Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Isteria
Isteria
Generalitati
Isteria este o tulburare mentala nascuta din anxietatea intensa, caracterizata de o lipsa de
control asupra propriilor actiuni si emotii si de crize spontane insotite de izbucniri
emotionale si stare de inconstienta.
Afectiunea poate sa apara la ambele sexe, insa este mai raspandita in randul femeilor cu
varste cuprinse intre 14 si 25 de ani.
Originea isteriei
Denumirea de isterie a fost atribuita de medicul grec Hipocrate, de la termenul hystera, ce
se traduce prin uter. In acea vreme, Hipocrate asocia simptomele afectiunii psihice cu
deplasarea uterului unei femei in diverse regiuni ale corpului.
Abia la sfarsitul anilor 1800, isteria a ajuns sa fie privita ca o tulburare psihologica.
Neurologul francez Jean-Martin Charcot folosea hipnoza pentru a trata femeile cu
simptomele acestei boli. A urmat apoi studiul extins al isteriei derulat de Sigmund Freud si
Josef Breuer folosind faimosul caz al Annei O., care a condus la dezvoltarea terapiei
psihoanalitice.
Cauze
Cele mai raspandite cauze ale isteriei sunt represiunea sexuala, obiceiurile pervertite de
gandire si inactivitatea. Ereditatea joaca un rol central in cauzalitatea bolii istoricul familial in
care exista cazuri de tulburari nervoase si educatia emotionala gresita din copilarie cresc
susceptibilitatea in fata bolii.
Situatiile emotionale care pot declansa primele simptome ale isteriei pot fi trairile mentale
intense, stresul, teama, ingrijorarea, depresia, traumele, masturbarea compulsiva sau
suferinta din pricina unei boli indelungate.
Incapacitatea de gestionare a stresului poate conduce, in cele din urma, la isterie, in
cazul in care exista si alti factori care cresc predispozitia la isterie, precum si la alte tulburari
anxioase.
Expunerea la un nivel crescut de anxietate este o cauza primara a isteriei, de aceea
persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt sfatuite sa evite pe cat posibil sursele
stresului in viata cotidiana.
Simptome
Simptomele fizice ale isteriei sunt
- crampele severe;
- senzatia de greutate in membre;
- sentiment puternic de constrictie abdominala;
- oftat frecvent;
- dificultati de respiratie;
- constrictia pieptului;
- palpitatii;
- sentimentul blocarii unui obiect strain in piept;
- umflarea gatului si a venei jugulare;
- senzatia de sufocare;
- durerile de cap;
- dintii inclestati;
- contractarea voluntara si generalizata a muschilor locomotorii;
- paralizie partiala;
- pierdere temporara a vederii sau vedea prin tunel;
- tulburari senzoriale, precum accentuarea simtului vazului, mirosului sau gustului;
- posturi nefiresti ale corpului;
Printre simptomele isteriei se mai poate numara si nevoia stringenta de a indeplini activitati
riguroase, care sa elibereze pacientul de tensiunile mentale puternice. Daca un bolnav de
isterie incearca sa strige, de pilda, poate constata ca este incapabil sa dea curs intentiei
sale, intrucat tulburarea intrerupe activitatea sistemului musculo-scheletic in anumite
momente intense.
Diagnostic
Pentru a stabili un diagnostic, medicul psihiatru va analiza istoria simptomelor percepute ca
fiind ingrijoratoare de catre pacient, urmand sa le compare cu propriile constatari din timpul
psihoterapiei.
Tratament
Terapia conventionala pentru isterie apeleaza la medicamente precum antidepresivele si
anxioliticele, eficiente mai ales daca depresia si anxietatea coexista. Analgezicele pot fi
administrate temporar pentru durerile de spate si cele musculare, migrene etc.
Tratamentul indicat in mod special in cazul isteriei este psihoterapia, menita sa incurajeze
pacientul sa isi traiasca viata cu o atitudine pozitiva. Odata ce o persoana isi asuma o serie
de strategii de adaptare, creierul nu va mai transforma tulburarea mentala intr-un simptom
fizic, asa cum se intampla in somatizarea bolii.
Biofeedback-ul poate fi util in unele cazuri. Aceasta terapie include invatarea tehnicilor de
meditatie si a exercitiilor de respiratie, care contribuie la inducerea unei stari benefice de
calm la nivel fizic si mental.