Personalitatea este un element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană. Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi conative (cu referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale. Singularitatea sa, fracţiunea cea mai originală a Eului său constituie esenţa personalităţii sale. După unii autori, aceasta ar fi determinată de constituţia fizică, ereditară (E. Kretschmer, W. H. Sheldon),după alţii de influenţele sociale (E. Guthrie). în realitate, ansamblul structurat al dispoziţiilor înnăscute (ereditate, constituţie) şi dobândite (mediu, educaţie şi reacţiile la aceste influenţe) este acela care determină adaptarea originală a individului la anturajul său. Această organizare se elaborează şi se transformă continuu sub influenţa maturizării biologice (vârstă, pubertate, menopauză...) şi a experienţelor personale (condiţii socioculturale şi afective). Mai mult decât factorul biologic, căruia nu trebuie să-i minimalizăm importanţa, condiţiile psihologice joacă un rol considerabil în elaborarea personalităţii (Larousse 1995).
Testele de personalitate.
Ca instrumente obiective, testele sunt uni sau bidimensionale şi multidimensionale.
Conţinutul lor se referă, tematic mai ales, la o serie de probleme complexe, cum ar fi: adaptarea, structurile formative şi de prim ordin ale intereselor, implicaţia latentă a atitudinilor în comportamente şi mentalitate (dorinţele şi aspiraţiile legate de atitudini şi de interese), temperamentul cu activismul său specific şi caracterul în care se condensează structuri evaluative şi controlul personal al conduitelor, gradul lor moralitate şi adaptare la cerinţele vieţii şi la condiţiile existenţiale. O altă caracteristică importantă a testelor de personalitate se referă la faptul că testele pot fi analitice sau sintetice; cele care sunt analitice se referă la o singură caracteristică de personalitate (sau la două sau trei). În astfel de cazuri, itemii sunt meniţi să patrundă în profunzime şi sunt saturaţi în toate caracteristicile potenţiale ale structurii de personalitate implicată în analiza diagnostică. Din categoria testelor sintetice amintim testele proiective, teste ce au fost adesea criticate, mai ales datorită modului de interpretare a răspunsurilor pe care le provoacă, răspunsuri ce sunt, de fapt, mai profund reprezentative pentru subiectul testat. (U. Şchiopu, 2002)
Clasificarea testelor de personalitate.
Ursula Şchiopu oferă o clasificare pe următoarele categorii a testelor de personalitate: teste de adaptare, teste de atitudini şi aspiraţii, dorinţe, idealuri, teste de interese (vocaţionale şi profesionale) şi teste temperamentale şi de caracter (moralitate), testele multidimensionate şi cele ce au în atenţie problemele patologice (2002). O categorie aparte, care presupune o metodă de testare complexă a personalităţii este cea a testelor proiective (animalul inexistent, desenul familiei, desenul – casă copac om, desenul mîinei, testul Rorschach, testul Szondi, desenul arborelului etc.), mult folosite şi cu o mare varietate.
1.2. DESCRIEREA INSTRUMENTELOR DIAGNOSTICE
1. Testul R. S. Woodworth P.D.S. (Woodworth Personal Data Sheet, sau Inventarul Multifazic de Personalitate). 2. Chestionarul Cornell Index. 3. Testul de adaptabilitate, MLO-AM (Maklakov&Cermeanina). 4. Chestionar de atitudini creative (Mihaela Roco). 5. Testul la autoapreciere ,,Dembo-Rubenştein” (prelucrat de Prihojan). 6. Chestionarul de personalitate (Guilford–Zimmerman). 7. Chestionarul de personalitate a lui Eysenck. 8. Testul personalităţii Cattell (chestionarul 16 PF, Nr.105). 9. Testul E.P.Q. (după Eysenck și colaboratorii săi). 10. MMPI - Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota. 11. Chestionar de personalitate FPI forma B (F. Fahrenberg, H. Selg, R Hampel). 12. Chestionar caracterologic (H. Leonhard, H. Schmieschek).