Grupa: 44

Echipa: Dorobanțu Gabriel, Samoilă Andreea, Stratulat Raluca

Memoriu
-Biserica din Chiajna-

Date generale

Biserica fostei Mănăstiri Giulești este localizată in Nord-Vestul Bucureștiului, la limita dintre Cartierul Giulești
Sârbi cu Județul Ilfov.
(Anexă, planșa 1)
Categoria de intervenție în care se încadrează biserica este de clădiri ce necesită completări sau intervenții
substanțiale, aceasta fiind astăzi aproape intr-o stare de ruină, însă structura a rezistat testului timpului,
astăzi fiind încă în picioare toți pereții ansamblului.

Istoric
Biserica Mânăstirii Chiajna a fost ridicată în secolul al XVIII – lea, între anii 1780 și 1790. În această perioadă,
s-ar fi construit întreaga biserică, ea regăsindu-se în harta colonelului Specht din 1791. Biserica a funcționat
foarte puțin timp, aceasta fiind bombardată și avariată puternic în 1821, în timpul războiului ruso – otoman.

De la această avariere, biserica nu a mai funcționat și aceasta a fost abandonată. În timpul unei campanii de
săpături din perioada 1946 – 1948, episcopul Antim Nica a propus restaurarea clădirii, însă conducerea
comunistă a refuzat. Ulterior, în perioada 1970 – 1971, Muzeul de Istorie a Municipiului București a organizat
două campanii de săpături, dar nici acestea nu s-au finalizat cu vreo restaurare.1

Datorită campaniilor de săpături, s-au descoperit două etape de construcție al ansamblului Mânăstirii
Chiajna. Biserica ar fi fost construită înainte, aceasta având fundații cu grosimi de 2,20m și adâncimi tot de
2,20 m, iar chiliile ar fi fost construite ulterior, grosimea zidurilor lor fiind mai mică.

Astfel, Biserica Chiajna nu a suferit modificări ale configurației sale, ea neschimbându-se față de momentul
construirii sale și rămânând într-o continuă degradare.

Descriere generală

Biserica Mânăstirii Chiajna are o lungime de 43m, o lățime la pronaos de 17m și o înălțime la cornișă de 12m,
iar planul este unul treflat. Zidurile exterioare sunt din cărămidă și au grosimi de aproximativ 1,50 m și erau
consolidate cu centuri de stejar, al căror scop era de a proteja clădirea în caz de cutremur.

Fațadele Bisericii sunt împărțite în două registre, lucru specific arhitecturii autohtone în secolul al XVIII – lea,
iar detaliile sunt de factură neoclasică. Astfel, soclul este din piatră, registrul inferior prezintă panouri din
piatră alternate cu pilaștri ionici, brâul median este puternic pronunțat și este din cărămidă semicirculară, iar

1
Ghinea, I. (1999). Enciclopedia lacașurilor de cult, p. 515
registrul superior prezenta firide. Totodată, în partea superioară a zidurilor, există o serie de goluri care au
ca scop ventilația spațiului. Ferestrele și ușile aveau ancadramente din piatră și erau înguste, o caracteristică
specifică perioadei.

Pridvorul, acum dispărut, era deschis pe toate laturile și comunica cu pronaosul prin 3 uși. Pronaosul, extins
la 9,7 m, ar fi fost acoperit cu două turle. Cele 4 arce descarcă pe zidul de vest și pe timpanul dintre pronaos
și naos. Naosul are dimensiuni neobișnuit de mari și prezintă două abside puțin dezvoltate către exterior.
Turla naosului, cu formă circulară în plan, pe un pat tot circular și care se sprijină pe cele patru arce ale
naosului, se prăbușise parțial în timpul bombardărilor otomane asupra bisericii. Aceasta a fost avariată și în
1940, iar după cutremurul din 1977, turla s-a prăbușit complet.

(Anexă, planșa 2)

Interiorul, precum exteriorul, este realizat în stilul neoclasic2, însă simplificat. Există o cornișă generală, care
marchează trecerea de la planul peretelui la cel al acoperirii. Pereții ar fi fost tencuiți cu mortar de 0,5 m –
0,75 m grosime, însă nu s-au găsit urme de pictură interioară. Pardoseala se presupune că ar fi fost din dalaj
de piatră.

Probleme anterioare intervenției

Biserica a suferit multe degradări de-a lungul timpului, ajungând într-o stare precară în momentul de față.
Principala problemă în momentul conceperii unei soluții a fost realizarea acoperirii spațiului, întrucât toate
acoperirile lipsesc, împreună cu turla care s-a deteriorat treptat datorită unor cutremure până când astăzi a
rămas doar baza acesteia, o fragmentare a fostului tambur de susținere. De asemenea, lipsa în totalitate a
pridvorului ne-a dus în cautarea unor izvoare scrise care să ne informeze legat de prezența acestuia.

(Anexă, planșele 2-4)

Scenariul de intervenție

Propunerea noastră caută sa consolideze imaginea fostei biserici și reintegrarea sa într-un circuit de vizitare,
motiv pentru care am ales intervențiile de față: reconstruirea turlei si a pridvorului, acoperirea spațiilor
existente ale bisericii (pronaos, altar) și realizarea unei pardoseli flotante. Aceste reîntregiri si adăugiri se
sprijină pe patina istorică observabilă la nivelul zidurilor de cărămidă rămase astăzi, pe elementele pereților
ce sugerează geometrii și structuri.

(Anexă, planșa 5)

Descrierea intervențiilor

Reconstruirea pridvorului și a turlei a fost realizată după dimensiunile reconstituite în relevee mai vechi dar
și dupa o propunere trecută de restaurare 3. Materialul principal folosit în intervenție este lemnul lamelar,
folosit pentru elementele structurale, de închidere și de detaliu. Am preluat geometriile inițiale, insă prin
realizarea lor dintr-un material complet diferit pregătim baza următoarei intervenții realizate: aceea a

2
Popescu, V. (1958). Despre biserica fostei mănăstirii Giulești, GB, nr. 8, p. 748-749
3
Ionescu, D. D. (2011-2014). Mănăstirea Giuleşti zisă şi Chiajna, din Bucureşti. Cronologie, tipologie şi aspecte privind
intervenţia de urgenţă, Revista monumentelor istorice, nr. 1-2, p. 30-31
acoperirii pronaosului și a altarului. În primul rând am realizat completarea registrului superior al pereților cu
o închidere plăci de lemn lamelar așezate pe structura existentă din cărămidă, iar apoi am propus o acoperire
din sticlă ce urmează conformația acoperirii inițiale. Prin realizarea sa din sticlă propunem o reîmprospătare
a spațiului și activarea sa către noi funcțiuni. Bolțile de sub aceasta acoperire sunt sugerate, am realizat
nervurile acestora la nivelul pronaosului din lemn lamelar, nervuri ce se sprijină pe doi stâlpi din lemn noi
introduși dar și pe arcul turlei. La nivelul pridvorului, bolțile reconstituite sunt pline, noi optând pentru
rezolvarea cu nervuri de la nivelul pronaosului pentru a susține noua arhitectură dată de șarpanta
transparentă. Pentru închiderile perimetrale am realizat ferestre cu tâmplărie din lemn ce se sprijină pe
completarea golurilor din pereți realizată din caramidă. Astfel realizăm o continuitate a materialului. Noua
pardoseală are ca scop realizarea unui plan coerent de călcare, în prezent pășunea din afara bisericii
continuându-se și la interior. Propunem astfel în primul rând nivelarea pământului și apoi montarea unei
pardoseli flotante din plăci din beton prefabricat. Inițial pardoseala bisericii era realizată din lespezi de piatră,
astfel din dorința de a nu pretinde și crea confuzie privitor la autenticitatea materialului, am optat pentru
beton. De asemenea, pardoseala este retrasă 20 cm față de ziduri pentru a marca intervenția și pentru a
realiza circulația liberă a apei întrucât lipsește fundația pereților.

(Anexă, planșele 7-12)

Evaluare

Pentru soluția propusă am avut in vedere la fiecare pas două principii de intervenție care pentru noi s-au
dovedit a fi cele mai relevante pentru acest edificiu: principiul reversibilității intervenției și al marcării
intervenției. Am considerat că aspectul păstrării edificiului așa cum a rămas el este unul important iar noi prin
intervenția propusă ar trebui sa îl protejăm de la deteriorări viitoare și să îl afișăm. Astfel, cu ajutorul
acoperirii transparente creem un spațiu meditativ și asigurăm în același timp o expunere a structurii bisericii
rămasă prin luminarea naturală puternică. Realizarea pridvorului și a turlei respectă principiul marcării
intervenției, astfel în ciuda reconstituirii geometriei trecute, materialitatea lemnului lamelar face ca aceste
completări să sară imediat în evidență drept adăugiri contemporane. Reversibilitatea este realizată datorită
prinderilor mecanice specifice ale lemnului, acesta fiind materialul cel mai potrivit pe care puteam sa îl
alegem.

Bibliografie

1. Ghinea, I. (1999). Enciclopedia lacașurilor de cult

2. Popescu, V. (1958). Despre biserica fostei mănăstirii Giulești, GB, nr. 8
3. Ionescu, D. D. (2011-2014). Mănăstirea Giuleşti zisă şi Chiajna, din Bucureşti. Cronologie, tipologie şi
aspecte privind intervenţia de urgenţă, Revista monumentelor istorice, nr. 1-2
4. Ștefănescu, A. (1972). Locul Mănăstirii Chiajna în arhitectura celei de-a doua jumătăți a secolului al
XVIII-lea din Câmpia Română, Vol. București, nr. 9, p. 163-171