1.

Cladiri care isi conserva integritatea volumetrica si necesita completari minimale

St Anne’s Warehouse // Marvel Architects // Brooklyn, New York // 2015

St Ann’s Warehouse este un teatru experimental aflat in cartierul Dumbo din Brooklyn, care s-a lansat intr-o
biserica gotica din Brooklyn Heights acum 33 de ani. Aceasta organizatie de arta avant-garde este cunoscuta
pentru gusturile eclectice si pentru imbinarea mai multor arte, precum teatrul, muzica, monologul.
Acum, teatrul vrea sa inoveze intr-un nou mod, dorindu-si sa isi creeze prima “casa” permanenta intr-o hala
de tutun din perioada Revolutiei Civile.
Folosita candva pentru inspectia tutunului, hala construita in 1860 a fost de-a lungul timpului o relicva fara
acoperis. Fundalul creat de peretii din caramida creeaza insa un fundal perfect pentru teatru.
Hala de tutun are o suprafata de 2,500 de metri patrati si este amplasata adiacent parcului Brooklyn Brigde,
in apropierea “casei” temporare a teatrului St Ann’s.
Astfel, cand primaria a realizat un concurs pentru readucerea la viata a halii de tutun, firma de architectura
Marvel Architects s-a ocupat de interventie.
S-a dorit ca aceasta interventie sa fie un omagiu atat pentru istoria Halii de Tutun, cat si pentru spatiile in
care a fost teatrul St Ann’s Warehouse in trecut, incluzand biserica in care acesta a inceput.
Designul pune in valoare materiale simple, precum caramida de sticla, metalul innegrit si placajul. O
structura din metal de tip rama este introdusa in interiorul peretilor exteriori neatinsi, astfel ramanand
neatinse golurile de ferestre si usi. Spatiile de suport, utilitatile si birourile se deschid catre o curte privata
in forma de triunghi.
Pentru a pastra aspectul vechii hali si amintirea celorlalte locatii ale teatrului, peretii din caramida existenti
au fost restaurati si reparati.
Acoperisul are propria sa structura metalica, care acopera si protejeaza peretii existenti, insa fiind
independenta de ei.
In interior, compartimentarile sunt facute cu ajutorul placajului si structurii metalice, acestea separand
lobby-ul de teatrul principal.
Asadar, programul are in vedere existenta unui spatiu principal flexibil, anume teatrul. Sunt necesare un
spatiu de control al luminii si sunetului, precum si gradene si posibilitati de asezare, un teatru studio, un
foaier si un lobby public, grupuri sanitare publice, vestiare si birouri administrative.
Intentia de design
Au fost mai multe lucruri principale care s-au dorit de la acest proiect. In primul rand, sa se realizeze un
spatiu de tip teatru care sa poata sa expuna orice tip de teatru existent - teatru in care audienta sta pe cele
trei laturi ale scenei, teatru in care audienta e asezata pe cele patru laturi ale scenei, teatru in care audienta
este amplasata pe o singura latura a scenei etc.
In al doilea rand, sa se creeze un spatiu care aduce omagiu atat Halii de Tutun, prin pastrarea structurii
existente, si fostelor spatii ale teatrului St Ann’s Warehouse - biserica in care a luat nastere si vechea hala
DUMBO - prin pastrarea, restaurarea si aratarea peretilor existenti din caramida si prin creearea de ferestre
tip lucarna cu caramida de sticla.
Totodata, sa se realizeze un spatiu cat mai deschis si mai flexibil cu putinta. Toate functiunile care nu au
legatura cu teatrul sunt concentrate intr-o bara din placaj, care se desfasoara pe latura lunga a cladirii si
care separa spatiul principal de gradina in forma de triunghi. In rest, toate spatiile sunt deschise.
De asemenea, pasarele structurale expuse din otel au fost proiectate pentru intreaga cladire astfel oferind
flexibilitatea de a avea performante oriunde in spatiu.

Materiale si utilizare
In acest proiect au fost folositi peretii istorici din caramida, care au fost reparati si restaurati. Peste peretii
existenti s-au adaugat ferestre tip lucarna din caramida de sticla. In interior, s-a folosit otelul innegrit si
placajul pentru a separa teatrul de lobby.
- teatru flexibil, schema functionala flexibila -

Chicago Union Station Great Hall // Chicago,

SUA// Gottesch Partners//2019

Chicago Union Station este o gara

localizata in districtul West Loop
Gate din

Chicago, Illinois. Gara s-a deschis in 1925, inlocuind o cladire cu aceeasi functiune construita in 1881. Gara
este a patra cea mai aglomerata gara din America si in fiecare zi este strabatuta de aproximativ 14 mii de
oameni.
Devenit in 2002 un simbol al orasului Chicago, proiectul garii Chicago Union Station a fost realizat de firma
de arhitectura Graham, Anderson, Probst & White si a fost terminata in 1925. Sala de asteptare a garii,
decorata in stil Beaux Arts, cunoscuta ca “The Great Hall”, este una dintre cele mai cunoscute si
memorabile spatii publice din Statele Unite. Acest lucru se datoreaza luminatorului boltit de 34 metri care
conecteaza case de scari si lobby-uri.
Cladirea garii Chicago Union Station se afla in cartierul West Loop din Chicago, Illinois. Impreuna cu spatiile
de depozitare,gara acopera aproximativ 10 cvartale din oras. Exteriorul cladirii reflecta trecutul arhitectural
al orasului, iar aceasta este imbracata in calcar tip Bedford, care este de la cariera din Indiana. Exteriorul
garii este in stil neoclasic, care se afla intr-un contrast puternic cu numeroasele cladiri de sticla care o
inconjoara. Intrarile sunt dominate de colonade si de porticuri largi, care adauga monumentalitate cladirii.
Totodata, intrarea are o geometrie clasicista care pune in valoare opulenta cladirii.
Inauntru, casele de bilete, platformele, salile de asteptare si salile de bagaje si magazinele sunt amplasate
pe acelasi etaj pentru a usura folosirea spatiului de catre calatori. Initial, la deschidere, gara gazduia si un
spital, o capela si o celula de inchisoare, insa s-a renuntat la aceste functiuni.
Corpul de vest este cel care gazduieste “the Great Hall” - Sala de asteptare, cu un luminator boltit, coloane
in stil romanic imbracate in travertin si marmura, cu capiteluri corintice, iar podeaua este imbracata in
marmura, precum si peretii. De asemenea, rozete marcheaza volumul luminatorului. Doua sculpturi
dramatice pazesc sala de asteptare - Noaptea cu o bufnita si Ziua cu cocos, ambele realizate de Henry
Hering.

Luminatorul boltit din sala de asteptare are o lungime de 34 de metri.

In 2019, s-a hotarat inceperea investigarii si observarii conditiei existente a salii de asteptare. S-a hotarat sa
se construiasca un nou luminator, care sa il acopere pe cel original, astfel protejandu-se interiorul cladirii.
Totodata, s-a hotarat sa se restaureze elementele deteriorate de infiltratii.
Monastery of San Giuliano Restoration // CN10 architetti // Bonate Sotto, Italia //2016

Cladirea actuala a fostei biserici San Giuliano este ceea ce ramane dintr-un mare si important complex
documentat in 774 A.D.
Impreuna cu Basilica S. Giulia este un important exemplu de arhitectura medievala in sudul teritoriului
orasului Bergamo. Asezarea s-a nascut din necesitatea de a controla numeroasele bogatii ale familiilor
bogate din Lombardia. In timpul secolului al XII-lea, s-a transformat intr-o manastire Benedictina de femei.
Aceasta a fost cea mai bogata perioada a acestei asezari, moment in care s-a inceput reconstructia unei
biserici in stil romanic.
In secolul al XVIII-lea, odata cu secularizarea manastirii, materialele, structura si arhitectura bisericii San
Giuliana sunt compromise de o serie de proiecte care aveau ca scop transformarea complexului religios
intr-o cladire rezidentiala. Insa aceasta incercare de transformare a functiunii nu a distrus in totalitate

substanta istorica a cladirii.

Intre 2005 si 2015, s-au facut numeroase interventii pentru a restaura si a imbunatati complexul. Lucrarile
au avut ca scop intrunirea necesitatilor apartamentelor de locuinte, in acelasi timp mentinandu-se memoria
istorica a locului prin indepartarea elementelor si materialelor care impiedicau citirea si intelegerea
artefactului antic.
Interventie: refacerea acoperisului.
De ce nu e bun ca studiu de caz: prea putina informatie
Roof over the walls of the old Banos Church // BROWNMENESES // Ecuador // 2010

Cladirea este cea mai veche biserica din orasul Banos, construita in 1788. Aceasta a fost distrusa de
cutremurul din 1797 si a fost reparata in 1831. Apoi, a fost redusa la o ruina dupa cutremurul din 1949,
ramanand din aceasta numai peretii exteriori.
Din dorinta de a recupera spatii clasificate ca situri istorice, care sunt un factor important in dezvoltarea
regionala si locala, ministrul care se ocupa de siturile istorice a hotarat sa se construiasca de urgenta un
acoperis pestre zidurile bisericii.

Obiectivele proiectului

Un prim obiectiv al proiectului a fost acela de a refunctionaliza un spatiu devenit inutil si uitat. Aceasta
structura veche urbana trebuie sa intalneasca nevoile unei zone centrale ale orasului Banos.
De asemenea, se dorea realizarea unui acoperis pentru vechea biserica, un acoperis care sa fie sigur, cu un
design potrivit contextului, un design care sa fie obtinut din abstractizarea formei initiale a invelitoarei.
Totodata, se dorea protejarea peretilor interiori si a spatiului interior cu ajutorul unui acoperis care sa le
asigure durabilitatea si care sa duca la obtinerea unui spatiu interior deschis, ventilat natural si care sa
permita luminarea spatiului.

Propunerea

Noul acoperis, de aproximativ 330 m2, reiese din abstractizarea formei originale a acoperisului.
Decompunerea elementelor si intoarcerea acestora a generat o hiperbola care virtual aminteste de
invelitoarea originala. Rasucirea planului care formeaza hiperbola contrasteaza cu imprejurimile statice
care inconjoara biserica.

Din punct de vedere al materialelor, au fost alese materiale care intalnesc caracteristicile care pot
reprezenta in mod adecvat design-ul, diferentiindu-se totodata de structura originala. Structura metalica,
policarbonat translucent (protejeaza, dar nu impiedica lumina sa patrunda in spatiu si faciliteaza realizarea
acoperisului).
Delle Bonifiche Eco-Museum // Archiplan Studio // Bondanello, Italia // 2019

Proiectul are in vedere restaurarea Chavicone Bondanello, noua functiune fiind un muzeu. Prima parte a
constat in restaurarea vechii cladiri, iar a doua in construirea unui nou volum.
Cladirea originala a fost construita in secolul al XVI lea si aspectul actual deriva dintr-o renovare realizata in
1900. De asememenea, in 1960, o parte din cladire s-a prabusit din cauza cresterii volumului raului si a fost
reconstruita ulterior.

O noua structura reticulara din metal cu perete din policarbonat inlocuieste volumul care a fost distrus, iar
inauntru este un spatiu polifuctional. Materialele folosite pentru realizarea noului volum sunt metalul si
betonul pentru a rezista la presiunea apei si pentru a asigura reversibilitatea.
 2. Cladiri care necesita completari/interventii substantiale

Restoration of Castello dei Doria a Dolceacqua // LD+SR architetti //

Dolceacqua, Italia // 2015

Dupa numeroase lucrari de restaurare inca din anii 90, in perioada 2012 - 2015 s-au
desfasurat lucrari de restaurare si consolidare a anumitor parti ale peretilor exteriori ai
castelului (Nord, bastionul Savoy). Totodata s-au descoperit mai multe spatii
exterioare care inconjoara in mod difuz castelul.
Valoarea acestui castel consta in relatia apropiata intre acesta si locul in care se afla.
Este o relatie atat de incantatoare, incat l-a atras si pe Claude Monet, care a vizitat de
mai multe ori Dolceacqua si care a pictat castelul si podul intr-o pictura faimoasa
expusa in Muzeul Marmottan Monet din Paris.

Castelul este situat pe o pozitie dominanta, stand de veghe asupra satului de sub. Este
un loc strategic, deoarece din el se poate controla valea raului Nervia. Proiectul

incearca astfel sa mareasca aceasta pozitie dominanta, facandu-l pe turist sa viziteze

diferitele etape de constructie, cele mai importante locuri de control al teritoriului si sa
descopere cateva spatii inchise care au supravietuit numeroaselor bombardari si
incendii.
Monastery of San Juan Cover // BSA // Burgos, Spania // 2015

Manastirea San Juan din Bergos a fost ridicata in secolul XI, ca parte a unui grup de cladiri din jurul
manastirii Benedictine din afara orasului. Manastirea este o atractie pentru piligrimii care iau drumul St
James chiar inainte de intrarea in orasul vechi.

Proiectul de acoperire a ruinelor bisericii Manastirii San Juan are ca scop protejarea zidurilor ramase din
vechea biserica si, totodata, are ca scop crearea unui spatiu protejat in care se pot celebra activitatile
culturale indiferent de vreme.
Noul acoperis ia forma unui plan impaturit, care ne duce cu gandul la tipologia bisericii cu trei nave, doua
secundare si una principala. Aceasta invelitoare pare sa pluteasca deasupra ruinelor, structura sa metalica
independenta facilitand acest lucru.
Invelitoarea care acopera edificiul se extinde si peste peretii de incinta pentru a asigura protectia acestora.
Pentru a reduce la minim lucrarile realizate in aceasta biserica, structura acoperisului este pe stalpti din
metal.
Structura invelitorii este una metalica, care pe exterior este placata cu un finish exterior din sticla
translucida laminata, iar pe interior este un tavan suspendat din lemn. Atat sticla laminata, cat si fasiile din
lemn, au ca scop filtrarea luminii si creearea unui aspect scenografic in interior.