- Selectarea instrumentelor de evaluare în funcţie de vârsta şi particularităţile de dezvoltare ale

beneficiarului;

- Evaluarea stării psihologice a beneficiarilor în baza instrumentelor specifice profesiei, stabilind

nivelul general de dezvoltare, identificarea ariilor de dezvoltare deficitare în vederea demararii
activităţii de recuperare - sunt utilizate următoarele instrumente de evaluare psihologică pe care
psihologul este avizat să le aplice:

1. ​Teste proiective (​Testul arborelui – ​Karl Koch​; ​Desenul familiei – ​C. Jourdan-Ionescu, J.
Lachance​; ​Desenul persoanei – ​Ada Abraham)

● Testul arborelui (Koch)​ - utilizat în psihologia educaţională, psihologia clinică,

psihodiagnostic, resurse umane etc.
● Desenul familiei​ - utilizat în psiholigia clinică pentru identificarea relaţiilor cu membrii
familiei, a conflictelor interne sau a trăsăturilor psihotice (tendinţe depresive sau
maniacale).
● Desenul persoanei​ - utilizat în psihologia clinică pentru semnalarea unor tipuri de
identificare sexuală, maniera de adaptare la problemele întâmpinate de subiect,
identificarea tendinţelor regresive şi a inhibiţiilor în dezvoltarea personalităţii.

Testul arborelui – ​Karl Koch​; D

​ esenul familiei – ​C. Jourdan-Ionescu, J. Lachance​; ​Desenul
persoanei – ​Ada Abraham

2. MMSE

3. depresie/anxietate

4. Evaluarea comportamentului​: TDA; Freeman; stima de sine; inteligenta emotionala

6. ​Personalitate

- Identificarea factorilor de risc şi crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea

beneficiarului:

- Efectuarea observaţiilor psihologice asupra mediului social şi familial al

beneficiarilor Centrului de Zi;

- Depistarea situaţiilor conflictuale generate de prezenţa beneficiarului în familie

şi de constrîngerile impuse de starea de sănătate a beneficiarului;
 - Facilitarea comunicării eficiente în vederea antrenării abilităţilor sociale ale
beneficiarilor şi familiei în procesul de învăţare şi relaţionare;

- Optimizarea şi armonizarea relaţiilor dintre beneficiarii şi familia acestuia şi a

relaţiilor acestuia cu comunitatea;

- Realizarea şedinţelor de consiliere cu familia / îngrijitorul pentru reducerea

riscului de abandon şi instituţionalizare şi implicarea familiei în programul de recuperare,
depăşirii unor situaţii conflictuale, problemelor de comportament etc.;

- Acordarea suportului psihologic beneficiarului şi familiei în participarea la

diverse activităţi realizate la nivel de comunitate;

- Elaborarea planului individual de dezvoltare;

- Identificarea, evaluarea comportamentelor problematice şi elaborarea planului de suport

comportamental;

- Înregistrarea într-un registru a intervenţiilor privind fiecare beneficiar;

informarea şi consiliere psihologică şi socială se va desfăşura în

cadrul a două etape elementare:

1.prima etapă are ca scop cunoaşterea grupului şi crearea unui climat de securitate în cadrul
acestuia prin utilizarea unor tehnici terapeutice specifice menite să stimuleze capacităţile
empatice, integrarea în grup a persoanelor care în mod firesc nu ar forma un grup, stimularea
interacţiunii între membrii grupului în scopul dezvoltării capacităţilor sociale, scăderea anxietăţii
şi stimularea spontaneităţii, crearea unui fundament axiologic de acceptare a celuilalt şi crearea
unei ambianţe care să permită şi să promoveze soluţiile alternative la situaţiile problematice
precum şi dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere;

2. a doua etapă este dedicată intervenţiei specifice (terapeutică, educaţională, medicală,

socială).

Temele centrale ale programului vor fi abordate prin prisma: nevoilor membrilor grupului ţintă
(educaţionale, emoţionale, de afiliere, de securitate, de autorealizare, de menţinere a sănătăţii);
a rolului şi statutului social (în diversele grupuri / subsisteme); a ideii de acceptare de sine şi de
altul; a motivaţiei pentru schimbare, a membrilor grupului şi descoperirii utilităţii personale în
climatul mediului Centrelor de Zi. Acestea vor constitui premisele dezbaterilor din cadrul fiecarei
teme. Sfera centrală de activităţi se va baza pe teme ca: relaţiile sociale, dezvoltarea de abilităţi
sociale, acceptarea celuilalt, familie​, comportament adictiv​, sănătate, gestionarea conflictelor,
educarea pentru folosirea inteligentă, utilă şi plăcută a timpului liber, credinţă.
Terapie individuala: Acţiunile premergătoare şi organizarea sesiunilor propriu zise de consiliere
psiho-socială presupun implementarea a o serie de proceduri, şi anume:

- investigare, screening, presupune anamneza şi investigaţii preliminarii;

-realizarea contractului terapeutic pentru fiecare participant în parte (angajamentului de

participare);

-intervenţia propriu-zisă care constă în implementarea metodelor şi a modalitatilor necesare

pentru obţinerea scopului therapeutic (tehnici terapeutice);

- reevaluare, observare, înregistrare a stării şi a rezultatelor obţinute.

Printre metodele, tehnicile şi instrumentele ce vor fi utilizate în cadrul prezentei activităţi

enumerăm următoarele: 1. expunerea tematicilor;

2. dezbateri de grup;

3. joc de rol;

4. convorbirea;

5.dialogul;

6. explicaţia;

7. chestionarul;

8. ghidul de interviu;

9. studiu individual – carti: de colorat; de auto-ajutorare;

10. tehnici împrumutate din psihodramă;

11. tehnicile terapiei cognitive comportamentale;

12. tehnici ale terapiei narative;

13. metafora terapeutică;

14. tehnici ale terapiei experienţiale;

15. tehnici ale analizei tranzacţionale;

16. terapii complementare: terapie prin odihnă activă, terapii

ocupaţionale.