Test de evaluare

„De-abia acuma întelese Ion că, împreună cu pământul, trebuie să primească şi pe Ana şi
că, fără ea, n-ar fi dobândit niciodată averea. Nu mai schimbase cu ea nici o vorba de câteva luni.
I se părea o străină şi nu-i venea să creadă că în pântecele ei se plămădeşte o fiinţă din sângele
lui... O privea şi se miră c-a putut el sărută şi îmbrăţişa pe fata aceasta uscată, cu ochii pierduţi în
cap de plâns, pe obrajii gălbejiţi cu pete cenuşii, şi care, împopoţonată cum era astăzi, părea şi
mai urâtă. În aceeaşi vreme, genunchii lui atingeau genunchii Floricăi, pe care Ana şi-o alesese
druşcă împreună cu Margareta lui Cosma Ciocănaş. Florica era aprinsă în obraji, cu buzele roşii,
umede şi pline, cu ochii albaştri şi limpezi ca cerul de vara şi avea în toată înfăţişarea o veselie
sănătoasă pe care se silea şi nu izbutea s-o ascundă. Ion îşi aduse aminte cum a strâns-o în braţe
astă-toamnă şi mai înainte, cât i-a fost de dragă şi cum i-a făgăduit c-o va lua de nevasta. Îi era
ruşine că acuma se însoară cu alta, şi de ruşine îl bufnea un râs prostesc şi nu-şi putea lua ochii
de la Florica. Privirea lui stăruitoare pe Florica o zăpăcea şi o făcea să vorbească mereu, foarte
grăbită şi aproape înfricoşată, ba cu mireasă care lăcrima de fericire, ba cu Margareta care era
bosumflată, ca totdeauna când se mărita vreo fată din sat, deoarece îşi zicea că mirele ar fi luat-o
pe ea, dacă nu l-ar fi momit altele... După ce îi însemnă în registru şi le citi pe ungureşte cele
cuvenite, notarul aruncă ochii spre burtă miresei, zâmbi şi zise neoficial:
- Văd că v-aţi grăbit... Nu face nimic, să fie cu noroc!... Ion râse cu poftă, ca şi ceilalţi
bărbaţi, dar îndată îşi lua seama şi, părându-i-se că notarul a vrut să-şi bată joc de urâţenia Anei,
se uită repede la Florica ce stătea cu ochii în pământ, stăpânindu-se anevoie să nu izbucnească
într-un râs zburdalnic. Coborând din cancelarie şi pe când în curte trozneau pistoalele, Ion se
gândi deodată: - Adică ce-ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume, să scap de
pocitania asta?Dar tot atât de repede îi veniră în minte pământurile şi adaogă în sine cu dispreţ: -
Şi să rămân tot calic... pentru o muiere!... Apoi să nu mă trăznească Dumnezeu din senin?”
(Liviu Rebreanu, Ion)

1. Notează sinonime contextuale pentru cuvintele: să primească, stăruitoare, zăpăcea, pocitania.

2. Scrie două expresii/locuţiuni care să conţină verbul a aduce.
3. Precizează care este tema fragmentului de mai sus.
4. Rezumă, în 5-6 rânduri, conţinutul textului dat.
5. Exemplifică două modalităţi de caracterizare a personajului, prezente în fragmentul citat.
6. Menţionează tipul de perspectivă narativă şi caracteristicile ei.
7. Interpretează semnificaţia fragmentului : Şi să rămân tot calic... pentru o muiere!... Apoi să nu
mă trazneasca Dumnezeu din senin?
8. Comentează tipul de conflict existent în fragmentul citat.
9. Ilustrează două trăsături ale genului epic, prin exemplificare din textul de mai sus.