Tema № 5 MCL „Manevrele masajului clasic”

Plan:
1. Netezirea, procedeele principale și secundare.
2. Fricțiunea, procedeele principale și secundare.
3. Frămîntatul, procedeele principale și secundare.
4. Vibrațiile. 5. Tracțiunile. 6. Tensiunile.
1. Netezirea (efleurajul), procedeele principale (fundamentale) și secundare.
Se numesc procedee principale acelea care, de regulă, nu pot lipsi din aplicațiile mai importante
ale masajului (netezire, fricțiunea, frămintatul, tapotamentul, vibrațiile).
Procedeele secundare de masaj au următoarele caracteristici:
a) se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfîrșitul ședinței de masaj;
b) întregesc acțiunea procedeelor de bază și îmbogățesc tehnica masajului;
c) unele derivă din cele principale, pe care le și însoțesc;
d) altele au caracteristici proprii și se aplică independent.
Definiție – netezirea e o manevră cu care începe ședința de masaj,cu ea se alternează orice altă
manevră, cu ea masajul și se termină.
Tehnicile netezirii – la netezirea plană superficială mâna maseurului alunecă ușor, liber și
ritmic pe tegumente, fără a mișca pielea pe substrat, în sensul circulației de întoarcere venoasă și
limfatică.
Direcția mișcării mâinii poate fi:
• longitudinală;
• transversală;
• oblică;
• în cerc, șerpuită sau zig-zag efectuată cît cu o mână atît cu ambele simultan (paralel) sau
alternativ;
Procedeul poate fi efectuat cu degetele apropiate sau depărtate, cu fața palmară sau dorsală a
mânii.
Netezirea plană profundă se efectuiează cu o mână peste mână, direcția mișcărilor spre
nodozitățile limfatice apropiate (pe spate, abdomen, torace, membre, regiunea bazinului).
Netezirea ovalară – mâna și degetele în formă de uluc se deplasează incontinuu sau intermitent
(pe membre, părțile laterale ale toracelui, trunchiului, feselor).
Procedeele secundare ale netezirii:
□ netezirea în clește – se execută cu degetele în formă de clește 1 și 2 sau 1 și 2-3 alunecând în
această poziție pe tot traiectul mușchiului sau tendonului masat;
□ netezirea în greblă – se execută cu pernuțele degetelor întinse și depărtate unul de altul; se
poate și cu împovărare, mâna sub unghi 30-45̊ (partea piloasă a capului, spațiile intercostale etc.);
□ netezirea în pieptene - cu nodozitățile articulare ale falangelor degetelor flectate, pumnul
fiind închis. Când se face cu ambele mâini, în pumnul drept se ține policele mâni stîngi și invers
(spate, bazin,în spațiile intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii puternice: plantă,
fața laterală a coapsei, etc);
□ netezire încrucișată – alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucișate
(în cazul masării mușchilor voluminoși, la obezitate, în sport);
□ mîngîerea – se face cu partea dorsală a degetelor flexate sub 90̊ în articulațiile
metacarpofalangiene a unei mâni sau a ambelor (spate, față,abdomen, plantă).
Indicații metodice:
1. Netezirea superficială se produce cît în direcția curentului limfatic, atît și invers, toate celelalte
tipuri de netezire – numai pe direcția curentului limfatic.
2. Procedeul se va îndeplini lent (24 – 26 mișcări pe minut), lin, ritmic, cu grad variat de presare
a suprafeței masate.

1
 3. În caz de tumifiere, edem toate netezirile se efectuează conform metodei de drenaj – începând
de la regiunile de mai sus spre nodozitățile limfatice.
4. Procedeul poate fi efectuat sinestătător, și în asociere cu alte procedee.
5. Pe suprafețele flexoare ale membrelor procedeele vor fi mai profunde.
Efecte:
 purificarea pielii, menținerea supleței, elasticității, tonusului;
 ameliorarea respirației cutanate;
 stimularea metabolismului cutanat;
 ameliorarea microcirculației (hiperemie);
 acțiunea sedativă a netezirii plane superficiale;
 acțiunea excitantă a netezirii profunde și intermitente;
 analgezică;
 de absorbție.
Erori tipice
1. Mâna încordată a masorului.
2. Presarea puternică asupra țesuturilor, ce provoacă pacientului disconfort și durere.
3. Lipsa contactului suficient cu suprafața supusă masajului la netezirea plană care induce
senzații neplăcute.
4. Efectuarea procedeului rapid, neregulat, deplasarea pielii în loc de alunecare lină pe ea.

2. Fricțiunea, procedeele principale și secundare.

Definiție – este apăsarea și deplasarea pielii și a țesuturilor moi subcutanate pe țesuturile
profunde sau pe plan dur, osos sau cartilaginos, atît cît permite elasticitatea acestora.
Tehnicile procedeelor principale:
1. Rectilinie – cu falangele distale a unui sau câtorva degete și sprijin pe rădăcina mânii, cu
mișcări scurte și ritmice de „dute - vino” pe grupuri nu prea mari de mușchi în lungul ligamentelor,
tendoanelor, al spațiilor interosoase și intermusculare, articulații, mâini, trunchi nervoși.
2. Circulară – cu falangele distale ale degetelor și sprigin pe rădăcina mânii, deplasând circular
tegumentele masate. Procedeul poate fi efectuat și cu partea dorsală a degetelor flexate sau numai cu
policele. Poate fi efectuat cu împovărare, cu o mână sau cu ambele, alnernant (pe toate regiunile
corporale).
3. În spirală – cu rădăcina mânii sau cantul mânii flexate în pumn, cu o mână sau cu ambele, cu
împovărare sau fără ea (pe spate, regiunea abdomenului, bazinului, membre).
4. Fricțiunea în plan vertical – pernuțele falangelor distale ale degetelor I și II – V apucă cuta
pielii, o presează, o ridică asemenea “scoaterii sîmburelui din vișină“.

Tehnicile proced. secund:

1. În dungă(hașurarea) – cu pernuțele deg 2-4, în extensie și sub unghi de 30̊ cu presiuni la
mișcări de avansare în longitudinal sau transversal, deplasind pielea si tesut subcutanate la distanta
maxim posibila. 2. Geluirea –cu o mână sau amdele, cu mișcări de avansare asemănătoare cu cele
de geluit, se cufundă în țesuturi cu pernuțele deget, producînd extinderea și deplasarea lor.3. Pilirea
– se execută cu partea cubitală a mâinilor, ce se mișca în direcții opuse, la o distanta de 1-2
cm,formand intre ele cute de piele.4. Încrucișarea – aceiași ca și în punctul precedent, dar cu partea
radială a mânilor 5. În pieptene – se efect. cu nodozitățile deget, pumnul fiind închis, policele in
adductie, se executa pe porțiuni mai puțin sensibile 6.”În clește” - între police și index, sau cu 4
degete, mișc pot fi rectilinii sau circulare (pe tendoane, mușchi mici, pavilionul auricular, nas, față,
masajul gingiilor dentare).
Indicații metodice
1. Fricțiunea este un procedeu de pregătire pentru frământat.
2. Pentru a mări intensitatea fricțiunii se mărește unghiul sub pregătire pentru frământat.

2
 3. Mișcările se efectuează în orice direcție.
4. Pe o regiune anumită se recomandă de a efectua procedeul nu mai mult de 8-10 sec.
5. Se va lua în cosiderație starea tegumentelor, vîrsta şi caracterul reacțiilor de răspuns ale
pacientului.
6. Procedeul fricțiunii se va alterna cu alte procedee, efectuând 60-100 mișcări pe minut.
Efecte
 exercită o influență cu mult mai puternică decît netezirea;
 contribuie la sporirea mobilității tegumentelor pe straturile mai profunde;
 amplifică fluxul sangvino-limfatic spre țesuturi;
 ameliorează troficitatea și metabolismul lor;
 contribuie la disocierea, ramolirea formațiunilor patologice în straturile
tegumentare;
 ameliorează contractibilitatea musculară;
 ameliorează mobilitatea articulară;
 diminuează excitabilitatea nervoasă și sensibilitatea algică.
Erori tipice
1. Efectuarea dură, dureroasă.
2. Mișcări de fricțiune cu alunecare pe tegumente, dar nu prin ele, ceiace micșorează efectul
curativ.
3. Fricționarea cu degetele drepte,dar nu flectate în articulațiile interfalangiene, ce provoacă
durere pacientului și e obositor pentru masor.
4. Pierderea spriginului mânii în timpul efectuării mișcărilor liniare și circulare cu pernuțele
degetelor, ce mărește cheltuielile energetice ale masorului.
5. Apăsare constantă la efectuarea procedeului, în caz ce apăsarea trebuie să se mărească la flexia
degetelor, și să se micșoreze la extenzia lor.

3. Frămîntatul, procedeele principale și secundare.

Definiție – este un procedeu, la care mâna maseurului execută 2 – 3 faze:
1) apucarea și fixarea mușchiului masat;
2) presarea, strângerea;
3) rostogolirea cu presiune, nemijlocit frământatul.
Tehnica procedeelor principale
Frământatul longitudinal – în direcția fibr musc. Degetele în extensie se pun pe suprafața
masată, în așa mod ca policele mâinilor să fie pe suprafața anterioară a mușch, iar celelalte degete -
pe părțile laterale. Aceasta e prima fază – fixarea, după care ambele mâini pe rînd efectuează
celelalte 2 faze, deplasându-se pe regiunea masată ( pe membre,părțile laterale ale spatelui).
Frămîntatul transversal – mâinile se aplică de-a curmezișul mușch, încit policele să se afle pe o
parte a mușch, iar degetele 2-5 de cealaltă parte; la masarea cu ambele mâini ele se situează la
distanța una față de alta egală cu lățimea palmei, iar apoi simultan sau alternant(una după alta)
lucrand cu ambele mâini, se efectuiează consecutiv cele 3 faze ale procedeului. Mișcările alternante
este necesar de ale efectua în direcții contrare. Procedeul poate fi efectuat și cu împovărare.
Tehnica procedeelor secundare
1Rulatul– se aplică pe membre, sectorul supus masării se fixeză din 2 părți cu palmele, puțin se
presează, palmele sunt paralele, mișcările lor vor fi în direcții contrare și cu deplasarea lor de la
extremitatea distală spre cea proximală a membr.
2Adunatul:1variant: o mână cu rebordul ulnar „se cufundă” în tegumente, iar cealaltă cu
mișcări de rostogolire deplasează tegumentele adiacente pe mâna fixantă, în așa mod mâinile se
deplasează pe suprafața supusă masării. Adunatul poate fi efectuat pe degete, pe pumn. Varianta2:
policele ambelor mâini efectuează netezirea cu părțile lor laterale;degetele 2-5, apucă țesut moi și le
„rostogolesc” peste police. 3Deplasarea –tegumentele reg masate se fixează și se fac mișcări scurte

3
ritmice, deplasînd țesut unele spre altele. Se execută cu ambele mâini, cu 2 degete, sau cu cîteva
degete.4Frămîntatul „în clește” – se execută cu deget 2-5 alipite, policele in abductie si contrapus,
mina propriu-zisa ridicata de la suprafata masarii, miscarea de stringere se executa cu pernutele
tuturor degetelor.5 Presiunea – reprez apăsări, executate cu degetul sau pumnul, rădăcina mânii,
posibil și cu împovărare. Se aplică în regiunea spatelui, paravertebral, pe fese. Durata unei presiuni
– 1-5 secunde sau în funcție de reacția la durere a pacientului. Se aplică la sfîrșitul masajului
regional. Întărește manevrele netezirii, fricțiunii, frămîntatului, aplicîndu-se în special în masajul
sportiv sau la persoanele robuste. Este containdicată bătrînilor și copiilor (pericolul tramatismului
osos).
Indicații metodice
1. Mușchii trebue relaxați maximal.
2. Procedeul se execută lent, lin, evitând smunciturile, pînă la 50-60 mișcări pe minut.
3. Mișcările se execută în diferite direcții, evitând salturile de pe un sector pe altul, însă luând în
considerație specificul procesului patologic.
4. Intensitatea se mărește treptat de la ședință la ședință.
5. Procedeul începe din locul trecerii mușchiului în tendon, mâinile se plasează pe suprafața
masată luînd în considerație configurația mușchilor.
Efecte fiziologice
- sporește contractibilitatea musculară, elasticitatea capsulo-ligamentară;
- produce extinderea fasciilor scurtate și aponevrozelor;
- ameliorează circulația sangvino-limfatică, troficitatea, metabolismul;
- diminuează sau lichidează fatigul muscular, ameliorează capacitatea de efort și tonusul
muscular;
- contribuie la lichidarea atrofiilor musculare;
- prezintă o gimnastică pasivă pentru mușchi.
Gradul însușirii frămîntatului reflectă posibilitățile tehnicii profesionale ale masorului.

Erori tipice
1. Flexarea degetelor în articulațiile interfalangiene în I fază produce durere din cauza strangulării
mușchiului.

2. Alunecarea degetelor pe tegumente în faza II ce provoacă durere exprimată; maseurul „pierde”

mușchiul și nu produce o frământare eficace.
3. Presare puternică cu falangele distale, ceiace provoacă durere.
4. Mâna încordată a masorului – el obosește prea repede.
5. Fazele sunt îndeplinite brusc cu smuncituri.
6. Dislocarea insuficientă a mușchiului în faza a III cauzează efectuarea dureroasă a procedeului.
7. Efectuarea simultană la acelaș nivel a procedeului cu ambele mâini la frămîntarea
longitudinală, se produce fenomenul “ruperii” mușchilor, dureros și periculos pentru pacienții în
etate.
4. Vibrațiile – manevră de masaj la care mâna masorului sau aparatul vibrator transmite corpului
pacientului miscări oscilatorii în direcție orizontală sau verticală.
Tehnica procedeelor principale
Vibrația continuă stabilă sau labilă – se execută cu falangele distale a unui sau cîtorva degete în
dependență de reg masată, cu o mână sau cu ambele, cu toată suprafața palmei, rădăcina mânii,
pumnul și prezintă deplasarea oscilantă a tegumentelor în plan orizontal. La vibrația labilă mâna
maseurului se deplasează pe suprafața masată, la cea stabilă – nu se deplasează.
Vibrația intermitentă (de șoc, de batere) – constă în aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri
ușoare, scurte și ritmice în plan vertical, executate cu vîrfurile deget puțin flectate, supraf dorsală a
deget puțin desfăcute, “în căuș;” etc. Procedeul se efect cu o mână sau ambele alternant.

4
 Tehnica procedeelor secundare
1-Tapotament tocat – se execută în 2variante: cu p. cubitală a mânii/cu marginea ulnară a
degetului 5, iar deget 2-4 la căderea mânii se închid, amortizînd astfel loviturile. Mișcările rapide,
ritmice, dea lungul mușch.2-Tapot tangențial (plescăitul, bicuitul)– vîrfurile deget cad tangențial
pe suprafața pielii, folosit pentru regiunile mai sensibile (abdomen, față). 3-Tapot “în ploaie”-
degetele ușor îndoite cad pe rînd pe piele. 4-Percutatul – loviturile se efectuiează cu pulpa deget
ușor îndoite care cad oblic sau perpendicular pe reg masată, în ritm rapid.Se practică cu ambele
mâini care lovesc simultan sau alternativ.5-Bătătoritul cu pumnii– mâna cu deget ușor flectate în
poz intermediară între pronație și supinațe cade perpendicular și cu degetul mic ușor depărtat de
pumn. 6-Bătătoritul în căuș -mai puțin aspru,se execută cu palmele și deget strînse, încît să creeze
o adîncitură în care se formează o pernă de aer ce amortizează loviturile.7-Cernutul –se execută cu
degete/mâinile, mișcările în direcții diferite și se aseamănă cu mișcările cernutului printr-o sită.Se
folosește pe grupuri musculare spastice.8-Trepidația –poate fi punctiformă stabilă/liniară în
mișcare, mișcările oscilatorii au o amplitudine și intensitate mare; se execută cu palmele, avînd
deget depărtate cuprinzînd mușch și imprimîndu-i miscări în spirală.9-Scuturatul– mișcările
oscilatorii în plan orizontal se efectuiează cu ambele mâini, care fixează porțiunea distală a membr;
mușchii membr vor fi relaxați maximal.10-Împinsul – manevră intermediară între influiențe de
scuturat și de batere vibratoare la care mișcările de masaj se execută sub unghi ascuțit față de
tegumente. Însă aici mâna nu pierde contactul cu tegumentele. Mișcările oscilatorii sunt ample și
ritmice. 11-Ciupitul – manevră cu acțiune combinată de fricțiune și vibrație; formarea cutei de
piele, țesut subcutanat sau chiar mușchi, strîngerea lor ușoară și ridicarea ei atăt căt permite
elasticitatea acector țesuturi. Execuția manevrei poate fi în formele ciupitului: cu rulare; cu tăiere, cu
tragere, cu presiune. Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar și pe porțiunile cărnoase ale
membrelor. Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicînd mereu alte cute, sau
poate fi lăsată să scape brusc din strînsoare. Are efect excitant și de sporire a supleței țesuturilor.
Indicații metodice
1. Manevra nu va cauza senzații de durere pacientului.
2. Profunzimea sporește la apropierea unghiului dintre mâna masorului și corpul pacientului de
90̊; ea depinde și de pârghia folosită și de gradul de încordare în articulația mânii.
3. Durata efectuării procedeelor de batere pe regiunea dată nu va depăși 10 s; ele se vor alterna cu
alte procedee.
4. Vibrațiile întrerupte (tocat, bătătorit) ne se aplică pe partea internă a coapselor, gropița
poplitee, pe proiecția rinichilor, inimii. Aceasta se va respecta strict la pacienții în etate și bătrîni.
5. Vibrația este un procedeu obositor și e rațional de a folosi vibrația cu aparate.
6. Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu o viteză de 1-3
lovituri/sec., bătătoritul 10-70 de lovituri/minut, etc.
Efecte fiziologice
- în dependență de regiunea aplicării și caracterul excitării vibrația produce reacții distante sub
forma reflexelor cutanatviscerale, motricoviscerale, visceroviscerale;
- diminuează excitabilitatea aparatului neuromuscular cardiac și tonusul vascular (produce
modificări favorabile ale ritmului contracțiilor cardiace, diminuarea T/A);
- ameliorarea troficității țesuturilor și stimularea proceselor regenerative (accelerarea vindecării
plăgilor, reducerea terminului de consolidare a calusului osos la fracturi);
- vibrațiile amplifică reflexele, au efecte generale de calmare și de diminuarea a senzației de
oboseală;
- în dependență de frecvența și amplitudinea vibrației are loc vazoconstricție sau vazodilatare;
- influențează secreția majorității organelor și glandelor (stomac, glande salivare, intestine, ficat,
glande sexuale etc.;
- reduce excitabilitatea sistemului nervos;
- ajută la micșorarea și încetarea durerilor, cînd gradul de excitație al nervului este mărit.

5
 Erori tipice
1. Aplicarea loviturilor cu ambele mâini simultan (ca urmare a obosirii mânii mai “slabe”), ce
produce durere pacientului;
2. Executarea prea intensă a procedeului, care provoacă protestul pacientului, încordarea lui
involuntară.
3. Lovinuri prea puternice sau executate cu amplitudine prea mare, care provoacă hemoragii și
vînătăi corporale.
4. Ca și în cazul fricțiunii, în vibrații durata efectuării nu trebuie depășită, ca să nu se provoace
lezarea structurilor supuse masajului, avînd în vedere acțiunea specifică a procedeelor vibrației.
5. Executarea scuturatului, fără a ține cont de direcția mișcărilor – numai în plan orizontal; ceea
ce poate provoca durere sau chiar leziuni ale articulației genunchiului, iar la membrul superior
dereglarea integrității articulației cotului.

5. Tracțiunile - tracțiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei longitudinale a membrului.

Se aplică în masajul articulațiilor și țesuturilor periarticulare, la sfîrșitul masajului. Manevrele de
tracțiune se execută blînd și cu prudență. Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini, deasupra
și sub articulație.
Efecte: de relaxare a articulațiilor și a țesuturilor periarticulare, dacă sunt efectuate cu blîndețe.

6. Tensiunile sunt mișcări active sau pasive sau cu rezistență sau cedare. Acționează asupra
articulațiilor și țesuturilor periarticulare. Se execută, de obicei, la sfîrșitul masajului segmentar sau
articular.
Sunt folosite în tratamentul redorilor articulare apărute după traumatisme ale ALM, în scopul
recuperării mobilității articulare normale.
Efecte: accelerează rezorbția revărsărilor sinoviale, preîntâmpină ratinarea și scurtarea prematură
a ligamentelor și mușchilor, contribuie la refacerea elasticității mușchilor, preântâmpină formarea
contracturilor.

Întrebări de control:
1. Netezirea, procedeele principale și secundare.
2. Fricțiunea, procedeele principale și secundare.
3. Frămîntatul, procedeele principale și secundare.
4. Vibrațiile.
5. Tracțiunile.
6. Tensiunile.

Bibliografie:
1. Caun E., Godorozea M., Gîrlea S., 2008, Masaj, curs universitar, USEFS,
Chișinău.
2. Caun E., 2012, Gimnastica medicală în ortopedie Masaj, Note de curs, USEFS,
Chișinău.

6
 3. Sidenco L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura fundației „România de
Mâine”, București.
4. Mârza D, 2010, Bazele masajului igienic, note de curs Universitatea din Bacău.
5. Епифанов В.А. Атлас профессионального массажа. М., Эксмо, 2010.- 384 с.
6. Еремушкин М.А. Массаж от классики до экзотики. Полная энциклопедия
систем, видов, техник, методик. – М.: Эксмо,2012. – 384 с.