Cum putem crește motivația copilului pentru învățare?

Ghid practic pentru părinți

Perioada școlară mică este esențială în formarea convingerilor despre eficacitatea

personală, deoarece copiilor li se cere performanță, iar rezultatele lor sunt evaluate. Pentru a
progresa, copiii au nevoie să se simtă încurajați, acceptați, îndrumați și ghidați pentru a face
față ”dificultăților” inerente vieții de școlar. Pentru a ajuta copiii să obțină rezultate tot mai
bune și pentru a-i motiva, trebuie să-i ajutăm să-și satisfacă în mod concret nevoile, să
acționeze în conformitate cu propriile valori, să-și manifeste punctele de vedere, opiniile și
dorințele. Ca părinte trebuie să-ți înveţi copilul să nu renunțe, să persevereze în realizarea
sarcinilor școlare, să analizeze și să conștientizeze consecințele comportamenelor sale.

Iți propun să intri în lumea copilului tău prin intermediul vizualizarii mentale și
imageriei, deoarece este o modalitate nonintruzivă care te va juta să ai acces la cele mai
ascunse sentimente ale acestuia.

Jocul constă în a-i cere copilului să vizualizeze mental următoarele situații:

1. Identificarea imprejurărilor demotivante.

2. Identificarea împrejurărilor motivante.

3. Identificarea piedicilor în calea motivării.

4. Identificarea resorturilor motivației.

1. Identificarea imprejurărilor demotivante.

Exercițiul nr.1

Cere-i copilului să închidă ochii și să-și imagineze o persoană demotivată:.

„Imaginează-ți un băiat ( o fată) de vârsta ta, este în clasă, asistă la oră de
matematică (sau orice altă oră), care nu-i place și la care obține numai note slabe”.
Care au fost indiciile care ți-au arătat că persoana respectivă este demotivată/
descurajată/lipsită de încredere?

Răspunsuri posibile: „Un elev demotivat nu ascultă, se uită pe pereți, oftează,

stă cu capul pe bancă, desenează sau pur și simplu mâzgălește ceva pe caiet, vorbește
cu colegii de bancă, arată abătut, are impresia că ceilalți îl resping, agresiv, agitat.”

2. Identificarea împrejurărilor motivante.

Exercițiul nr.2

„Imaginează-ți un elev din aceeași clasă cu tine. El asistă la o oră de matematică,

care îi place foarte mult și la care obține mai mereu note foarte bune. După ce
 indicii îți dai seama că este motivat, că își dorește să progreseze, pe scurt, cum îți
dai seama la ce se gândește și ce simte?

Răspunsuri posibile: ascultă, se uită la tablă și la profesorul său, ridică mâna ca să

răspundă, este zâmbitor, are un aer mulțumit, este atent la ce spune profesorul...”

3. Identificarea piedicilor în calea comunicării.

Exercițiul nr.3

„În loc să te gândești la un alt elev, imaginează-ți că ești chiar tu la școală și că

nu ești motivat. Ce anume te deranjează? Care sunt motivele pentru care nu te
interesează ceea ce faci? La ce te gândești în asemenea momente? Cum te simți?

Răspunsuri posibile: „nu sunt motivat pentru că nu-mi place ceea ce fac, pentru că
nu înțeleg și nu sunt în stare să mă descurc. Nu am avut timp să mă pregătesc
pentru test, așa că, oricum, nu voi face nimic. Acum am altele pe cap....

Aceste tipuri de răspunsuri ne arată că stăpânim foarte bine arta de a ne demotiva pe noi
înșine și pe ceilalți. Partea bună din toate acestea este că, dacă există metode de
autodemotivare, trebuie să existe și strategii de automotivare.

4. Identificarea resorturilor motivației.

Exercițiul 4.

„Încearcă să-ți amintești două situații care nu au legătură cu școala și în care ai

avut succes (sport, jocuri pe calculator/tabletă, jocuri în parc...). Amintește-ți acum două
situații școlare în care ai fost mulțumit și mândru de tine. Ce ți-ai spus? Ce ai simțit? De
ce ai avut succes? Ce ai făcut pentru a reuși? Ce mijloace/resurse ai folosit?”.

Răspunsuri posibile: „știam că am puterea de a reuși. Mi-am spus în gând că pot și

că voi reuși orice ar fi. Am vrut să le fac celor din jurul meu o bucurie. Mi-am dorit să fiu
mândru de mine...”.

De fapt, acesta este momentul identificării resurselor personale. Ajută-ți copilul să

identifice cât mai multe resurse (curiozitate, inteligență, perseverență, organizare,
optimism, încredere, curaj, toleranță la frustrare, răbdare, calm,...etc) care i-ar fi utile in
realizarea sarcinilor școlare. Conștientizarea resurselor ne ajută să reușim în toate
încercările noastre. Accesarea resurselor personale este un demers personal, care ține
seama de caracterul nostru unic, de trecutul nostru, de valorile și convingerile noastre. O
dată ce ne-am conștientizat și accesat propriile resurse, ne putem motiva mai ușor pentru
a acționa în vederea atingerii obiectivelor. Dacă suntem conștienți de ceea ce ne
motivează sau ne demotivează în mod firesc, vom căuta împrejurările favorabile și vom
evita situațiile demotivante.

La final, te invit să reflectezi la următoarele întrebări și dacă vrei, ne-ar bucura să împărtașești
răspunsurile aici.
 Cât crezi că este de importantă motivația în viaţa copiilor?

 Tu la ce strategii ai apelat ca să te motivezi în realizarea sarcinilor mai puțin plăcute?

 Ce i-ai răspunde unui copil care îţi spune că se plictisește la şcoala și că nu învaţă
nimic folositor?