Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul IV Morfopat
Capitolul IV Morfopat
IV
PATOLOGIA TUMORALĂ
Importanța primordială a tumorilor, pentru practica medicală, constă în faptul că, unele
dintre ele (cele maligne), reprezintă a doua cauză de mortalitate după bolile cardio-vasculare.
Clasificarea anatomo-clinică
- tumori benigne care, în lipsa unor complicații particulare, nu pun în pericol viața
organismului,
- tumori maligne care, în lipsa unui diagnostic și tratament precoce (uneori chiar în
pofida instituirii timpurii a unui tratament), evoluția este gravă, prognosticul este
rezervat, putând determina moartea organismului (bolnavului).
- tumorile maligne nu seamănă cu țesuturile din care apar; se deosebesc de orice țesut
normal din organism, diferență vizibilă macro și microscopic.
- tumorile maligne apar ca mase, mai mult / mai puțin voluminoase, au formă neregulată,
sunt imprecis delimitate de țesuturile înconjurătoare, au culoare roz-albicioasă,
prezintă un aspect cărnos, sângerează la cea mai mică atingere; când apar la exteriorul
corpului sau la suprafața unor cavități, sunt interesate de zone de necroză, ulcerații,
hemoragii, supurații (prin suprainfectare); consistența este, de cele mai multe ori, dură,
lemnoasă; uneori, tumorile conjunctive / tumorile epiteliale pot prezenta degenerare
mucoasă, caz în care au o consistență moale.
- tumorile maligne se pot prezenta sub forme variate:
- vegetantă = excrescență neregulată, conopidiformă, cu bază largă
implantare
- ulcero-vegetantă = ulcerație (în zona centrală)de formă neregulată, cu aspect de
„farfurie” cu margini grosolane, cărnoase și cu fund
hemoragic, necrotic, purulent.
- ulcerată = ulcerație cu extindere progresivă, în suprafață și profunzime,
distrugând țesuturile înconjurătoare, prezentând o formă
caracteristică de „crater”; această formă este întâlnită în unele
cancere cutanate = ulcus rodens
- infiltrativă = formă caracteristică tumorilor dezvoltate în masa organelor
compacte sau în pereții organelor cavitare; organele / pereții
organelor cavitare interesate prezintă un aspect indurat, uneori cu
caracter retractil.
- ulcero-infiltrativă = ulcerații la nivelul tumorilor maligne cu aspect infiltrativ.
- anaplazia / lipsa diferențierii – este mai mult / mai puțin exprimată astfel încât
proliferarea tumorală se deosebește de țesutul
de origine.;
- celulele canceroase / neoplazice – sunt mai numeroase, mai mari, raportul N/C
(nuclei/citoplasmă) este de 1/1 (în mod normel N/C= ¼ -1/6);
- hipercromazia nucleară – datorită cantității mari de ADN nuclear;
- nucleolii sunt mari, evidenți, multiplii – datorită cantității mari de ARN ;
- număr mare de mitoze;
- mitoze atipice – caracterizate prin fisuri multiple și dezordonate de diviziunea care
determină dispunerea cromozomilor în figuri de „X sau Y”;
- apariția de celule gigante cu nuclei mari, uneori multipli, de cele mai bizare forme, cu
citoplasmă vacuolară sau intumescentă, căpătând astfel aspect de „celule monstruoase”
caracteristice tumorilor maligne;
!!! Toate aceste abateri, ale celulelor canceroase, de la aspectul obișnuit al celulelor
normale, constituie atipia caracteristică țesutului tumoral maligne la care, se adaugă atipia
tisulară sau arhitecturală, a țesutului canceros / neoplazic, caracterizată prin faptul că
celulele reproduc cu totul atipic, „caricatural” sau nu reproduc deloc un anumit tip de țesut
( lipsa aranjamentului celulelor tumorale):
În funcție de abaterile, mai mari /mai mici, de la structura țesutului din care provin și, în
funcție de atipia celulară, mai mult / mai puțin exprimată, tumorile maligne pot fi clasificate
în: bine diferențiate, moderat diferențiate și slab diferențiate / nediferențiate
Alte proprietăți ale tumorilor maligne: creșterea rapidă, invazie, recidivă, metastazare.
!!! În producerea metastazelor, care utilizează preferențial calea vaselor limfatice / sanguine, se
recunosc (după Robbins) mai multe etape:
- penetrarea vaselor (de către țesutul tumoral);
- eliberarea de celule tumorale / emboli tumorali în curentul limfatic / sanguin;
- oprirea și aderarea acestor emboli la nivelul unor structuri vasculare mici;
- invazia pereților acestor vase;
- apariția unui suport vascular și conjunctiv al țesutului tumoral;
- în țesutul, în care s-a oprit un embol tumoral, se produce o reacție inflamatorie contra
acestuia, reacție căreia i se atribuie un caracter imun; în majoritatea cazurilor, această reacție
nu reușește să distrugă celulele tumorale, care încep să prolifereze, ba mai mult, generează un
țesut de granulație care ulterior se transformă în țesut conjunctiv vascular constituind stroma
nutritivă a tumorii respective.
Pe lângă cele două căi principale vasculare (de metastazare), tumorile maligne se pot
răspândi și de-a lungul unor cavități / canale naturale ale organismului (aspect întâlnit, de
obicei, la nivelul cavității peritoneale, pleurale, pericardice,articulare sau, în spațiile
subarahnoidiene (care pot fi interesate).
În general, metastazele reproduc aspectul microscopic al tumorii primitive, fapt ce
permite recunoașterea punctului de plecare.
De cele mai multe ori, aspectul macroscopic, al leziunilor tumorale, ne lămurește asupra
naturii primare sau secundare:
- tumora primară – este, de obicei, unică, voluminoasă, imprecis delimitată;
- metastazele – apar ca noduli multiplii, destul de bine delimitați, de
dimensiuni mai reduse.
Complicațiile locale ale tumorilor maligne: compresiuni, hemoragii, infecții, necroze ale
țesutului conjunctiv.
Diseminarea metastatică – determină apariția unor tulburări generale grave, de multe
ori fatale prin alterarea / scoaterea din funcție a unor organe importante (creier, ficat, glande
suprarenale) = sindroame paraneoplazice / de impregnare neoplazică.
Hemoragiile repetate, multiple cu asocierea metastazelor la nivelul măduvei osoase
hematogene, au drept consecință instalarea unei anemii pronunțate a bolnavilor cu cancer.
Anorexia rebelă caracteristică perioadei terminale a bolii (= stare de intoxicație
atribuită metaboliților tumorali) determină slăbirea extremă cu modificări distrofice
importante = cașexia canceroasă / neoplazică.
De multe ori, apar complicații intermitente: infecții, hemoragii masive, insuficiențe
acute ale diverselor organe (ficat, rinichi, suprarenale) care conduc către moartea
organismului înainte de instalarea stării menționate.
În concluzie, deosebirile esențiale între tumorile benigne și cele maligne sunt:
- tb – cresc lent (cu perioade de latență) - tm cresc rapid
- tb sunt asemănătoare, în general, cu țesuturile din care provin, în contrast cu tm care
prezintă aspect macro și microscopic atipic;
- tb sunt bine delimitate de țesuturile înconjurătoare pe care le comprimă fără să le
infiltreze; în schimb, tm infiltrează țesuturile învecinate.
- tb recidivează rar, în timp ce tm dau frecvent recidive;
- Cea mai importantă deosebire constă în faptul că tm dau metastaze (diseminează) pe
când tb nu.