Tratamentul afectiunilor din zona plaminilor

Manifestari ale cimpului de la nivelul pieptului si afectiuni ale plaminilor

Referitor la cimpul din zona pieptului in Tratatul de medicina interna al imparatului

Galben (Huangdi Neijing) se spune ca zona pieptului seamana cu roua ce apare din ceata.
Aceasta roua din mijlocul cetii va iriga celulele focarului superior, din zona plaminilor. In
antichitate se mai spunea: Plaminii sint asemenea unui baldachin, pentru a descrie cimpul
din zona plaminilor.

Plaminii sint asemenea cetii, focarul inferior este precum o teava de scurgere, iar focarul
mijlociu asemenea a ceva ce se descompune.

Acestea sint cimpurile din interiorul trunchiului. Daca ar fi sa comparam focarul mijlociu
cu ceva, am putea sa-l comparam cu interiorul unei piini turcesti, care se farimiteaza
foarte usor: in interior fiind foarte multe gauri (focarul mijlociu seamana de asemenea cu
o sita). Focarul inferior este precum o teava de scurgere, prin care fluidele se scurg treptat
- treptat. Pieptul este asemenea cetii: insa este vorba de ceata ce apare intr-o zi senina, se
poate vedea si ceata, dar si cerul senin. Este ca si cum ai sta pe un munte si ai privi
muntele partial invaluit de ceata, dar in acelasi timp ai putea sa vezi si cerul albastru.

Despre autorul Tratatului de medicina interna se poate spune ca a fost o persoana ce a

avut capacitati deosebite, deoarece el a descris foarte amanuntit, dar si foarte corect
cimpurile din interiorul corpului.

Din punct de vedere al metodei, atunci cind tratam o afectiune a plaminilor vom pleca de
la reglarea alveolelor pulmonare, vom continua cu bronhiile si apoi cu traheea. In final ne
vom concentra atentia asupra intregului plamin.

Celulele corpului sint formate din membrana celulei, citoplasma si nucleu. Atunci cind
apare o inflamatie se poate spune ca la nivelul  citoplasmei si al nucleului celulei exista o
acumulare, o staza.

Medicina clasica vorbeste despre inflamatie, medicina traditionala chineza descrie o

stagnare a caldurii, vorbindu-se uneori de focul plaminilor. Generalizind, putem spune ca
puterea caldurii din interiorul corpului nu poate fi eliberata.

Despre situatia de mai sus, medicina traditionala chineza ne spune ca energia si singele
nu pot circula fluent, producind caldura plaminilor si caldura la nivelul traheelor. Atunci
cind caldura nu poate fi eliberata spre zona pielii (epiderma) apare teama de rece la
nivelul pielii.

Pentru a debloca aceasta caldura este necesara mentinerea palmelor in fata pieptului, una
din palma se tine cu centrul spre piept, la o distanta de aproximativ 10 centimetri, cealalta
se tine mai departe de corp, virfurile degetelor sint orientate catre inainte, palma este
situata  la o distanta de 30 de centimetri fata de corp. In acest mod se trateaza inflamatia
de la nivelul plaminilor si raceala. Pentru inflamatia traheei se procedeaza similar.

Traheita, astm etc.

Atunci cind exista modificari patologice la nivelul intregului plamin, se vor tine ambele
palme in dreptul plaminilor, o palma mai aproape de corp (10 centimetri) si cealalta mai
departe (30 de centimetri) - timp de 3 minute -, dupa care palma care a fost tinuta aproape
de corp se va tine departe, iar palma care a fost tinuta departe se va tine aproape (de
asemenea timp de 3 minute). In acest fel, va avea loc o stimulare a functiilor celulare la
nivelul plaminilor, afectiunea disparind.

Este posibil ca pe perioada tratamentului sa apara mai multa sputa (flegma), ceea ce se
considera a fi un fenomen pozitiv.

Tuberculoza

In cazul tuberculozei se recomanda intarirea initiala a zonei rinichilor, urmata de reglarea

plaminilor.

Pentru reglarea plaminilor se vor mentine palmele in dreptul plaminilor, o palma mai
aproape de corp (10 centimetri), cealalta mai departe (30 de centimetri), dupa care palma
care a fost aproape va fi tinuta mai departe, iar palma ce a fost mai departe se va tine mai
aproape.

Focul plaminilor este prea mare

Atunci cind intensitatea cimpului la nivelul plaminilor este prea mare, va aparea caldura
excesiva ce va stagna acolo. Aceasta manifestare este numita de medicina traditionala
chineza ca fiind focul prea mare al plaminilor.

Pentru a trata aceasta afectiune se va folosi aceeasi modalitate de mentinere a palmelor ca

la raceala.

Tusea celor 100 de zile - tusea convulsiva

Caracteristicile tusei celor o suta de zile sint: un episod foarte violent de tuse, dupa care
apare o expectoratie si tusea se opreste. Atunci cind apare accesul de tuse, el este foarte
obositor, intregul corp este solicitat, o mare parte din energia corpului fiind irosita.

Medicina clasica atribuie tusea inflamatiei plaminilor, nefiind de acord ca si alte organe
pot genera accesul de tuse.

Medicina traditionala chineza considera ca exista tusea cauzata de stomac, de rinichi, de

intestinul subtire, de plamini, de ficat s.a.m.d.
De exemplu, atunci cind o persoana in virsta tuseste si in acelasi timp are si o pierdere de
urina se spune ca s-a manifestat tusea rinichilor si a vezicii urinare.

Daca in momentul tusei apare defecatia atunci este vorba de tusea intestinului gros.

Atunci cind pe durata tusei apare senzatia de durere la nivelul ficatului se considera ca
aceasta este tusea ficatului.

Daca in urma tusei apare o regurgitare, va fi vorba de tusea stomacului.

Tratatul de medicina interna al imparatului Galben (Huangdi Neijing) mentioneaza ca

toate cele cinci organe detinatoare de energie pot cauza tusea.

Atunci cind tusea celor o suta de zile apare la copii, ea este generata de influenta vintului
ce patrunde in interiorul corpului imediat dupa ce copilul a mincat. In aceasta situatie,
dupa ce se elibereaza stomacul, tusea va inceta.

Pentru a trata tusea convulsiva se va mentine o singura palma in dreptul stomacului, la o

distanta de aproximativ 20 de centimetri, virfurile degetelor fiind indreptate in jos (3 - 5
minute). In acelasi timp trebuie sa va folositi forta gindului, gindindu-va ca stomacul este
sanatos. Rezultatele vor aparea foarte repede.