Cartea Antiparenting de Ierom.

Savatie Baștovoi a stârnit multe controverse încă înainte de apariția

sa, deoarece autorul și-a publicat pe Facebook părerile tranșante despre creșterea copiilor – care
sunt în răspăr cu învățăturile diverselor curente de parenting.

Autorul definește „antiparentingul” ca pe „ceva ce ține loc de parenting”, iar parentingul îl definește
după cum urmează:

„Un om cu mare capacitate de adaptare este un om care poate lucra orice, oriunde, cu oricine, chiar
și atunci cînd lucrul pe care îl face nu îi aduce nici o împlinire, cînd este în contradicție cu principiile
sale, aspirațiile sale, voința sa.

Adaptarea începe de la naștere, de aceea avem astăzi o intrare atît de agresivă în educația copiilor de
până la trei ani, fapt care nu s-a mai întîmplat nicăieri în lume de la începutul istoriei.

Parentingul este un fenomen artificial, susținut politic și marketologic, cu scopul de a crea viitori
oameni «adaptați», fără idei personale, fără credință, fără năzuințe, fără rădăcini.

Această politică mondială îndreptată spre făurirea unei generații ușor de manipulat și exploatat a
început prin a schimba sensul real al manifestărilor primare la copil, precum și propunerea unor
forme de joc incapabile să dezvolte individualități. Jocurile competitive și de confruntare unu la unu
sînt considerate instigatoare la violență și producătoare de traume, singurele jocuri recomandate
fiind cele non-competitive”.

Chiar dacă i s-a reproșat că nu este expert cu diplomă în creșterea copiilor, meditațiile sale cu privire
la aspecte cruciale în educarea copiilor dau de gândit. Iată un scurt fragment:

ANTIPARENTING, Cap. 22: „Competiția”

„Se afirmă că spiritul de competiție duce la invidie și nesocotirea semenilor. Acest lucru nu a fost
dovedit de nici un studiu științific. Dimpotrivă, literatura patristică milenară și fapte bine stabilite ne
demonstrează că invidia și răutatea există independent de valoarea și performanțele unui om.

Să luăm cel mai celebru caz de invidie din istorie, cel al fraților Abel și Cain. Abel cel bun se străduia
să facă toate lucrurile bine și i-a adus lui Dumnezeu jertfă cei mai frumoși miei. Cain cel nepăsător,
deși avea și el turma sa de oi și putea să intre în competiție cu Abel, alegând spre jertfă din mieii cei
buni, a ales să aducă lui Dumnezeu miei bolnavi. Așadar, Abel-competitiv, iar Cain-noncompetitiv. Ce
s-a întîmplat mai departe știm cu toții: Cain și-a ucis fratele nevinovat și bun din simplă invidie. La
cine a apărut invidia, la cel competitiv sau la cel non-competitiv? Desigur, invidia se naște la cel
nepăsător, delăsător și lipsit de succes. Dimpotrivă, persoanele competitive sînt ferite de invidie,
deoarece își au bucuria roadelor propriei munci.

Nu cumva, excluzînd competiția din metodele de educație, creăm de fapt condiții ideale pentru
invidie și răzbunare? Doar spiritul de competiție, aducător de roade spirituale și sănătate trupească,
este garantul bucuriei și al mărinimiei.

Excluderea competitivității este un nonsens, deoarece, dacă nu ar fi existat Abel în viața lui Cain,
acesta ar fi găsit pe altcineva pe care să-l invidieze și să-l ucidă. Soluția este nu să facem doi Caini, ci
să facem doi Abeli.”
ceastă carte a stârnit discuții intense încă înainte de a fi publicată. Grupul de Antiparenting de pe
facebook este foarte activ, iar mișcarea are din ce în ce mai mulți adepți. De fapt se spune chiar ca la
baza acestei cărți stă tocmai acest grup de oameni care nu au fost de acord cu unele concepte din
curentul de parenting.

Am fost foarte bucuros să primesc și eu, de la Libris, această lucrare, pentru a-mi spune părerea
despre ea, la doar câteva zile de când a fost lansată (aprilie 2017). O carte controversată, un curent
controversat. Lume împărțită în doua tabere aflate acum în război una cu cealaltă. Normal să te
intrige acest lucru și să vrei să afli mai multe despre acest subiect tocmai în ideea de a judecat
imparțial.antiparenting

Am citit repede cartea ieromonahului Savatie Baștovoi, curios să aflu lucruri noi și foarte folositoare,
mai ales pentru cei care își educă proprii copii, sau pe ai altora. Prima concluzie pe care am tras-o
după lecturarea cărții a fost aceea că numele de Antiparenting nu ar fi cel mai indicat ca să fie titlul
cărții. Ar fi mai potrivit ceva de genul O alternativă la parenting, sau În loc de parenting. Posibil din
motive comerciale, autorul a dorit să incite cu un titlu mai „revoluționar”.

”Totul a început printr-o postare pe Facebook: ”Scriu o carte de antiparenting și râd singur.” […]
antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. Este primul experiment de acest fel, când
o carte se scrie cu peste zece mii de cititori în față care comentează, contrazic și completează cele
scrise”, spune Savatie Baștovoi în introducerea cărții sale ”Antiparenting”.

Cartea este deosebit de incitantă și foarte ușor de citit. Are marele merit că pune foarte multe
probleme și mai ales te face să îți pui tot felul de întrebări. Trebuie neapărat citită de toți părinții. Cel
mai bine este să asculți diferite păreri chiar daca nu ești total de acord cu ele decât să iei de bun doar
o singură părere. Poate de aceea apariția acestei cărți pe piață își are rostul și locul ei. Poate chiar se
simțea nevoia publicării ei și a apariției curentului ”antiparenting” tocmai pentru a ”echilibra
balanța”. Altfel riscăm să devenim extremiști în gândire.

Antiparenting este scrisă mai mult ca o lucrare gen părerea autorului prin prisma propriilor valori și
convingeri. Foarte multe dintre cele expuse acolo sunt de bun simț și fac apel la ordinea firească a
lucrurilor. Sunt sigur că foarte mulți cititori vor aprecia multe dintre aspectele prezentate în carte. De
menționat este și faptul că lucrarea ieromonahului Baștovoi este scrisă din perspectiva conceptelor
creștin ortodoxe.

Privit din perspectiva formației mele ca și profesor de fizică, ceea ce m-a dezamăgit este redusa
valoare științifică a lucrării. Se fac de multe ori afirmații de genul ”un studiu din cutare țară a arătat
că…”, dar nu există nicăieri în carte referințe bibliografice (sau bibliografie, cum se mai spune) ca să
știm exact unde poate fi găsit și consultat studiul respectiv, în ce a constat și ce au arătat concret
rezultatele studiului.

O altă mare hibă a cărții este că pleacă de la premiza că occidentul este rău și decadent și că suntem
victimele unei mari conspirații. Eu personal cred că atunci când căutăm peste tot conspirații, de fapt
căutăm scuze pentru ceea ce nu putem noi realiza. Este mai simplu să dăm vina pe alții care uneltesc
și nu ne lasă să…

O altă mare, uriașă și fundamentală problemă a antiparentingului este că presupune din start că
părinții (tații sau mamele) știu foarte bine ce și cum să facă. Ori din propria mea experiență de viață
ca și profesor și din multe alte surse (datele sunt publice, auzim toată ziua în mass media) am
remarcat că efectiv există părinți, enorm de mulți din păcate, complet iresponsabili. Nici nu ar putea
fi numiți părinți. Nu și-au dorit copiii, îi bat, îi terorizează, le iau alocația și o beau.

Orice cursuri de parenting sau de antiparenting nu cred că ar avea nici un efect asupra lor. Aici pot
afirma că un copil nevinovat le este din start superior acestor caricaturi de părinți.

Da, sunt de acord că părinții trebuie respectați și ascultați de copii, dar nu toți părinții. Da, sunt de
acord că părinții își iubesc mult copiii și că vor să îi educe pentru un viitor frumos în viață, dar nu toți
părinții. Da, sunt de acord că prea multă libertate oferită copiilor nu le este benefică, dar nici cu
părinții tirani care nu își ascultă niciodată copiii nu pot fi de acord.

Și așa aș putea tot continua cu păreri diverse și pro și contra despre parenting și antiparenting. Sunt
sigur că și tu, la rândul tău, dacă citești articolul ai putea lăsa în comentariile o mulțime de idei, cu
argumente și contraargumente.

Cred însă că adevărul este undeva pe la mijloc și de asemenea cred că nu există rețete magice de
aplicat atunci când vine vorba despre educația copiilor, sau chiar a adulților. Pentru fiecare copil în
parte trebuie căutată metoda potrivită, sfaturile specialiștilor trebuie luate în considerare critic,
trecute prin filtrul propriei personalități, iar intuiția părintelui trebuie și ea să își joace rolul esențial.

Am citit și câteva cărți de Alfie Kohn – vezi aici recenzia la ”Mitul temei pentru acasă”, văzut de
adepții antiparentingului ca un fel de bau-bau, dar am remarcat o seriozitate și un profesionalism
desăvârșit în argumentarea ideilor. Mi-a plăcut ce am citit scris de el.
Mi-a plăcut și ”Antiparenting” cartea scrisă de ieromonahul Savatie Baștovoi, chiar dacă nu am fost
de acord cu tot ceea ce scrie el acolo.

Așa că, în finalul acestei recenzii nu pot decât să îți recomand să citești cât mai mult urmând
îndemnul lui Thomas d’Aquino, ”Ma tem de omul unei singure cărți”. Chiar dacă aceasta e Biblia sau
Coranul!