Sonet X

William Shakespeare

De dragoste rușine-i să n-asculți

o, tu ce-i ești nesăbuinței fiu,

știu, dacă vreai, poți fi iubit de mulți

dar și că nimeni nu ți-e drag, mai știu.

Muncit de ură inima-ți încarci

cu patimă potrivă-ți, și-ai vrea

al casei bun acoperiș să-l spargi

în loc să-ți zidărești conac în ea.

Gândul ți-l schimbă ca și eu să-l schimb,

urii preferă-i al iubirii har,

fii precum ești, iluminat de nimb,

baremi de tine-ndură-te măcar…

Alt eu să-ți faci iubindu-mă pe mine

și frumuseți te-or locui, depline.