Leoaica, tanara iubirea

Poetii neomodernisti refac legaturile cu poezia modernista interbelica , poezia astfel se

reintoarce la lirismul pur, redescopera puterea metaforei, pofunzimile fiintei si marile intrebari ale
acesteia. La nivelul limbajului, poezia se intoarce catre sine, cautand noutatea expresiei in incercarea de
a se autodefini. Rezultatul este uneori ambiguizarea textului, aparenta de nonsens si de absurd, iar ca
efect estetic, socarea cititorului si punerea lui in ipostaza unui cautator de sensuri ascunse. Primul
volum a lui Nichita Stanescu, Sensul iubirii, este situat sub semnul redescoperirii lirismului, daca in acest
prim volum sensul lumii este chiar sensul iubirii, in al doilea O viziune a sentimentelor, care continua
linia primului, viziunea asupra lumii devine o viziune a sentimentelor.

Poezia Leoiaca, tanara iubirea face parte din acest al doilea volum si cumuleaza o serie de
trasaturi ale neomoedernismului, specifice primei perioade de creatie.

Titlul contine o metafora explicita a iubirii imaginate ca o leoaica tanara si propune o

perspectiva originala pentru cititor, prin idee de ferocitate pe care o sugereaza.

Compositional, poezia este alcatuita din 3 secvente lirice, corespunzatoare celor 3 strofe-
intalnirea cu iubirea, metamorfoza universului, constatarea metamorfozei ireversibile a fiintei. In plan
morphologic, schimbarea timpului verbal, de la perfect compus la perfect simplu si present, redau
iesirea treptata din timpul chronologic si fixarea indragostitului intr-un timp circular mitic, al iubirii sau al
creatiei.

Tema dominanta este cea a iubirii, descoperirea lumii prin iubire