Lucrare scrisa la limba si literatura romana pe sem I

Preotul vorbea cu primarul și cu ceilalți țărani despre mersul vremii, toți fiind înțeleși că
ar fi bine să mai dea Dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pământul, căci altfel rămâne
porumbul nesăpat de-al doilea... George însă se ținea scai de Titu și Laura, spre marea indignare
a doamnei Herdelea care n-ar fi îngăduit nici în ruptul capului ca fata ei să se amestece printre
țărani.
Ca să schimbe vorba, fiindcă se mai strângeau și alți oameni să asculte stăruința flăcăului,
zâmbind puțin batjocoritor, Titu se uită deodată împrejur, ca și când și-ar fi adus aminte ceva, și
apoi întrebă:
— Oare Ion unde-i? George, deși știa că, dintre toți feciorii satului, domnișorul cu Ion e mai
prieten, se simți aproape jignit auzind acum întrebarea. De aceea răspunse cam în silă:
— Pe-aici trebuie să fie și dânsul... Dar Ilie Onu, de la spate, se amestecă iute-n vorbă:
— Ba e-n grădină, sub nuc, cu Ana...
— Unde? făcu George întorcându-se brusc la el, parcă i-ar fi tras o palmă.
— Acolo, unde zic, încheie Ilie scurt, rânjind mulțumit. George puse nasul în pământ și tăcu.
Nimeni nu mai deschise gura, iar Titu, bucuros că a scăpat ușor de invitația la dans, se apropie și
el de Belciug care începuse să povestească oamenilor cum i-au scos doctorii cei mari un rinichi
în spitalul de la Cluj.
Vorbele lui Ilie loviseră pe George drept în suflet. Ana lui Vasile Baciu îi era făgăduită lui de
nevastă. Ea fată cu stare, el fecior de bocotan — se potriveau. Părinții lor erau înțeleși mai
demult, iar Ana îi plăcea. Nu zicea că-i cine știe ce frumoasă, dar nici el nu pica. Era greoi,
spătos și umeros ca un taur: umbla legănat și cu genunchii înmuiați.
Fierbea. Se gândea mereu să-și croiască drum până în grădină, s-o vadă cum șade ochi în ochi cu
Ion. Dar mereu își lua seama, zicându-și că poate mai mult ar strica decât ar folosi, dacă cumva
nu s-ar isca și o bătaie, căci Ion e arțăgos ca un lup nemâncat. De va ști fata că el știe, mai rău se
va înrăi. Mai bine să-i lase în pace. O lingură de istețime face uneori mai mult decât un car de
putere.
Dar Ion, ce vrea Ion? De ce caută să-i învârtească el capul fetei?... Își aruncă ochii, fără să vrea,
spre Florica vădanei lui Maxim. Stătea tot așa de pleoștită ca și dânsul. Se vedea că și ea știa și o
băteau aceleași gânduri... Asta îi mai potoli supărarea. Când nu ești singur, suferința se ușurează.
Oftă o dată din băierile inimii și-și trase pălăria pe ochi, zicându-și:
— De-amu am să joc numai cu Florica... Cel puțin să plesnească fierea și într-însul!..

1. Prezentati tipul de narator precum si perspectiva narativa. Sustineti cu exemple din text.
2. Identificati un tip de conflict prezent in acest fragment. (minim 5 randuri)
3. Realizati in minim 6 randuri o caracterizare a personajului George referindu-va la textul
dat, urmariti atat caracterizarea directa cat si indirecta.
4. Comentati in 6 randuri simbolistica horei in viata satului.
5. Argumentati in minimum 10 randuri ca textul dat apartine genului epic.
 Lucrare scrisa la limba si literatura romana pe sem I

Din clipa când Vasile Baciu, în fața pețitoarelor, îi făgăduise tot, Ion fu cuprins de o
adevărată beție de fericire și de încredere. Era atât de plin de sine însuși încât se gândea numai la
pământurile lui, plănuia cum să le muncească mai bine, cum să lăzuiască un petic de pădure, și
habar nu mai avea nici de Vasile și mai ales de Ana, parcă ea n-ar fi ținut de zestre... Doar când îi
pomenea numele cineva, își aducea aminte că și ea mai este pe lume, și se încrunta ușor.
În schimb Ana nu se gândea decât la dânsul. Uitate erau rușinea și bătăile și suferințele. Ea nu
știa nici de planuri, nici de vicleșuguri... Sufletul ei dornic de iubire aștepta împlinirea visului ca
o mântuire și gura ei șoptea numele lui cu aceeași nerăbdare plăcută ca și în nopțile bune de
odinioară.
Nunta ținu trei zile, după obicei... Sâmbătă porni tot alaiul, în căruțe, la notar, în Jidovița. În
frunte călăreții pocneau mereu din pistoale, pe când în căruța întâi lăutarii își frângeau degetele
cântând și totuși nu se auzea decât grohăitul gordunei. Apoi venea o căruță cu mirii și cu
druștele, apoi o brișcă cu nașii având pe obraji gravitatea cerută de împrejurări, apoi altă căruță
cu părinții mirilor și câteva fețe mai spălate, în mijlocul cărora Zenobia era cea mai zgomotoasă,
apoi altele încărcate cu flăcăi și fete ce chiuiau și se zbenguiau.
De-abia acum înțelese Ion că împreună cu pământul trebuie să primească și pe Ana și că, fără ea,
n-ar fi dobândit niciodată averea. Nu mai schimbase cu ea nici o vorbă de câteva luni. I se părea
o străină și nu-i venea să creadă că în pântecele ei se plămădește o ființă din sângele lui... O
privea și se mira c-a putut el săruta și îmbrățișa pe fata aceasta uscată, cu ochii pierduți în cap de
plâns, cu obrajii gălbejiți, cu pete cenușii, și care, împopoțonată cum era astăzi, părea și mai
urâtă. În aceeași vreme genunchii lui atingeau genunchii Floricăi, pe care Ana și-o alesese drușcă
cu Margareta lui Cosma Ciocănaș. Florica era aprinsă în obraji, cu buzele roșii, umede și pline,
cu ochii albaștri și limpezi ca cerul de vară și avea în toată înfățișarea o veselie sănătoasă pe care
se silea și nu izbutea s-o ascundă. Ion își aduse aminte cum a strâns-o în brațe astă toamnă și mai
înainte, cât i-a fost de dragă și cum i-a făgăduit c-o va lua de nevastă. Îi era rușine că acuma se
însoară cu alta și de rușine îl bufnea un râs prostesc și nu-și putea lua ochii de la Florica. Privirea
lui stăruitoare pe fată o zăpăcea și o făcea să vorbească mereu, foarte grăbită și aproape
înfricoșată, ba cu mireasa care lăcrima de fericire, ba cu Margareta care era bosumflată, ca
totdeauna când se mărita vreo fată din sat, deoarece își zicea că mirele ar fi luat-o pe ea, dacă nu
l-ar fi ademenit altele
1. Prezentati tipul de narator precum si perspectiva narativa. Sustineti cu exemple din text.
2. Identificati un tip de conflict prezent in acest fragment. (minim 5 randuri)
3. Realizati in minim 6 randuri o caracterizare a personajului Ana referindu-va la textul dat,
urmariti atat caracterizarea directa cat si indirecta.
4. Comentati in 6 randuri simbolistica nuntii in viata satului.(urmariti textul dat)
5. Argumentati in minimum 10 randuri ca textul dat apartine genului epic.