIMNAZIAL Limba şi 4. Dezvoltarea S11. Rezumarea scrisă a uni text narativ la prima
literatura capacităţii de vedere
română exprimare scrisă S12. Caracterizarea scrisă a unui personaj dintr-un text
la prima vedere
S13. Redactarea unui text în care să se evidenţiez
caracteristicile fundamentale ale unui fragment de text
literar dat
S14. Redactarea unor texte cu destinaţie funcţională:
cerere, telegramă, invitaţie, curriculum vitae etc.
S15. Respectarea în redactarea unui text a regulilor de
despărţire a cuvintelor în silabe şi a regulilor
ortografice şi de punctuaţie studiate.

3.6.Elaborarea unui proiect curricular opţional

O dată ales tipul de opţional (titlul selectat din oferta MEC sau propriul proiect) se va
întocmi următoarea documentaţie, pe baza căreia se va prezenta proiectul curricular opţional
la nivel de catedră, consiliul profesoral şi consiliul de administraţie a şcolii, pentru avizare:

1. Denumirea opţionalului; propunător: (nume, prenume; specialitatea; gradul

didactic); şcoala şi localitatea.
2. Aria curriculară şi tipul de opţional
3. Durata (semestrial, anual, pe ciclu curricular)
4. Modul de desfăşurare: pe grupe - număr grupe, număr elevi - sau pe clasă
5. Locul desfăşurării (ziua, ora, locul desfăşurării activităţilor)
6. Tabelul elevilor participanţi: (nr. crt., nume şi prenume, clasa, semnătura)
7. Proiect de programă (obiective cadru şi de referinţă, activităţi de învăţare,
conţinuturi, standarde de performanţă )
8. Proiectarea anuală şi pe unităţi de învăţare

 Sarcină de lucru:
Concepeţi un proiect curricular opţional pentru specialitatea dumneavoastră care să
reflecte actualele etape şi principii ale proiectării curriculare.
79
 3.7. Surse şi criterii de selecţie ale conţinutului învăţământului
În contextul exploziei informaţionale, mutaţiilor produse în paradigmele cunoaşterii,
uzurii morale a cunoştinţelor, diversificării şi specializării continue a domeniilor de
cunoaştere, selecţionarea şi organizarea conţinuturilor învăţământului este o problemă
extrem de complexă. Se apreciază că în zilele noastre sursele care alimentează conţinutul
învăţământului sunt multiple şi diverse. Redăm în figura de mai jos principalele surse (după
G. Văideanu, 12, p. 165):

evoluţia ştiinţelor
socio-umane

evoluţia ştiinţelor evoluţia

exacte tehnologiei

evoluţia lumii muncii Sursele conţinutului evoluţia culturii şi

învăţământului artei

aspiraţiile viitorul
tineretului

problematica lumii Achiziţiile cercetării

contemporane pedagogice

Fig. 4. Sursele conţinutului învăţământului

Elaborarea unor conţinuturi caracterizate prin „echilibru, coerenţă, supleţe şi caracter

deschis” (G. Văideanu, 12 ), presupune raportarea la o serie de indicatori sau criterii:
 deschiderea faţă de achiziţiile şi progresele ştiinţei;
 orientarea prospectivă şi democratică a conţinuturilor;
 acordul axiologic al conţinuturilor cu valorile din domeniul artei şi culturii;
 echilibrul între deschiderea faţă de problematica universală şi faţă de cea
naţională/locală;
 asigurarea coerenţei conţinuturilor la nivelul capitolelor, disciplinelor şi ciclurilor
şcolare.
Alături de alte criterii – precum cel ştiinţific, filosofic, psihologic, pedagogic sau al
pertinenţei interne, al concordanţei cu obiectivele – înlesnesc transpunerea didactică a
conţinuturilor.
 Sarcină de lucru:
Realizaţi o transpunere didactică a unui subiect de specialitate studiat recent.

80
 3.8. Documente curriculare
a) Planul cadru de învăţământ
Planul de învăţământ este un document oficial în care se structurează conţinutul
învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. În planul de învăţământ se stabileşte numărul
de ore (maxim şi minim) pe diferite discipline sau arii curriculare. Acest document are
caracter reglator-strategic şi reflectă filozofia şi politica educaţională a sistemului de
învăţământ naţional. Totodată, el exprimă, în formă sintetică, concepţia pedagogică şi în
special teoria curriculară care fundamentează ştiinţific procesul instructiv-educativ la nivel
naţional.
 Componente:
 Denumirea tipului de  Materiile de studiu şi eşalonarea lor pe ani de
şcoală/facultate; studiu;
 Specialitatea şi profesia obţinută;  Numărul de ore afectate pe discipline de studiu;
 Durata studiilor;
 Structurare pe arii curriculare sunt grupări ale obiectelor de studiu în funcţie de
obiectivele vizate ele rămân aceleaşi pe întreaga durată a şcolarităţii obligatorii şi a
liceului, dar ponderea lor pe cicluri şi clase este variabilă.

proporţia la
Aria curriculară proporţia la gimnaziu
liceu
1. Limbă şi comunicare cca 37% 28%
2. Matematică şi ştiinţe cca 20% 28%
3. Om şi societate cca 10% 16%
4. Arte cca 10% 8%
5. Sport cca 10% 8%
6. Tehnologii cca 8% 8%
7. Consiliere şi orientare cca 5% 4%

PLANUL-CADRU PENTRU CLASELE I-VIII

Valabil începând cu anul şcolar 1999-2000

Aria curriculară I
II III IV V VI VII VIII

7-9 7-9 7-9 7-9 9-10 8-9 8-9 8-9

I. Limbă şi comunicare
7-8 7-8 5-7 5-7 5 4 4 4
A. Limba şi literatura română
B. Limbă modernă 1 - - 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3
C. Limbă modernă 2 - - - - 2 2 2 2
D. Opţionale 0-2 0-2 0-2 0-2 0-1 0-1 0-1 0-1
II. Matematică şi ştiinţe ale 3-4 3-4 4-6 4-6 4-6 6-8 7-10 7-10
naturii
1. Matematică 3-4 3-4 3-4 3-4 3-4 4 4 4
2. Ştiinţe ale naturii - - 1-2 1-2 1-2 2-3 - -
3. Fizică - - - - - - 1-2 1-2
Chimie 1-2 1-2
Biologie 1-2 1-2
4. Opţionale - - 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1

81
 1 1 2-3 3-5 3-5 4-6 6-7 6-8
III. Om şi societate
Educaţie civică - - 1-2 1-2 - - - -
Cultură civică - - - - 0-1 0-1 1-2 1-2
Istorie si geografie - - - 1-2 2-3 2-3 2-3 -
Istoria românilor - - - 1-2 - - - 2
Geografia României - - - 1-2 - - - 2
3. Religie 1 1 1 1 1 1 1 1
4. Opţionale - - 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
IV. Arte 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2
1. Educaţie plastică 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2
2. Educaţie muzicală 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1
3. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
V. Educaţie fizică şi sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2
1. Educaţie fizică 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2
2. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
VI. Tehnologii 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2
1. Abilităţi practice 1-2 1-2 1-2 1-2 - - - -
2. Educaţie tehnologică - - - - 1-2 1-2 1-2 1-2
3. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
VII. Consiliere şi orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2
1. Consiliere şi orientare - - - - 1-2 1-2 1-2 1-2
2. Opţionale 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Nr. minim de ore pe săptămână 18 18 20 21 22 24 27 28
Nr. maxim de ore pe săptămână 20 20 22 23 26 28 29 30

 Concretizare în scheme orare

Pe baza planului cadru, fiecare şcoală / clasă îşi elaborează schema orară unde se
precizează numărul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învăţământ şi
disciplinele opţionale prevăzute a se studia în limita timpului rezultat din diferenţa dintre
numărul maxim şi minim prevăzut de planul cadru. Spre ilustrare prezentăm o astfel de
schemă orară.

SCHEMA ORARĂ CLASA a IV-a

Total ore Trunchi Total ore
Aria curriculară / Disciplină Extindere Aprofundare Opţional
plan cadru comun săptămânal
I. LIMBĂ ŞI COMUNICARE 7-9
1. Limba şi literatura română 5-7 5 - - - 5
2. Lima modernă 1 2-3 2 - - - 2
3. Opţionale 0-2 - - - - -
II. MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE 4-6
1. Matematică 3-4 3 1 - - 4
2. Ştiinţe 1-2 1 - - - 1
3. Opţionale 0-1 - - - 1 1
III. OM ŞI SOCIETATE 3-5
1. Educaţie civică 1-2 1 - - - 1
2. Istoria şi geografia României 1-2 2 - - - 2
3. Religie 1 1 - - - 1
4. Opţionale 0-1 - - - - -
IV. ARTE 2-3

75
1. Educaţia plastică 1-2 1 - - - 1
2. Educaţia muzicală 1-2 1 - - 1
3. Opţionale 0-1 - - - - -
V. EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 2-3
1. Educaţie fizică 2-3 2 - - - 2
2. Opţionale 0-1 - - - - -
VI. TEHNOLOGII 1-2
1. Abilităţi practice 1-2 1 - - - 1
2. Opţionale 0-1 - - - - -
VII. CONSILIERE ŞI
0-1 0-1
ORIENTARE
1. Consiliere şi orientare 0 - - - - -
2. Opţionale 0-1 - - - - -
NUMĂR MINIM PE
21
SĂPTĂMÂNĂ 22 ore
NUMĂR MAXIM PE săptămânal
23
SĂPTĂMÂNĂ

b) Programa şcolară

 Programa şcolară este un document oficial programatic care redă conţinutul

învăţământului, fiind elaborată pe cicluri de învăţământ şi clase, separat pentru fiecare
disciplină. Programa şcolară, ca şi planul d învăţământ, este un document de politică
educaţională.
 Componente:
 modelul curricular al disciplinei ( sau al ariei  activităţi de învăţare
curriculare); recomandate;
 obiectivele cadru ale disciplinei de învăţământ;  conţinuturi de învăţare
 obiectivele de referinţă ale disciplinei de sugerate;
învăţământ;  standarde de performanţă.

c) Manualele şcolare
Manualul şcolar este documentul în care se obiectivează conţinutul unei discipline de
învăţământ. Elaborarea unui manual trebuie să respecte mai multe cerinţe:
 ştiinţifice (structură logică, inteligibilitate, coerenţă, abordare
interdisciplinară, corectitudine etc.)
 psihopedagogice (accesibilitate şi sistematizare, activism cognitiv al elevului,
claritate, stimularea gândirii creatoare şi a învăţării prin descoperire,
stimularea muncii independente etc.)
 estetice (tehnoredactare, ilustraţii, colorit, copertă etc.)
 igienice (lizibilitatea textului, calitatea hârtiei, format etc.)
 economice (cost, rezistenţă la deteriorare etc.)
Manualele şcolare îndeplinesc următoarele funcţii:
 funcţia de informare, realizată prin mijloace didactice şi grafice specifice;
 funcţia de formare a cunoştinţelor şi capacităţilor vizate de obiectivele
instructiv-educative;
 funcţia de antrenare a capacităţilor cognitive, afective, psiho-motrice, sau a
disponibilităţilor aptitudinale;
 funcţia de autoinstruire, ce evidenţiază mecanismele de conexiune inversă
internă existente la nivelul acţiunilor didactice promovate prin intermediul
programei, respectiv tehnicile de autoevaluare. (1 )

76
 d) Orarul şcolar

Orarul şcolar este un document oficial prin care se concretizează planul de învăţământ,
la nivelul activităţii unei unităţi şcolare / de învăţământ superior, prin adaptarea la condiţiile
concrete de realizare: numărul de clase / grupe, profiluri existente, numărul cadrelor
didactice, condiţii de spaţiu etc.
Alcătuirea unui orar şcolar/universitar necesită respectarea mai multor cerinţe:
 respectarea curbei de efort şi oboseală (zilnic şi săptămânal);
 alternarea disciplinelor, ca dificultate, complexitate, domeniu;
 alternarea tipurilor de activităţi (curs/seminar/laborator/pratică);
 programarea orelor numai într-o parte a zilei;
 crearea timpului liber, conform normelor igienico-sanitare.

3.9.Modalităţi noi de organizare a conţinutului învăţământului

a) Organizarea interdisciplinară

Conceptul pedagogic de interdisciplinaritate reprezintă o modalitate de organizare a

conţinuturilor învăţări care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor şi proceselor studiate
în cadrul diverselor discipline de învăţământului şi care facilitează aplicarea cunoştinţelor
însuşite, în diferite situaţii de viaţă.

b) Organizarea modulară

Modulele didactice reprezintă „seturi de cunoştinţe, situaţii didactice, mijloace

materiale destinate studiului” (L. D’Hainaut). Ele sunt definite şi ca un ansamblu de elemente
educaţionale specifice ce poate fi parcurs independent de restul sistemului din care face parte.
Modulele pot viza însuşirea de cunoştinţe, formarea de priceperi, abilităţi ş.a.
Modulele didactice de elaborează pe activităţi de învăţare, nu pe discipline de studiu.
Ca formă de organizare a conţinuturilor, modulul didactic, în viziunea lui L. D’Hainaut,
1981, trebuie să satisfacă trei criterii de bază:

 Să definească un ansamblu de învăţare;

 Să posede o funcţie proprie şi obiective foarte bine definite;
 Să propună probe de evaluare în vederea realizării feed-back-ului (8, p. 245)

75
 Structura unui modul didactic (după L. D’Hainaut, 1988)

1
Alt 2 Cataloage
modul Specificaţii

2 1

2
Luarea la cunoştinţă a
obiectivelor
3

Alt modul 2 3 2 Pretest

(nivel inferior) Test intrare

3
1
3
Submodul de 3
Test de
recuperare
intrare
1

Corpul modului Părţile specifice ale corpului modului

Sistem de ieşire

Modulul următor 3

Sistem de intrare

76
Submodulul 1

Introducere
Punere în situaţie,
motivare

Comunicarea
obiectivelor

Structuranţi
anteriori

Alegeri eventuale de drumuri

diferite

Situaţii
Drumul 1 Drumul 2

complementare
Recuperare
Explicaţii
Sistemul de intrare a unei organizări modulare

Sinteza

Proba intermediară

Submodulul 2

77
 1
Întoarcerea la module
Sinteza
prost însuşite
generală

2
Proba terminată
(post test)

2
1 3
3
Recuperarea Recuperarea
generală generală

4
Instrucţiuni pentru alegerea
modului următor sau pentru o
îmbogăţire

Sfârşitul modulului

Modulul următor

Sistemul de intrare
Corpul modulului

Sistemul de ieşire

4. Sinteză
Reforma învăţământului românesc este dominată categoric de schimbările de tip
curricular, schimbări resimţite mai ales în sfera proiectării conţinuturilor învăţământului.
Proiectarea curriculară pune accent mai ales pe obiectivele educaţionale care
determină apoi anumite conţinuturi, strategii şi modalităţi de evaluare spre deosebire de
proiectarea tradiţională care pleca de la un conţinut dat, imuabil şi nediferenţiat. Se disting
două nivele ale proiectării: macroproiectare – activitate ce revine organismelor specializate în
conceperea curriculum-ului şcolar la scară naţională; microproiectare – activitate ce revine
fiecărui cadru didactic şi care se finalizează prin elaborarea unor proiecte curriculare anuale,
axate pe unităţi de învăţare sau secvenţe instructiv-educative.
Proiectarea curriculară include diverse etape şi se realizează conform unor principii
desprinse din actuala politică educaţională caracterizată prin flexibilizare şi orientare
prospectivă.
Conţinuturile învăţământului sunt supuse şi ele unor mutaţii profunde atât în ceea ca
priveşte sursele şi criteriile de selecţie cât şi în sfera transpunerii didactice a conţinuturilor în

78
documentele curriculare: planul cadru de învăţământ, programele şcolare, manualele şi
orarul şcolar, alte materiale curriculare. Modalităţile inovatoare se manifestă şi în
organizarea conţinuturilor impunându-se tot mai mult abordarea interdisciplinară, modulară
sau integrală.

Teme de reflecţie
1. Cum şi în ce măsură credeţi că poate interveni profesorul asupra conţinuturilor
curriculare prin intermediul transpunerii didactice ?
2. Reflectaţi asupra eficienţei ponderii ariilor curriculare în gimnaziu şi liceu;
explicaţi deosebirile identificate.
3. Ce aspecte trebuie să aibă în vedere un cadru didactic în alegerea unui manual
alternativ?
4. Ce avantaje credeţi că implică abordarea interdisciplinară / modulară a
conţinuturilor învăţământului în raport cu abordarea monodisciplinară?

Bibliografie

1. Barna, A, Antohe, Curs de pedagogie. Vol. I-II, Ed. Logos, Galaţi, 2003.
G.
2. Creţu, C., Conţinuturile procesului de învăţământ, în vol. Psihopedagogie, Ed. Polirom,
Iaşi, 1999.
3. Creţu, C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

4. Creţu, D., Psihopedagogie, Ed. Imago, Sibiu, 1999.

5. Cristea, S, Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera Internaţional, 2000.

6. Cucoş, C., (coord.) Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

7. D'Hainaut, L, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P., Bucureşti, 1981.

8. Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului, Ed. Polirom, 1999.

9. Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, colecţia „Idei contemporane”, Ed. Politică,
Bucureşti, 1988.
10. * * * , Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru învăţământul preuniversitar,
M.E.N., 1998.
11. * * * , Noul Curriculum Naţional, M.E.N., 1998.

12. * * * , Programe şcolare pentru cl.I-VIII, M.E.N,1999,vol.1-10.

79