Ce este un virus informatic?

Un virus informatic este un program - o bucata de cod executabil - care are posibilitatea de a se
replica. Precum virusii biologici virusii de calculator se pot raspandi repede si sunt greu de
eradicat.Se pot atasa aproape oricarui tip de fisier si sunt raspandite ca fisiere ce sunt copiate si
trimise de la individ la individ.

In afara de replicare, unii virusi au altceva in comun: rutina de infectare. Manifestarile virusilor
variaza de la afisarea de mesaje sau imagini pana la distrugerea de fisiere, reformatarea hard-
disk-ului sau alt fel de stricaciuni. Daca virusul se manifesta prin distrugeri, poate inca cauza
probleme prin ocuparea nefolositoare de spatiu si memorie pe disc, scazand astfel performanta
computerului.
Acum cativa ani majoritatea virusilor se raspandeau pe floppy disk.Acum, Internetul a introdus
noi modalitati de distribuire. Emailul, acum o importanta unealta de comunicare, ajuta la
raspandirea virusilor mai repede decat oricand. Virusi atasati email-urilor pot infecta o intreaga
companie in cateva minute,
costand companiile milioane de dolari anual.
Virusi nu vor disparea prea curand. Mai mult de 10,000 au fost identificati si 200 de virusi noi
sunt creati in fiecare luna, dupa cum declara International
Computer Security Association(ICSA). Cu astfel de numere, e normal sa afirmam ca
organizatiile se vor confrunta cu crize virale. Daca folositi calculatoarele nu sunteti imuni la
virusi informatici.
Ciclul de viata al virusilor
Virusi au un ciclu de viata care incepe cu crearea lor si se termina atunci cand sunt complet
eradicati. Urmatoarea schita descrie fiecare stagiu.

Crearea
Pana acum cativa ani, crearea unui virus cerea cunostinte de programare. Astazi aproape oricine
are o oarecare cunostinta despre programarea pe calculator poate crea un virus. In mod normal,
insa, virusii sunt creati de indivizi nechibzuiti ce doresc sa cauzeze distrugeri in masa
calculatoarelor.

Replicarea
Un virus se poate autoreplica prin natura sa. Un virus bine gandit se va replica mult timp inainte
de a se activa, ceea ce ii ofera mult timp de raspandire.

Activarea
Virusi ce au manifestari distrugatoare se vor activa atunci cand anumite conditii sunt indeplinite.
Spre exemplu: la o anumita data sau cand o anumita actiune se petrece. Virusi nedistrugatori nu
se activeaza, in schimb fura spatiu pe disc.

Descoperirea
Aceasta faza nu apare intotdeauna dupa activare, totusi, de obicei, asa se intampla. Atunci cand
un virus este detectat si izolat, este trimis la International Computer Security Association in
Washington, D.C., pentru a fi clasificat si distribuit producatorilor antivirus. Descoperirea se face
de obicei la un an inainte ca virusul sa devina o amenintare la adresa comunitatii IT.

Asimilarea
In acest moment, producatorii antivirus deja si-au modificat software-ul pentru a fi capabil sa
detecteze noul virus. Acest lucru se poate intampla undeva intre o zi si sase luni, depinzand de
producator si de tipul de virus.

Eradicarea
Daca exista destul de multi utilizatori care isi instaleaza software de protectie antivirus, orice
virus poate fi eradicat.Pana acum nici un virus nu a disparut complet, dar unele nu mai sunt o
amenintare de mult.

Tipuri de virus
Majoritatea virusilor se impart in 4 mari categorii de virusi:

Ai sectorului de bootr

Care infecteaza fisiere

Virusi micsti

Virusi macro

Virusi ai sectorului de boot

Pana in anii '90, acesti virusi erau cei mai raspanditi, raspandindu-se in special in DOS-ul de 16
biti prin intermediul floppy-disk-ului. Virusii sectorului de boot infectau sectorul de boot al unui
floppy disk si se raspandeau pe hard disk, afectand de asemenea Master Boot Record-ul (MBR).
Odata ce MBR-ul este infectat, virusul incearca sa infecteze orice floppy disk ce este inserat.

Virusii sectorului de boot lucreaza in felul urmator: ascunzandu-se pe primul sector de pe disc,
virusul este incarcat in memorie inainte de fisiere. Aceasta ii ofera posibilitatea de a prelua
controlul asupra intreruperilor DOS astfel incat sa se poata raspandi.

Acesti virusi inlocuiesc des continutul original al MBR si al sectorului de boot DOS cu
continutul lor si muta acest continut pe alt sector de pe disc. Dezinfectarea unui virus de boot se
poate face fie prin bootarea calculatorului de pe un floppy-disk neinfectat fie prin gasirea
sectorului de boot original si repunerea acestuia in locatia precedenta.

Virusi care infecteaza fisierele

Virusi infectatori, numiti de asemenea paraziti, opereaza in memorie si infecteaza de obicei
fisierele executabile cu urmatoarele extensii: *.COM, *.EXE, *.DRV, *.DLL, *.BIN, *.OVL,
*.SYS. Acestia se activeaza de fiecare data cand fisierul infectat este executat .
Exista mii de virusi infectatori dar, la fel ca si virusii de boot, marea majoritate opereaza in
mediul DOS. Altii au reusit sa infecteze mediile Microsoft Windows, IBM OS/2, si Apple
Computer Macintosh.

Virusii micsti
Virusi micsti au atat caracteristicile virusilor de boot cat si ale celor infectatori

Virusii macro
Virusii de macro reprezinta aproximativ 80% din virusii de macro, dupa spusele International
Computer Security Association, si sunt virusi cu cresterea cea mai mare din istoria
calculatoarelor. Spre deosebire de alti virusi, nu sunt caracteristici unui anumit sistem de operare
si se raspandesc usor prin email, download-uri, transferuri de fisiere si aplicatii cooperative.

Virusii de macro depind de aplicatii.Infecteaza aplicatiile macro ce acompaniaza aplicatiile.Spre

exemplu: Microsoft Word si Excel-un virus macro pentru Word nu poate infecta un document
Excel si viceversa. In schimb, in aplicatia mama virusii macro pot calatori usor si se poate ajunge
la situatia in care sute de fisiere sunt infectate.

Computerele sufera de "afectiuni" similare oamenilor * Programele anti-virus se aseamana

sistemului imunitar uman * Virusii informatici imita comportamentul celor din medicina umana
* Un program computerizat de evidenta a virusilor biologici ar imbunatati reactia cadrelor
medicale in situatii de urgenta

Virusii informatici se aseamana "omologilor" lor biologici, atat in comportament si in structura

cat si in felul in care "ataca", se afirma intr-un studiu recent, citat de Ananova. Dupa un an de
investigatii, expertii in medicina si tehnologie cred ca au descoperit similitudini intre cele doua
categorii de virusi. Aceasta descoperire poate sprijini lupta impotriva lor. Consultantul in
tehnologie al firmei McAfee AntiVirus, Jack Clark, si Dr. Rod Daniels de la Institutul National
de Cercetari Medicale au identificat cateva asemanari intre cele doua tipuri de "paraziti". Aceste
asemanari se refera la faptul ca aceste tipuri de virusi "urmeaza" aceeasi "strategie" de infectare -
ambele "traverseaza mapamondul, de la Est la Vest, urmand soarele". Programele software anti-
virus precum si sistemul imunitar uman lucreaza, de asemenea, intr-o maniera asemanatoare,
invatand de la expunerile anterioare la virusi cum sa lupte impotriva noilor generatii de paraziti.
Asa cum Internetul incearca sa faca fata atacurilor tot mai dese ale parazitilor informatici, tot
astfel medicii se confrunta cu un val de virusuri, care se propaga pe calea aerului. Ambele tipuri
de virusi au structuri identice, fiind alcatuite dintr-un numar mare de "unitati" foarte simple, care
insa, legate impreuna produc un organism complex.

Numai in Marea Britanie, se estimeaza ca mai mult de 150 de milioane de zile lucratoare sunt
pierdute anual, din cauza unei banale gripe, care cauzeaza pierderi de peste 6,75 bilioane de lire
sterline. De asemenea, daunele insumate produse de virusii informatici sistemelor financiar-
bancare si service-ului necesar retelelor computerizate afectate au fost estimate la peste 7
bilioane de lire sterline, numai in anul 2001. Studiul efectuat in Marea Britanie releva faptul ca
cercetatorii din domeniul medical cat si din cel al informaticii acorda prioritate procedurilor
standard de identificare si clasificare a virusilor, pentru prevenirea populatiei, cat si a comunitatii
medicale.
Pe de alta parte, industria de programe informatice anti-virus nu are un sistem universal de
recunoastere si depistare a acestor virusi, insa a dezvoltat procedura de colectare si procesare
rapida a informatiilor despre virusi, chiar in timpul in care acestia actioneaza, si si-a dezvoltat
abilitatea de a reactiona instantaneu.

Raportul intocmit de consultantul firmei McAfee AntiVirus, Jack Clark, si Dr. Rod Daniels, de la
Institutul National de Cercetari Medicale, releva faptul ca daca lumea medicala ar concepe un
program computerizat de evidenta a virusurilor, intelegerea si abilitatea de reactie in situatii de
urgenta ar fi vizibil imbunatatita.

Studiul, intitulat "Virtual Virology" (Virusologia Virtuala) a fost distribuit cercetatorilor din
lumea medicala si specialistilor in tehnologia informationala din lumea intreaga.

Ce este un virus biologic?

VIRUSURILE

Virusul este o particula submicroscopica, care este formata dintr-o teaca, sau invelis cu rol de
protectie de natura proteica, numita capsida si un material genetic. Materialul genetic poate sa fie
ADN, fie ARN.

ISTORIC
Existenta unor microorganisme invizibile la microscop a fost intuita de Pasteur dupa ce toate
incercarile de a pune in evidenta agentul turbarii au parut a fi zadarnice. Dupa unii precursori
geniali (Edward Jenner, Pasteur), progresele in domeniul virologiei au ramas neinsemnate si
pana la inceputul secolului al XX-lea, s-a vorbit in continuare de acele "fiinte imaginare", fara ca
ele sa fie cunoscute.

Cu ajutorul microscopului optic cu lumina ultravioleta ("ultramicroscopul"), se pot distinge

obiecte pana la o finete dimensionala de 0,15 ľm, la mariri de 6.000-7.000 ori. Cu toate acestea,
virusurile (inframicrobii), nu se pot observa cu aceste microscoape. Observarea lor cere o marire
de ordinul 10.000-15.000 ori, ceea ce nu se poate obtine cu microscopul optic, deoarece astfel de
mariri necesita puteri separatoare de 0,2 ľm. La sfarsitul secolului al XIX-lea, s-a reusit
detectarea lor printr-o metoda indirecta; dupa triturarea tesuturilor care le contin, virusurile
traverseaza filtrele si prin injectare transmit o anumita boala, astfel ca li s-a atribuit denumirea de
virusuri filtrante. Lucrarile lui R. Degkwitz (1927) si T. Taniguchi (1935) au demonstrat ca
rujeola este cauzata de un virus. La fel si rubeola. Aceste doua virusuri vor fi cultivate ulterior de
Enders (1962).

In 1935, W. M. Stanley izoleaza o "proteina" si demonstreaza ca inocularea acesteia unor plante

provoaca boala numita mozaicul tutunului; de asemenea, arata ca "proteina" pastreaza aceasta
proprietate si dupa cristalizare; Bowden si Pirie ii confirma descoperirile in 1937. Ulterior s-a
vazut ca de fapt era de vorba de un acid nucleic cu un invelis de natura proteica; in cazul
virusurilor patogene pentru animale, aceste doua componente pot, in anumite conditii, sa se
separe .

In 1939, G. Kausche, E. Pfankuch si E. Ruska au inceput sa studieze virusurile la microscopul

electronic.In 1943, Goodpasture este initiatorul infectarii membranei alantoidiene a oului
embrionat de pui (variola aviara, vaccina, herpesul), care va fi dezvoltata de F. M. Burnet si
colaboratorii sai, iar apoi de multi altii (Levaditi, Myakawa, etc).

Dupa ce demonstreaza ca la baza reproducerii virusului mozaicului tutunului sta ARN-ul, Heinz
Fraenkel-Conrat arata in 1955 impreuna cu Robley Williams ca un virus functional poate fi
obtinut din ARN purificat si o proteina, acestea doua unindu-se spontan (proteina inveleste
materialul genetic), - deci aceasta este cea mai stabila structura (cu energia cea mai mica) -, si
este foarte probabil ca acesta sa fie si mecanismul de formare a virusului in celula gazda. In 1958,
Stanley a stabilit ca ceea ce credea a fi "proteina" virusului mozaicului tutunului are proprietatile
moleculelor chimice dar dispune si de capacitatea de a se reproduce si de a se transforma.

PROPRIETATI
Din punct de vedere chimic, virusurile sunt constituite din nucleoproteide. La un inalt grad de
puritate ele pot cristaliza. La virusul herpesului capsida este prevazuta cu prelungiri proteinice
(capsomeri) care acopera toata suprafata virionului. Deosebiri fata de microbi:

1. Virusurile au dimensiuni foarte mici (de la 8 nm pana la 500 nm, astfel ca pot traversa filtrele
poroase ce retin bacteriile.

2. Reproducerea virusurilor este posibila numai in interiorul celulelor vii, in organisme sau in
medii de cultura care contin astfel de celule.
Au rezistenta mare la glicerina si la solventii lipoidelor, fata de care sunt sensibili majoritatea
microbilor.

3. Virusurile sunt agenti patogeni ai unor boli denumite generic viroze. In general, virusurile dau
imunitate, dar infectia poate fi determinata si de acizii nucleici extrasi din virusuri; in acest caz
nu se obtine imunizare, datorita lipsei proteinei.

Exemple: virusul variolei, virusul turbarii, virusul encefalitei, etc.

CLASIFICARE
Dupa gazda care ii primeste, se impart in patru grupe:
- virusuri patogene pentru bacterii: bacteriofagi:
- virusuri patogene pentru vegetalele superioare: virusurile plantelor;
- virusuri patogene pentru nevertebrate: virusurile insectelor;
- virusuri patogene pentru vertebrate, cuprinzand cinci grupe:
- virusuri al caror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variola),

- virusuri neurotrope pure (turbare),

- virusuri endoteliomezodermice (limfogranulomatoza venerica la om),
- virusuri septicemice (rujeola, rubeola),
- virusuri proliferative (sarcomul lui Roux, leucoze si leucemii transmisibile).
- Dupa proprietatile fizico-chimice:
- Dupa tipul de acid nucleic pe care il contin (clasificarea actuala uzuala)