TEMA 2 Etica şi deontologia medicală

rolul şi sarcinile

Obiective didactice:

· Dezvoltarea la studenţi a respectului faţă de valorile morale autentice ale umanităţii şi

ale poporului român
· Formarea la studenţi a capacităţii de a utiliza, în activitatea profesională, categoriile şi
judecăţile de valoare proprii eticii şi deontologiei moderne.
· Formarea la studenţi a capacităţii de evaluare critică, în activitatea educativă şi de
cercetare, a stării de moralitate a persoanelor şi grupurilor umane.
· Cultivarea la viitorii profesionişti a respectului faţă de normele şi valorile
specifice deontologiei kinetoterapeutului şi cadrului didactic.
· Studenţii sesizează cu uşurinţă tematica de factură etică în dezbaterile ştiinţifice sau
publice.
· Studenţii recunosc şi diferenţiază diferitele orientări filosofice în domeniul
eticii şi fac comparaţii pertinente între acestea.
· Studenţii sunt înarmaţi cu un set minim de criterii pentru discriminarea între valori,
nonvalori şi antivalori în viaţa lor morală.
· Studenţii sunt în măsură să distingă ţi să combată, în viitoarea lor profesie, fapte,
atitudini, comportamente şi acţiuni incompatibile cu deontologia profesiei lor.
Plan:
1 Noțiuni generale de etică şi deontologie medical.
2 Etica medicală
3 Etica managerială

1. Noțiuni generale de etică şi deontologie medicală:

Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere, conduită) - una
din străvechile disciplini, obiectul de studiu al căreia este morala, deci ea este ştiinţa despre
morală, legile dezvoltării ei, aprecierea şi particularităţile ei specifice.
Morala (cuvânt latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme, principii,
reguli, idealuri, etc., care determină regulile comportării oamenilor şi modelează aspectele
relaţiilor în societate.
Prin morală profesională se înţelege de regulă, normele de comportament
profesional fiindcă are valoarea unor criterii de referinţă pentru asigurarea progresului

1
profesional, iar prin etica profesională se înţelege justificarea teoretică a necesităţii respectării
acestor norme.
Etica este teoria moralei
Morala prezintă obiectul de studiu al eticii.
Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) –
totalitate de norme etice necesare medicilor pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor sale
profesionale. Deci DM este ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către medici a
datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi
Etica şi Deontologia medicală (EDM) prevede ca medicii să îndeplinească la nivel
cuvenit toate normele etico-deontologice în condiţiile activităţii lor profesionale. Deci obiectul
EDM este datoria profesională a medicilor de toate rangurile faţă de bolnavi, față de cei
sănătoşi, față de tot poporul, față de societate.
Sarcinile de bază ale eticii și deontologiei medicale
1. Studierea principiilor, normelor şi regulilor etico-deontologice, care favorizează
calitatea şi eficacitatea tratamentului pacienţilor;
2. Efectuarea măsurilor necesare pentru excluderea factorilor negativi în activitatea
medicală;
3. Menţinerea permanentă a normelor relaţionale etico-deontologice stabilite între
personalul medical şi pacienţi;
4. Excluderea consecinţelor negative urmate (convocate) de asistenţa medicală
necalitativă;
5. Perfecţionarea permanentă a cunoştinţelor etico-deontologice generale şi profesionale
a lucrătorilor medicali de toate rangurile.
6. Respectarea principiilor etico-morale în compartimentul dezvoltării medicinii prin
cercetările științifice efectuate pe ființa umană.
Jurămîntul lui Hipocrate
Jur pe Apolo medicul pe Aschepios, pe Higria şi Panacee, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i
ca martori, că voi îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperile, jurământul şi legământul
care urmează.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi însoţi deopotrivă cu cei care n-au pe lume,
voi împărţi cu el averea mea, şi la nevoie, îi voi îndestuia trebuinţele, pe copii săi îi voi privi ca
pe nişte fraţi şi, dacă vor dori să revină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun
legământ. Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le vom împărţi fiilor mei, fiilor
învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii
medicale, dar nimănui altcuiva.

2
 Voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi
mă voi referi şi le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăviri, dacă-mi
va cere, şi nici nu voi îndemna la aşa ceva; astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care
să o ajute să lepede.
Îmi voi petrece viaţa şi îmi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţenie. Nu voi
practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu
aceasta.
În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzândumă de orice faptă rea şi
stricătoare cu bună ştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor, liberi sau sclavi.
Orice aş vedea şi al auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi
vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări,
păstrarea tainei este o datorie.
Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, să mă bucur pe deplin de viaţă şi de
meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi. Iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o
soartă dimpotrivă.
În 1967 congresul II Mondial în deontologia medicală, care a avut loc la Paris, a găsit de
cuviinţă să completeze jurământul lui Hipocrate cu cuvintele:
„Jur să-mi perfecţionez cunoştinţele toată viaţa”.
Jurămîntul medicului din Republica Moldova
Primind înaltul titlu de medic şi întrând în exerciţiul funcţiunii medicale, jur că voi
respecta cu sfinţenie acest solemn legământ:
Voi lupta pentru sănătatea pacienţilor mei, le voi respecta voinţa şi le voi cere
consimţământul pentru a-i trata; Nu voi permite ca între datoria mea şi pacientul meu să se
interpună consideraţii de afiliere politică, vârstă, credinţă, naţionalitate, origine etnică, rasă, sex,
statut social;
Voi acorda respect în cel mai înalt grad vieţii fiinţe umane, încă din momentul
concepţiunii;
Voi intra în fiecare casă numai pentru binele bolnavilor mei, ferindu-mă de orice rău şi
de orice ademenire;
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţii mei, chiar după moartea pacienţilor;
Voi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele şi măiestria medicală spre a le practica cu
pricepere şi demnitate;
Colegii mei îi vor considera ca pe fraţii mei, respectându-le demnitatea şi onoarea. Voi
solicita sfatul colegilor şi eu însumi nu voi refuza niciodată a le da un sfat şi ajutor;
Patima, invidia, vanitatea şi ura nu vor găsi loc în sufletul meu;

3
 Voi preţui şi stima ca pe părinţii mei, pe profesorii care m-au învăţat această artă.
Jur că nu voi uita nici o clipă de menirea supremă a medicului, de responsabilitatea mea,
faţă de popor şi de ţară.
Fac acest legământ în memoria lui Hipocrat, în mod solemn, liber, în faţa dascălilor şi
colegilor mei sub cuvânt de onoare să păstrez cu fidelitate şi devotament acest jurământ întreaga
mea viaţă. Jur!

ARIA DE CUPRINDERE A ETICII MEDICALE:

•accesul la servicii
•cercetarea medicală
•ingineria genetică
•sănătatea mintală
•reproducerea artificială
•transplant
•sfarşitul vieţii
•drepturile pacienţilor
•confidenţialitatea datelor

Principiile etice sunt:

1. Principiul non-vătămării “primum non nocere”
2. Principiul autonomiei
3. Principiul beneficiului
4. Principiul dreptăţii,echităţii, justiţiei
Confidenţialitatea constituie o obligaţie in practica medicală justificandu-se printr-o
varietate de puncte de vedere:
•Ca valoare in sine,in vederea păstrării unei promisiuni;
•In ideea respectului pentru intimitate;
•Ca manifestare a respectului pentru autonomie;
•Ca valoare ce conduce la idealul utilitarist al manifestării asigurărilor sociale.

Etica managerială
•ETICA MANAGERIALĂ este o„ramură”a eticii aplicate şi vizează in special tipul de
conduită,dar şi acţiunile pe care managerii le desfăşoară in cadrul organizaţiilor.
•Etica managerială pune în faţă oportunităţile economice ale unei organizaţii şi
imaginea sociala a acesteia.

4
 Principii practice în etica managerială
1.Câştigă încrederea
2.Respectă obligaţiile
3.Foloseşte documente “curate”
4.Competenţă, motivaţie, eficienţă
5.Realizarea unui audit periodic
6.Corelează planul de afacericu principiile etice
7.Conştientizează faptul că “etica porneşte de sus în jos”
8.Etica individuală corelată
9.Etica organizaţională corelată
10.Implicare comunitară.
Un manager, care îşi ghidează activitatea după codurile eticii manageriale trebuie să nu
uite nici odată că deciziile sale trebuie să se bazeze întodeauna pe:
cinste, respectarea legilor, încredere, corectitudine, respectarea cuvîntului dat,
responsabilitatea propiilor acte, etc., şi toate acestea sunt susţinute de cultura organizaţională a
instituţiei medicale.
Și cum a spus Hipocrate: ”Cel care știe a se dovedi omenos cu oamenii arată în ce
măsură iubeşte arta sa”.