ZEIȚA ISIS

În mitologia egipteană, Isis este zeița magiei și a vieții, a căsătoriei,

simbolul armoniei matrimoniale și fidelității femeii față de soț. Soția și sora lui
Osiris, fiica zeilor Geb și Nut și mama lui Horus, Isis este una din principalele
divinități venerate de vechii egipteni.
Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o
personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea,
hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză
a mai multor regine egiptene deificate.
Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că ar proveni de la
egiptenii din Delta Nilului. Spre deosebire de celelalte zeități egiptene, Isis nu
are un cult centralizat într-o zonă anume. Prima mențiune a zeiței a apărut în
timpul celei de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare
sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu,
când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeițe din Orient. În cele din
urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit peste granițele Egiptului
către Orientul Mijlociu și Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară
numită Io, care a fost răpită de soția lui Zeus, Hera și trecând prin multe
peripeții, aceasta a ajuns în Egipt, unde s-a căsătorit cu regele Osiris. După un
mit circulând în Regatul Nou (1580-1100 î.Hr.) Isis a izbutit să afle numele
secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului.
Zeița tronului
În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a
fost la început protecția faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu
ceremonialul funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele
piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru
zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice
necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului a adus cu sine
ideea că Isis era considerată soția lui Horus, protectorul și mai târziu deificarea
faraonului însuși. Prin urmare, zeița Hathor a devenit o perioadă atât mama lui
Horus cât și a lui Isis. În timpul Regatului Mijlociu, rolul zeiței crește aceasta
devenind și protectoare a nobililor și chiar a oamenilor de rând.

În timpul Noului Regat, Isis devine tot mai proeminentă și devine mama
(protectoarea) faraonului. Se spune că l-a alăptat pe faraon când acesta era prunc
și este de multe ori înfățișată astfel. Rolul numelui și coroanei în formă de tron
pe care o poartă sunt însă necunoscute. Unii egiptologi cred că funcția originară
a zeiței Isis era cea de mamă și tron pentru faraon, deși o viziune mai modernă
stabilește că aceste două aspecte (mamă-tron) au venit mai târziu prin asociere.
În multe triburi africane, tronul regelui este perceput ca fiind însăși mama
regelui, ceea ce se potrivește cu fiecare din cele două teorii despre Isis.
Sora și soția lui Osiris
Legenda ne dezvăluie cum a fost condus Egiptul în trecut de zeul Osiris și
de soția sa, zeița Isis. Egiptul a prosperat și muritorii de rând erau mulțumiți. Un
singur om era nemulțumit: Seth, zeul haosului și al răzbunării, era invidios. Își
pusese în cap să-și omoare fratele și să-i ia tronul. Seth a organizat o petrecere
unde oaspetele de onoare era fratele lui, Osiris. Invitații au băut și au mâncat
după bunul place. Apoi, în sala de ospețe a fost adusă o ladă frumos decorată.
Seth a propus un joc de societate: dacă unul dintre oaspeți putea să intre în ladă,
aceasta îi rămânea în dar, ca premiu. Ceilalți oaspeți erau prea grași, dar Osiris
era foarte slab și s-a așezat imediat, intrase perfect. Dar înainte să se poată
ridica, cineva trântise capacul și Osiris era prins în capcană. Seth a tras lada
până la Nil si a aruncat-o în apele lui. Seth devenise regele Egiptului. Osiris a
dispărut, dar credincioasa lui soție nu l-a uitat: ea și-a petrecut mulți ani rătăcind
prin tot Egiptul, căutând în lung și-n lat, încercând să dea de o urma a soțului ei.
Apoi a auzit un zvon că o ladă frumoasă a fost aruncată de ape la țărm într-un
ținut îndepărtat Byblos ( Libanul de azi ). Isis a călătorit până acolo și a
descoperit trupul lui Osiris, a urcat lada într-o barcă și a pornit înapoi spre
Egipt, ca să-l înmormânteze pe Osiris. A ascuns sarcofagul în deșert, unde, din
nefericire, l-a descoperit Seth. Lui Seth nu i-a venit să creadă și, plin de furie, a
deschis sarcofagul, a tăiat corpul fratelui său în 14 bucăți și le-a împrăștiat în
cele patru zări. Și iar a pornit Isis să-și caute soțul. A găsit bucățile împrăștiate,
le-a pus la un loc și l-a înfășurat cu bandaje, a aruncat o vrajă asupra lui și l-a
readus la viață. Osiris s-a însuflețit, dar fiind mumie nu putea să mai conducă
Egiptul, așa că s-a dus să domnească peste regatul morților.
Zeul Horus era fiul zeului Osiris și al zeiței Isis, care s-a născut după ce
zeița l-a înviat pe Osiris. Când Osiris a plecat în regatul morților, Horus a
moștenit tronul. Acesta s-a certat cu Seth mulți ani, dar în cele din urmă a
câștigat și a ajuns regele Egiptului.
În altă zonă a Egiptului, când panteonul a fost definitivat, Isis a devenit
una din zeitățile componente ale Eneadei de la Heliopolis, fiică a zeului
pământului, Geb și a zeiței cerului, Nut, și soră cu zeii Osiris, Seth și Nephthys.
Ca zeitate a morții, a fost asociată cu Osiris, zeul lumii subterane (Aaru) și a
fost considerată soție a acestuia. Cele două surori, Isis și Nephthys erau deseori
înfățișate pe sarcofage cu aripile întinse, ca protectoare împotriva răului.
O legendă târzie descrie apariția unui nou zeu al lumii morților, Anubis,
atunci când cultul lui Osiris a câștigat mai multă autoritate. Vrând să îl atragă pe
Seth, Nephthys se deghizează astfel încât să fie la fel de frumoasă ca Isis, dar nu
reușește. În cele din urmă însă, Osiris se îndrăgostește de înfățișarea ei și crede
că este chiar soția lui, Isis. În urma relației dintre Nephthys și Osiris rezultă un
copil, Anubis. Temându-se de furia lui Seth, Nephthys o convinge pe Isis să îl
adopte pe micul Anubis.
Asimilarea zeiței Hathor
Credințele legate de Ra, zeul soarelui, au dus la o asociere a acestuia cu
Horus, rezultând divintatea Ra-Herakty și de aceea Isis a fost văzută uneori ca
soția a zeului Ra și mama zeului Horus. Dar fiindcă zeița Hathor era soția lui
Ra, Isis a fost identificată cu aceasta, cele două devenind o singură zeiță, Isis-
Hathor. Uneori, în cadrul Eneadei de la Heliopolis, Isis devine fiică a lui Atum-
Ra, deci și a lui Hathor, idee care nu a rezistat prea mult în mitologia egipteană
deoarece Isis și Hathor aveau destule în comun pentru a fi considerate una și
aceeași zeiță.
Contopirea cu Hathor s-a dovedit a fi unul din cele mai importante
evenimente din istoria mitologiei egiptene. Prin acest proces, Isis nu a mai
rămas soția lui Horus ci a devenit mama acestuia, iar când Ra s-a contopit cu
Atum devenind Atum-Ra, a fost luat în calcul faptul că soțul lui Isis era Osiris.
Cu toate acestea, mai rămăsese de explicat cum Osiris, care fiind zeul morților,
nu putea să fie viu, ar fi putut să fie tatăl lui Horus. Astfel a apărut ideea că
Osiris trebuia să învie, idee care a dus la apariția legendei lui Isis și Osiris,
povestite de Plutarh în De Iside et Osiride.
Un alt set de mituri detaliază aventurile zeiței după nașterea lui Horus.
Isis încearcă să-și protejeze fiul de mânia zeului Seth, ucigașul lui Osiris. Ea îl
salvează pe Horus din multe primejdii și îl vindecă chiar de înțepătura letală a
unui scorpion. În cele din urmă, Horus ajunge la vârsta maturității și
învingându-l pe Seth, preia tronul Egiptului.
Un alt mit legat de Isis este cel al cunoașterii numelui secret a lui Ra, cu
ajutorul căruia zeița putea fi inițiată în lumea magiei și îl putea învia pe Osiris.
Pentru a afla numele secret al zeului soarelui, Isis a adunat puțină salivă de la
acesta, l-a amestecat cu argilă și a modelat un șarpe. Apoi a trimis acest șarpe ca
să îl muște pe Ra. Otrăvit de șarpe zeul cere ajutorul celorlalți zei, iar Isis se
oferă să îl tămăduiască cu condiția să i se spună numele secret pe care nimeni
altcieneva nu îl știa. Acest aspect este adesea folosit de vechii egipteni în
formulele magice, în care Isis este rugată să folosească numele lui Ra. Treptat,
Isis devine cea mai importantă și cea mai puternică divinitate a magiei din
întreg panteonul egiptean.
În consecință, din cauza naturii magice profunde a zeiței, caracterul
predominant al lui Isis este aceea de zeiță a forțelor magiei. O nouă zeiță,
Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice și a ritualurilor, devine un
nou aspect al lui Isis. Zeița joacă un rol central în rituri și formule magice, mai
ales în cele care invocă protecția și vindecarea divină. În multe formule ea chiar
se contopește cu Horus, iar o invocație a zeiței presupune și o implicare a
puterilor lui Horus.
Asimilarea zeiței Mut
După ce autoritatea Thebei a crescut, Amon a devenit un zeu mult mai
important, dar apoi a decăzut și a fost asimilat de Ra. În consecință, Mut, soția
lui Amon, care pâna atunci absorbise alte zeițe a fosta cum asimilată de soția lui
Ra, Isis-Hathor, devenind Mut-Isis-Nekhbet. Cu toate acestea, infertilitatea și
virginitatea zeiței Mut au fost luate în considerație și astfel a apărut mitul că Isis
a rămas însărcinată datorită magiei când s-a transformat într-un uliu și a zburat
peste trupul neînsuflețit a lui Osiris. Fiindcă Mut a devenit o parte din Isis, era
firesc ca Amon să devină un aspect al lui Osiris, soțul lui Isis. Acest lucru nu era
ușor de realizat, deoarece Amon-Min era un zeu al fertilității, iar Osiris
personifica moartea. De aceea, cei doi zei au fost priviți separat.
Isis în afara Egiptului
În perioada egipteană târzie, Isis devine o divinitate dominantă în Egipt.
Cultul său asimilează și câteva elemente din mitologia greacă și mesopotamică,
iar zeița este identificată cu Afrodita și Astarte, două divinități ale iubirii. Ea
ajunge să fie venerată din Nubia până orașele maritime din Marea Mediterană.
Cultul zeiței Isis a devenit din ce în ce mai proeminent în lumea
elenistică, începând din ultimele secolal III-lea î.Hr., până când a fost interzis de
creștini în secolul al VI-lea d.Hr. În ciuda popularității în creștere a misterelor
lui Isis, există dovezi care sugerează că acest cult nu era prea bine primit de
clasele dominante de la Roma. Riturile sale erau considerate de împăratul
Augustus "pornografice" și capabile să distrugă moralitatea romanilor.
Tacitus scrie că după asasinarea lui Iulius Caesar, a fost decis să se
construiască un templu în onoarea zeiței Isis. Augustus a suspendat acest plan și
a încercat să-i readucă pe romani la divinitățile lor, care se aflau în deplină
asociere cu instituțiile statului. În cele din urmă, împăratul roman Caligula a
abandonat prudența lui Augustus referitoare la divinitățile orientale. În timpul
domniei lui Caligula festivalul în cinstea zeiței Isis a fost stabilit la Roma.
Conform lui Flavius Josephus, Caligula însuși s-a inițiat în misterele lui Isis și a
participat la festivalele pe care le înființase.
Înfățișare
În artă, Isis este înfățișată ca o femeie îmbrăcată cu o rochie lungă și
încoronată cu semnul hieroglific pentru tron. Uneori ea ține un lotus. Isis apare
câteodată și cu niște aripi desfăcute deasupra și în jurul lui Osiris, ca și cum ar
vrea să îi încălzească și să îi protejeze trupul. Din acest punct de vedere, Isis se
aseamnănă foarte bine cu zeița Maàt, diferența fiind că Maàt poartă pe cap o
pană de struț, iar Isis simbolul tronului regal. După asimilarea lui Hathor,
podoaba capului se schimbă coroana fiind înlocuită cu două coarne de vacă între
care se află discul solar. Isis este astfel uneori simbolizată de o vacă sau de
capul unei vaci. De multe ori, Isis apare împreună cu fiul ei, Horus sau, sub
formă de uliu, deasupra corpului lui Osiris. Fiind și o zeiță a cerului, Isis este
reprezentată stând pe o jumătate din lună, simbol al luminii nocturne.
Isis ține în mână simbolul vieții, ankh, dar poate avea și unul din obiectele
specifice zeiței Hathor, cum ar fi sistrum-ul sacru (un fel de instrument muzical)
și colierul menat aducător de belșug și fertilitate.
Atribute
În Cartea Morților, Isis este "cea care dă naștere cerului și pământului,
cea care îi cunoaște pe orfani și pe văduve, cea care caută dreptate pentru cel
sărac și adăpost pentru cel slab". Alte titluri ale lui Isis sunt "Regina Cerurilor",
"Mama zeilor", "Cea care reprezintă totul", "Zeița lanurilor verzi", "Cea
strălucitoare pe cer", "Steaua Mărilor", "Marea doamnă a magiei", "Zeița
magiei, fertilității, naturii, maternității și a lumii subterane", "Dătătoarea celestă
a luminii", "Stăpâna cuvintelor dătătoare de putere", etc.
Simboluri
Datorită asocierii frecvente făcute între noduri și puterea magică, unul din
simbolurile zeiței Isis a fost tiet/tyet (însemnând bunăstare/viață), cunoscut mai
mult sub numele de Nodul lui Isis. Tyet se aseamănă destul de bine cu un ankh,
diferența fiind că brațele acestuia se îndoaie în jos sugerând probabil ideea de
viață eternă, de regenerare și de înviere. Nodul lui Isis era adeseori folosit ca o
amuletă din lemn roșu, piatră sau sticlă în ritualuirile funerare.
Steaua Spica și constelația Fecioarei apăreau la o dată din an asociată cu
recolta de cereale și cu zeii și zeițele fertilității. De aceea ele au devenit
simboluri ale zeiței Hathor și mai apoi ale lui Isis. Zeița Isis a asimilat-o de
asemenea pe Sopdet, divinitatea stelei Sirius, după ce Sopdet a fost considerată
o zeiță a fertilității și identificată cu Hathor.