Teza MM1 Corectata Cap III-VI

Mihael Cristian Melczer Teza de Doctorat
CAPITOLUL III
INFLUENŢA SPAŢIULUI EXPLOATAT ASUPRA FORMAŢIUNILOR
DIN JURUL FRONTURILOR LUNGI DE ABATAJ. PRESIUNEA
MINIERĂ DEZVOLTATĂ PE SUSŢINEREA ABATAJELOR FRONTALE.
SUSŢINERI MECANIZATE PENTRU FRONTURILE LUNGI DE
ABATAJ
3.1 Generalităţi
Ca urmare a realizării unei excavaţii subterane, (în acest caz golul realizat ca urmare a
extragerii cărbunelui), starea de tensiune din formaţiunilor de roci înconjurătoare se modifică
şi este însoţită de deformaţii ruperi şi deplasări cu intensităţi variabile, dependente de factorii
care guvernează stabilitatea masivului.
În cazul exploatării stratelor de cărbune cu abataje frontale, principalii factori care

influenţează starea de tensiuni şi deformaţii din jurul fronturilor lungi de abataj sunt:
- dimensiunile excavaţiei create în urma extragerii cărbunelui, lungimea frontului de

abataj, extinderea zonei exploatate, grosimea extrasă a stratului;
- adâncimea abatajului de la suprafaţă;
- tipul şi caracteristicile susţinerii de abataj, precum şi a lucrărilor miniere de pregătire;
- viteza de avansare a frontului de abataj;
- existenţa altor excavaţii subterane şi poziţia acestora faţă de frontul de abataj în

exploatare;
3.2 Starea de tensiuni din jurul fronturilor lungi de abataj
Descrierea stării de tensiuni ce acţionează în principalele zone de infuenţă ale spaţiului

exploatat are la bază schema bloc prezentată în fig. 3.1. Schema prezentată este o adaptare
Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

a zăcămintelor de substanţe minerale utile
63
[O1] la condiţiile de zăcământ din Valea Jiului (strate groase cu înclinare mică) a modelelor
propuse de Whittaker şi Peng.
In baza acestei diagrame, domeniul de influenţă a spaţiului exploatat poate fi împărţit

în următoarele zone (fig. 3.1):
Fig. 3.1 Diagrama bloc cu

zonele de influenţă din jurul
fronturilor lungi de abataj
pentru cazul stratelor cu
înclinare mică şi medie.
- Zona PA de la nivelul tavanului abatajului, unde rocile din acoperiş solicită susţinerea
sub influenţa presiunii miniere, generând convergenţa acesteia;
- Zona din faţa abatajului unde acţionează tensiunile de reazem pe domeniul FA I şi care
în domeniul FA II descresc exponenţial spre valoarea tensiunilor din masiv;
- Zona din spatele frontului de abataj, unde tensiunile sunt mai reduse în domeniul SA I
După lăţimea spaţiului exploatat, cele trei zone prezentate anterior sunt divizate în trei
arii de influenţă în care tensiunile au valori diferite, respectiv:
1 – zona de la mijlocul abatajului;
2 – zonele de la marginea câmpului de abataj;
3 – zonele de frontieră ale câmpurilor de abataj adiacente.
Evaluarea valorii presiunii care acţionează pe susţinerea fronturilor lungi de abataj,

este deosebit de importantă în vederea proiectării susţinerii abatajelor, în acest sens fiind
dezvoltate o serie de ipoteze de calcul care să conducă la rezultate apropiate de valorile
măsurete in situ.
Pentru determinarea valorii sarcinilor pe susţinerea abatajelor cei mai mulţi autori
apelează la teoria blocurilor din acoaperiş, metodologii de calcul care în condiţiile din Valea
64
Jiului pot fi utilizate numai în urma realizării unor analize structurale detaliate, în vederea
cunoaşterii modului şi gradului de fracturare a rocilor din acoperiş.
O altă teorie apropiată de teoria blocurilor este bazată pe ipoteza încovoierii cilindrice
a plăcilor plane pe reazeme compresibile, combinată cu teoria blocurilor [C5, W2, Z2].
Alţi autori au dezvoltat metode de estimare a presiunii pe susţinerea abatajelor pornind

de la interpretarea statistică a volumului căderilor de roci din tavanul abatajelor. Nu în ultimul
rând estimarea presiunii pe susţinerea abatajelor s-a realizat cu ajutorul unor modele de
regresie liniară multiplă cu diverse grade de generalizare, care au răspuns unor condiţii geo-
miniere particulare.
3.3 Ipoteze privind stabilirea presiunii dezvoltate pe susţinerea abatajelor frontale
Mecanismele de formare şi manifestare a presiunii miniere în zona abatajelor frontale

sunt extrem de complexe datorită pe de o parte condiţiilor geomecanice particulare fiecărui
abataj, cât pe de altă parte datorită modificării continue, cu viteze variabile a poziţiei
elementelor geometrice ale abatajelor. În aceste condiţii, estimarea presiunii miniere asupra
fronturilor lungi de abataj porneşte de la o serie de ipoteze de calcul cu caracter general,
acestea fiind particularizate pentru condiţii specifice de zăcământ în urma modelărilor din
laborator şi a măsurătorilor şi verificărilor realizate in situ.
Având în vedere faptul că stabilirea valorii teoretice pentru presiunea minieră care
acţionează asupra susţinerii fronturilor lungi de abataj, reprezintă primul pas în proiectarea
susţinerilor, în funcţie de aceasta stabilindu-se portanţa susţinerii, ipotezele privind
manifestarea presiunii asupra abatajelor îşi menţin importanţa, ele stând la baza proiectării
schemelor simplificate de dimensionare a susţinerii şi la alegerea soluţiilor de dirijare a
presiunii miniere. Din acest punct de vedere cele mai utilizate ipoteze de calcul a presiunii
miniere în cazul abatajelor frontale sunt:
- ipoteza blocurilor articulate, aplicată pentru abatajele care exploatează stratul la o

singură trecere, sau la abatajele la exploatarea primei felii de sub acoperiş, în cazul
metodelor de exploatare în felii;

65
- ipoteza mediului pulverulent, aplicată abatajelor care exploatează feliile inferioare, în

cazul metodelor de exploatare în felii.
3.3.1 Ipoteza blocurilor articulate
Ipoteza a fost dezvoltată în baza studiilor pe modele din materiale echivalente şi a

observaţiilor în situ şi are la bază următoarele constatarea că în urma exploatării cu dirijarea
presiunii prin prăbuşirea rocilor din acoperiş, pachetul de roci din acoperiş fragmentează în
blocuri care interacţionează între ele. În zona spaţiului exploatat se disting două zone, o zonă
de prăbuşire (inferioară) a cărei înălţime depinde de grosimea exploatată a stratului şi de
coeficienţii de afânare, zonă în care rocile fraagmentate cad liber în spaţiul exploatat, şi o zonă
a deplasărilor regulate (superioară) în care rocile se fragmentează în blocuri de dimensiuni
mari care îşi păstrează o parte dintre legături şi acţionează ca un sistem de grinzi articulate
care se lasă pe măsura avansării frontului.
Zona de prăbuşire este divizată pe înălţime în două compartimente în funcţie de

coeficientul de afânare al rocilor surpate, respectiv un compartiment inferior în care
coeficientul de afânare are valori de 1,25 – 1,40, dotorită gradului ridicat de sfărâmare şi un
compartiment superior cu un coeficient de afânare de 1,05- 1,15 datorat gradului mai redus de
sfărâmare şi aşezării relativ ordonate a rocilor (fig. 3.2).
Fig.3.2 Ipoteza blocurilor articulate –

schema interacţiunii dintre acoperişul direct
şi cel principal
Înălţimea cele două compartimente ale zonei de prăbuşire este dată de relaţiile:
n
m0
h i1  n
(3.1)
i 1
k
i 1
ai1  1

66
m0
m0  n
n k ai1
 hi 2  n
i 1
i 1
k
i 1
ai 2  1
(3.2)
Fig.3.3 Modelul de calcul al presiunii pe susţinerea

abatajului in ipoteza grinzilor articulate
Formaţiunile de roci situate deasupra compartimentului 2 al zonei de prăbuşire

formează acoperişul principal al stratului care se rupe în blocuri mari şi formează ansamblul
de grinzi articulate. Pentru determinarea presiunii pe susţinere se porneşte de la modelul
prezentat în figura 3.3.
Q   a lh [kN/m] (3.4)
2 rt h
l   0,25  035 [m] (3.5)
a
În care:
Q – greutatea rocilor care dă presiunea pe susţinerea abatajului, kN;
l – lungimea blocului de roci din acoperiş care se rupe sub acţiunea greutăţii proprii, m;
h – înălţimea de rupere a rocilor din acoperiş, m;
3.3.2 Ipoteza mediului pulverulent
Are la bază principiul că rocile sterile din acoperişul stratului situate deasupra
abatajului se comportă ca o masă de blocuri şi sfărâmături necoezive caracterizată din punct de

67
vedere al proprietăţilor mecanice numai prin unghiul de frecare internă. Pornind de la această
consideraţie şi în baza modelului din figura 3.4, în jurul abatajului au fost stabilite trei zone,
respectiv:
Fig.3.4 Modelul de calcul al presiunii pe susţinerea

abatajului în ipoteza mediului pulverulent
- zona I, sau zona presiunii active datorate

pe de o parte greutăţii rocilor acoperitoare şi pe de altă parte presiunii orizontale.
- zonele II şi III, zona alunecărilor sau a încărcărilor pasive;
Presupunând că presiunea de reazem p1 este uniform distribuită, susţinerea abatajului

va trebui să preia o sarcină normală p2, dată de relaţia:
1  sin 
p2  p1 e tg [kN]
1  sin 
(3.6)
Ipoteza de calcul este satisfăcătoare în cazul abatajelor care exploatează strate groase
în felii, pentru feliile inferioare unde acoperişul este format din roci sterile surpate în urma
exploatării primei felii de sub acoperiş. În cazul exploatării primei felii datorită faptului că
rocile din masiv prezintă încă coeziune şi a faptului că mediul pulverulent considerat nu este
unul ideal rezultatele obţinute nu sunt satisfăcătoare.
3.4 Presiunea minieră dezvoltată pe susţinerea abatajelor frontale cu banc de cărbune

subminat

68
Spre deosbire de abatajele frontale clasice, pentru care au fost dezvoltate numeroase
modele pentru determinarea presiunii pe susţinerea abatajelor, în cazul abatajelor frontale cu
banc de cărbune subminat, datorită perioadei relativ scurtă de timp de aplicare a acestei grupe
de metode de exploatare, până în prezent, doar un număr redus de modele geo-mecanice au
ajuns să fie considerate viabile pentru determinarea presiunii dezvoltate pe susţinerea acestui
tip de abataje. Un astfel de model care are la bază datele obţinute din observaţii şi măsurători
realizate în mai multe abataje cu banc de cărbune subminat [O 4] este ilustrat în fig. 3.2 şi are la
bază următoarele supoziţii:
- ruperea bancului de cărbune şi astratelor de roci sterile se produce în faţa frontului de

abataj, iar sarcina maximă pe susţinere, care reprezintă baza de calcul pentru
determinarea sarcini de cedare a susţinerii, va fi atinsă în momentul când linia de
rupere se va transmite până la limita frontului abatajului;
- suprafaţa de rupere a bancului subminat dinspre zona exploatată este înclinată către
spaţiul exploatat, bancul de cărbune şi roci sterile fiind susţinut de rocile surpate din
această zonă datorită forţei de frecare existente între bancul subminat şi roci;
- sarcina Q3, este forţa principală care determină ruperea bancului de cărbune şi a
stratelor de roci acoperitoare şi apare atunci când structura de roci din acoperişul
direct, aflată într-o stare de echilibru relativ datorită forţelor de împănare, îşi pierde
stabilitatea;
- proiectarea capacităţii portante a susţinerii ţine cont de lungimea maximă susţinută

după subminare când sarcinile sunt cele mai mari;
Fig. 3.5 Modelul pentru calculul
presiunii în cazul abatajelor
frontale cu subminare

69
Având în vedere modelul de mai sus şi precizările anterioare, relaţia de calcul a
presiunii va fi:
k  Q1  Q2  Q3  R  N sin   F cos 
P (3.7)
L
unde:
P este presiunea specifică pe susţinerea abatajului [kN/m2];
K – coeficient de siguranţă a susţinerii; K = 1,3;
L –lăţimea abatajului [m];
F –forţa de frecare dintre rocile din spaţiul exploatat şi cărbunele din banc, respectiv
acoperişul direct; F  Ntg ;
h –înălţimea de surpare a acoperişului direct; h  2 M ;
Q1 –greutatea bancului de cărbune; Q1  M 1  L   c ;
c –greutatea specifică a cărbunelui din banc;
Q2 –greutetea acoperişului direct; Q2  h  L   a ;
a –greutatea specifică a rocilor din acoperişul direct;
Q3 –încărcarea suplimentară datorată acoperişului principal, în momentul când
structura de samiarc a fost distrusă;
 -unghiul de rupere a bancului de cărbune;

70
R –rezistenţa la forfecare pe planul de fracturare al bancului de cărbune.
Pe baza interpretări rezultatelor măsurătorilor efectuate in situ Li [L 3] propune, pentru
calculul presiunii, în cazul grosimilor de banc de 4 – 10 m, o formulă simplificată, care ţine
seama numai de grosimea stratului exploatat şi anume:
P  10,5M 2  169,5M  91,1 (3.8)
În acelaşi timp, se consideră că sarcina dată de rocile acoperişului principal are ca efect
numai suprafisurarea cărbunelui din banc fiind în acelaşi timp, compensată de capacitatea de
tasare a rocilor prăbuşite din spaţiul exploatat şi de capacitatea de culisare a susţinerii astfel
încât, în calcule, aceasta poate fi considerată nulă.
3.5 Metodologii de calcul a presiunii pe susţinerea abatajelor utilizate în Valea Jiului
În urma unei îndelungate experienţe practice şi a observaţiilor realizate în subteran,
pentru estimarea presiunii pe susţinerea abatajelor au fost elaborate metodologii de calcul a
presiunii miniere şi de dimensionare a susţinerii abatajelor, diferenţiate după tipul susţinerii
utilizate şi metoda de exploatare aplicată, astfel:
- pentru metodele de exploatare clasice şi utilizarea susţinerilor mecanizate
Presiunea rocilor acoperitoare este dată de relaţiile:
2 L  b  S  b  S 
Pab  [kN/m2] (3.9)
f  L  2S 
sau:
Pab  ha  [kN/m2] (3.10)

71
În care:
Pab – presiunea pe 1 m2 de abataj, kN/m2;
L – distanţa de la frontul de lucru până la masivul de roci surpate, m;
b – lăţimea abatajului, m;
H
S , [m];
10 3 f
greutatea volumetrică a rocilor, kN/m3;
f – coeficient de tărie al rocilor;
H – adâncimea de la suprafaţă, m;
ha = (6-8)h, grosimea acoperişului direct m;
h – grosimea stratului (feliei), m;
 - înclinarea stratului.
- pentru metodele de exploatare clasice şi susţinere individuală:
P   8  10  h cos  [kN/m2] (3.11)
Sau:
1,2h
P  sin   f cos   (3.12)
f
- pentru abatajele frontale cu banc de cărbune subminat:
sarcina transmisă de acoperişul direct (inferior) asupra unui stâlp din abataj va fi,
QD:
QD = d · l (a1 · hb · cos 1 + p), [kN/stâlp] (3.13)

72
în care: d – distanţa dintre stâlpii rândului de grinzi
l1 '
d= [m]
ns
(3.14)
l1’ = 3,75 m – lungimea unui şir maxim de grinzi (cazul I);
l1’ = 5,0 m – lungimea unui şir maxim de grinzi (cazul II);
ns = 4 stâlpi, numărul de stâlpi ce revine unui şir de 3 grinzi (cazul I) considerat pentru
cazul cel mai defavorabil;
ns = 6 stâlpi, numărul de stâlpi ce revine unui şir de 4 grinzi din intersecţii (cazul II;
l = 0,8 m - distanţa dintre şirurile de grinzi;
a1 = 1,5 t/m3 = 15 KN/m3 – greutatea volumetrică a cărbunelui din bancul subminat;
hb – înălţimea maximă a bancului de cărbune subminat pentru care se efectuează

calculul, m;
1 = 90o - 
 - unghiul de înclinare al stratului de cărbune, grade;
p – presiunea specifică de destindere a cărbunelui acoperişului direct, normală pe

stratificaţia tavanului de abataj. Se consideră destinderea cărbunelui ca un
fenomen ce se produce înainte de montarea susţinerii, adică în faţa frontului de
abataj, caz în care p = 0.
Sarcina transmisă de acoperişul superior unui stâlp de susţinere (Qp) este:
ah a
Qp = K · d ( a2 · cos 1 + p), [kN/stâlp] (3.15)
6 2
unde:

73
K = 0,1 - coeficient de repartizare a sarcinii pe stâlpi, ce ţine seama că în calcul se ia
a h
deschiderea redusă a = , căreia îi corespunde înălţimea h’ = .
2 2
a - deschiderea maximă a abatajului (a = 3,9 m – cazul I şi a = 5,15 m – cazul II);
a2 – greutatea volumetrică a rocilor surpate din acoperiş, t/m3;
h – înălţimile cumulate ale bancului de cărbune şi acoperişului superior.
La limită:
h = hb + 5 m, [m] (3.16)
hb – înălţimea bancului de cărbune, m
Înlocuind în relaţiile (1) şi (3) mărimile parametrilor adoptaţi şi efectuând calculul se

obţine sarcina maximă pe stâlp ca fiind dată de expresia:
3
Pmax = QD + Qp = a1 ·hb · cos 1 + 0,06 a2 ·h·cos 1, [kN/stâlp] (3.17)
4
În funcţie de elasticitatea susţinerii, exprimată printr-un factor S şi de lăsarea
acoperişului superior – exprimată printr-un factor fs, sarcina maximă pe stâlp va fi:
3
Pmax = a1 ·hb · cos 1 + 0,06 a2 ·h · cos 1 fs . S , [kN/stâlp] (3.18)
4
În cazul când dirijarea presiunii se realizează prin prăbuşire totală, sarcina pe 1 m
linie de dirijare este:
3 a ·h a
Ps = a (a1 · hb · cos 1 + p) + Fmax ( a2 ·cos 1 + p) fs ·S, [kN/m]
8 6 2
(3.19)
în care:
Fmax = 0,75 - coeficient de repartizare a sarcinii pe stâlpi;
(fs ·S)  1.

74
În relaţia (7), introducând mărimea parametrilor adoptaţi şi efectuând calculul se

obţine:
Ps = 1,5 · a1 · hb · cos1 + 0,5 h ·a2 ·cos 1, [kN/m] (3.20)
Pe 1 m2 suprafaţă de abataj şi de intersecţie, sarcina pe susţinere se determină conform
relaţiei:
Ps
P , [kN/m2] (3.21)
a
în care: a = 3,9 m – cazul abatajului

a = 5,15 m – cazul intersecţiei
3.6 Clasificarea susţinerilor mecanizate pentru fronturile lungi de abataj
Două categorii importante importante de factori stau la baza clasificării susţinerilor

mecanizate de abataj, respectiv:
- tehnico minieri (grosimea şi înclinarea stratului, modul de dirijare a presiunii,

configuraţia zăcămîntului etc.)
- intrinseci soluţiei constructive,
criteriile de clasificare având în vedere implicarea independentă sau în combinaţie ai acestora.

Pornind de la aceste precizări susţinerile mecanizate pot fi clasificate astfel:
1. După grosimea stratului (fig. 3.3)
- susţineri pentru strate cu grosime redusă (între 0,5 şi 1,5 m);
Fig. 3.3 Clasificarea susţinerilor

mecanizate după grosimea
stratului. a – pentru grosime
mică, b – pentru grosime medie,
c – pentru grosime mare.
- susţineri pentru strate de grosime medie (între 1,5 şi 3 m);

75
- susţineri pentru strate cu grosime mare (peste 3 m)
2. După înclinarea stratului
- susţineri pentru înclinări mici (până la 15o);
- susţineri pentru înclinări mediii (până la 35o – 45o);
- susţineri pentru înclinări mari (până la 90o).
3. După sensul de avansare al secţiilor raportată la direcţia şi înclinarea stratului
- susţineri care avansează numai descendent (fig.3.4 a,b);
- susţineri care avansează în special pe direcţie (fig. 3.4 c);
- susţineri care avansează ascendent şi pe direcţie (fig. 3.4 d);
- susţineri care avansează descendent şi pe direcţie;
- s
u
s
ţ
i
n
e
ri care avansează ascendent, descendent şi pe direcţie.
Fig. 3.4 Susţineri mecanizate care avansează după înclinarea stratului
4. După modul de dirijare al presiunii

76
- susţineri pentru surpare (fig.3.3)
- susţineri pentru rambeiere (fig.3.5);
- susţineri pentru subminare (fig. 3.6).
Fig. 3.5 Susţineri pentru rambleiere,

a – cu scut, b – cu paravan de
protecţie.
Fig. 3.6 Susţineri pentru subminare cu

evacuarea cărbunelui, a – prin faţa
grinzii, b – prin grindă, c – prin scut, d –
pe la baza scutului.
5. După modul de interacţiune cu rocile inconjurătoare (fig. 3.7)
- susţineri mecanizate de tip susţinător (L2 = 0);
- susţineri mecanizate de tip îngrăditor (L1 = 0);
- susţineri mecanizate tip susţinător îngrăditor (L1>L2);
- susţineri mecanizate tip îngrăditor susţinător (L1<L2).
În care L1 şi L2, reprezintă lungimea proiectiei grinzii respectiv a scutului în planul tălpii
decţiei de susţinere.
6. După gradul de menţinere al contactului cu acoperişul în timpul deplasării secţiilor
- suţineri mecanizate care avansează cu pierderea contactului cu acoperişul;

77
- susţineri mecanizate care avansează sub sarcină remanentă, respectiv cu menţinerea

contactului, deplasarea realizându-se prin frecare sau rulare.
7. După locul de amplasre a secţiilor de susţinere pe lungimea abatajului (fig. 3.8)
- secţii de linie, amplasate de-a lungul frontului abatajului;
- secţii de cap, amplaste în zona staţiilor de acţionar şi întoarcere ale transportorului de

abataj;
- secţii de intersecţie, amplasate în intersecţia abatajului cu lucrările miniere de pregătire

(de regulă în construcţie specială).
Fig.3.7 Secţii de susţinere mecanizată Fig. 3.8 Secţii de susţinere mecanizată

a – de tip susţinător; b – de tip susţinător- a - de cap; b – de intersecţie.
îngrăditor; c – de tip îngrăditor susţinător;

d – de tip îngrăditor
8. După gradul de legare al secţiilor de ansamblul utilajelor din abataj

- susţineri mecanizate din cadrul complexelor de abataj
- susţineri mecanizate din cadrul agregatelor de abataj (fig. 3.4 a, b).
9. După valoarea portanţei susţinerii:
- susţineri cu portanţă scăzută (< 30x10-2 Mpa);
- susţineri cu portanţă medie (30 - 50x10-2 Mpa);
- susţineri cu portanţă mare (50 - 100x10-2 Mpa);
- susţineri cu portanţă foarte mare (> 100x10-2 Mpa).
78
10. După evoluţia constructivă a susţinerilor mecanizate

- cadrele sau ramele (fig. 3.9.a) – sunt susţineri de tip susţinător cu 1 – 3 stâlpi interpuşi
între două plăci înguste situate la tavanul şi la vatra abatajului, caracterizate prin
instabilitate transversală ridicată;
- stivele (fig. 3.9.b) – sunt susţineri de tip susţinător dotate cu 4 – 6 stâlpi montaţi pe
două rânduri între grinda şi talpa susţinerii. În general sunt caracterizate de portanţă
ridicată, suprafaţă mare de susţinere şi stabilitate transversală ridicată;
- scuturile (fig. 3.9.c) – se caracterizează prin faptul că pe lângă elementele structurale

de bază, (grindă, talpă, stâlpi)deţin şi un element îngrăditor cu rolul de a separa spaţiul
abatajului de zona exploatată;
- susţinerile mixte, sunt construcţii hibride care combină elementele caracteristice

ramelor stivelor şi scuturilor, (cele mai utilizate combinaţii sunt scuturile – stivă).
Fig. 3.9 Clasificare susţinerilor mecanizate din punct de vedere constructiv: a – rame; b – stive; c – scuturi
11. După gradul de generalizare
- susţineri mecanizate obişnuite (cu grad mare de generalizare);
- susţineri mecanizate speciale (susţineri mecanizate de intersecţie, susţineri mecanizate

destinate metodelor de exploatare cu rambleere, susţineri mecanizate pentru
subminare).
12. După poziţia iniţială a secţiei de susţinere în schema tehnologică
- susţineri cu pas normal;
- susţineri mixte (pas normal pas în urmă);
- susţineri cu pas în urmă.

79
Cele mai performante susţineri mecanizate utilizate curent în exploatarea stratelor de

cărbune sunt susţinerile de tip scut, clasificate în:
- susţineri mecanizate tip scut îngrăditor – susţinător;
- susţineri mecanizate tip scut susţinător - îngrăditor.
Susţinerile tip scut îngrăditor – susţinător se diferenţiază după modul de articulare al

scutului la talpa susţinerii şi traiectoria descrisă de vârful grinzii în:
- Susţinerile tip scut îngrăditor – susţinător cu scutul articulat direct la talpă, cu

traiectorie circulară a grinzii (fig. 3.10.a);
- Susţinerile tip scut îngrăditor – susţinător cu scutul articulat la talpă printr-un cilindru
de compensare (fig. 3.10.b);
- Susţinerile tip scut îngrăditor – susţinător cu scutul articulat la talpă printr-o culisă cu
mecanism generator de elipsă pentru traiectoria grinzii (fig. 3.10.c);
- Susţinerile tip scut îngrăditor – susţinător cu scutul articulat la talpă prin mecanism
patrulater generator de lemniscată fig.3.10.d);
Fig. 3.10 Tipuri de susţineri mecanizate tip scut

îngrăditor susţinător: a – articulat direct; b –
articulat prin cilindru de compensare; c –
articulat prin culisă; d – articulat prin mecanism
patrulater.
Susţinerile tip scut susţinător - îngrăditor se diferenţiază după lungimea grinzii şi a

scutului şi după poziţionarea stâlpilor în:
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu patru stâlpi paraleli şi grindă scurtă,
susţineri caracterizate prin portanţă şi variaţie a înălţimii de lucru mare (fig.3.11.a);

80
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu stâlpi în V sub grindă, cu grindă lungă,
susţineri caracterizate prin înălţime mare de lucru şi secţiune utilă mare (fig. 3.11.b);
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu stâlpi în V, din care un rând sub scut cu
grindă scurtă (fig. 3.11.c);
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu stâlpi în X, care permit preluarea variaţiilor
mari de grosime ale stratului (fig.3.11.d);
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu patru stâlpi paraleli şi mecanism generator
de lemniscată (fig.3.11.e);
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu doi stâlpi şi cilindrii stabilizatori de colţ şi
mecanism patrulater (fig.3.11.f);
- susţineri tip scut susţinător – îngrăditor cu doi stâlpi şi mecanism patrulater la care
stâlpii intersectează barele mecanismului patrulater (fig.3.11.g).
Fig. 3.11 Susţineri tip scut susţinător - îngrăditor: a – cu stâlpi paraleli; b – cu stâlpi în V sub grindă; c – cu stâlpi
în V cu un rând sub scut; d – cu stâlpi în X; e – cu stâlpi paraleli şi mecanism patrulater; f – cu doi stâlpi şi
cilindrii stabilizatori de colţ; g – cu stâlpi care intersectează barele mecanismului patrulater.
3.7 Concluzii
1. Pentru exploatarea cărbunelui (sau a oricărei alte substanţe minerale utile), în

subteran cu abataje frontale, estimarea corectă a valorii presiunii pe susţinerea acestora
reprezintă o problemă extram de inportantă atât din punct de vedere tehnic şi tehnologic, cât
şi din punct de vedere al asigurării securităţii personalului.
81
2. Numărul mare de ipoteze şi modele de calcul pentru acest parametru, demonstrază

faptul că problematica presiunii în cazul abatajelor este extrem de vastă şi nu a putut fi
rezolvată în totalitate până în prezent.
3. Ipotezele şi modelele de calcul pentru acest parametru au avut ca bază de plecare

date experimentale de laborator şi observaţii şi măsurători realizate in situ în condiţii specifice
de zăcământ, fapt care a condus la un grad redus de generalizare al aplicării acestora. Pentru o
primă estimare a valorii presiunii care acţionează pe susţinerea abatajelor, se poate apela la
ipoteza ale cărei condiţii iniţiale sunt cele mai apropiate de comportamentul real, urmând ca
prin măsurătorii şi observaţii, metodologia de calcul să fie adaptată condiţiilor specifice de
zăcământ.
4. Indiferent de ipoteza sau metodologia de calcul utilizată, există puncte comune care
trebuiesc avute în vedere la stabilirea oricărui model care să satisfacă condiţii specifice,
respectiv:
- existenţa zonelor cu concentrare in care tensiunile au valori maxime, zone situate în

faţa şi în spatele frontului abatajului, punctul în care acestea ating valoarea maximă fiind o
caracteristică a zăcământului;
- existenţa în jurul abatajelor a trei zone cu comportamente diferite ale rocilor,

extinderea acestor zone fiind o caracteristică a zăcământului;
- în zonele de concentrare a tensiunilor, apare fenomenul de fisurare intensă a rocilor,

fapt care influenţează semnificativ valoarea presiunii pe susţinerea abatajelor datorită
comportamentului diferit al acestora în funcţie de gradul de fisurare
5. Pentru cazul concret al abatajelor din Valea Jiului trebuie menţionat faptul că din
cauza volumului redus de măsurători şi observaţii realizate în subteran, în acest moment nu
poate fi făcută o estimare corectă a presiunii exercitate pe susţinerea abatajelor pentru
diferitele metode de exploatare aplicate.
6. Existenţa unui număr extrem de mare, din punct de vedere constructiv, de susţineri
mecanizate, demonstrează o dată în plus că şi acestea au fost proiectate pentru a răspunde
cerinţelor particulare de portanţă, specifice caracteristicilor unui anumit tip de zăcământ.

82
CAPITOLUL IV
ANALIZA CRITICĂ A MODELELOR DE EVALUARE A PORTANŢEI

MINIME A SUSŢINERILOR CA REZULTAT AL INTERACŢIUNII
ACESTORA CU ROCILE ÎNCONJURĂTOARE
4.1 Consideraţii genarale
Rezolvarea problemei interacţiunii susţinerii cu rocile înconjurătoare, are ca finalitate

fie alegerea unei susţineri adecvate unor condiţii geo-miniere date, fie stabilirea parametrilor
de proiectare ai unei susţineri noi. Două aspecte majore trebuiesc avute în vedere în rezolvarea
acestei probleme, respectiv:
- stabilirea portanţei maxime (nominale) necesare;
- asigurarea compatibilităţii din punct de vedere dimensional, structural şi geometric
al susţinerii cu ansamblul factorilor geo-minieri.
În cazul primului aspect rezolvarea vine pe de o parte prin stabilirea unei sarcini
ipotetice care acţionează asupra susţinerii (presiunea minieră), sarcină comparată cu portanţa
nominală a susţinerii, iar pe de altă parte prin stabilirea rezistenţei posibil de dezvoltat de către
susţinere având în vedere parametri acesteia, în cadrul unei ipoteze prin care influenţa rocilor
înconjurătoare se reduce la o rezultantă de o anumită valoare, cu o anumită înclinare şi
poziţionată într-un punct determinat pe grindă.
Al doilea aspect al problemei este dificil de rezolvat datorită greutăţii în cuantificarea
tuturor factorilor de influenţă, estimarea încărcărilor pe susţinere având la bază modele
empirice bazate pe prelucrarea datelor măsurate pe durata exploatării susţinerilor, sau modele
teoretice provenind din mecanica rocilor şi bazate în principal pe distribuţia tensiunilor în jurul
abatajelor.
4.2 Modele ale interacţiunii rocă-susţinere utilizate pe plan mondial

Toate aceste modele au în comun următoarele aspecte:
- estimarea unei valori maxim posibile pentru presiunea minieră pe baza ipotezelor
din mecanica rocilor;

83
- interacţiunea rocă-susţinere este luată în consideraţie în regim static, operându-se

cu valori maxime ale parametrilor ce intervin;
- sarcina pe susţinere este dată de greutatea unui bloc de rocă compactă sau
fragmentată, desprins din acoperiş, precum şi de reacţiunile produse de deplasarea
orizontală a acestuia şi de încărcarea dimamică datorată energiei seismice eliberată
prin fragmentarea periodică a acoperişului;
- înălţimea de surpare, sau grosimea acoperişului direct este parametrul cel mai
important în stabilirea portanţei susţinerii, iar determinarea lui este bazată pe
factorul de afânare
m
Hc  [m] (4.1)
k 1
în care:
Hc – înălţimea de surpare deasupra nivelului tavanului abatajului, m;
m – grosimea feliei extrase sau a stratului, m;
k – coeficient de afânare al rocilor din acoperiş
4.2.1 Modele utilizate în Marea Britanie

Normativul britanic se caracterizează prin faptul că se referă la cazul acoperişurilor de
strate compacte care se fragmentează în blocuri regulate (caracteristică specifică zăcămintelor
din Marea Britanie) şi prevede necesitatea ca susţinerea să poată suporta un bloc de acoperiş
egal în înălţime cu cu dublul înălţimii abatajului, pentru calculul sarcini de pretensionare
Pentru un factor de siguranţă egal cu 2 rezultă o sarcină portantă specifică pentru susţinere de
patru ori mai mare decât greutatea volumului de roci aferentă înălţimii abatajului. Pentru o
greutate specifică medie a rocilor din acoperiş egală cu 9,81x2,3x10-3 MN/m3, rezultă o
portanţă specifică:
S sust  0,09h , [MPa] (4.2)
h- grosimea stratului, în metri.
În cazul stratelor înclinate sarcina pe susţinere va fi:
 sin  
P W  cos   , [N] (4.3)
 tg 
În care:

84
W – greutatea blocului din acoperiş [N];

 - unghiul de înclinare al stratului;
φ – unghiul de frecare internă a rocilor din acoperiş.
Pentru tg φ=0,4, portanţa specifică va fi:
Ps  0,09h 2,5 sin   cos   , [MPa] (4.4)
Sau:
Ps  0,09hc i , [MPa] (4.5)
ci  2,5 sin   cos  (4.6)
4.2.2 Modele utilizate în Statele Unite ale Americii

Conform acestui model, acoperişul este considerat ca o grindă în consolă, sprijinită pe
strat, în faţa frontului la o distanţă egală cu grosimea stratului şi pe susţinere, extinsă în spatele
acesteia pe o anumită lungime. Sunt avute în vedere trei situaţii:
- susţinerea este cu vârful grinzii la front, iar blocul din ecoperiş este rupt imediat în
spatele susţinerii;
- susţinerea este cu vârful grinzii la o distanţă egală cu adâncimea fâşiei tăiate faţă de
front, iar blocul din ecoperiş este rupt imediat în spatele susţinerii;
- se ia în considerare existenţa unei console de o lungime oarecare a blocului din
acoperiş în spatele susţinerii.
În acest caz:
W  Li sh , [N] (4.7)
În care:
W – greutatea blocului din acoperiş, [N];
Li – lungimea blocului din acoperiş [m];
S – distanţa medie dintre axele a două secţii alăturate, [m];
γ – densitatea rocilor din acoperiş, [N/m3];
h – grosimea extrasă a stratului, [m].
O variantă îmbunătăţită a modelului prin care se determină portanţa specifică necesară
are în vedere o serie de coeficienţi de correcţie care ţin cont de modificările încărcării pe
susţinere datorate lungimii consolei din spatele susţinerii, concentratorilor locali de presiune,

85
intervalul de timp în care consola se menţine între două prăbuşiri, greutatea acoperişului
principal, staţionările abatajului, etc.
 5

S  4h1   C n  , [N/m2] (4.8)
 n 1 
Un alt model ţine cont de încărcările suplimentare datorate acţiunii periodice a greutăţii
acoperişului principal (fig.4.1). În această situaţie portanţa este dată de relaţia:
Ps  W1  W2  W3 , [N] (4.9)
Fig.4.1 Schema elementelor geometrice pentru calculul portanţei
unde:
W1 – greutatea acoperişului direct, [N];
W2 şi W3 – încărcări suplimentare datorate acţiunii periodice a greutăţii părţii inferioare
şi superioare a acoperişului principal, [N].
W2  0,5 H mi Li  2 B , [N] (4.10)
W3  K  H ms Ls  3 B  , [N] (4.11)
în care:
Hmi; Hms – grosimea părţii inferioare respectiv superioare a acoperişului principal;
Li; Ls – lungimea blocurilor din acoperişul principal [m];
γ1 γ2 – densitatea rocilor din acoperişul principal pentru cele două zone;
B – lăţimea secţiei de susţinere;

86
K – coeficient de supraîncărcare care ţine cont de unghiul de rupere a părţii superioare

a acoperişului principal, raportul dintre lungimea şi grosimea blocului din partea superioară a
acoperişului principal şi unghiul de înclinare al blocului.
4.2.3 Modele utilizate în Franţa

Modelul are la bază estimarea portanţei susţinerii pe analiza statică a greutăţii unui
bloc detaşat din acoperiş, dar în care s-a ţinut cont de prelucrarea statistică a măsurătorilor
privind convergenţa în abataje cu diferite capacităţi portante.
Pe această bază convergenţa ,,C” pe durata unui ciclu (avansare de 1 m a frontului),
este dată de relaţia:
1
3   340 
C  200 qM  4 H 4
  0,33  , [mm] (4.12)
 P 
unde:
M – grosimea extrasă a stratului [m];
H – adâncimea exploatării [m];
P – portanţa specifică [kN/m2];
q – coeficient care ţine cont de modul de dirijare al presiunii.
q = 1, pentru prăbuşire;
q = 0,6, pentru rambleu pneumatic;
q = 0,2, pentru rambleu hidraulic.
Portanţa specifică ,,P” se stabileşte astfel încât convergenţa să nu depăşească valoarea
limită C0 de la care începe degradarea tavanului.
4.2.4 Modele utilizate în Cehia şi Slovacia

Relaţia de calcul pentru estimarea portanţei specifice a susţineriilor a fost determinată
în baza prelucrării măsurătorilor realizate in situ:
M
R 0 K 0 z K z K s . [kN/m2] (4.13)
k 1
în care:
γ0 – greutatea specifică medie a rocilor din acoperiş kN/m3;
M – grosimea extrasă a stratului, m;
87
K0z – coeficient adimensional al lungimii blocului în consolă;

X  0,5M  k  1 tg
K 0z  1  (4.14)
l
X – lungimea consolei din spatele susţinerii a blocului din acoperiş;
k – coeficientul de afânare al rocilor din acoperiş;
δ – unghiul de rupere al blocului din acoperiş;
l – deschiderea abatajului;
Kz – coeficient adimensonal al capacităţii portante a spaţiului exploatat;
Kz = 1, pentru prăbuşire toatală;
Kz = 0,5, pentru rambleiere pneumatică;
Kz = 0,3, pentru rambleiere hidraulică;
Ks – coeficient adimensional al capacităţii autoportante a stratelor superioare cu valori
cuprinse între 0,35 - 0,75, cu valoarea maximă pentru roci uşor surpabile şi dirijarea presiunii
prin prăbuşire totală şi valoarea minimă pentru roci greu surpabile şi dirijarea presiunii prin
rambleiere;
4.2.5 Modele utilizate în Polonia

În acest caz portanţa specifică necesară a fost estimată cu relaţia:
13h 0,33 xdx
Ps 
x  0,222  0,109 x , [kN/m2] (4.15)
în care:
h – grosimea extrasă a stratului, m;
x – distanţa între staril şi frontul de lucru, m;
În baza măsurătorilor a fost realizată o clasificare a rocilor din acoperiş bazată pe
grosimea pachetelor de roci şi rezistenţa planelor de separaţie dintre pachetele de roci. Pe baza
clasificării se determină forme caracteristice de rupere pentru acoperişul direct şi cel principal,
greutatea blocului de roci sterile ce revine pe un metru liniar de front fiind dat de relaţia:
Q  kh , [kN/m] (4.16)
Distanţa centrului de masă al blocului faţă de punctul de susţinere al stratului este dat
de relaţia:
l1  q  ph , [m] (4.17)

88
unde k,q şi p sunt coeficienţi dependenţi de natura acoperişului.

Valorile Q şi l1 se compară cu forţa portantă P a susţinerii şi momentul P1 al acesteia. În
baza acestei comparaţii se definesc raporturile m1 şi m2:
m1 
 P  100 , [%] (4.18)
Q
m2 
  Pl   100 , [%] (4.19)
Ql1
În care P este capacitatea portantă minimă a susţinerii, pentru un metru de front,

determinată în conformitate cu tipurile de roci din acoperiş,
- pentru şisturi argiloase;
h
P  0,4 K  q  ph  , [kN/m] (4.20)
l
unde:
P  0,6hk (4.21)
- pentru şisturi nisipoase, marne, gresii;
n
P  0,3K  q  ph  , [kN/m] (4.22)
l
P  0,5hk (4.23)
4.2.6 Metodologia utilizată în Germania

Experienţa îndelungată în utilizarea complexelor mecanizate pentru exploatarea
stratelor de cărbune cu abataje frontale, măsurătorile efectuate de-a lungul timpului, au condus
la stabilirea unor criterii pentru alegerea susţinerii, criterii care ţin cont atât de modul de
comportare al rocilor din acoperiş, cât şi de structura şi tipul rocilor.
În general se au în vedere următoarele:
- frecvenţa zonelor în care rocile din acoperiş prezintă fisuri în faţa grinzii secţiei de
susţinere mecanizată;
- frecvenţa căderilor de roci din acoperiş cu grosimi mai mari de 30 cm;
- frecvenţa prezenţei treptelor de acoperiş şi amplitudinea acestora;
- existenţa în acoperiş a şisturilor argiloase şi grosimea acestora:

89
În funcţie de aceste criterii se fac următoarele recomandări privind portanţa specifică a

susţinerii:
În cazul în care acoperişul este format din strate cu roci stabile cu grosime de peste 10
m iar presiunea rocilor este mai mică de 40 MN/m 2, acoperişul are tendinţa de rupere în
blocuri mari, portanţa susţinerii va trebui să fie de 400 kN/m 2, iar distanţa dintre vârful grinzii
şi front poate ajunge la 1 m.
În cazul presiunilor de peste 80 MN/m2, iar în acoperişul direct există strate de argilă
cu grosime mai mică de 2 m, portanţa susţinerii trebuie să fie de peste 300 kN/m 2, iar distanţa
dintre vârful grinzii şi front nu trebuie să fie mai mare de 30 cm.
În cazul presiunilor de peste 80 MN/m2, iar în acoperişul direct există strate de argilă
cu grosime mai mare de 2 m, portanţa susţinerii trebuie să fie de 250 - 300 kN/m 2, iar distanţa
dintre vârful grinzii şi front nu trebuie să fie mai mare de 50 cm.
4.2.7 Modele utilizate în Rusia

În baza unui volum însemnat de investigaţii teoretice şi practice, în Rusia există o
varietate largă de modele şi metodologii de alegere şi proiectare a susţinerilor, bazate în
principal pe criteriul surpabilităţilor acestora. Recomandările sunt utile pentru estimarea
portanţei susţinerii, datorită dispersiei mari a zăcămintelor şi marii diversităţi a condiţiilor geo-
mecanice ale acestora.
În principiu modelele au la bază stabilirea înălţimii de separarea a rocilor din acoperiş,
roci care determină sarcina maximă pe susţinere, fără să se ţină seama de influenţa forţelor
laterale şi efectul rocilor surpate.
Grosimea rocilor din acoperiş, care prin separare determină sarcina maximă pe
susţinere este dată de relaţia:
h   ln k 1    [m] (4.24)
În care:
- h – înălţimea de separare a rocilor din acoperiş, la distanţa l de frontul de lucru, m;
-  ,  - coeficienţi empirici;
- k factor dimensional;
Portanţa necesară a susţinerii este dată de relaţia:
P  aS [kN] (4.25)
90
Unde:
 - greutatea specifică a rocilor din acoperiş, kN;
a – pasul de armare al secţiilor, m;
S – aria secţiunii rocilor separate de acoperişul principal, m2.
l0
S     ln k 1     d [m2] (4.26)
0
Cosiderând acoperişul principal ca o grindă aşezată cu un capăt pe rocile din acoperişul

direct, iar cu celălalt capăt pe rocile surpate din spaţiul exploatat portanţa susţinerii se
estimează cu relaţia:
 L  2l1 
P  ahL 1   [kN] (4.27)
 2 L  l1  
Unde:
L – pasul de surpare al acoperişului principal, m;
l1 – distanţa de la frontul de lucru la punctul de aplicare al reacţiunii rezultante a
susţinerii.
4.3 Modelarea dinamică a sistemului rocă – susţinere individuală
Modelarea interacţiunii dintre susţinerea abatajului şi rocile înconjurătoare reprezintă o
problemă complexă, datorită multitudinii factorilor de influenţă care intervin. Aceştia pot fi
încadraţi în patru mari categorii, după cum urmează:
- caracteristicile fizico-mecanice ale cărbunelui şi ale rocilor din vatra abatajului sau
culcuşul stratului;
- natura, proprietăţile fizico-mecanice şi structura rocilor din acoperişul stratului de
cărbune;
- caracteristicile constructive, geometrice, funcţionale şi de rigiditate ale
echipamentului de susţinere;
- operaţiile tehnologice care se desfăşoară în abataj şi în spacial cela care ţin de
creşterea supafeţei dezgolite, operaţiile de detensionare, răpire, montare şi repoziţionare a
stâlpilor.
Interdependenţa dintre toţi aceşti parametri, care determină dereglarea echilibrului
natural ca urmare a realizării unei excavaţii subterane, poate fi exprimată de valoarea

91
convergenţei acoperişului stratului, printr-o expresie analitică bazată pe valorile măsurabile

care sunt reprezentate de presiunea fluidului din stâlpi şi culisarea stâlpului, ambii parametri
exprimaţi ca o funcţie de timp.
În aceste condiţii viteza de convergenţă medie a elementului de susţinere poate fi
exprimată prin:
cpn
v m  c, p, n, v k 0 Pmax   v k 0 e , [mm/UT]
 np
Pmax
(4.28)
unde:
c – constantă empirică;
p – valoarea instantanee măsurată a agentului hidraulic în stâlpul hidraulic;
n – coeficient de portanţă al susţinerii, determinat ca raport între portanţa specifică
medie a susţinerii şi presiunea agentului hidraulic din stâlp;
vk0 – viteza de convergenţă a tavanului nesusţinut;
Pmax – portanţa specifică la care convergenţa este nulă.
Dacă se consideră că pe durata unui ciclu convergenţa totală este dată de culisarea
susţinerii şi de deformaţia de rocilor din acoperiş şi culcuş pe suprafaţa de contact cu
elementul de susţinere se poate scrie:
h  h1  h2 , [mm] (4.29)
în care:
Δh – convergenţa acoperişului;
Δh1 – culisarea susţinerii;
Δh2 – deformaţia de contact a rocilor din culcuş şi acoperiş.
În acelaşi timp:
h  v k t , [mm] (4.30)
vk – viteza de convergenţă.
Culisarea elastică a susţinerii poate fi exprimată ca suma culisării elastice Δh e şi a
culisării datorate neetanşeităţilor Δhs, exprimate de relaţiile:
p
he  , [mm] (4.31)
Ke

92
p
h s  v s t  t , [mm] (4.32)
K er
unde:
Ke – constanta elastică a susţinerii;
Ker – coeficientul de ermetizare al echipamentului hidraulic.
Valoarea deformaţiei de contact poate fi exprimetă print-o relaţie de forma:
np
1
P1 , [mm] (4.33)
h2  np
Kr
unde:
Kr – coeficient de tasare echivalent pentru rocile din culcuş şi acoperiş;
Pl – este portanţa la care tasarea devine neglijabilă, (limita de compactare).
Rezultă în final:
p vk  vs

t np
1
1 Pe (4.34)

Ke Kr
n
După înlocuiri şi trecere la limită rezultă o ecuaţie diferenţială, care prin rezolvare
permite obţinerea valorilor pentru presiune şi convergenţă (culisare), în funcţie de timp, valori
confirmate de măsurătorile realizate în abatajele cu susţinere individuală.
cpn
p
v k 0 e Pmax  np 
dp K er

dt np
1 (4.35)
1 Pl

Ke Kr
n
4.4 Principalii factori naturali şi de exploatare care influenţează comportamentul

susţinerii din fronturile lungi de abataj
În faza de proiectare a viitoarelor abataje complex mecanizate o importanţă deosebită o

reprezintă alegerea unei susţineri mecanizate ale cărei caracteristici tehnice să asigure o
93
funcţionare optimă în condiţiile specifice fiecărui câmp de abataj. În acest sens în baza
măsurătorilor efectuate de-a lungul anilor în abatajele cu front lung şi a analizei datelor prin
metoda regresiei liniare multiple, pentru abatajele din Valea Jiului au fost stabilite formule de
calcul ale convergenţei specifice a susţinerii (parametru care determină stabilitatea abatajului),
pentru cazul abatajelor în felii orizontale din stratul 3, precum şi pentru cazul abatajelor
frontale în felii înclinate amplasate în stratul 5 [O2].
În stabilirea convergenţei specifice C, exprimată în mm/m avansare s-au avut în vedere
următoarele variabile independente:
- lungimea frontului de abataj, sau grosimea orizontală a stratului lab, în m;
- înălţimea feliei exploatate hf în m;
- înălţimea exploatată a stratului hex, în m;
- unghiul de înclinare al stratului α, în grade;
- adâncimea de situare a abatajului măsurată de la suprafaţă H, în m;
- rezistenţa medie la compresiune a rocilor pe 10 m de acoperiş Ra, în Mpa;
- rezistenţa medie la compresiune a rocilor pe 10 m de culcuş Rc, în Mpa;
- viteza medie de avansare a frontului de abataj vab, în m/zi;
- portanţa susţinerii P, în 10-2 Mpa.
Pentru cazul abatajelor frontale în felii orizontale din stratul 3, s-a obţinut următoarea
formulă de calcul a convergenţei specifice:
0 , 668 7 ,89
0,021l ab h f H 1,504 Rc2,552
C mm/m (4.36)
hex0,549 0,812 Ra3,977 P 0,183
în cazul abatajelor frontale în felii înclinate amplasate în stratul 5, relaţia de calcul a
convergenţei specifice determinată în baza metodei regresiei liniare multiple este:
C  5,72  10 6 hex0, 7 H 3, 73 P 2, 24 mm/m

(4.37)
Din punct de vedere al influenţei variabilelor independente se poate spune că în cazul
abatajelor în felii orizontale cele mai mari influenţe asupra valorii convergenţei abatajului o au
înălţimea feliei, adâncimea de situare a abatajului, rezistenţele la compresiune ale rocilor din

94
culcuş şi acoperiş şi viteza de avansare a frontului. În cazul abatajelor în felii înclinate din
stratul 5 modelul de mai sus caracterizează numai abatajele în care au fost efectuate
măsurătorile şi poate fi recomandată numai pentru următoarele condiţii:
- exploatarea stratului pe toată grosimea sau în felii înclinate cu fronturi lungi de abataj;
- înclinarea maximă a stratului maxim 18o;
- grosimea stratului 2 – 11 m;
- adâncimea de situare a stratului 300 – 350 m.
Cu toate că studiile de convergenţă realizate de-a lungul timpului în Valea Jiului s-au
limitat la un număr redus de abataje modelele de mai sus având aplicabilitate limitată este
evident că portanţa ridicată a susţinerii asigură în ambele cazuri reducerea convergenţei
abatajului. Viteza de avansare a frontului este conţinută implicit în convergenţa specifică ţi are
implicaţii directe asupra acestui parametru, o viteză de avansare mare având ca efect o
convergenţă specifică redusă.
4.4 Concluzii
1. Cerinţa de bază a unei susţineri de abataj este dirijarea corespunzătoare a

acoperişului, în condiţiile prevenirii convergenţei excesive, a prăbuşirii rocilor din acoperiş şi
a surpărilor de roci în faţa grinzii. Suplimentar aceasta trebuie să asigure izolarea
corespunzătoare a abatajului împotriva pătrunderii rocilor sterile surpate în spaţiul de lucru şi
protecţia personalului.
2. Privind critic multitudinea de modele de interacţiune rocă – susţinere se poate spune
că în marea majoritate a cazurilor aceste modele nu ţin cont de forma şi parametri susţinerii,
de tipul constructiv şi de rigiditatea acestora şi nici de variaţia în timp a sarcinilor.
3. În marea majoritate a cazurilor, modelele de stabilire a portanţei susţinerii au la bază
experienţa practică, fără să ia în considerare parametri decisivi pentru proiectare sau alegere a
susţinerilor mecanizate, şi în plus toate modelele prezentate au un grad redus de generalizare,
fiecare model fiind specific unui anumit tip de condiţii geo – miniere.
4. Chiar dacă modelele prezentate anterior au caracter de normativ sau de recomandare
la nivel naţional, acestea nu sunt în măsură să ofere o bază de calcul raţională pentru
95
proiectarea şi alegerea susţinerilor mecanizate. O analiză a sarcinii specifice minime

recomandate rezultate din diferitele modele, în funcţie de înălţimea abatajului demonstrază că
în multe cazuri portanţa susţinerii este supradimensionată, precum şi un grad ridicat de
dispersie al valorilor acestui parametru.
5. Din punct de vedere geo-mecanic modelul bazat pe teoria blocurilor din acoperiş,
care este o funcţie de grosimea extrasă a stratului şi a coeficientului de afânare, este contrar
conceptului bazat pe teoria bolţii de echilibru, unde deschiderea abatajului devine parametrul
principal în determinarea sarcinii pe susţinere.
6. Din punct de vedere al verificării portanţei minime, metoda ideală de verificare ar fi
reprezentată de înregistrare în condiţii reale de lucru a comportamentului susţinerii în
condiţiile reducerii gradate a sarcinii de cedare a acesteia, dar în acelaţi timp trebuie avut în
vedere faptul că proiectarea raţională a susţinerii pe lângă asigurarea capacităţii portante,
presupune luarea în considerare a unei multitudini de factori care ţin de caracteristicile geo-
mecanice ale stratelor, viteză de avansare a frontului, asigurarea spaţiului de lucru în abataj,
etc.

96
CAPITOLUL V
SOLUŢII TEHNOLOGICE PENTRU MECANIZAREA EXPLOATĂRII

STRATULUI 3 DIN VALEA JIULUI CU ABATAJE FRONTALE CU
BANC DE CĂRBUNE SUBMINAT
5.1 Generalităţi
Aşa cum arătam în capitolele anterioare, din analiza datelor privind ponderea
producţiei pe diversele metode de exploatare devine evident că abatajele frontale cu banc de
cărbune subminat care asigură circa 65 % din totalul producţiei realizate la nivelul CNH-SA,
sunt capacităţile de producţie care în perioada imediat următoare trebuie să fie supuse unei
schimbari radicală a tehnologiei de lucru utilizate astfel încât să se poată asigura condiţiile ca
într-o perioadă de timp cât mai scurtă să se ajungă cel puţin la dublarea productivităţilor
realizate în mod curent.
Din punct de vedere al organizării muncii în abatajele frontale cu banc de cărbune
subminat argumentele prezentate pledează în favoarea mecanizării acestor abataje, dar în
acelaţi timp trebuie avut în vedere faptul că restricţiile de natură geologică caracteristice
stratului 3 din bazin nu sunt favorabile aplicării tehnologiilor de exploatare complex
mecanizate decât în zone restânse ale perimetrelor aflate în concesiunea CNH-SA.
Un alt argument în favoarea mecanizării abatajelor frontale cu banc de cărbune

subminat este reprezentat de necesitatea continuării procesului de restructurare a CNH –SA,
proces care pe de o parte a vizat restrîngerea activităţii de extracţie în perimetrele miniere care
asigurau condiţiile cele mai favorabile pentru exploatare, concomitent cu reducerea drastică a
personalului. Necesitatea continuării acestui proces are implicaţii directe asupra gradului de
concentrare a producţiei, creşterea productivităţilor realizate conducând implicit la reducerea
numărului de abataje aflate în funcţie simultan pentru asigurarea capacităţii de producţie
planificate a minei, şi asigurarea unei plasări optime a abatajelor cu forţă de muncă.
Dacă se au în vedere toate aceste argumente devine evident faptul că pentru

implementarea de tehnologii de mare productivitate în cazul abatajelor frontale cu banc de

97
cărbune subminat este cvasiexclusă posibilitatea utilizării de complexe mecanizate specializate

pentru această categorie de metode, datorită restricţiilor de ordin geo-minier şi financiar şi în
acest caz eforturile vor trebui direcţionate pe dezvoltarea tehnologiilor care să asigure efort
investiţional minim cu rezultate maxime.
Chiar dacă la prima vedere cele două obiective sunt divergente, producătorii de utilaj
minier pot asigura utilajele necesare îndeplinirii acestui obiectiv, aşa cum se va demonstra în
continuare.
5.2 Susţineri mecanizate destinate exploatării stratului 3 din Valea Jiului cu abataje
frontale cu banc de cărbune subminat
Metoda de exploatare a stratelor groase cu abataje cu front lung mecanizate şi

cu banc de cărbune subminat, a fost concepută şi s-a putut dezvolta numai pe baza adoptării şi
perfecţionării continue a susţinerilor mecanizate clasice (felii 2,5-3,5m).
Soluţiile constructive ale susţinerii mecanizate trebuie să asigure în procesul
interacţiunii sale cu rocile înconjurătoare trei funcţii principale: dirijarea acoperişului,
susţinerea activă a acoperişului în spaţiul de lucru şi protejarea frontului de cărbune de
căderile de rocă şi surpări.
Suplimentar, susţinerea mecanizată pentru tehnologia cu banc subminat trebuie să mai
asigure prin soluţiile sale tehnice, constructive şi funcţionale: realizarea evacuării intensive a
cărbunelui din bancul subminat, preluarea unor presiuni miniere suplimentare la surparea
acoperişului direct şi a celui principal, reducerea pierderilor de cărbune şi în acest fel a
pericolului apariţiei focurilor endogene.
Având în vedere cele prezentate anterior, ca reprezentant al celui mai important
producător de echipament minier din România, din momentul începerii introducerii pe scară
largă a metodelor de exploatare cu banc de cărbune subminat pentru exploatarea stratului 3 din
Valea Jiului am avut preocupări constante pentru proiectarea construcţia şi testarea diferitelor
tipuri de susţineri mecanizate destinate acestui tip de abataje. Aceste preocupări s-au
concretizat în realizarea a trei tipuri de secţii de susţinere mecanizată pentru subminare de tip
susţinător îngrăditor cu evacuare prin grinda susţinerii, două provenite din modificarea a unor
secţii de susţinere mecanizată utilizate în mod curent la exploatarea stratelor groase în felii,
98
respectiv susţinerile tip SMA 2 şi SMA 5 H, (susţineri mecanizate ale căror caracteristici
principale sunt prezentate în tabelul 2.2), tipul de secţie de susţinere mecanizată SMA – S,
fiind o susţinere complet nouă proiectată şi construită special pentru a răspunde cerinţelor
impuse de tehnologia de exploatare cu banc de cărbune subminat. Pentru toate cele trei tipuri
de secţii a fost adoptată soluţia ,, cu descărcarea prin grindă”, soluţie care permite utilizarea
unui singur transportor atât pentru evacuarea cărbunelui provenit din tăierea frontului în
abatajul propriuzis, cât şi pentru evacuarea cărbunelui provenit din bancul subminat.
Pentru a răspunde cerinţelor legate de condiţiile geo miniere particulare ale

zăcământului din Valea Jiului, condiţii care determină pe de o parte o reţea extrem de
complicată de lucrări miniere de deschidere şi pregătire, iar pe de altă parte o extindere redusă
a câmpurilor de abataj şi a liniei de front, parametrii care din punct de vedere al rezultatelor
economice ale exploatării nu recomandă utilizarea susţinerilor mecanizate decât în anumite
perimetre miniere, a fost proiectată realizată şi testată în condiţii de stand, grinda păşitoare
pentru subminare de tip GEROM GP GP 250/1200, destinată în special susţinerii abatajelor cu
banc de cărbune subminat în condiţii de lungime limitată a liniei de front şi a câmpului de
abataj, dar care poate fi utilizată şi în condiţiile abatajelor frontale clasice (capitolul II
subcapitolele 2.2.1 şi 2.2.2)
5.2.1. Susţinerea mecanizată pentru subminare tip SMA 5 H - S
Are la bază secţia de susţinere mecanizată tip SMA 5 H, utilizată la exploatarea

stratului 3 în felii înclinate la E.M. Paroşeni. Secţia de susţinere este de tipul susţinător
îngrăditor cu patru stâlpi cu portanţa nominală de 1000 kN/stâlp (fig. 5.1), la care grinda
principală a fost modificată pentru crearea unei ferestre de descărcare cu dimensiunile
770x1065 mm, pentru a permite evacuarea cărbunelui provenit din bancul subminat (fig. 5.2;
5.3). Manevra ferestrei de descărcare se realizează printr-o acţionare hidraulică cu doi cilindri
controlaţi din blocul distribuitor aferent fiecărei secţii de susţinere mecanizată. Secţia de
susţinere mecanizată, a fost testată în standul de încercări (fig. 5.4), rezultatele testelor privind
incărcările şi deformaţiile încadrându-se în limitele admise.

99
Fig. 5.1 Secţia de

susşinere mecanizată
tip SMA 5 H – S
Fig. 5.2 Vedere laterală grindă

principală a secţiei de susţinere
mecanizată tip SMA 5H – S.
Fig. 5.3 Grinda principală a

secţiei de susţinere mecanizată
tip SMA 5H – S. 1-acoperiş
sudat, 2-cozoroc, 3-trapa, 4-
cilindu hidraulic acţionare
cozoroc, 5-cilindru hidraulic
acţionare trapă, 6, 9, 11, 14,
15-bolţuri, 7, 10-balama, 8,
13-articulaţie.

100
Fig. 5.4 Imagini din timpul testărilor pe stand a secţiei de susţinere mecanizată tip SMA 5H - S

101
5.2.2. Susţinerea mecanizată pentru subminare tip SMA 2 - S
Are la bază secţia de susţinere mecanizată tip SMA 2, utilizată la exploatarea stratului
3 în felii înclinate la E.M. Livezeni. Secţia de susţinere este de tipul susţinător îngrăditor cu
doi stâlpi cu portanţa nominală de 1000 kN/stâlp (fig. 5.5), la care grinda principală a fost
modificată pentru crearea unei ferestre de descărcare cu care să permită evacuarea cărbunelui
provenit din bancul subminat pe transportorul de la front.
Fig. 5.5 Desenul de ansamblu al

secţie de susţinere mecanizată
pentru subminare tip SMA 2 S
5.2.3. Susţinerea mecanizată pentru subminare tip SMA - S
Este o secţie de susţinere mecanizată pentru subminare construită special pentru

condiţiile de zăcământ din bazinul Valea Jiului (fig. 5.6). Secţia este de tipul susţinător
Fig. 5.6 Desenul de ansamblu al secţiei

de susţinere mecanizată tip SMA - S

102
îngrăditor, cu evacuarea prin grindă a cărbunelui provenit din bancul subminat.
Caracteristicile tehnice principale ale susţinerii SMA-S, componente complexului

mecanizat, sunt următoarele:
înǎlţimea de lucru a susţinerii maximǎ 3200 mm
minimǎ 2700 mm
pasul de pǎşire 650 mm
distanţa dintre axele secţiilor 1500 mm
portanţa maximǎ 4 x 1000 kN
presiunea de lucru 315 bar
presiunea de reglare a supapei de siguranţǎ 324 bar
domeniul de lucru pe înclinare,
longitudinal şi transversal 15o
llichidul de lucru emulsie ( apă + 5 % ulei)
masa 12500 kg
Din punct de vedere tehnologic indiferent de susţinerea mecanizată utilizată, un ciclu
complet de abataj se realizază după tăierea adouă fâşii în abatajul propriuzis şi un ciclu
complet de descărcare a cărbunelui din bancul subminat (fig. 5.7).
5.2.4 Grinda păşitoare tip GEROM GP 250/1200
Datorită restricţiilor de ordin geo-minier şi economic, a devenit evident că în cazul

abatajelor frontale cu banc de cărbune subminat din Valea Jiului suţinerile mecanizate nu pot fi
utilizate decât în cazuri total particulare, din următoarele considerente:
- costul ridicat al acestora, (în general preţul secţiilor de susţinere mecanizată

specializate pentru abatajele cu banc de cărbune subminat este mai mare cu 20 – 30
% decât cel al secţiilor de susţinere mecanizată destinate exploatării în felii);
- reţeaua complicată a lucrărilor miniere de deschidere şi pregătie, cu numeroase

puncte de transbordare şi schimbare a direcţiei ar necesita un consum de muncă
exagerat în cadrul operaţiilor de demontare şi remontare a complexelor mecanizate
la epuizarea rezervelor;
103
- greutatea şi gabaritele mari ale subansamblelor utilajelor de tăiere, susţinere şi

transport din componenţa complexelor mecanizate fac imposibilă utilizarea lor în
cazul variantei de exploatare cu abataje frontale cu banc de cărbune subminat în
felii orizontale, unde se impune transportul acestora pe lucrări miniere înclinate
(suitori);
- extinderea redusă a majorităţii câmpurilor de abataj nu justifică efortul

investiţional;
Fig.5.7 Fazele de lucru în abatajele echipate cu susţinerea mecanizată pentru subminare de tip SMA - S
În aceste condiţii devine necesar ca soluţia de mecanizare să se axeze pe utilaje de

gabarite reduse, care să permită mecanizarea la maxim a operaţilor tehnologice din abataj şi
care să potă fi utilizate în toate condiţiile de zăcământ.
În acest context, prin colaborarea specialiştilor de la CNH Petroşani, şi GEROM

Petroşani, a fost concepută având ca bază de asimilare un model SALZGITTER (Germania), o
grindă păşitoare de tipul GP 250/1200 (fig. 5.7).

104
Acest tip de grindă păşitore este destinat să deservească abatajele subterane din mine
de cărbune în atmosfere normale şi potenţial explozive cu regim grizutos categoriile I şi II, în
care tăierea cărbunelui se poate face prin procedeul de perforare – împuşcare şi / sau cu
combina de abataj..
Grinzile GP 250/1200 sunt destinate să echipeze abatajele frontale de lungimi medii,
cu înclinări de până la 10o, în cadrul metodelor de exploatare clasice (în felii) cât şi cu
subminarea bancului de cărbune ( în subetaje).
Fig.5.8 Grinda păşitoare tip GEROM GP

250/1200
5.2.5 Tehnologie de lucru semimecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune

subminat amplasate în stratul 3 din Valea Jiului care utilizează grinda păşitoare GP
250/1200
Dacă se are în vedere faptul că din totalul consumului de muncă aferent realizării unui
ciclu complet de abataj cea mai mare parte este destinată operaţiunilor de susţinere a fâşiei,
dirijare a presiunii şi remontării transportorului de abataj pe un nou culoar (fig. 4.1), utilizarea
grinzilor păşitoare ca soluţie de susţinere pentru abatajele frontale cu banc de cărbune
subminat, poate conduce (având în vedere relaţiile 4.2 – 4.12), la o creştere de peste 50 % a
productivităţilor realizate, în condiţiile în care tăierea cărbunelui din frontul abatajului se
realizează prin perforare împuşcare.
În acest caz spre deosebire de tehnologia utilizată în prezent, operaţia de împuşcare se
va executa pa tronsoane lungi (faţă de tronsoane de 3 – 5 m, în prezent), numărul de găuri
împuşcate înt-o repriză fiind limitat numai de condiţia de aeraj ţi de prevederile normelor de
sănătate şi securitate în muncă.
Tehnologia propusă este prezentată în fig, 5.9 – 5.12 si cuprinde următoarele faze:
- faza I – perforarea găurilor în frontul abatajului;

105
- faza II – împuşcarea găurilor şi susţinerea fâşiei tăiate, cu operaţiile

o montarea paravanului despărţitor din plasă metalică;
o împuşcarea;
o aerajul frontului de lucru;
o susţinerea tavanului cu avantgrinda basculantă a grinzilor păţitoare.
- faza III - evacuarea cărbunelui din frontul abatajului şi păşirea susţinerii, cu
operaţiile:
o evacuarea cărbunelui derocat;
o prima păşire a susţinerii în două etape, respectiv grinda I, grinda II;
o a doua păşire a susţinerii, în două etape.
- faza IV – evacuarea cărbunelui din bancul subminat şi riparea transportorului.
Fig. 5.9 Tehnologia semimecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune subminat, faza I

106
Fig. 5.10 Tehnologia semimecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune subminat, faza II
Fig. 5.11 Tehnologia semimecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune subminat, faza a III a

107
Fig. 5.12 Tehnologia semimecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune subminat, faza IV
5.2.6 Tehnologie de lucru mecanizată pentru abatajele frontale cu banc de cărbune

subminat amplasate în stratul 3 din Valea Jiului cu utilizarea grinzii păşitoare tip
GEROM GP 250/1200
Tenologia propusă are în vedere utilizarea unei combine de abataj de tip uşor (Eichoff
ESA 60 L), care datorită construcţiei modulare nu ridică probleme de demontare şi transport,
chiar şi în condiţiile unei reţele de lucrări miniere de deschidere şi pregătire foarte complicate.
Transportul în abataj va fi realizat cu un transportor tip BW – EKF – OV care va asigura şi
calea de rulare pentru combina de abataj. În condiţiile mecanizării tăierii frontului abatajului,
avându-se în vedere relaţiile 4.2 – 4.12 se poate estima o creştere a productivităţilor realizate
în abatajele frontale cu subminare de 2,5 – 3 ori, în condiţiile în care pricipalii parametri
tehnologici ai abatajelor (lungime linie de front, lungime câmp de abataj, înălţime banc de
cărbune), nu vor suferi modificări. Principalele faze tehnologice pentru tehnologia cu
mecanizarea integrală a operaţiilor ete prezentată sugestiv în fig. 5.13.
Spre deosebire de tehnologia semimecanizată în acest caz existenţa celui de-al doilea
transportor în abataj este absolut indispensabilă. Operaţia de evacuare a cărbunelui din bancul
subminat va fi executată după 2 – 3 cicluri de tăiere ale frontului abatajului, în funcţie de
adâncimea făgaşului tăiat de combină.

108
Fig.5.13 Tehnologia de lucru mecanizată aplicabilă abatajelor frontale cu banc de cărbune subminat din Valea
Jiului
Combina de abataj ESA – 60L împreună cu transportorul de abataj tip BW – EKF –
OV sunt proiectate pentru pilieri şi fronturi scurte dar pot fi utilizate cu succes în cazul
abatajelor cu banc subminat în condiţiile specifice de zăcământ din Valea Jiului.
Principalele caracteristici tehnice ale combinei:
 înălţime constructivă = 1775 mm;
 înălţime totală cu transportor = 1900 mm
 lăţime (fără braţ) = 1085 mm
 lăţime (cu braţ) = 1963 mm
 lungime = 2200 mm
 lungimea braţului = 750 mm
 diametrul tamburei = 1600 mm
 adâncime făgaş = 400 mm
 înălţime de tăiere = 2900 mm
 adâncime de tăiere sub nivelul transportorului = 200 mm
 viteza tamburei = 32 rot/min.-1
 puterea instalată = 60 KW
 greutatea totală = 8,4 t.
 sistem de avans =EICOTRACK
 sarcina de deplasare = 110 KN
 viteza de tăiere = 0 ÷6 m/min.
Caracteristicile tehnice ale transportorului EKF – OV:
 lungimea maximă = 65 m;
 înălţimea maximă cu toate
subansamblele ataşate = 1232 mm;
109
 lăţimea totală = 1449 mm;

 lanţ cu zale = ø 22 x 86;
 viteză lanţ = 0,92 m/s; 1,13 m/s;
 capacitate de transport = 160 t/h; 200 t/h;
 putere de acţionare:
 motoare electrice = 2 x 55 KW
 reductoare = 2 x KST III – 55
 cuplaje = 2 x Tschau – duplex
5.3 Verificarea capacităţii portante a cadrului păşitor GP.250/1200 şi a secţiei de

susţinere pentru subminare SMA-S.
Pentru o bună funcţionare a susţinerilor mecanizate pentru subminare în condiţii
depline de securitate a muncii, trebuie să aibă loc condiţia:
PS  Qas (portanţa susţinerii > sarcina/m2 de susţinere)
Pst
Ps  , KN / m 2 (5.1)
bd
Unde: b= lungimea grinzii susţinerii (deschiderea abatajului), m;
d= pasul de armare sau lăţimea secţiei, m.
Coeficientul de utilizare sau de rezervă a capacităţii portante a susţinere
Ps
Cus   min 1,2  1,5 (5.2)
Qas
Sarcinile dezvoltate pe susţinerea abatajelor frontale sunt în directă corelaţie cu starea
de tensiune – deformare dezvoltată în jurul fronturilor de abataj, respectiv cu modul cum
acţionează sarcinile dezvoltate de bancul de cărbune şi rocile din acoperiş asupra susţinerii din
abataj.
Conform ipotezei plăcilor şi grinzilor în consolă, pentru determinarea presiunii pe
susţinere, se admit în calcul două modele distincte:
1) acoperişul principal se încovoaie cu întârziere faţă de acoperişul direct şi nu generează
sarcini suplimentare pe susţinere;

110
2) acoperişul principal se încovoaie odată cu acoperişul direct, transmiţând o sarcină

suplimentară pe susţinere.
Sarcina pe stâlpii susţinerii:
Qas  h v , kN / m 2 ; (5.3)
în care:
h= grosimea acoperişului direct (bancul subminat de cărbune + rocile din acoperişul direct).
h=hb+had, m; hb=10m; had=2,5÷5m;
γv=greutatea volumetrică a rocilor din acoperişul direct, m;
γvc= greutatea volumetrică a cărbunelui;
γvc=1,4-1,7t/m3=14-17kN/m3;
γvad=greutatea volumetrică a rocilor din acoperişul direct;
γvad=2,5t/m3=25kN/m3.
Qas=10x17+5x25=295kN/m2
Cunoscând sarcina pe susţinere, se face verificarea rezistenţei de lucru a susţinerii,
conform condiţiilor stabilite:
Pentru GP.250/1200:
Se adoptă d=0,8m (echivalent cu distanţa dintre şirurile de grinzi GSA de la
susţinerea individuală).
4  300
Ps   337kN / m 2 (5.4)
4,45  0,8
(după tăierea frontului şi ridicarea prinzătorului de front ca susţinător al tavanului, în

prelungirea grinzii principale).
Condiţia de rezistenţă:
337>295kN/m2 – condiţie îndeplinită.
Coeficientul de utilizare:
337
Cus   1,14
295
Deoarece coeficientul de utilizare este sub limita prescrisa de literatura de
specialitate, se impune astfel o creştere a capacităţii portante a cadrului păşitor, pentru care se
întrevede ca soluţie, reglarea stâlpilor existenţi la capacitatea de 400kN, în care caz portanţa
totală pe cadru va fi:

111
Ptc=4•400=1600kN
Prin creşterea capacităţii portante a cadrului păşitor, se obţine o rezervă de capacitare:
4  400
Ps   449kN / m 2
4,45  0,8
449
Cus   1,52 condiţie îndeplinită.
295
Pentru susţinerea SMA-S:

4  1000
Ps   615kN / m 2
4,35  1,5
Condiţia de rezistenţă:
615>295 kN/m2 – condiţie îndeplinită.
Coeficientul de utilizare:
615
Cus   2,08 condiţie îndeplinită.
295
În cazul în care ipoteza de calcul a sarcinii luată în considerare este ipoteza grinzilor
articulate (fig. 5.14), verificarea capacităţii portante se face pornind de la o sarcină a cărei
valoare este dată de relaţia:
lcmed
QT (c  cos f
Qas  2 [m] (5.6)
K (d12  d 2 2  d 3 2 )

112
Semnificaţia parametrilor este următoarea:

QT=Q1+Q2+Q3, kN/m
Q1=γa1l1h1, kN/m
Q2=γa2l2h2, kN/m
Q3=γa3l3h3, kN/m
K=1,2-1,4, coeficientul de omogenitate a cărbunelui, K=1,3.
d1, d2, d3 = distanţele de la frontul de abataj la primul, al doilea respectiv al treilea rând de
stâlpi, m;
c = distanţa de la front, la vectorul greutăţii QT;
1
c (lb  htg ) [m] (5.7)
2
lb=lăţimea medie totală a blocului;
l1  l2  l3
lb=lmed= ; [m] (5.8)
3
deschiderea maximă a abatajului, m; l1=4,45m
l2, l3= lungimile consolelor rupte de acoperişului direct, respectiv principal, m;

113
h2 ri (d )
l2  [m] (5.9)
3 a 2
243 ri ( p )
l3=(0,25÷0,35) [m] (5.10)
 a3
h1= înălţimea bancului de cărbune, m;

h2= înălţimea acoperişului direct, m;
h3= înălţimea acoperişului principal, m;
τri= (d), τri(p)=rezistenţa de rupere la încovoiere a rocilor din acoperişul direct, respectiv
principal, daN/cm2;
τri= (0,1-0,15)τrc, daN/m2;
τrc= rezistenţa de rupere la compresiune a rocilor, daN/cm2;
φ= 15-30o, unghiul dintre linia de prăbuşire şi verticală frontului de abataj,
φ=20o;
h=înălţimea totală a blocului, m;
γa1, γa2, γa3= greutăţile volumetrice ale cărbunelui şi a rocilor din acoperişul direct, respectiv
principal.
Parametrii de calcul:
 bancul de cărbune;
 înălţimea bancului h1=hb=9,5-10m;
 greutatea volumetrică, γ1=1,7t/m3;
 coeficient de omogenitate, K=1,3;
 acoperişul direct:
 înălţimea stratului de roca, h2=1÷2,5m;
 tip rocă, marne argiloase, grezoase;
 greutatea volumetrica: γa2=2,65t/m3;
 rezistenţa la compresiune, τrc=320 daN/cm3;
 rezistenţa la încovoiere, τri(d)=32 daN/cm2;
 acoperişul principal:
 înălţimea stratului de rocă, h3=5m;
 tip rocă: gresie silicioasă;
114
 greutatea volumetrică, γa3=2,7t/m3;

 rezistenţa de rupere la compresiune, γrc=900daN/cm2;
 rezistenţa la încovoiere, τri(P)=90daN/cm2;
Calculul sarcinii pe susţinere:
2,5  32  10 4
l2   10,03 [m]
3  2,65  10 3
2,5  90  10 4
l 3  0,3  17,3 [m]
2,7  10 3
1 (4,45  10,03  17,3)

C [  (10  2,5  5)tg 20 0  8,47m
2 3
QT=1.7•4.45•10+2.65•10.03•2.5+2.7•17.3•5=3756.4 KN/m
10,59
3756,4  (8,47  )  cos 20 0
2 11099
Qas    289kN / m 2
1,3(2  2,95  4,1
2 2 2
38,36
Verificarea rezistenţei susţinerilor:

a) pentru GP.250/1600
449>289 kN/m2 – condiţie îndeplinită
449
Cus   1,55 condiţie îndeplinită
289
b) pentru susţinerea SMA-S:
615>289 kN/m2 condiţie îndeplinită
615
Cus   2,12 condiţie îndeplinită
289
5.4 Testarea pe stand a secţiei de susţinere tip SMA 5 H - S
5.4.1 Descrierea produsului încercat
Secţia de linie SMA-5H reprezintă varianta maximală pentru echiparea abatajelor
mecanizate aferente stratelor groase de cărbune. Secţia este corelată capacitiv, dimensional şi
funcţional cu celelalte componente care alcătuiesc complexul mecanizat de abataj: combina de
tăiere şi transportorul cu raclete al abatajului.
Secţia de linie tip SMA-5H este alcătuită din următoarele părţi componente:
a.) construcţie metalică
b.) elemente hidraulice de forţă (stâlpi portanţi şi cilindrii)
c.) echipament hidraulic de comandă, distribuţie, siguranţă şi racordare
Componenţa secţiei SMA-5H este prezentat în fig. 5.1, în care:
l-cozoroc, 2-grindă glisantă, 3-grindă acoperiş, 4-laterală extensibilă grindă, 5-scut, 6-laterală
extensibilă scut, 7-pârghie faţă, 8-pârghie spate, 9-cadru intermediar, 10-suport prelungitor, 1l-
115
talpă, 12-dispozitiv ripare-păşire, 13-instalaţie hidraulică de forţă, 14-insta]aţie hidraulică de

comandă.
Principalele caracteristici tehnice:
-înălţimea de lucru: min/max 1,8/3,6 m fară prelungitori;
- înălţimea de lucru: min/max 2,6/4,4 cu prelungitori;
- lăţime secţie 1,4 m;
- pas instalare 1,5 m;
- portantă 4000 kN;
- nr. stâlpi portanţi 4;
- valoarea presiunii nominale la portanta nominală 420 bar;
- pas de avansare 0,625 m;
- cursă grindă glisantă 0,625 m;
- portanta secţiei la sarcina de pretensionare 485 kN/m;
- portanta secţiei la sarcina nominală 770 kN/m2;
- înclinare transversală de funcţionare ± 30 grade;
- înclinarea direcţională de funcţionare ± 10 grade;
- cursa lateralelor extensibile 0,2 m;
- masa secţiei 22200 kg;
5.4.2 Perioada efectuării încercărilor

Încercările au fost efectuate în perioada 20 - 29.11.2002.
5.4.3 Scopul încercărilor

Determinările tensometrice la secţia de linie SMA-5H s-au efectuat cu scopul stabilirii
eforturilor unitare în structura de rezistenţă a secţiei la presiunea de încercare de 600 bar
(1,25+ 1,5 Pn).
5.4.4 Aparatura utilizată

- amplificator de măsură MGC, fabricaţie HBM, ci. de precizie 0,1, sena DN 410638A;
- multimetru MAVO-35, clasa de precizie 1,5 seria 2749;
- ohmmetru - megaohmmetru pentru mărci tensiometrice GIT-VISCHAY, clasa de
precizie 1, seria 92623;
- aparat de măsură multifuncţional ITT-SUA, clasa de precizie 0,1;
- mărci tensometrice 120 , MICROMEASUREMENTS-SUA;
- adeziv pentru mărci tensometrice Z 70;
- adeziv pentru racordare X 60;
- chit de protecţie;
- cabluri tensometrice;
- ruletă 2 m;
- şubler 300 mm;
- Standul pentru verificat şi încercat susţineri mecanizate, cod CP 244, existent la SC
UMIROM S.A. – Petroşani, este de tipul cadru metalic de rezistentă cu un bac fix şi unul
mobil poziţionabil în funcţie de înălţimea stabilită pentru încercări;
Caracteristicile tehnice principale ale standului:
h x l x L (constructive) 5800 x 3520 x 5120 mm;
h x l x L (utile) 3500 x 3400 x 5000 mm;
116
capacitate portantă maximă 10000 kN;

nr. şi portanta stâlpilor pentru ridicare pod mobil 4x1000 kN;
cursa podului mobil 1000+ 1000 mm;
masa podurilor cu bacuri 40 (20 +20) t;
domeniul de amplificare a presiunii hidraulice 315 - 750 bar;
masa standuluicea 55 t;
5.4.5 Identificarea locurilor de măsurare şi a condiţiilor de testare

Locurile de aplicare a mărcilor tensometrice s-au determinat de comun acord cu
beneficiarul în baza programului de testare pentru SMA-5H-S. Pentru determinarea eforturilor
unitare în diferite condiţii de lucru s-au efectuat următoarele condiţii de rezemare:
a - Rezemare grindă principală în patru puncte simetrice, rezemare talpă în patru
puncte simetrice;
b - Rezemare grindă principală în trei puncte (drepta spate nerezemat), rezemare
taplă în trei puncte (stânga faţă nerezemat);
c - Rezemare grindă principală în trei puncte (dreapta fată nerezemat), rezemare
talpă în trei puncte (stânga spate nerezemat);
d - Rezemare longitudinală grindă principală, talpă nerezemată;
e - Rezemare longitudinală pentru vatră concavă, grindă principală nerezemată,
talpă rezemată spre interior;
f - Rezemare longitudinală pentru vatră convexă, grindă principală nerezematâ, talpă
rezemată spre exteriorRezemare grindă glisantă în două puncte simetrice, grindă principală şi
talpă nerezemate.
Rezultatele testelor în cazul condiţiilor de rezemare şi la presiunea nominală de 420
bar respectiv la suprapresiunea de 600 bar sunt sintetizate în următoarele tabele:
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

Marcă ε [μm/m] σef[daN/cm2] ε [μm/m] σef[daN/cm2]
CONDIŢIA DE REZEMARE a
1 -94 -197,4 -136 -285,6
2 0 0 0 0
3 52 109,2 78 163,8
4 57 119,7 85 178,5
5 -140 -294,0 -205 -430,5
6 -235 -493,5 -350 -735,0
7 -405 -850,5 -5*60 -1176,0
8 -630 -1323,0 -880 -1848,0
9 29 60,9 44 92,4
10 -155 -325,5 -220 -462,0
11 7 14,7 14 29,4
12 85 178,5 126 264,6
13 32 67,2 55 115,5
14 -18 -37,8 -32 -67,2
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

117

CONDIŢIA DE REZEMARE b
1 -140 -294,0 -210 -441,0
2 11 23,1 16 33,6
3 32 67,2 55 115,5
4 110 231,0 155 325,5
5 -520 -1092,0 -740 -1554,0
6 -160 -336,0 -240 -504,0
7 -620 -1302,0 -940 -1974,0
8 -345 -724,5 -480 -1008,0
9 97 203,7 140 294,0
10 -60 -126,0 -84 -176,4
11 -8 -16,8 -15 -31,5
12 -395 -829,5 -560 -1176,0
13 82 172,2 114 239,4
14 -4 -8,4 -10 -21,0
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

CONDIŢIA DE REZEMARE c
1 -5 -10,5 -12 -25,2
2 11 23,1 16 33,6
3 52 109,2 70 147,0
4 98 205,8 152 319,2
5 -825 -1732,5 -1160 -2436,0
6 -190 -399,0 -280 588,0
7 -435 -913,5 -6*20 -1302,0
8 -135 -283,5 -200 -420,0
9 345 724,5 480 1008,0
10 12 25,2 18 37,8
11 -24 -50,4 -36 -75,6
12 -530 -1113,0 -740 -1554,0
13 66 138,6 94 197,4
14 -18 -37,8 -36 -75,6
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

CONDIŢIA DE REZEMARE d
1 0 0 0 0
2 0 0 0 0
3 97 203,7 147 308,7
4 71 149,1 100 210
5 -335 -703,5 -480 -1008,0
6 -510 -1071,0 -760 -1596,0
7 -185 -378,0 -260 -546,0
118
8 -910 -1911,0 -1260 -2646,0

9 270 567,0 380 798,0
10 265 556,5 400 840,0
11 -16 -33,6 -30 -63,0
12 -225 -472,5 -330 -698.0
13 67 126,0 93 195,3
14 -5 -10,5 -14 -29,4
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

2
Marcă ε [μm/m] σef[daN/cm ] ε [μm/m] σef[daN/cm2]
CONDIŢIA DE REZEMARE e
1 -37 -77,7 -56 -117,6
2 -11 -23,1 -16 -33,6
3 55 115,5 80 168,0
4 195 409,5 240 504,0
5 220 462,0 300 630,0
6 -18 -37,8 -33 -69,3
7 -285 -598,5 -4*00 -840,0
8 -470 -987,0 -720 -1512,0
9 83 174,3 120 252,0
10 -50 -105,0 -74 -155,4
11 19 39,9 35 73,5
12 37 77,7 55 115,5
13 43 90,3 71 149,1
14 2 4,2 6 12,6
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

2
CONDIŢIA DE REZEMARE f
1 -5 -10,5 -8 -16,8
2 -11 -23,1 -15 -31,5
3 69 144,9 98 205,8
4 145 304,5 220 462,0
5 -43 -90,3 -65 -136,5
6 295 619,5 410 861,0
7 -305 -640,5 -450 -945,0
8 -515 -1081,5 -720 -1512,0
9 240 504 340 714,0
10 31 65,1 42 88,2
11 15 31,5 24 50,4
12 67 140,7 120 252,0
13 115 241,5 142 298,2
14 0 0 0 0

119
Nr. Pn = 420 bar P = 600 bar

2
CONDIŢIA DE REZEMARE g
1 -185 -338,5 -264 -554,4
2 -215 -451,5 -320 -672,0
3 88 184,8 124 260,4
4 33 69,3 50 105,0
5 -320 -672,0 -460 -966,0
6 -515 -1081,5 -760 -1596,0
7 -205 -430,5 -280 -588,0
8 -980 -2058,0 -1400 -2940,0
9 265 556,5 380 798,0
10 -295 -619,5 -410 -861,0
11 -20 -42,0 -32 -67,2
12 240 504,0 350 735,0
13 83 180,6 115 241.5
14 0 0 0 0
Observaţie: Eforturile unitare cu semnul "-" reprezintă compresiune, iar

celelalte întindere.
Efortul maxim obţinut este de 2940 daN/cm2, la presiunea de 600 bar, în mareca nr.8.
în nici un caz nu s-a depăşit limita de curgere a materialului OL 52.3, care este de maxim 3300
daN/cm2.
In urma verificărilor tensometrice în stand la secţia de linie tip SMA-5H, la presiunea
de încercare de 600 bar, au rezultat eforturi unitare care s-au situat sub limita de curgere a
materialului. Presiunea nominală de lucru a susţinerii fiind de 420 bar, încercările s-au efectuat
atât la aceasta presiune cât şi la suprapresiunea de 600 bar.
5.5 Concluzii
1. În actualele condiţii în care necesarul de resurse energetice primare este tot mai
mare, CNH-SA se află în situaţia de a găşi soluţii pentru o serie de probleme a căror rezolvare
simultană, pare exclusă. Pe de o parte se pune tot mai pregnant accentul pe creşterea
volumului de resurse energetice primare asigurate din producţie internă, iar pe de altă parte va
trebui să continue procesul de restructurare pentru a putea deveni competitivă în condiţia unei
globalizări tot mai accentuate.
2. Nivelul limitat de resurse financiare aflat la dispoziţia CNH-SA, face
imposibilă investiţia masivă în utilaje de ultimă generaţie, utilaje care datorită condiţiilor geo-
miniere specifice acestui bazin, nu vor putea să atingă parametri proiectaţi. În aceste condiţii
pe lângă adaptarea metodelor de exploatare, a devenit absolut necesar ca şi tehnologiile de
120
lucru utilizate în abataj să fie adaptate la condiţiile concrete de zăcământ specifice acestui
bazin minier. În aceste condiţii tehnologiile prezentate anterior pot asigura creşteri substanţiale
ale productivităţilor în condiţiile unor investiţii relativ reduse.
3. Pentru a veni în sprijinul îndeplinirii acestor cerinţe, în ultima perioadă am asigurat
proiectarea, construcţia şi testarea susţinerilor mecanizate prezentate în acest capitol, susţineri
care în urma verificărilor şi testelor au demonstrat că îndeplinesc condiţiile utilizării în
siguranţă în abatajele din Valea Jiului indiferent de metoda de exploatare aplicată.
4. Cu tote că metodele de exploatere clasice (în felii orizontale cu abataje frontale, sau
în felii orizontale cu front scurt), asigură numai circa 15 % din volumul producţiei CNH,
introducerea tehnologiei cu grinzi păşitoare şi combine usore de abataj, va conduce la o
creştere semnificativă a productivităţilor realizate şi în cazul acestora.
5. Dacă se are în vedere că operaţiile manuale executate în intersecţiile abatajelor cu
galeriile direcţionale de bază şi cap, sunt cele mai mari consumatoare de forţă de muncă,
devine evident faptul că utilizarea unor susţineri de tip grindă păşitoare în intersecţii va avea
ca efect o reducere substanţială a consumului de muncă din aceste zone şi implicit o
îmbunătăţire a indicatorilor tehnico-economici realizati în abataj.

121
CAPITOLUL VI
CONCLUZII FINALE, CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI DIRECŢII
VIITOARE DE CERCETARE
Concluzii finale
Datorită evoluţiilor din ultima perioadă privind asigurarea cu resurse energetice
primare, procesul de restructurare va trebui să ţină seama de necesitatea asigurării unui volum
minim de resurse energetice asigurat din producţie internă pentru a se putea compensa
volatilitatea tot mai accentuată a preţurilor acestor resurse de pe piaţa internaţională.
Având în vedere acest aspect, precum şi structura provenienţei producţiei extrase în
Valea Jiului, respectiv faptul că circa peste 60 % din întreaga producţie provine din abataje
frontale cu banc de cărbune subminat se impune ca necesar să se stabilească posibilităţile şi
direcţiile de urmat în reabilitarea tehnologică a acestor abataje. Identificarea acestor direcţii nu
a fost posibilă decât în urma efectuării unei analize riguroase privind condiţiile geo-miniere,
tehnologice, tehnice şi organizatorice, analiză care a permis identificarea soluţiilor şi stabilirea
viitoarelor direcţii de acţiune care au drept scop îmbunătăţirea performanţelor economice ale
exploatării cărbunelui în condiţiile specifice bazinului Valea Jiului, cu abataje frontale
complex mecanizate.
În sinteză concluziile, contribuţiile originale precum şi viitoarele direcţii pe care
trebuie să se axeze cercetarea care vizează acest domeniu de activitate sunt prezentate în
continuare.
Bazinul carbonifer Valea Jiului, datorită tectonicii complicate, nu asigură condiţiile
ideale pentru aplicarea metodelor de exploatare care să utilizeze tehnologii de mare
productivitate, fapt ce ar conduce la obţinerea unor indicatori economici satisfăcători în
actualele condiţii. Extinderea redusă a câmpurilor de abataj şi utilizarea tehnologiilor de
exploatare clasice, pe lângă faptul că nu asigură obţinerea de producţii şi productivităţi
ridicate, influenţează negativ şi gradul de concentrare al producţiei, generând costuri mari
pentru evacuarea producţiei datorită lungimii mari a fluxurilor de transport.
Analiza datelor prezentate în detaliu conduce la o serie de concluzii extrem de

importante pentru tema propusă prin prezenta lucrare, în special prin prisma direcţionării
122
efortului financiar necesar investiţiilor în tehnologii moderne care să conducă la introducerea

în practica curentă de exploatare a unor metode care să asigure randamente mult mai ridicate
decât cele obţinute în prezent.
Complexitatea reţelei de lucrări miniere subterane, extinderea redusă a câmpurilor de
abataj atât pe direcţie cât şi pe înclinare a limitat posibilitatea exploatării stratelor de huilă din
bazinul minier Valea Jiului cu abataje frontale complex mecanizate, abataje care pot asigura
obţinerea unor rezultate satisfăcătoare, la numai trei perimetre miniere, respectiv Livezeni,
Paroşeni şi Lupeni, chiar dacă înainte de anul 1989 au fost făcute numeroase încercări pentru
mecanizarea pe scară largă a exploatării, chiar şi în condiţiile în care parametrii tehnologici ai
câmpului de abataj nu justificau acest lucru.
Condiţiile geo – miniere dificile existente în bazin, restructurarea şi necesitatea
îmbunătăţirii rezultatelor economico-financiare ale CNH-SA privite prin prisma adaptării la
economia de piaţă, au făcut ca după anul 1990 să se renunţe la toate metodele de exploatare la
care randamentele erau extrem de reduse în favoarea unor metode cu un consum mai redus de
forţă de muncă. În acest sens acţiunile au fost direcţionate pe de o parte pentru
retehnologizarea exploatării cu abataje frontale complex mecanizate şi pe de altă parte pentru
introducerea de noi metode de exploatare (metoda de exploatare cu banc de cărbune
subminat), care chiar în condiţiile aplicării tehnologiei clasice (perforare-împuşcare, susţinere
individuală) să asigure randamente sporite faţă de cele realizate cu vechile metode. Aplicarea
acestei grupe de metode conduce la simplificarea schemelor de deschidere şi pregătire a
stratelor de cărbune, asigură un grad ridicat de concentrare a producţiei şi, în acelaşi timp,
influenţează pozitiv rezultatele economice ale exploatării.
În condiţiile concrete de zăcământ din bazinul Văii Jiului aplicarea metodelor de

exploatare cu banc de cărbune subminat a condus la o creştere substanţială a productivităţii
obţinute, faţă de cazul utilizării metodelor de exploatare clasice (în felii), acestea apropiindu-
se de productivitatea obţinuta la exploatarea cu complexe mecanizate. Chiar dacă în metoda
cadru există recomandări exprese pentru înălţimea bancului de cărbune subminat pentru
fiecare domeniu de înclinare al stratului, valorile recomandate pentru acest parametru nu sunt
respectate în multe cazuri astfel că valorile diluţiei şi pierderilor de cărbune în spaţiul
exploatat sunt net superioare valorilor recomandate. Acest aspect se reflectă în înrăutăţirea

123
calităţii cărbunelui extras, fapt care conduce la creşterea consumului de muncă la activitatea de
claubare sortare şi in acelaşi timp la creşterea numărului de fenomene de autoîncălzire (sau
chiar focuri endogene), care au condus la oprirea şi închiderea abatajelor pentru diferite
perioade de timp.
Nerespectarea înălţimii maxime recomandate pentru bancul de cărbune subminat (în

special în cazul exploatării stratului 3 în zonele cu înclinare mică), devine evidentă în
momentul în care se constată că toate abatajele care s-au încadrat în această gamă de înclinări
au recurs exclusiv la varianta de exploatare a stratului cu front singular la culcuş, cu toate că
datorită valorilor mari ale grosimii stratului (peste 15 m) se recomandă utilizarea variantelor
de exploatare cu felie de montaj, sau chiar în felii înclinate succesive.
Trebuie menţionat faptul că datorită particularităţilor tehnologice (utilizarea de

susţineri individuale sub formă de reţea, tăierea cărbunelui în special cu ajutorul ciocanelor de
abataj, grosimi mai mari ale bancului de cărbune faţă de cele recomandate), în abatajele
frontale cu subminare din Valea Jiului, durata mare a ciclului (pentru extragerea unei fâşii de
1,25 m, ciclul de abataj a avut durate de 14 – 22 schimburi sau chiar mai mult) a influenţat
negativ atât modul de manifestare a presiunii pe susţinerea abatajului şi a lucrărilor miniere de
pregătire, cât şi rezultatele tehnico - economice obţinute.
Din punct de vedere metodologic, modernizarea tehnologiilor de exploatare necesită

realizarea unui studiu critic al structurii tehnologiilor aplicate, care după o diagnosticare
corectă, pot suferi adaptări, modificări sau chiar înlocuiri totale. Studiul tehnologic nu pate fi
realizat decât în condiţiile unei analize simultane a condiţiilor geo-miniere specifice
zăcământului, corelată cu conceptul de eficienţă economică specific perioadei actuale.
Pentru condiţiile concrete de zăcământ specifice bazinului Valea Jiului, nu se întrevăd

în acest moment modificări radicale în structura metodelor de exploatare aplicate, în schimb
configuraţia tehnologică a acestora va trebui modificată şi adaptată permanent, pentru
asigurarea compatibilităţii depline a caracteristicilor tehnice ale utilajelor din dotare cu
condiţiile particulare de zăcământ.

124
Contribuţii originale
 S-a realizat un studiu critic asupra diverselor metode de exploatare privind ponderea
producţiei şi productivităţii care demonstrează că abatajele frontale cu banc de cărbune
subminat au asigurat în anul 2007, 64,24 % din totalul producţiei realizate la nivelul
CNH-SA în timp ce abatajele frontale clasice (felii orizontale) şi abatajele frontale
complex mecanizate au realizat numai 8,02 % respectiv 19,62 % din producţia totală a
companiei.
 S-a arătat ca productivitatea realizată la nivelul anului 2007 pentru abatajele frontale cu
banc de cărbune subminat a fost de numai 8,114 tone/post cu numai 52 % mai mare
decât în cazul abatajelor frontale clasice.
 S-au evidenţiat ,in urma studiului efectuat, principalele direcţii de acţiune,pentru
schimbarea radicala a tehnologiei de lucru utilizate in cazul abatajelor frontale cu banc
de cărbune subminat pentru ca sa se poată asigura condiţiile necesare pentru dublarea
productivităţilor, concomitent cu continuarea retehnologizării abatajelor frontale
complex mecanizate, acţiune demarată cu complexul mecanizat din panoul C 2 de la
E.M. Lupeni.
 S-a realizat o analiza critică a ipotezelor şi metodologiilor de calcul a presiunii miniere,
atât în cazul utilizării metodelor de exploatare clasice cât şi în cazul metodelor de
exploatare cu banc de cărbune subminat, având în vedere faptul că acest parametru-
presiunea miniera - reprezintă cea mai importantă dată de intrare în procesul de
proiectare a susţinerilor pentru abataje.
 S-a efectuat un studiu critic al metodologiilor de calcul a portanţei susţinerii şi s-au
identificat restricţiile şi limitările de care dau dovadă acestea, respectiv:
- gradul redus de generalizare, fiecare model fiind specific unui anumit tip de
condiţii ;
- modelele analizate, de cele mai multe ori nu sunt în măsură să ofere o bază de
calcul raţională pentru proiectarea şi alegerea susţinerilor mecanizate,pentru calculul
sarcinii specifice minime recomandate, în funcţie de înălţimea abatajului;
- în multe cazuri portanţa susţinerii este supradimensionată si are pentru
diferitele modele un grad ridicat de dispersie al valorilor acestui parametru;

125
- -ipotezele de intrare pentru diferitele modelele geomecanice utilizate sunt

contradictorii, modelul bazat pe teoria blocurilor din acoperiş, care este o funcţie de
grosimea extrasă a stratului şi a coeficientului de afânare, este contrar conceptului
bazat pe teoria bolţii de echilibru, unde deschiderea abatajului devine parametrul
principal în determinarea sarcinii pe susţinere . .
 S-a studiat fenomenul interacţiunii dintre susţinerea mecanizata si rocile înconjurătoare
si s-a ajuns la concluzia că din punct de vedere al verificării portanţei minime, metoda
ideală de verificare ar fi reprezentată de înregistrări în situaţii reale de lucru a
comportamentului susţinerii în condiţiile reducerii gradate a sarcinii de cedare a
acesteia.
 S-a constatat faptul că proiectarea raţională a susţinerii pe lângă asigurarea capacităţii
portante, presupune luarea în considerare a unei multitudini de factori care ţin seama
de caracteristicile geo-mecanice ale stratelor, viteza de avansare a frontului, asigurarea
spaţiului de lucru în abataj si a aerajului, etc.
 S-au evidenţiat in urma analizei de detaliu a structurii ciclului de abataj direcţiile în
care trebuie acţionat pentru transformarea metodei de exploatare cu abataje frontale cu
banc de cărbune subminat într-o metodă de mare productivitate.
 S-a realizat o analiză riguroasa privind oportunitatea introducerii complexelor
mecanizate de abataj şi a caracteristicile tehnico-funcţionale pe care acestea trebuie să
le îndeplinească, funcţie de condiţiile geo-miniere concrete.
 S-au sistematizat opţiunile constructive si condiţiile necesare şi obligatoriu de
îndeplinit de către echipamentele moderne de abataj pentru a răspunde cel mai bine
condiţiilor de zăcământ din Valea Jiului, ceea ce concordă cu tendinţa general acceptată
în reţeaua de cercetare-dezvoltare a tehnologiilor miniere pe plan mondial.
 S-a conceput si realizat un stand de testare a susţinerilor mecanizate si s-a elaborat o
metodologie de testare.
 S-a testat pe stand susţinerea mecanizata SMA-5H si s-au prelucrat si interpretat
rezultatele testelor privind încercările si deformaţiile înregistrate.
 S-a definitivat, in urma încercărilor pe stand proiectarea construcţiei susţinerilor care
sa permită mecanizarea operaţiilor mari consumatoare de forţă de muncă din structura

126
ciclului de producţie, dar care să satisfacă condiţiile geo – miniere, tehnice şi

tehnologice specifice stratului 3 din Valea Jiului, şi în acelaşi timp prin caracteristicile
lor constructive să permită manipularea uşoară în condiţiile reţelei extrem de
complicate de lucrări miniere subterane specifice minelor din bazin.
 S-au conceptualizat tehnologiile posibil de aplicat în condiţiile abatajelor frontale cu
banc de cărbune subminat din Valea Jiului, tehnologii care concomitent satisfac şi toate
cerinţele legate de evacuarea cărbunelui din banc, dirijarea presiunii, asigurarea
securităţii personalului, etc. ceea ce reprezintă cel mai important aspect rezolvat prin
această lucrare.
 S-a realizat o trecere in revista a contribuţiilor teoretice si aplicative in domeniul
tehnologiilor de extragere mecanizata a cărbunelui, inclusiv cu subminare si al
interacţiunii dintre susţinerile mecanizate si rocile înconjurătoare, contribuţii
recunoscute si apreciate pe plan mondial si care mi-au fost extrem de utile in demersul
meu ştiinţific, care sper ca el însuşi sa reprezinte un modest aport la dezvoltarea
patrimoniului ştiinţific din domeniu.
Direcţii viitoare de cercetare

 Experimentarea în condiţii de subteran în abataje frontale cu banc de cărbune subminat
a echipamentelor propuse pentru identificarea soluţiilor tehnice care să reducă la
maxim operaţiile manuale mari consumatoare de timp.
 Elaborarea unui model al situării tehnologiilor miniere în arii (categorii) distincte de
performanţă, model care să permită identificarea posibilităţilor de implementarea mai
accentuată a tehnologiilor miniere noi în procesul de exploatare.
 Elaborarea în funcţie de condiţiile geo-miniere şi de factorii tehnici, a unui model de
selecţie (prin simulare) în perioada de dezvoltare tehnologică, a echipamentelor
destinate exploatării, întrucât selecţia improprie constituie principala cauză a
pierderilor economice.
 Identificarea enunţarea şi cuantificarea criteriilor care să permită realizarea unui model
de ierarhizare a minelor din Valea Jiului în funcţie de complexitatea structurală a
tehnologiilor.

127
BIBLIOGRAFIE
A
1. Abrudan, I., Candea, D. Manual de inginerie economica. Ingineria si managementul
sistemelor de producţie. Editura Dacia, Cluj-Napoca. 2002
2. Almăşan, B.Exploatarea zăcămintelor minerale în România, vol. I, Ed. Tenică,
Bucureşti, 1984
3. Andras, I. Studiul interactiunii susţinerilor mecanizate de abataj cu rocile
înconjurătoare in vederea perfecţionării parametrilor constructivi si funcţionali ai
acestora. Teza de doctorat. Universitatea din Petroşani. 1995
4. Andras, I., Radu, S., Hirian, C., Cosma, E., Serafinceanu, A., Melczer, M., Surulescu,
D., Simota, A. Research for improving the equipment and technology for thick coal
seam mining using top caving under difficult geologic-mining conditions. Congresul
Mondial Minier, Teheran - Iran, ediţia a XX-a, 2005.
Andras,I.,Ilias,N.,Melczer,C.M.,s.a.- Generalization of top caving coal mining method
a success of hard coal mining in Jiu Valley(Romania) coalfield. International Scientific
Conference.Sustainable Development of Mining Metallurgical Industry-Krivoy Rog,
2005. Collected Papers.
5. Andras,I.,Melczer,C.M.,s.a- Modeling of the powered roof support. Universitatea Ivan
Rilski, Sofia,2005.
6. Arad, V., Studiul regimului de presiune şi alegerea celor mai raţionale tipuri şi
tehnologii de susţinere a lucărilor miniere de deschidere, în condiţiile creşterii
adâncimii de exploatare în Valea Jiului, Teza de doctorat, Petroşani, 1993.
B
1. Baican, G. Strategia industriei miniere din România, componenta de baza a dezvoltării
durabile. Revista minelor nr. 6/2003
2. Bădulescu, D. Contribuţii privind stabilirea metodelor de exploatare în subteran şi a
parametrilor acestora pentru şisturile bituminoase de la Anina, Teză de doctorat,
Petroşani, 1990.
3. Bieniawski, Z.T., Strata control in mineral engineering, A.A. Balkema, Rotterdam,
1987.
128
4. Burtea, M. Studiul creşterii nivelului tehnic al mecanizării la minele de lignit din

bazinul Motru in scopul îmbunătăţirii eficientei extracţiei lignitului din subteran. Teza
de doctorat. Petroşani. 1998
C
1. Caloianu, G; Marian, I; Iliaş, N. Analiza mijloacelor de mecanizare a tăierii
cărbunelui folosite pana in prezent in Valea Jiului. Revista minelor 7/65.
2. Câmpeanu, V.(coordonator), Rădulescu, O. Dimensiunea Europeana si Mondiala a
Dezvoltării Durabile. Institutul de economie Mondiala. Editura Expert Bucureşti. 2004
3. Chiril, G. Optimizarea principalilor parametri tehnologici ai metodelor de exploatare
cu subminare aplicate in condiţiile stratelor groase de cărbune din Valea Jiului. Teza
de doctorat. Petroşani 2001.
4. Covaci, Ş., Exploatări miniere subterane, vol. I, E.D.P., Bucureşti 1983.
5. Christiansen, P., Relations entre le soutenement mecanise at le comportament du tout,
These docteur es sciences, Liege, 1981.
D
1. Dobrinoiu, Gh., Optimizarea principalilor parametri ai câmpurilor miniere de
exploatare subterană din Oltenia cu referire la dimensiuni şi capacitetea de producţie,
Teză de doctorat, Petroşani 1980.
2. Dolea, G. Cercetări in concepţie sistemica in vederea optimizării variantelor de
mecanizare a abatajelor cu front lung in condiţiile bazinului Valea Jiului. Teza de
doctorat. Petroşani. 1999
F
1. Fodor, D. Mining Industry in România. ERZMETALL, nr. 10/2003, p.555-560
2. Fulmer, J. Exploatarea stratelor groase de cărbune în bazinul liasic din Mecsek în
lucrările simpozionului Metode de exploatare pentru stratele groase de cărbune,
Bucureşti, septembrie 1966
G
129
1. Gaf-Deac, M., Tehnologii moderne. Bucureşti. Editura FRM. 2004

2. Gaf-Deac, M., Viitorul tehnologic al minelor de cărbuni, Revista minelor nr. 12/2004
3. Gâf-Deac, I., Simota, A., Andraş, I., Bălănescu, I., Bădârcă, V. Consideraţii privind
suprafeţele libere de lucru şi siguranţă în abatajele frontale. SIMPRO – 2006.
Universitatea din Petroşani
4. Gaf-Deac,I.,Melczer,C.M.,s.a.-Manifestarea presiunii miniere si riscul producerii
loviturilor de mina. Simpozionul SESAM-2005.INSEMEX Petrosani. ISBN 973-677-
047-8
5. Georgescu, M., Optimizarea metodelor de exploatare in subteran. Editura Tehnica,
Bucureşti. 1986
6. Gruneantu, I., Tehnologii şi utilaje pentru front scurt. Ed. Universitas, 2002
7. Gruneantu, I., Troacă, S., Reducerea riscului profesional în abatajele cu front scurt
prin aplicarea unor tehnologii perfecţionate Simpozionul SESAM Petroşani 2003
H
1. Hanna, C. Studiul posibilităţilor de realizare a susţinerii mecanizate etajate SMA-2E,
pentru condiţiile geominiere specifice exploatării stratelor groase de cărbune din
Valea Jiului. Proiect de diploma. Petroşani. 1995
2. Hirian, C., Teodorescu, A., ş.a. Cercetări privind mecanismul presiunii şi a
interacţiunii susţinerii cu rocile înconjurătoare prin metode teoretice, măsurători in
situ şi prin modelare, pentru cazul lucrărilor miniere orizontale din Valea Jiului,
U.T.P., Contract 879c/1992 cu M.I.S.
3. Hirian, C. Mecanica rocilor. Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti. 1981
4. Hirian, N., Kovacs, I. Maşini miniere. Litografia Institutului de Mine Petroşani, 1987
5. Hodor, P. Studiu asupra evaluării unui nou sistem de evaluare a cheltuielilor in
proiectarea minelor din Valea Jiului. Teza de doctorat. Petroşani. 1998
I
1. Iftimie, L. Cercetări pentru creşterea performantelor tehnico-economice ale
complexelor mecanizate de abataj. Teza de doctorat. Universitatea din Petroşani, 2003

130
2. Ilias, N; Teodorescu, C; Dijmarescu, I; Zamfir, V; Somlo; St; Surulescu, O.D.

Îmbunătăţirea tehnologiei de extragere si mecanizare complexa a abatajelor camera.
Revista minelor nr. 7/1979.
3. Ilias, N., Kovacs, L., Gruneanţu, I. Maşini miniere. Litografia Institutului de Mine din
Petroşani. 1989
4. Ilias, N., Zamfir, V., Kovacs, L., Koronka, F., Gruneantu, I., Radu, S., Radu, O. Maşini
miniere. Exemple de calcul. Editura Tehnica. 1993
5. Ilias, N., Radu, S., Dinescu, S., Costinas, S., Stanila, S. Noi elemente privind corelarea
constructiv-funcţională a utilajelor din cadrul complexelor mecanizate utilizate in
minele de cărbuni din Valea Jiului. Simpozion ştiinţific „Cercetări si rezultate in
ştiinţa si tehnica”, Petroşani. 1996
6. Ilias, N., Andras, I., Gruneantu, I., Radu, S., Serafinceanu, A. Noutăţi in susţinerea
abatajelor. Editura Universitas. 2001
7. Ilias, N., Andras, I., Gruneantu, I., Radu, S., Surulescu, D., Ilias, L. Innovative
technical solution for increasing the performance of the full mechanized coal faces.
Simpozionul „Interpartner”, Crimeea-Ucraina. 2006
8. Ilias, N.,Andras, I., Melczer,C.M.,s.a.-Specificity of Mining Technological Sysrem
Development for Romanian Conditions.19th World Mining Congress,1-5 nov.
2003,New Delhi
9. Ilias, N., Simota, A., Melczer, C.M.-Mathematical modeling of the powered roof
support/surrounding rock interaction.Conferinta Internationala Multidisciplinara.
Editia VI-a,Vol.1.ISSN-1224-3264.Baia Mare,2005.
10. Ilias, L. Stadiul actual al performantelor sistemelor tehnologice miniere. Referat de
doctorat. Petroşani. 2005
11. Iloiu, M. Riscul in investiţiile din industria miniera. Teza de doctorat. Petroşani. 2005
12. Iliaş, N ş.a. Metodă şi tehnologie de extragere în abatajele cameră din Valea Jiului.
Contract nr. 170/1973 între Institutul de Mine Petroşani şi Centrala Cărbunelui
Petroşani.
13. Iliaş, N ş.a. Metodă şi tehnologie de extragere în abatajele cameră din Valea Jiului.
Contract nr. 4410/212 1974 între Institutul de Mine Petroşani şi Centrala Cărbunelui
Petroşani.
131
14. Iliaş, N. ş.a. Stabilirea de noi tehnologii pentru mecanizarea extracţiei cărbunelui prin
abataje cameră din strate groase. Contract nr. 471/1980 IMP- CCP. Temă în Planul de
Stat Nominalizat.
15. Iliaş, N., Zamfir, V., Andraş, I., Gruneanţu, I., Radu, S. Procedeu de exploatare cu
subminare a stratelor groase de cărbune şi susţinere mecanizată pentru aplicarea
procedeului. Brevet de invenţie nr. 93430/1987.
16. Iliaş, N. ş.a. Studierea unei susţineri metalice sau mixte recuperabile în abatajele
cameră din Valea Jiului. Contract nr. 233/1975 IMP-CCP.
17. Iliaş, N., Dijmărescu, I., Teodorescu, C., Surulescu, D., Dijmărescu, D. Sistem de
susţinere pentru abataje cameră. Brevet de invenţie nr. 77979/1979.
18. Iliaş, N., Zamfir, V., Onica, I., Andraş, I. Tehnologii moderne de exploatare mecanizată
a stratelor de groase din Valea Jiului prin utilizarea susţinerilor mecanizate
reversibile. Contract nr. 31/1990 IMP-CMVJ.
19. Iliaş, N., Zamfir, V., Gruneanţu, I., Andraş, I., Onica, I., Radu, S., Radu, O., Mitrea, R.,
Costache, S. Metodă şi secţie de susţinere a fronturilor de abataj. Brevet de invenţie
nr. 106440B1/1993.
20. Iliaş, N., Teodorescu, C. Posibilităţi de stabilire a productivităţii maxime a utilajelor
de tăiere funcţie de factorii tehnico-organizatorici şi degajările de metan. Baia Mare,
1971.
J
1. Jeremic, M.L., Strata mechanics in coal mining, A.A. Balkema, Rotterdam, 1985.
K
1. Kidybinski, A., Classification of rock for longwall cavability, In Proc. Of State of the
Art of ground control in longwall and surface subsidence, AIME, New York, 1982.
2. Kolennc, M., Tamse, M., Hudei, M., The Velenje method of mining, World mining
Congress, vol. 2, Sofia, Bulgaria, september 1994.
3. Koronka, F. Exploatarea, întreţinerea si repararea combinelor miniere de abataj.
Editura Tehnica, 1990

132
4. Koronka, F, Rabu, V. Performantele complexelor mecanizate la minele din bazinul

Motru. Revista minelor nr. 10/2004
5. Kovacs, I., Ilias, N., Nan, M. Regimul de lucru al combinelor miniere. Editura
L
1. Leţu, N., s.a. Susţineri miniere. Editura tehnica, Bucureşti. 1973.
2. Leţu, N., Marica, E., Semen,C., s.a., Cercetări geomecanice şi tehnice asupra
proceselor de săpare, susţinere şi consolidare a rocilor în vederea asigurării unui grad
ridicat de fiabilitate şi reducerea costurilor de execuţieşi întreţinere a lucrărilor
miniere din Valea Jiului, UTP, Contract 491c/1994 cu MCT.
3. Li Hong-Chang, Zhu Shi-Shun, A researchinto undrground pressure in longwall face
induced by use of sublevelcaving în thick seam, 12-th Plenary Scientific Session of
International Bureau of Strata Mechanics, World Mining Congres 1991
M
1. Magyari, A. Instalaţii mecanice miniere. Editura Tehnica, Bucureşti. 1990
2. Marian, I. Mecanizarea in minerit. Editura Tehnica. 1969
3. Mataca, E. Complexe mecanizate de abataj. Editura Tehnica. 1977
4. Melczer,C.M.,-Stadiul actual al tehnologiilor mecanizate de extragere cu subminare a
substantalor minerale utile. Referat de doctorat, 01.03.2003
5. Melczer,C.M.,-Cercetari privind elaborarea unor tehnologii mecanizate si
dezvoltarea unor echipamente pentru extragerea cu subminare a zacamintelor de
substante minerale utile. Referat de doctorat, 21.02.2004
6. Melczer,C.M.,- Rezultate ale cercetarilor privind tehnologia mecanizata si
echipamentul pentru extragerea cu subminare a zacamintelor de substante minerale
utile. Referat de doctorat, 20.03.2004
O
1. Onica, I. Etude de la stabilite du toit des galeries quadrangularies creusees dans des
milieux stratifies-application aux Houilleres de provence. Papport DEA de genie civil
et minier. Nancy. 1991
133
2. Onica, I. Contribuţii la perfecţionarea tehnologiilor de exploatare cu fronturi lungi de

abataj a stratelor groase de cărbune din Valea Jiului prin utilizarea unor susţineri
mecanizate adecvate condiţiilor geominiere. Teza de doctorat. Petroşani. Iunie, 1995
3. Onica, I. Introducere in metode numerice utilizate in analiza excavaţiilor. Editura
Universitas. 2001
4. Onica, I; Chiril, G; Exploatarea cu banc de cărbune subminat in abataje frontale.
Editura AGIR, 2007.
5. Onica,I., Cozma, E., Determination of decalage between two longwall faces in the
case of thick coal seammining with sublevel caving, Proceedings of 9-th Mining,
Petroleum and Metallurgical Engeneering, Cairo, 2005.
6. Onica,I., Cozma, E., Goldan ,T., Determinarea înălţimii de surpare arocilor din
acoperiş pentru condiţiile exploatării cu banc de cărbune subminat în abataje frontale,
Lucrările simpozionului Universitaria SIMPRO 2005
P
1. Petrescu, I., Geologia zăcămintelor de cărbuni, vol. I, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987
2. Piguet, J. P. La mecanique des terrains dans les couches puissantes des charbonnages,
These, Nancy 1974.
3. Popa, A., Leţu, N., Ilias, N. Manualul inginerului de mine. Vol.III. Editura Tehnica.
Bucureşti. 1987
4. Popa, A., Ilias, N., Kovacs, I., Koronka, F., Gruneantu, I., Andras, I., Radu, S.
Manualul inginerului de mine. Vol. IV. Editura tehnica. Bucureşti. 1987
5. Popa, A., Rotunjanu, I. (col). Exploatări miniere. Editura Didactica si Pedagogica,
Bucureşti. 1993
6. Popa, A., Fodor, D. (col). Tehnologii miniere. Editura Infomin, Deva,2000
7. Popescu, A., Asupra unor probleme ale dirijării presiunii miniere la exploatarea
stratului 3 din Valea Jiului, teză de doctorat, Petroşani, 1971.
8. Preda, G., Marinescu, M. Valorificarea resurselor naturale, vol.I. Editura International
University Press, Bucureşti. 2004
R
134
1. Raju, G.S.N., Assessement of load on support and approach to mining based of roof
strata analysis, Journal of Mines, Metals & Fuels, march 1985.
1. Simionescu, A., Dijmărescu, I., Organizarea şi conducerea activităţilor miniere, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1985.
2. Serafinceanu,A.,Melczer,C.M. s.a-Razrabotca uglia v lavah ugolnogo baseina
“Dolina Jiu”-Rumania. Simpozionul Nedelia Gorniaca ian.2008,Moscova,
3. Serafinceanu,A.,Melczer,C.M. s.a.Razrabotca uglia v lavah ugolnogo baseina Valea
Jiului. Simpozionul Nedelia Gorniaca, ian.2007,Moscova,
4. Serafinceanu,A.,Buse,F.,Melczer,C.M.-Managementul strategic al intreprinderilor
mici si mijlocii. Editura PrintNet,2002.ISBN 973-8435-08-0
5. Serafinceanu,A.,Melczer,C.M. s.a-Fully mechanized complex for coal mining in Jiul
Valley Coalfield Simpozionul Nedelia Gorniaca ian.2006,Moscova
6. Serafinceanu,A.,Melczer,C.M., Soare,A.- Mechanized Face Coal Complex for
Exploiting a Panel of Coal. SGEM,2005.Albena,Bulgaria.
7. Serafinceanu,A.,Melczer,C.M. s.a - Hydraulic Prop tightness-Main Element of its
Working Capacity.-Simpozionul SESAM-2005.INSEMEX Petrosani.ISBN 973-677-
047-8
8. Stanciu, V., Borza, E., Sporea, F., Cercetarea stratului 3, bloc VII, Lonea pentru
stabilirea portanţei optime a stâlpilor hidraulici, I.C.P.M.C. Petroşani, contract nr.
167/1979 cu C.M.V.J.
9. Sulea, I. Contribuţii la organizarea si conducerea operativa a activităţilor din
abatajele cu front lung complex mecanizate din Valea Jiului. Teza de doctorat.
Universitatea din Petroşani. 1999
10. Surulescu, D., Purcaru, S.I., Chiril, G., Irimie, S. Optimization of main technological
parameters afferent for the mining methods. Conferinţa Internaţionala
Multidisciplinara. Baia-Mare, 27-28 mai, 2005, ediţia a VI-a
11. Surulescu, O.D. Stadiul actual al mecanizării extragerii cărbunelui in abatajele din
stratul 3 din Valea Jiului. Referat de doctorat, Petroşani 1979.
135
12. Surulescu, O.D. Stabilirea metodologiei de determinare a domeniului rational de

aplicare a complexelor mecanizate la extragerea cărbunelui din stratul 3 valea Jiului.
Referat de doctorat, Petroşani 1979.
13. Surulescu, O.D. Realizări si perspective in dezvoltarea extracţiei de cărbune in bazinul
carbonifer Valea Jiului. Buletin de informare tehnica CMVJ nr. 1/1983.
14. Surulescu, D., Elaborarea tehnologiei de exploatare complex mecanizata a cărbunelui
din stratul 3 folosind o susţinere mecanizata reversibila la E.M. Lupeni. Proiect de
diploma de inginer, 1992.
15. Surulescu, D; Purcaru, I.S; Chiril, G; Irimie, S. Optimization of main technological
parameters afferent for the mining methods with undermined coal bank applied for the
conditions of thick coal seams in Jiu Valley. Annals of the University of Petroşani,
Economics, 5 (2005).
T
1. Todorescu, A., Proprietăţile rocilor, Ed., Tehnică, Bucureşti, 1984.
W
1. Weber, L. Trends in global mineral production. Journal of mines, metals and fuels,
sept.-oct. 2003, p. 277-283
2. Wu, J., Zhad, S., System behavior analysis of the ground movement around a longwall,
Rock mechanics as a guide for efficient utilization of natural resources, Balkema,
Rotterdam 1989.
Z
1. Zamfir, V., Ilias, N., Andras, I. Susţineri mecanizate miniere. Editura Tehnica. 1993
2. Zang, K., Dai, J., Analyse des mecanisme de rupture et de chute de haut toit et
influence sur la manifestation et le control de la pression des terrains, 8eme Confernce
Internationale sur les Pressions de Terrains, Dusseldorf 1989
***

136
1. Metode cadru de exploatare a stratelor de cărbune din bazinul Valea Jiului, SC ICPM
SA Petrosani, Petroşani, 1993.
2. Metoda cadru de exploatare cu banc de cărbune subminat pentru strate groase şi
înclinare mică (strat ≤ 22oşi local max. 25o) ICPM SA Petroşani 2004:
înclinare medie (25o≤strat ≤ 45o) ICPM SA Petroşani 2004:
înclinare mică (strat ≥45o) ICPM SA Petroşani 2004:

137

Teza MM1 Corectata Cap III-VI

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza MM1 Corectata Cap III-VI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihael Cristian Melczer Teza de Doctorat

În cazul exploatării stratelor de cărbune cu abataje frontale, principalii factori care

- dimensiunile excavaţiei create în urma extragerii cărbunelui, lungimea frontului de

- adâncimea abatajului de la suprafaţă;

- tipul şi caracteristicile susţinerii de abataj, precum şi a lucrărilor miniere de pregătire;

- viteza de avansare a frontului de abataj;

- existenţa altor excavaţii subterane şi poziţia acestora faţă de frontul de abataj în

3.2 Starea de tensiuni din jurul fronturilor lungi de abataj

Descrierea stării de tensiuni ce acţionează în principalele zone de infuenţă ale spaţiului

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

In baza acestei diagrame, domeniul de influenţă a spaţiului exploatat poate fi împărţit

Fig. 3.1 Diagrama bloc cu

1 – zona de la mijlocul abatajului;

2 – zonele de la marginea câmpului de abataj;

3 – zonele de frontieră ale câmpurilor de abataj adiacente.

Evaluarea valorii presiunii care acţionează pe susţinerea fronturilor lungi de abataj,

Alţi autori au dezvoltat metode de estimare a presiunii pe susţinerea abatajelor pornind

3.3 Ipoteze privind stabilirea presiunii dezvoltate pe susţinerea abatajelor frontale

Mecanismele de formare şi manifestare a presiunii miniere în zona abatajelor frontale

- ipoteza blocurilor articulate, aplicată pentru abatajele care exploatează stratul la o

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

- ipoteza mediului pulverulent, aplicată abatajelor care exploatează feliile inferioare, în

3.3.1 Ipoteza blocurilor articulate

Ipoteza a fost dezvoltată în baza studiilor pe modele din materiale echivalente şi a

Zona de prăbuşire este divizată pe înălţime în două compartimente în funcţie de

Fig.3.2 Ipoteza blocurilor articulate –

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

Fig.3.3 Modelul de calcul al presiunii pe susţinerea

Formaţiunile de roci situate deasupra compartimentului 2 al zonei de prăbuşire

Q – greutatea rocilor care dă presiunea pe susţinerea abatajului, kN;

h – înălţimea de rupere a rocilor din acoperiş, m;

3.3.2 Ipoteza mediului pulverulent

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

Fig.3.4 Modelul de calcul al presiunii pe susţinerea

- zona I, sau zona presiunii active datorate

- zonele II şi III, zona alunecărilor sau a încărcărilor pasive;

Presupunând că presiunea de reazem p1 este uniform distribuită, susţinerea abatajului

3.4 Presiunea minieră dezvoltată pe susţinerea abatajelor frontale cu banc de cărbune

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

- ruperea bancului de cărbune şi astratelor de roci sterile se produce în faţa frontului de

- proiectarea capacităţii portante a susţinerii ţine cont de lungimea maximă susţinută

Fig. 3.5 Modelul pentru calculul

presiunii în cazul abatajelor

Tehnologii mecanizate şi echipamente pentru extragerea cu subminare

Având în vedere modelul de mai sus şi precizările anterioare, relaţia de calcul a

P este presiunea specifică pe susţinerea abatajului [kN/m2];

K – coeficient de siguranţă a susţinerii; K = 1,3;

L –lăţimea abatajului [m];

acoperişul direct; F  Ntg ;

h –înălţimea de surpare a acoperişului direct; h  2 M ;

Q1 –greutatea bancului de cărbune; Q1  M 1  L   c ;

c –greutatea specifică a cărbunelui din banc;

Q2 –greutetea acoperişului direct; Q2  h  L   a ;

a –greutatea specifică a rocilor din acoperişul direct;

Q3 –încărcarea suplimentară datorată acoperişului principal, în momentul când

structura de samiarc a fost distrusă;

 -unghiul de rupere a bancului de cărbune;

R –rezistenţa la forfecare pe planul de fracturare al bancului de cărbune.

Pe baza interpretări rezultatelor măsurătorilor efectuate in situ Li [L 3] propune, pentru

calculul presiunii, în cazul grosimilor de banc de 4 – 10 m, o formulă simplificată, care ţine

seama numai de grosimea stratului exploatat şi anume:

P  10,5M 2  169,5M  91,1 (3.8)

încât, în calcule, aceasta poate fi considerată nulă.