grupa: 44

echipa 3: Dorobanțu Gabriel, Samoilă Andreea, Stratulat Raluca

Beyazıt State Library

- studiu de caz nr. 1 -

1. Date generale
1.1 Denumirea clădirii: Beyazit State Library
1.2 Localizare: Librăria de Stat Beyazit este situată în Istanbul, Turcia. Clădirea este amplasată într-o
zonă centrală a orașului, respectiv în Piața Beyazit, adiacentă Moscheii Beyazit și în apropiere de
Marele Bazar, Bazarul de cărți și Universitatea Beyazit Kapisi.

1.3 Proiectanți: Tabanlioglu Architects

Anul realizării proiectului: 2015
1.4 Categoria de intervenție în care se înscrie:
 clădire care necesită completări volumetrice minimale
2. Scurt istoric

Clădirea, cunoscută astăzi drept Biblioteca de Stat Beyazit, a făcut inițial parte din complexul Moscheii
Beyazit, construit în secolul al XVI-lea la dorința Sultanului Bayazid al II-lea. Complexul era al doilea cel
mai mare de acest tip din Istanbul și cuprindea un Caravanserai, o școală primară, o bucătărie publică,
un hammam și două morminte. Construcția complexului a fost începută în 1501 și terminată în 1506 și îi
este atribuită arhitectului Mimar Hayreddin.
Biblioteca de Stat Beyazit ocupă locul Caravanseraiului și bucătăriei publice și este prima și cea mai
veche bibliotecă publică din Istanbul.
Decizia de a transforma clădirea în bibliotecă s-a născut în 1882 din cauza nevoii cititorilor de a avea într-
un singur loc o colecție mare de cărți și un program de funcționare stabil. Până atunci, bibliotecile din
Istanbul erau mici și aveau colecții mici de cărți, răspândite prin mai multe sedii.
În 1884, Biblioteca de Stat Beyazit a fost deschisă și în aceasta s-au adus toate cărțile publicate în
imperiu, iar fiecare autor avea obligația de a oferi o carte pentru colecția bibliotecii.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul Războiului de Independență al Turciei, biblioteca
a fost folosită pentru depozitare și a fost redeschisă în 1934 după proclamarea Republicii Turce.
În 1953, biblioteca a fost extinsă cu un nou corp construit în lungul caravanseraiului.
În 1999, din cauza cutremurului Marmara, clădirea bibliotecii fondată în 1884 a fost avariată și nu ar mai
fi fost deschisă publicului până când s-a realizat restaurarea din 2015.
În prezent, biblioteca adăpostește peste 120,000 de cărți și 700 de manuscrise, rămânând una dintre
cele mai mari clădiri cu această funcțiune din Turcia.

3. Descriere generală

Situl pe care este amplasat ansamblul este pe o colină din oraș. Clădirile complexului par a fi amplasate
fără o anumită ordine pe sit și nu s-au găsit urme conform cărora ar fi existat un zid de incintă. Bucătăria
și caravanseraiul sunt amplasate în partea de Nord Est a Moscheii, școala și mormintele sunt amplasate
în partea de Sud Est a Moscheii, iar hammamul este izolat, situat la aproximativ 300 de metri vest de
Moschee.
Clădirea formată din bucătărie și caravanserai se deschide către Moscheea Beyazit și către piața cu
același nume, unul dintre cele mai animate spații publice din partea veche a Istanbulului.
Biblioteca, formată din vechea bucătărie și caravanserai, are în plan o formă rectangulară și laturile sunt
paralele cu cele ale moscheii.
 planul sitului, sursa: archdaily
Clădirea se încadrează într-un renascentism otoman, un curent care combină culorile medievale cu
elementele decorative venite din vocabularul orientalist european, sursa de inspirație fiind Spania și în
special Alhambra, cu elemente arhitecturale otomane și cu elemente ale arhitecturii gotice.
Astfel, portalul de intrare este marcat prin doi pilaștri, precum și prin decorații bogate, orientaliste, care
amintesc de Alhambra la partea superioară, marcându-se cornișa. Ușa de acces este încadrată de două
coloane care susțin un arc frânt, caracteristic stilului gotic, care este însă compus din blocuri de piatră în
culori clasice zonei Turciei.
Totodată, ferestrele sunt gotice, având arcul frânt specific acestui stil arhitectural.
 - Fațada bibliotecii, cca. 1960, sursa: MIT Libraries, Aga Khan Visual Archive -

Partea care era bucătăria publică este formată dintr-o serie de bucătării, pivnițe și săli de mese aranjate
în jurul unei curți interioare, cu portic pe toate laturile. Toate încăperile se deschid către această curte
interioară, care servea și ca spațiu de acces în clădire. În centrul curții este o fântână, iar în forma inițială
curtea nu ar fi fost acoperită. După lucrările din 1953, această curte a primit un acoperiș boltit din beton.
Înainte de cutremurul din 1999, toate încăperile vechii bucătării erau folosite drept săli de lectură, cu
biblioteci pe fiecare latură a pereților și cu mese în mijlocul spațiului.
Caravanseraiul constă într-o singură cameră, acoperită cu șase cupole și se lipește de bucătărie pe latura
de Nord Vest. Cealaltă latură lungă este ocupată de noul corp al bibliotecii, construit în 1953. Sala cea
mare a caravanseraiului a funcționat întotdeauna ca sală de lectură.
Totodată, în timpul lucrărilor din 1953, pereții au fost tencuiți, iar podeaua a fost înlocuită în tot
ansamblul. Cupolele din bibliotecă au fost și ele acoperite tencuite pe interior, ascunzându-se decorațiile
de pe acestea.

- Caravanseraiul (sala cu cele sașe cupole din stânga) și bucătăria, planul inițial, sursa: archnet.org-

4. Probleme anterioare intervenției

Cutremul Marmara din 1999 a fisurat pereții interiori ai bibliotecii și întreaga clădire ajunsese într-o
stare de degradare, cauzată nu numai de cutremur, ci și de neîngrijirea ei în mod corespunzător.
Piatra de pe fațade începuse să se păteze, iar pe clădire să crească plante. Totodată, curtea din spate era
neîngrijită și abandonată.
Ușile de intrare în clădire prin curtea interioară nu
se mai deschideau, ele fiind blocate cu grilaje
astfel încât să se poată intra numai prin corpul
construit în 1953. Prin această măsură, clădirea
originală nu mai comunica absolut deloc cu piața
Beyazid și cu Moscheea.
Tâmplăria era și ea foarte distrusă, ușile nu se mai
închideau sau deschideau și vopseaua se decojea
de pe acestea.
În interior, fuseseră mascate toate decorațiile cu
straturi de tencuială, iar curtea interioară a primit
o acoperite din beton armat.
- vedere din grădina din spate, 2008, sursa
archet.org -

5. Scenariul de intervenție

„Trebuie să salvăm clădirea și să o reabilităm și trebuie să salvăm cărtile”, a spus Melkan Gursel, asociată
la firma de arhitectură Tabanlioglu în cadrul Archimarathon Worldwide Architecture Awards din Milano,
2008.
Piața Beyazit este unul dintre cele mai importante și pline de potențial spații din centrul vechi al
Istanbulului și acest proiect își propune să regenereze acest spațiu urban. De asemenea, Melkan Gursel a
susținut în aceeași conferință că unul dintre scopurile acestei intervenții a fost acela de a conecta
clădirea existentă cu Piața Beyazit pentru că acest lucru nu mai era posibil din cauza ușilor blocate.
Totodată, un alt scop al proiectului a fost acela de a conecta piața și curtea interioară, precum și de a
transforma curtea din spate într-un spațiu public.
 - clădirea bibliotecii înainte de renovare, 2008, sursa: flickr.com -

6. Descrierea intervențiilor

Intervenția asupra bibliotecii s-a realizat pe principiul intervențiilor minimale, clădirea rămânând aceeași
în esență, ea fiind restaurată și readusă la aspectul original.
Intervenția a început prin curățarea fațadelor și prin readucerea pietrei la aspectul ei inițial, lipsit de
vegetație. La exterior, lucrările s-au limitat doar la această curățare.
Totodată, circulațiile prin interiorul clădirii au fost modificate pentru a fi adaptate funcțiunii. Astfel, a
fost mutată intrarea principală, aceasta fiind acum prin curtea interioară. Din această curte se poate
intra în aproape toate spațiile bibliotecii. Adiacent curții interioare, într-un „modul” este amplasat un
magazin, iar în partea stângă este o sală de lectură. În partea dreaptă a curții a fost creat un spațiu de
expoziție, iar sălile cu colecții speciale sunt concentrate în partea stângă și în spatele curții interioare. În
vechiul caravanserai cu cele șase cupole a fost organizată sala de lectură principală a bibliotecii.
 - diagramă amplasare și spații, sursa: archnet.org -

- plan comparativ / stânga: plan înainte de intervenții / dreapta: plan după intervenții / sursa: archdaily -

În interior, principala intervenție a fost în curtea interioară a vechii bucătării unde s-a îndepărtat
acoperirea din beton armat și a fost înlocuită cu o acoperire, imitând-o pe cea de tip dom, din sticlă, care
permite luminii să intre în mod controlat în clădire. Decizia de a păstra curtea interioară ca fiind un
spațiu închis, nu deschis cum ar fi fost în trecut, a aparținut conducerii bibliotecii, care își dorea un
interior în care temperatura să poată să fie foarte bine controlată.
 -curtea interioară, sursa: archdaily-

Lucrări au fost făcute și pentru a ajunge la pereții originali ai edificiului, aceștia fiind acoperiți cu mai
multe straturi de tencuială. Astfel, s-a păstrat aspectul aparent al pereților, piatra folosită inițial fiind
vizibilă. Totodată, pentru a arăta acești pereți și pentru a accentua ideea conform căreia arhitecții voiau
ca monumentul să fie văzut și ca un muzeu, nu au fost amplasate biblioteci sau corpuri de mobilier în
lungul pereților, pentru ca aceștia să fie vizibili.
La nivelul tavanului boltit, s-au realizat lucrări pentru a îndepărta tencuiala de pe acesta și pentru a
scoate la iveală decorațiile care erau pe suprafață. Oricând s-a putut, acestea au fost păstrate, însă, unde
nu mai erau vizibile, acestea au fost refăcute.
Totodată, în sala de lectură s-au montat mai multe candelabre, care au ca model forma candelabrelor
originale din moschee, însă acestea au LED-uri montate în interior. Astfel, arhitecții amintesc de trecutul
clădirii, însă într-o interpretare modernă.
 - Sala de lectură, inițial caranvaserai, sursa: archdaily -

A fost scoasă și pardoseala din 1953 și s-a

săpat pentru a fi găsită pardoseala
inițială, însă aceasta nu a fost
descoperită. În schimb, au fost găsite
prin săpături o serie de canale din piatră
care circulau pe sub fiecare spațiu
principal al clădirii. Astfel, prin aceste
canale au fost trecute toate instalațiile
necesare bibliotecii, precum tevi și
instalații electrice. Deasupra, podeaua a
fost construită precum o platformă,
detașată de pereți, în rostul dintre pereți
și podea fiind montate lumini care accentuează această separare între vechi și nou. Astfel, noua podea
lasă să respire pereții din piatră și îi pune în valoare.
Camerele destinate colecțiilor speciale, respectiv manuscriselor, sunt o „cameră în cameră”, deoarece
un volum din sticlă tratată, cu climatizare controlată în interior, se află în mijlocul încăperilor. Arhitecții
au ales această variantă pentru a pune în valoare clădirea, pentru „a prezenta clădirea ca pe un muzeu”,
sustinea Melkan Gursel în aceeași conferință. Astfel, vizitatorii se pot plimba în jurul încăperii cu
manuscrise, le pot vedea, dar pot vedea și clădirea.
Totodată, camerele tehnice au fost amplasate la subsol și, în timpul săpăturilor, au fost excavate ruinele
unei bazilici bizantine. Acestea au fost păstrate, curățate și conservate și arhitecții au ales să le expună
într-un mod diferit, construind o podea de sticlă peste ele.
Au fost restaurate și toate tâmplăriile clădirii pentru a le aduce la aspectul inițial, iar atelierul de lucru cu
lemnul a fost organizat „pe sit” pentru a facilita lucrările.
Curtea din spate a fost și ea reorganizată și reamenajată, adăugându-i-se spații de relaxat și o cafenea,
iar în prezent spațiul este deschis publicului, nu numai celor ce au acces în bibliotecă. Spații de stat și o
cafenea au fost organizate și în fața bibliotecii, în piața Beyazit pentru a revitaliza spațiul.

- Camerele care adăpostesc colecțiile speciale, sursa: archdaily -

 - Ruinele bazilicii otomane excavate, sursa: archdaily –

-secțiuni / sus: înainte de renovare / jos: după renovare / sursa: archdaily –

 -secțiuni / sus: înainte de renovare / jos: după renovare / sursa: archdaily –

7. Evaluare în raport cu principiile de intervenție

Un prim principiu pe care îl respectă proiectul este cel al acțiunii minime necesare, principiu pe care îl
susțin și arhitecții. Spiritul spațiului este păstrat, precum și clădirea în sine, asupra acesteia intervenindu-
se cu elemente necesare funcționării sale normale. Astfel, s-a intervenit prin repararea materialului
istoric sau prin aducerea acestuia la suprafață acolo unde era acoperit de straturi inutile. Intervențiile au
fost reduse la minimum, toate fiind făcute pentru a conserva clădirea și niciodată nu a fost înlocuit
materialul original cu unul nou.
În al doilea rând, s-a respectat și principiul reversibilității intervenției, deoarece au fost folosite tehnici
contemporane care permit eventuale dezasamblări sau reveniri asupra materialului, monumentul având
astfel o viață mai lungă. Toate intervențiile asupra Bibliotecii de Stat Beyazit au fost făcute astfel încât să
se poată reveni asupra lor. Spre exemplu, podeaua a fost montată asemenea unei platforme, ea
neatingând pereții de piatră istorici și astfel permițând demontarea ei fără să fie afectat monumentul.
Totodată, și camerele care găzduiesc colecțiile speciale sunt amplasate în mijlocul încăperilor
monumentului, „plutind” deasupra pardoselii și neatingând pereții, iar ele pot fi demontate fără să
afecteze clădirea.
În al treilea rând, principiul marcării intervenției este un principiu foarte bine ilustrat în proiect. Fiecare
intervenție nouă asupra clădirii este bine marcată și ilustrată. Noul se distinge de vechi atât la nivelul
pardoselii – prin material și prin rostul dintre podea și perete, cât și la nivelul tavanului – unde, în sala
mare de lectură, se poate observa foarte ușor intervenția nouă de pictare a cupolelor. Astfel, intervenția
contemporană – cea mai importantă fiind acoperișul de sticlă al curții interioare – nu copleșește
structura existentă, ci doar o valorifică. Uneori, această acoperire pare să nu existe. „Este foarte
important să înțelegem istoria și tot ce facem nou trebuie să constituie o parte ascunsă”, povestește
Murat Tabanlioglu, fondatorul firmei de arhitectură, cu referire la podeaua care ascunde instalații și nu
atinge pereții.
În plus, și principiul conservării este respectat în această intervenție, deoarece conservarea are
prioritate și utilizarea propusă clădirii nu alterează materialul istoric. Astfel, se poate observa faptul că
planul bibliotecii actuale nu s-a modificat sub nici o formă comparativ cu planul din 1506. Clădirea și-a
păstrat integritatea și nu a fost modificată pentru a se potrivi funcțiunii, ci funcțiunea s-a mulat pe
existent. Totodată, conservarea a fost un element prioritar în proiect, deoarece atunci când s-a săpat
pentru camerele tehnice și s-au descoperit ruinele bazilicii otomane, aceste ruine au fost păstrate și
expuse, camerele tehnice fiind mutate.

8. Concluzii și observații

Proiectul Bibliotecii de Stat Beyazit ne arată o restaurare sensibilă, care ține cont de existent, de istorie
și de împrejurimi. Este o restaurare care păstrează intacte compartimentările și aspectul unei clădiri de
secol al XVI-lea și care are ca scop doar transformarea ei într-o construcție funcțională.
Aceasta este o restaurare care poate trece dincolo de simpla readucere a clădirii la o stare normală și
care poate să revitalizeze un spațiu urban. Piața Beyazit, un spațiu mort înainte, prinde viață cu ajutorul
acestei intervenții și biblioteca prinde viață datorită activității din piață, datorită Bazarului de Cărți și
Universității adiacente pieței.
Așadar, proiectul Beyazit State Library este o lucrare de restaurare făcută cu atenție, care îmbină
prezentul cu trecutul într-un mod armonios și care transformă biblioteca într-un muzeu pentru toți
vizitatorii.

Surse bibliografice

 Archdaily, https://www.archdaily.com/791885/beyazit-state-library-tabanlioglu-architects
 Archello, https://archello.com/project/beyazit-state-library
 The Culture Trip, https://theculturetrip.com/europe/turkey/articles/the-beyazit-state-library-reimagined-
by-tabanlioglu-architects/
 Archnet, https://archnet.org/sites/19045/media_contents/138482?
fbclid=IwAR0fJZeprJhr4HgZ5fJFrsWw2jN1oOEu3ISBi61RCDzdRiGbZHLFd093EMw
 Archnet, https://archnet.org/sites/3643
 Dr Ahmet A. Ersoy, Architecture and the Late Ottoman Historical Imaginary: Reconfiguring the
Architectural Past in a Modernizing Empire, Ashgate Publishing, Ltd., Apr 28, 2015
 Articol Ahmet Altay, The Libraries in the Ottoman State, Journal of Balkan Libraries Union Vol. 3,
No. 2, pp. 48-53, 2015.
 Ga ́bor A ǵ oston, Bruce Alan Masters, Encyclopedia of the Ottoman Empire, Infobase Publishing,
May 21, 2010
 Wayne A. Wiegand, Donald G. Jr. Davis, Encyclopedia of Library History, 1994
 Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=K1GrWJmpeeU
 Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=cuGrVOOmI0s&t=1s