Visul lui Sebastian

Într-o seară friguroasă de toamnă, Sebastian, un copil cu imaginația bogată, stătea

gânditor pe pat………..adormi .
El începu a visa …….se făcea că era afară, la poartă și dorea să participe la un
concurs inedit : Cine adună cele mai multe și colorate frunze?! Intră în concurs. Cu
înverșunare începu să adune frunzele de pe iarba încă verde . Deodată auzi un glas ce-l
întrebă:
- De ce mă strângi atât de tare?
Băiatul se opri și se uită în brațele sale.
- Cine a vorbit? întrebă el.
- Eu , frunza, spuse o frunzuliță cu glas pițigăiat.
- Nu se poate să vorbească o frunză, spuse Sebastian.
- Nu mă crezi? Atunci am să-ți arăt. Fetelor să-l ducem pe acest băiat într-o călătorie!
strigă frunza cea mică.
- Nu o faceți! strigă băiatul. Doar atât apucă să spună căci deodată, frunzele toate, se
uniră, formară un covor și-l ridicară pe Sebi până în înaltul cerului cenușiu.Frunzele
zburau și-i arătau cât de frumoasă este toamna.Copacii îi salutau aplecându-și crengile.
În cele din urmă covorul de frunze se întoarse pe iarba verde de la poarta lui
Sebastian. Băiatul exclamă:
- Nu credeam că Toamna e așa plină de personalitate! Mulțumesc!
- Nu ai pentru ce copile! Noi te-am ajutat să descoperi ceva……frumusețea Toamnei.
Cu toate că băiatul nu a mai participat la concurs a învățat că, Toamna, trebuie
prețuită cu drag.
Cu acest gând s-a trezit din somn Sebastian. S-a așezat la masa de scris și a așternut
gîndurile sale despre toamnă, pe hârtie, într-o compunere.

Apostu Cătălin
Clasa a III a B, Schela, Galați
Coord. P.I.P. Perju Sorina
perjusorina@gmail.com