INSTRUCŢIE TACTICĂ DE SPECIALITATE

TEMA :OPERAŢIUNI PENTRU PREGĂTIREA ŞI DESFĂŞURAREA

INTERVENŢIEI
Formaţiile de intervenţie salvare şi prim ajutor execută următoarele operaţiuni de
pregătire şi desfăşurare a intervenţiei :
— adunarea pentru intervenţie ;
— deplasarea la locul intervenţiei ;
— realizarea dispozitivului premergător ;
— recunoaşterea ;
— salvarea persoanelor şi evacuarea bunurilor ;
— realizarea dispozitivului de intervenţie ;
— stingerea incendiilor ;
— înlăturarea efectelor incendiului ;
— retragerea şi restabilirea capacităţii de luptă a formaţiei.
1Adunarea pentru intervenţie
La recepţionarea semnalului de alarmă stabilit pompierii civili se deplasează rapid la sediul formaţiei folosind orice
mijloc posibil ,se echipează şi se pregătesc de marş.
Şeful FISPA se asigură de alarmarea subunităţii de pompieri şi dă ordinul de marş stabilind:
- secţia, instalaţia, obiectivul ori localitatea şi itinerariul
— permanenţa la sediul formaţiei pentru rapoarte şi informări;
— concentrarea la locul incendiului a forţelor cu care se coopereazã ;
— anunţarea conducerii obiectivului si a şefului de formaţie (când este în turã liberã).
2. Deplasarea la locul intervenţiei
Deplasarea se executã pe drumul cel mai scurt, cu viteza care-i permite utilajului din dotare, respectând
ordinul şefului formaţiei (înlocuitorului său) şi normele de circulaţie pe drumurile publice.
Pe timpul deplasãrii, viteza va trebui sã nu aducă degradãri utilajului tractat, iar servanţii vor supraveghea sã
nu se piardã accesoriile de pe utilaje.
Dacã pe timpul deplasării utilajul se defectează şoferul (mecanicul) cu o parte din servanţi rãmân pentru a
înlãtura defecţiunea, ceilalþi continuîndu-şi deplasarea la locul intervenţiei cu accesoriile strict necesare.
Utilajul reparat îşi reia deplasarea.
3. Dispozitivul premergător
Se realizează imediat ce formaţia a sosit la locul incendiului, în cazul când situaţia în zona incendiată este
clară şi sînt condiţii de apreciere a direcţiilor principale de atac.
Pentru realizarea dispozitivului premergãtor şeful FISPA (înlocuitorul său) trebuie sã precizeze ;
— locul de amplasare a utilajului la sursele de alimentare cu apã şi modul de alimentare ;
— substanţele de stingere ce vor fi folosite şi locul distribuitorului (distribuitoarelor) ;
— cantitatea şi tipul furtunului ce va fi echipat;
— numărul şi direcţia ţevilor de primã intervenţie (pentru formaţiile cu mai multe maşini de luptă).
Când în planul de intervenţie este stabilitã ipoteza de stingere pentru secţia incendiată, ordinul de luptă se dă
la plecare iar la sosirea la locul incendiului se realizează dispozitivul integral conform situaţiei tactice
prestabilite, urmând ca pe timpul stingerii să se aducă corecţiile necesare în funcţie de evoluţia incendiului.
4. Recunoaşterea
În acţiunile de stingere a incendiilor sau de înlăturare a avariilor, exploziilor şi
calamităţilor naturale, şeful FISPA este obligat să execute recunoaşterea, să analizeze
situaţia, să ia hotărârea şi să dea ordinul de luptă Recunoaşterea constă în cercetarea
directă a locului acţiunii prin observarea nemijlocită şi culegerea de informaţii de la
personalul muncitor sau cetăţeni din localitate.
La recunoaştere se va stabili:
— gradul de pericol pentru oameni, căile, mijloacele şi procedeele de salvare;
— posibilităţile de evacuare a animalelor ;
— locul, natura, proporţiile şi posibilităţile de propagare a incendiului, urmările
avariei, exploziei sau calamităţii naturale ;
— pericolul de explozie, intoxicare, prăbuşire sau electrocutare;
- starea obstacolelor împotriva incendiilor şi a instalaţiilor fixe de stingere ;
— posibililăţile transmiterii incendiului prin instalaţiile de exhaustare şi ventilaţie ;
— necesitatea evacuării bunurilor materiale şi protejării lor
— necesitatea executării de demolări ale unor elemente de construcţie (atunci când nu se cunosc).
Pe baza datelor obţinute pe timpul recunoaşterii, şeful FISPA (înlocuitorul său), analizează situaţia incendiului în
vederea luării hotărârii.
In analiza situaţiei se va determina :
— modul de acţiune pentru salvarea oamenilor şi evacuarea unor bunuri;
— caracterul incendiului, proporţiile, viteza şi direcţia de propagare a acestuia ; caracterul zonei afectate de
avarie(calamitate);
— căile favorabile de atac a focarului de ardere sau de acţiune pentru înlăturarea urmărilor avariei, exploziei,
calamităţilor ;
— punctele importante de apărat ;
— eficienţa instalaţiilor de stingere intrate în funcţiune ;
— procedeele de utilizare a mijloacelor şi substanţelor de stingere ;
— modul de asigurare a protecţiei personalului de intervenţie.
In urma analizei situaţiei, şeful FISPA va lua hotărârea de intervenţie care să asigure succesul acţiunii prin
folosirea judicioasă a forţelor şi mijloacelor prevăzute în sistemul de autoapărare al unităţii sau localităţii şi care
cuprinde :
— concepţia acţiunii de intervenţie, direcţiile principale de atac, repartizarea forţelor şi mijloacelor în dispozitiv ;
— misiunile grupelor formaţiei şi forţelor participante la acţiune;
— solicitarea sprijinului forţelor cu care s-a stabilit cooperarea.
Misiunea de intervenţie se dă prin ordinul de luptă care
trebuie să fie concis şi precis şi care cuprinde :
— misiunea fiecărei grupe din cadrul formaţiei ;
— locul de amplasare a mijloacelor din dotarea formaţiei;
— numărul şi tipul ţevilor, ajutajelor şi presiunea de lucru ;
— amplasarea şi misiunea şefilor de ţeavă ;
— misiunea forţelor cu care se cooperează ;
— măsuri pentru protecţia servanţilor.
Pe baza ordinului, şefii de grupă împreună cu servanţii din subordine realizează dispozitivul de intervenţie.
5 Salvarea persoanelor şi evacuarea bunurilor
Este misiunea principală, de primă urgenţă a formaţiilor şi se organizează când
incendiul, căldura, fumul şi gazele toxice ameninţă direct oamenii, ori când acestea
sînt surprinse de explozie, prăbuşiri de construcţii şi instalaţii, ca şi atunci când
oamenii nu se pot deplasa singuri. În toate cazurile trebuie să se acţioneze cu
rapiditate, pricepere, curaj, calm, simţ de orientare, prevenind panica.
Când oamenii sînt direct ameninţaţi de incendiu, iar căile de salvare sunt întrerupte sau pot fi întrerupte, şeful
intervenţiei va repartiza obligatoriu cel puţin o ţeavă de refulare
pentru a înlesni acţiunea. De regulă, acţiunea de salvare a oamenilor se desfăşoară, concomitent cu acţiunea de
stingere dar la nevoie, toate forţele şi mijloacele vor fi folosite pentru acţiunea de salvare sub conducerea
nemijlocită a şefului FISPA.
Ordinea salvării oamenilor se stabileşte în funcţie de pericolul ce-i ameninţă folosind
cele mai scurte căi şi mai puţin periculoase.
In principiu, procedeele de salvare sînt următoarele:
— dirijarea liberă a persoanelor ameninţate pe direcţiile fără pericol stabilite de şeful
formaţiei; .
— evacuarea sub supravegherea şefului formaţiei şi al servanţilor din grupele de
salvare a persoanelor care nu prezintă garanţia ieşiri independente ; bolnavii
imobilizaţi la pat şi cei ce suferă de boli contagioase vor fi evacuaţi de câtre
personalul medical, pe căile stabilite de şeful formaţiei şi protejate de câtre pompieri.
Bolnavii psihici vor fi evacuaţi şi supravegheaţi permanent de câtre personalul
medical ;
— evacuarea nemijlocită de către servanţi a persoanelor ce nu se pot deplasa precum şi a copiilor : pentru aceştia
din
urmă trebuie folosit şi personalul din instituţiile de învăţământ (profesori, învăţători, educatori) ;
— când căile de acces sunt blocate, salvarea se va face cu ajutorul corzilor, pe scările de incendiu ori cu alte
mijloace la îndemână.
Când se deţin informaţii că în zona incendiată mai sînt oameni ameninţaţi, se caută până sînt găsiţi. Căutarea
încetează numai după ce şeful FISPA se convinge că în zona ameninţată nu mai sînt persoane ameninţate.
În toate cazurile oamenii salvaţi trebuie transportaţi în locuri sigure, iar la nevoie, cu ambulanţele la cele mai
apropiate unităţi sanitare.
Evacuarea bunurilor materiale se executa atunci când acestea sunt ameninţate direct de incendiu, când efectele
evenimentului negativ creează pericole suplimentare, când sînt
supuse deteriorării ca urmare a căldurii, apei, fumului ori surprinderii şi distrugerii datorită prăbuşirii unor
instalaţii sau elemente de construcţii.
De regulă, operaţiunile de evacuare se execută concomitent cu acţiunea de stingere, procedându-se astfel :
— în prima urgenţă se evacuează materialele cu pericol de explozie şi cele de mari valori ;
 — evacuarea în sistem releu care să excludă mişcările dezordonate ale personalului, (sistemul se aplică în cazul
evacuării obiectelor cu volum şi greutate mică) ;
— ordinea evacuării o stabileşte şeful formaţiei ţinând seama de valoarea şi importanţa obiectelor; de artă,
documente de valoare, arhivă, care nu pot fi protejate de efectul
căldurii si apei, a celor care datorită greutăţii pot favoriza prăbuşirea planşeelor ;
— pentru evacuare se vor constitui grupe de cetăţeni şi a celorlalte forţe cu care se cooperează, care vor acţiona
sub conducerea servanţilor pompieri din grupa de salvare-evacuare, stabiliţi de către şeful FISPA ;
— utilajul valoros în stare de fixaţie va fi protejat prin acoperirea cu prelate şi cu ajutorul jeturilor de apă.
Bunurile vor fi transportate într-o zonă libera, opusă direcţiei vântului şi a celei de propagare a incendiilor
organizându-se paza acestora.
6. Dispozitivul de stingere
Se adoptă în raport de situaţia incendiului, aşa cum a fost stabilit în ipoteza de stingere din planul de intervenţie
.El trebuie să asigure:
— executarea de acţiuni hotărâte şi dinamice pe direcţia principală pentru oprirea procesului de ardere şi
propagării incendiului ;
— folosirea eficientă a forţelor şi mijloacelor cu care se cooperează, a substanţelor stingătoare, asigurarea căilor
de acces pentru intrarea si dispozitivului unităţilor militare de pompieri ;
— accesul maşinilor subunităţilor militare de pompieri la sursele de alimentare cu apă stabilite prin planurile de
intervenţie ;
— amplasarea utilajelor proprii pentru a exploata eficient sursele de apă cele mai apropiate, care să asigure atât
cantitatea de apă necesară stingerii, cît şi rapiditatea intrării în luptă ;
— folosirea la capacitatea maximă a parametrilor tehnici a maşinilor de luptă din dotare folosindu-se numărul
maxim de ţevi posibil.
Dispozitivul de stingere poate fi circular, atunci când forţele de care dispune formaţia poate acoperi cel puţin trei
laturi ale zonei incendiate, ori în linie, atunci când împrejurările permit lucrul numai pe una sau două laturi.
Şeful formaţiei va stabilii precis misiunile forţelor şi locul în dispozitiv, posibilitatea şi căile de retragere,
cooperarea ca şi asigurarea legăturilor de cooperare şi conducere neîntreruptă a acţiunii.
7. Stingerea incendiilor
Se materializează prin acţiunea hotărâtă pentru întreruperea procesului de ardere, cuprinzând, de regulă, două
etape localizarea şi lichidarea. Acestea se realizează, de regulă, simultan, iar atunci când formaţiile nu dispun de
forţe suficiente, succesiv.
În organizarea stingerii incendiilor, şeful FISPA trebuie să ţină seama de elementele care contribuie la reducerea
sau creşterea intensităţii procesului de ardere.
Pentru obţinerea succesului, incendiul trebuie atacat cu toate forţele la dispoziţie şi substanţele stingătoare
adecvate pe direcţiile principale de propagare, pentru a realiza localizarea. În acest scop se va asigura :
— punerea în funcţiune a instalaţiilor de răcire, stingere, de creare a perdelelor de apă, dispozitive antifoc, trape de
evacuare a fumului, cortine metalice etc. ;
— introducerea numărului necesar de ţevi şi punerea lor rapidă în funcţiune ;
— îndepărtarea materialelor combustibile din vecinătatea zonei de ardere, protejarea locurilor cu pericol de explozie şi
a elementelor de construcţie portante ;
realizarea de deschideri — spaţii între suprafeţele incendiate şi cele neincendiate ca şi protejarea cu prelate umede şi
perdele de apă a agregatelor valoroase.
Trecându-se la lichidarea incendiului, şeful formaţiei trebuie să acţioneze cu toate forţele asupra focarelor, astfel încât
arderea să nu mai poată fi continuată.
Succesul acţiunii depinde în mare măsură de poziţia de lucru şi hotărârea şefilor de ţeavă :
— apropierea de focar, situarea mai sus sau în acelaşi plan cu focarul, ca si stabilitatea în poziţia de lucru care să
permită folosirea jetului de apă cu randament maxim ;
— în cazul incendiilor la acoperişuri, atât în interior cît şi în exterior, jetul de apă trebuie dirijat spre coamă, iar la
suprafaţă verticală se acţionează de sus în jos ;
- şefii de ţeavă să avanseze continuu astfel încât să asigure localizarea şi lichidarea incendiului pe întregul front de
acţiune a jetului ;
- şefii de ţeavă, trebuie să colaboreze între ei şi cu grupa de salvare a oamenilor, evacuarea animalelor şi bunurilor
materiale, şi cu cei care execută desfaceri, demolări.
În încăperile incendiate ca şi în cele alăturate trebuie evacuate gazele de ardere prin ventilare pentru a uşura lucrul
şefilor de ţeavă. În vederea folosirii cu eficienţă a agentului
stingător, ori pentru pătrunderea şefilor de ţeavă, la nevoie se pot realiza desfaceri sau demolări.
Servanţii care execută astfel de misiuni vor arunca materialul numai după ce vor avea confirmarea de jos ,,se poate
arunca" pentru a nu provoca accidente. Se înţelege că în zona
unde se aruncă material rezultat din demolări se va interzice circulaţia persoanelor.
Pentru a împiedica propagarea incendiilor pe timpul efectuării deschiderilor, ca urmare a afluenţei în zona de ardere a
unei mari cantităţi de aer, acestea se vor efectua după ce dispozitivul a fost realizat.
În cazul în care pe timpul stingerii apar modificări negative ale situaţiei — pericol pentru servanţi şi tehnica de luptă,
necesitatea unor noi salvări, propagarea pe direcţii nebănuite, şeful FISPA(înlocuitorul său) va hotărî şi dispune
regruparea şi redistribuirea forţelor în raport de noile împrejurări, astfel încât să-şi creeze avantaje în ducerea luptei.
După lichidare se verifică amănunţit locul unde s-a acţionat, înlăturându-se posibilitatea de reizbucnire a incendiului,
trecând apoi la îndepărtarea elementelor de construcţie care
prezintă pericol de prăbuşire şi accidentare şi evacuarea apei din clădiri.
8. Limitarea şi înlăturarea efectelor incendiilor
Aceasta se realizează în principal prin :
— salvarea persoanelor surprinse de incendii sub dărâmături, instalaţii prăbuşite, garnituri de tren, tuneluri de metrou,
inundaţii, alunecări de teren etc. ;
— oprirea alimentării cu produse combustibile a instalaţiilor, afectate, închiderea apei care poate inunda zone
periculoase ori populate, evacuarea bunurilor de mare valoare, deblocarea căilor de acces, stingerea incendiilor ;
— supravegherea lucrărilor cu foc deschis, executate pentru degajarea zonei de ardere si curăţarea instalaţiilor si
utilajelor în vederea repunerii, lor în funcţiune.
Şeful de formaţie, în raport de situaţie, organizează supravegherea locului acţiunii, în care scop va stabili forţele şi
mijloacele necesare. În cazul unor acţiuni de durată se va
organiza rularea pompierilor civili cu pompierii din rezerva formaţiei şi se va asigura alimentarea cu carburanţi a
utilajelor de luptă.
9. Retragerea şi restabilirea capacităţii de luptă a formaţiei
După lichidarea incendiilor, la ordinul şefului FISPA (înlocuitorului său), forţele şi mijloacele se retrag, primele
care părăsesc dispozitivul fiind formaţiile din obiectivele ori localităţile vecine care au cooperat la acţiunea
respectivă.
Această operaţiune comportă :
— strângerea accesoriilor folosite si aducerea lor la maşini ;
— alimentarea cu apă a maşinilor ;
— verificarea prezenţei si stării sănătăţii pompierilor civili, care au acţionat .
Imediat după sosire la sediu, şeful formaţiei va dispune şi supraveghea personal următoarele :
— spălarea utilajului şi accesoriilor ;
— înlocuirea furtunurilor şi accesoriilor deteriorate, uscarea furtunurilor ude şi completarea maşinilor cu
cantitatea de furtun necesară;
— înlăturarea unor defecţiuni apărute la tehnica de luptă pe timpul intervenţiei, asigurarea cu carburanţi şi
lubrifianţi ;
— asigurarea odihnei şi asistenţei sanitare pompierilor civili, uscarea şi pregătirea echipamentului necesar unor
noi intervenţii;
— analiza modului cum s-a acţionat, concluziile, învăţămintele desprinse pentru acţiunile următoare.
Analiza intervenţiei, inclusiv a cauzei care a dus la izbucnirea incendiului, se va executa cu toate schimburile
formaţiei.
10. Stabilirea cauzei incendiilor
Stabilirea corectă a cauzelor incendiilor are o mare importanţă, aceasta dând posibilitatea unor temeinice analize
în cunoştinţă de cauză şi stabilirea unor măsuri eficiente de prevenire.
Ca urmare, această problemă trebuie să stea în atenţia şefului de formaţie pe tot timpul stingerii incendiilor.
Cauza poate fi stabilită pe baza unei continue observări a evoluţiei incendiului şi a cercetării amănunţite ţinând
seama de
— prima impresie a şefului de formaţie şi a altor pompieri civili privind proporţiile şi aspectul incendiului,
intensitatea arderii, direcţia de propagare, culoarea fumului, flăcărilor, mirosul ;
— observaţiile pe timpul stingerii incendiului ;
— concluziile rezultate din cercetarea locului de izbucnire a incendiului;
— părerea persoanelor interesate, interogate (proprietari, administratori de bunuri) şi a martorilor.
Locul cel mai probabil de unde a izbucnit incendiul şi care trebuie observat şi cercetat atent, este locul unde
arderea a fost cea mai intensă.
Observaţiile făcute trebuie completate cu cele din timpul stingerii ; particularităţile deosebite în timpul dezvoltării
incendiului, obiectele din zona incendiată, situaţia instalaţiilor de iluminat, încălzit, numărul focarelor iniţiale şi
altele.
Determinarea locului izbucnirii incendiului are un rol important în stabilirea cauzei.
În acest sens este necesar să se determine gradul de carbonizare a elementelor de construcţie combustibile .Trebuie
cunoscut că procesul de carbonizare este neuniform, fiind mai accentuat pe suprafeţele unde arderea a durat mai
mult. Trecând de la suprafeţele mai puţin arse la cele mai intens arse, putem ajunge la locul unde a fost iniţiată
arderea şi unde a fost mai îndelungată. Această concluzie asupra locului de unde
a pornit arderea va fi completată cu concluziile oferite de prima impresie.
Urmează apoi să se stabilească :
— ce condiţii specifice acestui loc ar fi putut constitui cauza incendiului : prezenţa oamenilor care ar fi putut da
foc din neglijenţă ori intenţionat, prezenţa copiilor şi jocul lor cu focul, existenţa unor aparate electrice sub
tensiune, posibilitatea mânuirii neglijente a unor lichide combustibile, prezenţa unor substanţe susceptibile la
autoaprindere şi altele ;
— condiţiile exterioare locului de izbucnire a incendiului, care ar fi putut provoca aprinderea iniţială : trăsnet,
efectul razelor solare, scântei din apropiere etc.
Concluziile desprinse vor fi completate cu noi date rezultate din audierea martorilor.
Întrebările trebuie să conducă la obţinerea a cît mai multe amănunte privind ora izbucnirii, unde şi când s-a
observat, dacă incendiul nu a fost precedat de explozie, cine se afla în preajma incendiului în faza de început etc.
Este necesar să se ţină seama de faptul că relaţiile date de martori pot fi diferite şi în acelaşi timp intenţionat
eronate.
De aceea, toate datele culese trebuie bine analizate şi comparate cu observaţiile, personal de şeful formaţiei.
După posibilităţi, la cercetarea cauzei trebuie să se ceară
sprijinul organelor de poliţie mai ales în localităţi.
După lichidarea incendiului, şeful de formaţie, cu sprijinul compartimentului de prevenire, întocmeşte fişa de
incendiu care, în cel mult 10 zile de la data izbucnirii incendiului, trebuie să ajungă la grupul judeţean de
pompieri. Datele înscrise în fişă trebuie să fie cît mai exacte, atât în privinţa intervenţiei (ora izbucnirii
incendiului, forţele care au acţionat, ce a ars etc.), cât şi cauza reală stabilită după metodologia de mai sus. De
asemenea, în fisă se vor înscrie şi pagubele provocate de incendiu, dacă acestea au fost stabilite până la data
întocmirii şi trimiterii
fişei.