Tema nr.2.

Organizarea activitatilor de kinetoterapie

Planul:
1. Reabilitarea, noțiuni și particularități
2. Indicații și contraindicații kinetoterapiei
3. Responsabilităţile kinetoterapeutului
Bibliografie:
1. Drăgan Constantin Florin, Pădure Liliana, Metodologie și tehnici de kinetoterapie, Editura
Național, București 2014;
2. Duma E. Aparatul locomotor al omului. Editura Riscoprint, Cluj-Napoca 2007.
3. Moțet Dumitru, Kinetoterapia în beneficiul copilului (Corectarea deficiențelor fizice la copii)
editura Sumne, București 2013
4. Monolachi V. Zavalișca A. Demcenco P,Proect științific instituțional , Tendințe
contemporane pentru menținerea unei vieți sănătoase,prin profilaxia și recuperarea
deficiențelor aparatului locomotor la populația de vîrstă școlarăprin metode fizice,
Chișinău USEFS 2012..

1. Reabilitarea, noțiuni și particularități

Reabilitarea reprezinta o metoda de restabilire a sănătăţii, care îsi propune

drept scopul de bază reducerea timpului în procesul de tratare, respectiv
întoarcerea pacientului la procesele de munca casnice, profesionale ,
reintoarcerea în viaţa socială şi restabilirea caracteristicilor individuale
persoanei. Reabilitarea este considerate un process complex si consta din:
1. Reabilitare medicală – include tratamente medicamentoase ,chirurgicale
fizioterapeutice , si alte metode , care contribuie la însănătoşirea pacientului ;
2. Reabilitare profesională – are ca scop restabilirea capacităţii de muncă şi
reântoarcerea pacientului la locul de muncă ; in caz de necesitate pacientul este
ajutat să-si schimbe profesia;
3. Reabilitarea psihologica -are ca scop corectarea starii psihice a pacientului ,
formarea conditiilor necesare pentru adaptarea psihologică a persoanei către
condiţiile schimbate de viata în urma bolii ;
4. Reabilitarea social –economica – restabilirea independentei economice sd
si intoarcerea in societate a pacientului ;
5. Reabilitarea fizica - este o parte component a reabilitarii complexe a
paicentului. Kinetoterapia reprezinta mijlocul de baza al reabilitaariii fizice. Alte
metode si mijloace de tratament nu pot inlocui kinetoterapia.
Reabilitarea fizică se imparte in 3 etape:
1. Etapa spitaliceasca ( de stationar );
2. Etapa de sanatoriu;
3. Etapa de policlinica ;
 Etapa spitaliceasca reprezinta o etapa de timp in care pacientul este internat
in instituitie medicala ,unde este prescris un anumit regim de miscare . La
aceasta etapa ,deosebim 4 regimuri:
1. regimul strict la pat;
2. regimul la pat,
3. regimul de salon;
4. regimul general;
Regimul strict la pat se prescrie pacientului pentru o liniste toatala si toate
activitatile egienice personale sunt efectuate de catre personalul medical.
Kinetoterapia in regimul strict la pat are scopul de tonizare si normalizare a
functiilor organismului. Durata lectiei va fi minima de aproximativ 5-7 minute .
Se vor indeplini exercitii respiratorice si ex. Fizice active pentru grupele mici
de muschi (flexia –extensia degetelor , abductia –adductia degetelor atit a
membrelor superioare cit si a membrelor inferioare ). In momentul cind starea
pacientului se imbunatateste putin. El este trecut la al 2 regim–la pat. Scopul de
baza al kinetotepraiei este de a ajuta pacientul sa indeplineasca transferul din
decubit dorsal in sezind. Exercitiile se vor indeplini din 2 pozitii initiale: decubit
dorsal si sezind. In timpul zilei pacientul se va afla 50 procente din timp in
pozitia culcat si 50 proc in pozitia sezind. Regimul dat se va finaliza, atunci cind
pacientul va primi pozitia sezind la marginea patului cu picioarele atirnate si nu
va avea disconfort provocat de ameteli, greata, voma. Al 3 regim: regimul de
salon- pacientul poate desinestatator sa se ridice din pat sa se deplaseze pina la
sala de baie; să-și faca egiena personala si sa se alimenteze desinestatator. Toate
activitatile enumarate mai sus vor face parte din planul kinetoterapeutic, adica
sunt incluse ca effort fizic in dozarea totala a lectiei. Al 4 regim, cel general: La
acest regim pacientul merge desinestatator in sala de kinetoterapie unde
indeplineste programul necesar. La sfirsitul etepei stationare, pacientul trebuie sa
mearga 200 m si sa ridice 10 trepte .
Etapa de sanatoriu: După perioada spitaliceasca, pacientii trebuie transferati
in sanatoriu sau alte organizatii cu drept de recuperare pentru continuarea
procesului de reabilitare . In aceasta etapa se vor respecta urmatoarele regimuri:
1. Regimul de crutare;
2 .regimul de crutare antrenare;
3. Regimul de antrenare .
Regimul de crutare –primele 2 -3 zile de recuperare in sanatoriu ,pacienul
va indeplini același effort fizic ca si in regimul general din spital, doar cu marirea
usoara a distantei parcurse. La finele perioadei de crutare, pacientii vor parcurge
aproimativ 500-800 m si vor ridica scarile unui etaj. In sanatoriu se folosesc pe
larg urmatoarele forme de lucru ale kinetoterapiei: gmnastica de invorare,
plimbari la aer liber mersul dozat, terencurul ( mers dozat pe o suprafață inclinată
față de orizont )
 Al 2 regim-de cruțare antrenare: Efortul fizic in lectia de kinetoterapie se va
mari considerabil prin marimea distantei parcurse prin dozarea efortului (lungimea
pasului, viteza de deplasare, durata pauzei de odihna ); la sfirșitul acestui regim
pacientii vor parcurge aproximativ 2 km și vor ridica scarile a 2 etapje.
3. Regimul de antrenare –Pacientii vor fi instruiti in actiivtati profesionale,
care le va permite o reincadrare mai rapida in sfera activitatilor profesionale. Se
foloseste pe lar ergoterapia (terapia prin munca, terencurul si mersul dozat ) la
sfirsitul acestui regim si a etapei sanatoriale, pacientii trebuie sa parcurga 5-8 k si
sa ridice treptele a 3 etaje. Dozarea efortului depinde de virsta, sex si alte patologii
pe care le poate avea pacientul
Etapa de policlinica -aceasta etapa este obligatorie pentru toti pacientii,
deoarece anume la policliica va avea loc monitorizarea pacientului in continuare,
se vor prescrie ore de kinetoterapie cu scop de mentinere a starii functionale
capatate si daca e posibil imbunatatirea acesteia.

2. Indicațiile și contraindicațiile kinetoterapiei

Indicatiile kinetoterapiei se aplica practic in toate bolile si patologiile. La
momentul actual are loc o perfectionare contiunua a metodelor de tratament a
pacientilor, iar kinetoterapia este indicata din ce in ce mai mult. Ex fizic poate fi
aplicat in perioade mai timpurii a unor boli in care ulterior nu se aplicau.
Contraindicațiile de obiecei au un caracter temporar:
 perioada acuta a bolii
 in starile organismului cind nu este dorita marirea functionalitatii acestuia
 in caz de febra
 In caz de dureri puternice
 in caz de intoxicații
 in caz de risc de hemoragii
 atunci cind abilitatea de adaptare a organismului la effort fizic este in
scadere

3. Responsabilitatile kinetoterapeutlui
Organizarea tuturor activitatilor kinetoterapeutice ii revine medicuui
reabilitolog si kinetoterapeutului, dar totodata pentru efectuarea diferitor activitati
este implicat si personalul medial al institutiei medicale.
Responsabilitățtile medicului reabilitolog:
1. Examinarea pacientilor carora le poate prescrie kinetoterapia, fapt care
are loc inainte, dupa sau chiar in timpul tratamentului
 2. Determina metodica de desfasurare a lectiei selectind formele si mijloacele
de lucru
3. Controleaza activitatea desfasurata de kinetoterapeut
4. Consulta medicii din alte ramuri despre necesitatea kinetoterapiei
5. Asista la orele de kinetoterapie pentru pacienti
6. Efectueaza controlul medical al pacietnilor

Responsabilitatile kinetoterapeutului
1. Organizeaza orele de kinetoterapie
2. Desfasoara sau petrece lectiile in grup sau individual atit in cabinetul
kinetoterpeutic cit sii in sala de kinetoterapie
3. Elaboreaza documentele necesare * istoria bolii
4. Efectueaza studiul antrpometric si alte genuri de masurari
5. Determina si analizeaza eficacitatea tratamentului
6. Elaboreaza scheme, planuri si complexe de ex fizice pentru lucrul in grup si
pentru lucrul individual cu pacientul
Sala pentru desfasurarea orelor de kinetoterapie trebuie sa aiba o suprafata nu
mai mica de 30 m patrati ,iar petnru orele individuale nu mai mica de 16 m
patrati . Tot odata trebuie sa fie un cabinet al kinetoterapeutlui, o sala de baie si
vestiar. In sanatoria, sala de kinetoterapie este mai mare si are o suprafata
aproximativ de 60 m patrati.
Salile trebuei sa fie dotate cu
1. atelier de ergoterapie;
2. rute speicale pentru urcare si coborire;
3. piscine;
4. scara de gimnastica;
5. echipament special de mecanoterapie ( treenajoare);
6. mingi medicilnale,
7. bastoane de gimnastică si altele…