În ciuda faptului că împărtășeau același patrimoniu și limbă, spartanii antici și atenienii

antici erau foarte diferiți, iar cele două state-oraș nu erau cele mai prietenoase din punct de
vedere.
Spartanii erau războinici, disciplinați și puternici și erau mereu gata să moară pentru
patria lor. De aici cuvântul „spartan” pe care îl folosim astăzi, însemnând pe cineva care trăiește
o viață austeră, indiferent de plăceri și lux.
Pe de altă parte, atenienii au fost educați, iar cei care nu erau soldați erau filozofi,
politicieni, scriitori de tragedii și comedii, muzicieni și sculptori.
Viața în Sparta a fost una de simplitate și de lepădare de sine. Copiii erau copii ai statului
mai mult decât ai părinților. Au fost crescuți pentru a fi soldați, fideli statului, puternici și
autodisciplinați.
Când s-a născut un copil spartan, soldații au venit în casă și l-au examinat cu atenție
pentru a-i determina puterea. Au scăldat bebelușul în vin și nu în apă, pentru a-i vedea reacția.
Dacă un copil ar fi slab, spartanii il aruncau de pe o stâncă (Kaiadas) sau l-ar lua pentru a deveni
sclav (hilot). Orașul-stat a decis soarta copiilor și a asistentelor medicale, care le-au acordat
asistența primară, nu le-a calcat bebelușii.
Un băiat ar fi luat de la mama sa la vârsta de 7 ani, iar soldații l-ar pune într-un dormitor
cu alți băieți pentru a-i antrena să devină soldați. Influența de înmuiere a mamei a fost
considerată în detrimentul educației băieților. Băieții au trecut printr-o pregătire fizică aspră și
privare pentru a-i face puternici. Au mărșăluit fără pantofi și au mers fără mâncare. Au învățat
arta bătăliei, să îndure durerea și să supraviețuiască prin inteligența lor. Băieții mai în vârstă au
participat de bună voie la bătaia băieților mai tineri pentru a-i îngreuna.
După ce au împlinit 20 de ani, tinerii spartani au trebuit să treacă un test riguros pentru a
absolvi și a deveni cetățeni deplini. Doar soldații au obținut cetățenia aristocratică. Dacă nu și-au
dat testele, nu au devenit niciodată cetățeni, ci au devenit perioeci, clasa de mijloc.
Dacă treceau tinerii, ei continuau să locuiască în cazărmi și să se antreneze ca soldați și
aveau de asemenea să se căsătorească pentru a produce noi tineri spartani. Statul le-a dat o
bucată de pământ care era cultivată de sclavi. Venitul îi susținea ca soldați cu normă întreagă. La
vârsta de 30 de ani, li s-a permis să locuiască cu familiile lor, dar au continuat să se antreneze
până la 60 de ani, când s-au retras din serviciul militar.
Fetele au fost, de asemenea, luate de acasă la 7 și trimise la școală. Aici au învățat lupta,
gimnastica și lupta. Spartanii credeau că mamele puternice produceau copii puternici. De
asemenea, femeile au trebuit să treacă testele cetățenilor la 18-20. Dacă au făcut acest lucru cu
succes, li s-a atribuit un soț. Pentru a se pregăti pentru noaptea nunții, părul lor era tăiat scurt și
erau îmbrăcați în haine bărbătești. Bărbatul s-a întors apoi în baraca lui, tot masculină. Bărbații și
femeile nu au trăit împreună, ci s-au întâlnit ocazional pentru procreare.
Întrucât trăiau singuri de cele mai multe ori, femeile spartane se bucurau de o libertate și
independență mult mai mare decât femeile din alte state-oraș grecești. Li s-a permis să se plimbe
în oraș și să-și tranzacționeze propriile treburi.
 În Atena, fetele și băieții au fost crescuți diferit. În timp ce băieții plecau la școală la 7
ani, fetele tinere au continuat să stea acasă până când s-au căsătorit. Fetele nu au fost educate
formal, dar unele mame și-au învățat fiicele să citească și să scrie. Alții au învățat să danseze sau
să cânte la un instrument, deși o familie bună nu considera că instrumentele muzicale sunt
potrivite pentru fete. O fată tânără urma să o ajute pe mama ei în cămin. De asemenea, dacă i s-a
cerut ajutorul, ea trebuia să lucreze pe câmpuri.
Instruirea unei fete tinere cu privire la viitorul ei rol de mamă a fost foarte importantă.
Toate fetele au învățat meserii casnice precum țesutul, lucrul cu textile, îngrijirea copiilor,
brodarea și gătitul. Fetele au putut participa la festivaluri, înmormântări și, uneori, să-și viziteze
vecinii.
Fetele din Atena antică erau gata să se căsătorească după ce au ajuns la pubertate, la 12
sau 13 ani. În mod tradițional, se vor căsători până la 14 sau 15 ani și apoi vor locui în casa
soțului lor. Odată căsătorită, ea va trăi mai ales acasă, interacționând doar cu gospodăria.
Băieții din Atena antică au mers la școli la 7 ani. Și-au făcut munca pe tablete acoperite
cu ceară și un stilou. Subiectele au fost similare cu cele predate astăzi - li s-a predat matematica
incluzând fracții, adunare, scădere, diviziune și înmulțire. Au învățat cuvintele lui Homer și cum
să citească și să scrie și au avut instrucțiuni de muzică care includeau, de obicei, învățarea de a
cânta lira. Educația fizică și sportul au inclus utilizarea arcului și a săgeții și a prașiei, în timp ce
au fost incluse și competiții la lupte și înot. Cei mai înstăriți au învățat să călărească cai.
La vârsta de 14 ani băieții au fost promovați la o altă școală pentru adolescența lor. Până
la vârsta de 18 ani, toți băieții erau așteptați să urmeze școala militară de la care au absolvit 20 de
ani. De la vârsta de 30 de ani și mai departe pot participa la politică. De asemenea, în jurul
vârstei acestea s-au căsătorit de obicei.
Bărbații erau singurii oameni considerați cetățeni, așa că au făcut cel mai mult în jurul
orașului. Bărbații au mers la piață, s-au întâlnit cu prietenii pentru a discuta despre politică și au
mers la temple pentru a se închina. Bărbații au făcut toate cumpărăturile și lucrările în afara
casei.
Oamenii atenieni aveau o cameră specială în casă doar pentru ei înșiși. Această cameră
era destinată să se odihnească și să distreze oaspeții de sex masculin, nicio femeie, cu excepția
sclavilor și animatorilor, nu era permisă în interiorul camerei.
Spre deosebire de bărbații spartani, atenienii educați, bine făcuți, erau foarte interesați de
arte, filozofie și estetică. Capodopere arhitecturale precum Partenonul și Erechtheionul, sau
statuile lui Praxiteles și Phidias, sunt o dovadă că oamenii atenieni erau mai cultivați decât
omologii lor spartani.