Alcatuirea generala si clasificarea constructiilor

1.1. Alcatuirea generala a constructiilor

Constructiile sunt produse imobile, care se folosesc in general acolo unde au fost create,
fiind legate direct de teren.

In spatiile construite se desfasoara diverse activitati cum sunt : odihna, recreerea,

activitati sociale, profesionale si procese tehnologice specifice diferitelor ramuri industriale si
agrozootehnice.

Prezente deci in toate domeniile de activitate, constructiile joaca un rol esential in

asigurarea calitatii vietii si a dezvoltarii societatii umane.

Factorii esentiali care determina conceptia, alcatuirea si modul de executie a

constructiilor sunt : omul, activitatea umana si natura.

Omul, indiferent de zona geografica, are nevoie de aceleasi conditii fiziologice si

igienice (volume, gabarite, temperatura, umiditate, lumina, nivel sonor, etc ), determinate de
anatomia si fiziologia sa , in vederea asigurarii celor mai bune conditii de sanatate, activitate,
odihna si recreere.

Activitatea umana, pentru care este destinata constructia are aspecte foarte diferite.
Diversitatea proceselor functionale si tehnologice, care sporeste neincetat odata cu dezvoltarea
economica si cu procesul tehnic si social, determina marimea si forma spatiilor construite,
modul de compartimentare si distributie, legaturile pe orizontala si verticala, gradul de
444h79e iluminare, actiunile (mecanice, fizice, chimice si uneori biologice) ce decurg din
procesele functionale sau tehnologice. In acelasi timp, realizarea constructiilor se face si din
considerente de ordin arhitectural si ubanistic.

Natura, exercita asupra constructiilor actiuni mecanice, fizice, chimice si biologice

deosebit de variate, datorita atat conditiilor de clima (vant, temperatura, precipitatii, etc.), cat
si datelor specifice amplasamentului (proprietatile fizico-mecanice ale terenului, prezenta apei
subterane si gradul ei de agresivitate, seismicitatea etc.).

1.1.1. Partile principale si elementele componente ale cladirilor

1. Partile principale ale cladirilor

Tinand seama de alcatuirea constructiva si rolul strtucturii, se evidentiaza doua parti

principale ale cladirilor : infrastructura si suprastructura.

Infrastructura cladirii, situata sub cota ±0,00, cuprinde fundatiile, elementele

contructive ale subsolului si planseul peste subsol, respectiv numai fundatiile in cazul
cladirilor fara subsol. Executata in buna parte sub nivelul terenului natural, infrastructura vine
in contact direct cu terenul asigurand incastrarea in teren si stabilitatea intregii constructii. Prin
intermediul fundatiilor infrastructura transmite terenului de fundare toate incarcarile care
actioneaza asupra constructiei.
 In cazul constructiilor situate pe terenuri in panta infrastructura se poate realiza sub
forma de trepte.

Suprastructura cladirii cuprinde toate componentele constructive (verticale si

orizontale) situate deasupra cotei ±0,00m , inclusiv acoperisul. Suprastructura se realizeaza din
elemente care au rolul de a crea spatiile necesare desfasurarii proceselor functionale sau
tehnologice, spatiul construit fiind delimitat in plan orizontal in incaperi de catre pereti si pe
verticala in niveluri de catre plansee.

Peretii de pe conturul cladirii, prevazuti cu ferestre, sunt pereti exteriori (sau de

inchidere). In cazul existentei subsolurilor, primul planseu se numeste planseul de subsol, iar
ultimul - planseul de pod sau planseul terasa, in functie de modul de rezolvare constructiva a
acoperisului. Plaseele intermediare se numesc plasee curente.

Numerotarea nivelurilor se face de jos in sus astfel : P + n in cazul cladirilor fara subsol,
respectiv S+P+n in cazul cladirilor cu subsol, notatiile S, P si n desemnand subsolul, parterul
(primul nivel) si numarul de etaje.

In cazul cladirilor pe terenuri in panta cota ±0,00m se poate fixa la nivelul unde se
relizeaza accesul principal in cladire sau cel mai jos nivel cu procese functionale specifice
cladirii respective (de exemplu camere de locuit), care se considera parterul cladirii.

Circulatia pe verticala (intre niveluri) se realizeaza prin intermediul scarilor. La cladirile

civile (de locuit, administrative etc.)cu peste patru etaje se prevad si lifturi, iar la cladirile
industriale prevederea lifturilor este determinata de procesele tehnologice, indiferent de
numarul de niveluri.

La unele cladiri etajate se prevad la parter spatii mari care necesita inaltimi mai mari
decat ale nivelului curent (de exemplu holul ). In multe situatii aceste spatii se dezvolta numai
pe o anumita portiune a parterului si atunci pe portiunea ramasa se prevede un etaj partial care
se numeste mezanin (notat cu M), primul etaj fiind nivelul situat peste parter si mezanin.

Acoperisul este elementul (sau subansamblul) realizat la partea superioara a cladirilor,

fiind cu pod sau de tip terasa.

In cazul constructiilor care nu adpostesc procese functionle sau tehnologice (poduri,

rezervoare, estacade etc.), partile principale sunt aceleasi : infrastructura (formata din fundatii)
si suprastructura (care este chiar constructia propriu-zisa).

2. Elementele componente ale cladirilor

Intreaga cladire, atat infrastructura cat si suprastructura, este formata din elemente de
constructie.

O parte din elemente alcatuiesc structura de reistenta a cladirii si se numesc elemente

de rezistenta sau elemente structurale ; o alta parte nu contribuie la realizarea structurii de
rezistenta (numite elemente nestructurale), rolul lor fiind hotarator in realizarea spatiilor
corespunzatoare (estetic si igienic) pentru desfasurarea proceselor functionale sau tehnologice.
De asemenea, pentru buna functionare a cladirilor sunt necesare instalatiile de apa, incalzire,
electrice, ventilare, climatizare etc., acestea fiind, de asemenea, elemente nestrcturale.
 a) Elemente structurale formeaza, in ansamblu, structura de rezistenta a cladirii.
Fiecare element structural preia incarcarile ce-i revin , in functie de pozitia sa concreta in
structura. Prin imbinari se asigura legaturile dintre elementele structurale si conlucrarea
acestora in cadrul structurii, care sub actiunea incarcarilor ce revin intregii constructii se
comporta ca o structura spatiala complexa.

Incarcarile verticale (sau gravitationale) sunt preluate de elementele structurale

orizontale si transmise elementelor verticale care, la randul lor, le transmit fundatiilor si
acestea mai departe terenului de fundare.

Incarcarile orizontale (produse de vant, seism sau datorate instalatiilor tehnologice)

sunt preluate initial in mod preponderent de plansee si apoi transmise elementelor structurale
verticale, urmand ca prin intermediul fundatiilor sa fie descarcate pe terenul de fundare.

Din categoria elementelor structurale fac parte: fundatiile, grinzile, placile, stalpii,
diafragmele, arcele, scarile, cablurile pentru acoperisuri sau poduri suspendate etc.

Fundatiile sunt elemente care preiau incarcarile de la elementele structurale verticale

si le transmit terenului de fundare.

Grinzile sunt elemente orizontale (uneori usor inclinate) de forma liniara (lungimea este
mai mare in comparatie cu dimensiunile sectiunii transversale), actionate de incarcari
verticale, obisnuit perpendiculare pe axa mediana a grinzii.

Placile sunt elemente orizontale (uneori usor inclinate) de forma plana (grosimea este
mica in comparatie cu celelalte doua dimensiuni), actionate de incarcari verticale de obicei
perpendiculare pe planul median al placii.

Stalpii sunt elemente liniare verticale (uneori inclinati) actionati de incarcari verticale
centrice sau excentrice.

Stalpii, placile si grinzile pot fi elemente indipendente insa, in mod obisnuit, acestea se
imbina intre ele si formeaza elemente structurale complexe. Astfel, stalpii si grinzile
formeaza cadre (in acest caz grinzile se numesc rigle), care pot fi etajate sau cu un singur
nivel. Cadrele se dispun dupa ambele directii si impreuna cu elementele de rezistenta ale
planseelor formeaza structura de rezistenta a cladirii, asanumita structura in cadre.

Diafragmele reprezinta elemente plane verticale (uneori inclinate) actionate de incarcari

situate in planul lor median. Ansamblul diafragmelor unei cladiri, solidarizate cu elementele
de resistenta a cladirii formeaza structura cu diafragme.

Grinzile cu zabrele (numite si ferme) sunt elemente structurale alcatuite din elemente
liniare (bare) prinse articulat in noduri caracterizate in general prin deschideri mai mari decat
grinzile obisnuite, fiind utilizate la structuri de acoperisuri.

Arcele sunt elemente curbe utilizate pentrui anumite constructii cu deschideri mari.

Cablurile sunt elemente liniare flexibile ( nu preiau decat eforturi de intindere) utilizate
pentru realizarea acoperisurilor cu deschideri foarte mari (de ordinul zecilor de metri) sau a
podurilor suspendate.
 Scarile sunt elemente structurale cu forme diferite in functie de forma in plan si
rezolvarea constructiva, cu o contributie mai putin importanta in ansamblul structurii de
rezistenta, insa deosebit de importante pentru asigurarea circulatiei si mai ales a evacuarii
rapide si sigure a persoanelor in caz de pericol (de exemplu incendiu).

b) Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat in spatiile

construite, in conformitate cu specificul proceselor functionale sau tehnologice. In functie de
rolul functional, elementele nestructurate pot fi : de compartimentare, inchidere, izolare,
etansare si finisaj, precum si elementele de instalatii.

Elementele de compartimentare (sau pereti de compartimentare) au rolul de a

delimita pe orizontala spatiul construit in mod suplimentar fata de compartimentarea realizata
prin pereti structurali, respectiv compartimentarea in ansamblu in cazul cand elementele
structurale verticale sunt stalpi. Aceste elemente trebuie sa fie cat mai usoare deoarece
greutatea lor proprie este preluata de elementele de rezistrenta ale planseelor si apoi transmisa
elementelor structurale verticale.

Elemntele nestructurale de inchidere (sau pereti cu rol exclusiv de inchidere) sunt

destinati delimitarii spatiului construit fata de mediul exterior. Aceste elemente trebuie sa fie
cat mai usoare deoarece greutatea lor proprie este preluata de rigle sau console scurte realizate
pe conturul cladirilor.

Elementele de izolare si etansare asigura protectia cladirii impotriva transferului de

caldura, a transmiterii zgomotului, impotriva umiditatii (precipitatii atmosferice sau apa
subterana din teren), a patrunderii aerului rece etc.

Elementele de izolare si etansare se prevad in alcatuirea constructiva a anvelopiei cladirii

si in rosturi (spatiile libere ce raman la imbinari), fiind insa necesare si pentru elemente
interioare (pereti de compartimentare sau plansee) in special pentru izolarea impotriva
zgomotelor (izolare fonica) sau izolare trermica fata de incaperi mai reci.

Elementele de finisaj creeaza aspectul final al elementelor de constructii (structurale si

nestructurale) si a intrgii cladiri, avand un rol foarte important in realizarea esteticii
interiorului si exteriorului cladirii. Totodata, elemente de finisaj asigura intretinerea usoara si
igienica a cladirilor.

Elementele de finisaj cele mai importante sunt : tencuielile, placajele, pardoselile,

zugravelile, vopsitoriile, lambriurile, tamplaria etc.

Elementele de instalatii sunt necesare pentru exploatarea normala a cladirilor. Sunt

categorii de instalatii necesare in toate tipurile de cladiri civile ( de exemplu pentru apa si
incalzire), precum si instalatii specifice folosite la cladiri mai importante (de ventilare si
conditionare a aerului). La cladiri industriale si agrozootehnice exista o mare diversitate de
instalatii, in functie de natura si complexitatea proceselor tehnologice.

In mod frecvent unele elemnte de constructie indeplinesc simultan mai multe roluri : de
rezistenta, izolare termica, etanseitate etc., cum este cazul peretilor exteriori sau planseelor.
Acestea au o alcatuire complexa, fiind formate din segmente distincte care asigura rezistenta,
izolarea termica sau fonica, etanseitatea etc.
1.2. Clasificarea constructiilor
Cea mai larga clasificare a constructiilor are la baza criteriul destinatiei, deosebind doua
grupe mari : cladiri si constructii ingineresti.

1.2.1. Cladirile

Cladirile sunt constructii cu spatii construite inchise complet sau partrial in raport cu
mediul inconjurator, cu compartimentari si dotari in functie de specificul activitatii umane
pentru care este destinata cladirea respectiva.

Pe baza activitatii desfasurate in cladiri, acestea se clasifica in trei grupe de cladiri :

1.2.1.1. cladiri civile ;

1.2.1.2. cladiri industriale ;

1.2.1.3. cladiri agrozootehnice .

1.2.1.1. Cladirile civile sunt destinate unei game foarte largi de procese functionale, cele mai
importante fiind : locuire, invatamant, sanatate, administratie, comert, sport, cultura,
alimentatie publica etc. Unele din aceste procese functionale necesita spatii relativ reduse, cum
sunt cladirile de locuit (locuinte, hoteluri, camine, corpuri de cazare la spitale, cladirile
administrative pentru birouri etc.), spatii de marime medie (scoli, gradinite)sau spatii mari ce
urmeaza sa adaposteasca procese functionale cu un mare numar de oameni, cum sunt salile de
spectacol, expozitii sau sport, amfiteatrele, magazinele universale etc., astfel de cladiri fiind
dotate si cu spatii anexe.

1.2.1.2. Cladirile industriale au ca destinatie adapostirea diverselor procese tehnologice din

toate ramurile industriei. Dimensiunile spatiilor si incaperilor sunt determinate de
particularitatile proceselor tehnologice si industriale si de modul de organizare a fluxului
tehnologic (care reprezinta succesiunea stricta a proceselor tehnologice), avand in vedere tipul
si marimea utilajelor, a spatiilor de lucru, instalatiile , circulatiile etc.

Din categoria cladirilor industriale fac parte cladirile de productie (uzine, fabrici, hale,
ateliere etc.) dar si o serie de cladiri anexe (in special pentru depozitare).

1.2.1.3. Cladirile agrozootehnice sunt destinate proceselor de productie din sectorul

zootehnic (adaposturi pentru animale si pasari) si agrovegetal (sere, rasadnite, fabrici de
nutreturi, cladiri pentru vinificatie etc.), precum si cladirile auxiliare productiei (magazii de
cereale, silozuri de nutreturi, garaje, remize, ateliere etc.).

1.2.2. Constructiile ingineresti

Constructiile ingineresti cuprind o serie de constructii specifice din diverse domenii, cum
sunt :

- pentru comunicatii : drumuri, cai ferate, poduri, tunele, piste aero - portuare ,
platforme, turnuri pentru antene, etc.
- constructii hidrotehnice : baraje, canale, ziduri de sprijin, diguri etc. ;

- constructii ingineresti industriale : cosuri de fum, rezervoare, dedecantoare, silozuri,

castele de apa, turnuri de racire, etc. ;

- pentru producerea energiei electrice : hidrocentrale, termocentrale, centrale nucleare

etc. ;

- pentru sport : trambuline pentru schi, turnuri de parasutism etc.

1.3. Conditii tehnice

Pentru a corespunde scopului pentru care au fost create, constructiile si elementele de
constructie trebuie sa indeplineasca o serie de conditii tehnice (exigente), care se pot grupa
astfel: capitale, mecanice, fizice, estetice si economice.

1.3.1. Conditii capitale

Conditiile capitale au rolul de a asigura durabilitatea in timp a elementelor de

constructie si o anumita rezistenta la foc.

a) Durabilitatea elementelor de constructie asigura exploatarea normala a cladirilor

pentru o perioada de timp stabilita. Este o conditie de baza deoarece celelalte conditii tehnice
se pot realiza numai prin asigurarea conditiei de durabilitate.

Durabilitatea este determinata de rezistenta materialelor din care sunt formate elementele
de constructie la actiunea distructiva a mediului ce se manifesta prin inghet-dezghet, umiditate,
microorganisme, agresivitate chimica, radiatii solare etc.

b) Rezistenta la foc a elementelor de constructie este determinata de rezistenta la foc a

materialelor din care sunt realizate.

Clasele de combustibilitate sau de periculozitate a materialelor si substantelor existente

precizeaza comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie.

Limita de rezistenta la foc este durata (timpul) pana in care elementul isi epuizeaza
capacitatea de rezistenta la actiunea unui incendiu standard, definit de curba logaritmica
temperatura-timp.

Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea globala a constructiei de a raspunde la

actiunea focului.

Pentru ca un element sa corespunda la un anumit grad de rezistenta la foc, el trebuie sa

indeplineasca ambele conditii minime, atat cea de combustibilitate cat si cea de limita de
rezistenta la foc.

Gradul de rezistenta la foc se specifica in mod obligatoriu in documentatia tehnico-

economica.
1.3.2. Conditii mecanice

Conditiile mecanice au rolul de a asigura preluarea si transmiterea incarcarilor si

realizarea conitiilor de siguranta pe toata durata de exploatare a constructiei, inclusiv in
situatiile limita cand incarcarile depasesc valorile uzuale (de exemplu in cazul unor cutremure
puternice).

Conditiile mecanice se impun in primul rand elementelor structurale si intregii

structuri de rezistenta.

1.3.3. Conditii fizice

Conditiile fizice sunt legate de factorii de mediu extern si din spatiul construit:
temperatura, precipitatii, umiditate, vant, nivel sonor, iluminare, insorire etc. Prin realizarea
conditiilor fizice se realizeaza confortul interior (termic, acustic, de iluminare etc.) si a
conditiilor de igiena.

1.3.4. Conditii estetice

Conditiile estetice (sau arhitectural-estetice) urmaresc realizarea de constructii cu

aspect placut, cu o plastica si compozitie arhitecturala corespunzatoare cladirii si
amplasamentului. Aceste conditii se realizeaza prin volumetria si proportiile cladirii,
distributia si evidentierea spatiilor si volumelor pe verticala si orizontala, prin elemente
decorative, finisaje etc. si stabilirea lor este, in general, apanajul arhitectului.

1.3.5 Conditii economice

Conditiile economice se refera la alcatuirea constructiva si tehnologia de executie,

urmarind realizarea unor indici tehnico-economici eficienti (pret de cost si consumuri de
materiale cat mai reduse) si reducerea consumului de energie atat in executia cat si in
exploatarea contrctiilor, eliminand procedeele cu consumuri mari de manopera si promovand
introducerea progresului tehnic in constructii.

Pentru realizarea conditiilor economice se vor prevedea (in faza de proiectare) elemente
care sa asigure siguranta necesara fara supradimensionari si consumuri exagerate de materiale.

ANEXA LA CAPITOLUL 1.
1.4. Exigente si criterii de performanta
Elaborarea si aplicarea in constructii a conceptului de performanta reprezinta un mod
organizat de stabilire a caracteristicilor calitative ale constructiei, astfel incat constructia sa
corespunda tuturor exigentelor formulate de cei implicati in utilizarea ei.

O prima etapa a analizei de performanta o reprezinta stabilirea exigentelor utilizatorilor

pentru o constructie in functie de tipul activitatii desfasurate de utilizatori, tinand seama de
posibile modificari in timp.
 Astfel, pentru cladiri de locuit, se pot formula urmatoarele exigente:

- exigente de siguranta (rezistenta structurala, stabilitate, siguranta la foc, securitate in

exploatare etc.) ;

- exigente de comfort (functionalitate, ambianta climatica, acustica, luminoasa, igienica,

estetica, etanseitate etc.) ;

- exigente economice (durabilitate, consum de energie in exploatare, cost de intretinere etc.) .

A doua etapa a analizei de performanta o reprezinta stabilirea exigentelor de

performanta pentru elementele ce formeaza constructia. La acest grad de generalitate nu se
precizeaza mijloacele concrete de realizare a elementelor (materiale, solutie constructiva,
solutie tehnoilogica etc.). Astfel, pentru un element nestructural de inchidere se pot
formula urmatoarele exigente:

- de stabilitate (la presiunea vantului sau la socuri accidentale posibile) ;

- sigurante de foc ;

- de etanseitate la apa ;

- higrotermice (rezistenta la transfer termic, risc de condens etrc.) ;

- vizualizare, realizate prin ferestre care, la randul lor, reprezinta elemente distincte carora li
se stabilesc, in mod independent, propriiile criretii de performanta;

- economice (raport calitate - pret avantajos, intretinere, reparatii simple si necostisitoare

etc.).

Legea 10 - 1995 privind calitatea in constructii instituie, in mod diferentiat in functie

de categoriile de importanta ale constructiilor, sistemul calitatii in constructii care impune
realizarea si mentinerea pe intreaga durata de existenta a constructiilor a urmatoarelor cerinte:

a) rezistenta si stabilitate ;

b) siguranta in exploatare ;

c) siguranta la foc ;

d) igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului ;

e) izolatie termica, hidrofuga si economie de energie ;

f) protectia impotriva zgomotului .

Respectarea acestor cerinte devine obligatorie pentru investitori, cercetatori, proiectanti,

verificatori de proiecte, fabricanti si furnizori de produse pentru constructii, executanti,
proprietari, utilizatori, responsabili tehnici cu executia, experti tehnici, precum si autoritatile
publice si asociatiile profesionale de profil.
 Totodata Legea10 - 1995 impune componenta sistemului calitatii in constructii, care
cuprinde:

a) reglementarile tehnice in constructii ;

b) calitatea produselor folosite la realizarea constructiilor ;

c) agrementele tehnice pentru noi produse si procedee ;

d) verificarea proiectelor, a executiei si expertizarea proiectelor si a

constructiilor ;

e) conducerea si asigurarea calitatii in constructii ;

f) autorizarea si acreditarea laboratoarelor de anaize si incercari in activitatea

de constructii ;

g) activitatea metrologica in constructii ;

h) receptia lucrarii ;

i) comportarea in exploatare si interventii in timp ;

j) postutilizarea constructiilor ;

k) controlul de stat al calitatii in constructii .

1.5. Prescriptii tehnice in constructii

Prescriptiile tehnice sunt documente tehnice si economice pentru constructii si
instalatii aferente constructiilor. Ele stabilesc modul de rezolvare optima si unitara a
problemelor ce intervin cu frecventa mare in procesul de proiectare, realizare si receptie din
domeniul sistematizarii, arhitecturii constructiilor, instalatiilor, precum si a materialelor
pentru constructii si instalatii.

Prescriptiile tehnice ofera cadrul necesar unic pentru proiectarea, executia si receptia
lucrarilor de constructii si instalatii si introduc cele mai avansate metode privind calculul si
executia elementelor de constructii si instalatii, avand un rol important in promovarea
progresului tehnic.

Principalele prescriptii tehnice sunt : standardele, normele interne, normativele

tehnice, conditiile tehnice speciale, proiectele tip si cataloagele tip etc.

Standardele sunt prescriptii tehnice care contin principii si date studiate complet si
verificate teoretic si practic si se refera la materiale, elemente si parti de constructii, instalatii
si alte dotari necesare constructiilor, avand mare aplicabilitate pe plan national.

Prescriptii asemanatoare se elaboreaza si pe plan international de catre Organizatia

Internationala da Standardizare (ISO), mai multe dintre acestea fiind asimilate ca prescriptii
oficiale in Romania.
 Normele interne sunt prescriptii tehnice prin care se stabilesc date caracteristice pentru
produsele si elementele inca nestandardizate sau reglementate partial prin standarde.

Normativele sunt prescriptii tehnice care completeaza si detaliaza elementele din

standarde, stabilind indrumari si metode concrete de aplicare in proiectare si executie.
Normativele pot fi experimentale, cu aplicare conditionata si definitive.

Instructiunile tehnice dau precizari suplimentare asupra prevederilor din standarde si

normative, mai ales pentru anumite probleme cu caracter restrans.

Conditiile tehnice speciale sunt elaborate de proiectanti pentru unele lucruri deosebite,
care, prin natura lor, necesita anumite completari ale prescriptiilor tefnice cu aplicare generala.

Fisele tehnologice stabilesc modul de organizare si desfasurare a diferitelor procese de

lucru la executia constructiilor, prin aplicarea celor mai eficiente metode.

Proiectele tip cuprind un ansamblu de piese scrise si desenate cu detaliile pentru

executarea unei constructii, la care urmeaza sa se proiecteze numai fundatiile, pe baza datelor
reale ale terenului .

Cataloagele tip cuprind date si detalii pentru elementele prefabricate, precizandu-se

caracteristricile acestor elemente (dimensiuni, alcatuire, capacitate portanta etc.), precum si
pentru detalii de executie.