IGIENA MÂINILOR – curs 3

Transmiterea infecţiei prin intermediul tegumentelor mâinilor contaminate şi

mai ales prin intermediul zonelor de retenţie de sub unghii reprezintă 30-40% din
totalul infecţiilor transmise în cabinetul stomatologic.
Microorganismele ajung aici prin expunerea în timpul tratamentelor a
mâinilor operatorului la sânge, salivă, fluide contaminate cu sânge.
Astfel că igiena mâinilor reprezintă modalitatea cea mai eficientă de
scădere a riscului de contaminare, diseminare microorganismelor patogene, de
transmitere pe cale încrucişată a infecţiilor.
Flora microbiană a tegumentelor mâinii este alcătuită din flora rezidentă
ataşată straturilor profunde ale pielii şi flora pasageră sau tranzitorie care
colonizează straturilor superficiale ale pielii.
Compoziţia florei microbiene a tegumentelor este în general stabilă, existând
însă posibilitatea ca, temporar, aceasta să fie modificată prin adăugarea de
microorganisme patogene, microorganisme care sunt frecvent asociate cu infecţiile
transmise în cabinetele stomatologice.
Flora pasageră îşi schimbă compoziţia fie prin adăugarea de noi specii
microbiene, fie prin pierderea altora prin spălare. Microorganismele din flora
pasageră, cel mai frecvent asociate cu infecţiile transmise în cabinetul
stomatologic, ajung pe tegumente mâinii, prin contact direct cu pacienţii, sau cu
suprafeţele contaminate din cabinet.
Spre deosebire de flora pasageră, flora rezidentă este mai rezistentă la
îndepărtare mecanică şi distrugere cu ajutorul antisepticelor.
Îngrijirea mâinilor începe cu îngrijirea unghiilor, acestea vor fi tăiate scurt,
astfel reducându-se numărul microorganismelor retenţionate la acest nivel,
reducându-se riscul de perforare a mânuşilor şi facilitează execuţia corectă a
tehnicilor de lucru.
Obiectivele spălării mâinilor:
• îndepărtează murdăria şi microorganismele tranzitorii
 • dizolvă filmul grăsos ce se găseşte în mod normal la nivelul
tegumentelor
• îndepărtează celulele epiteliale descuamate
• realizează dezinfecţia tegumentelor prin utilizarea de antiseptice
cu efect remanent (antiseptice retard )
Când se realizează igiena mâinilor (Legislaţia din România, OMS
994/2004):
• la intrarea şi la ieşirea din cabinetul dentar
• înainte şi după examinarea fiecărui pacient (înainte de aplicarea
mânuşilor de protecţie și după scoaterea mânuşilor de protecţie)
• după îndepărtarea altor elemente de protecţie (mască, ochelari)
• după folosirea batistei
• după folosirea toaletei
• după trecerea mâinilor prin păr
• după activităţi legate de procesarea instrumentarului şi a aparaturii
medicale
• după activităţi legate de decontaminarea suprafeţelor
• după activităţi legate de manipularea deşeurilor
Cum se realizează igiena mâinilor:
• se îndepărtează bijuteriile (inelele, brăţări, ceas)
• unghiile vor fi tăiate scurt
• se utilizează apă curentă şi săpun (pentru spălarea obişnuită) cu două
săpuniri consecutive
• în absenţa apei şi în caz de urgenţă se utilizează antiseptice ca
înlocuitor al spălatului
• în unele situaţii spălarea este completată sau înlocuită de antisepsia
uzuală sau cea chirurgicală
 • ştergerea, uscarea după igienizare este obligatorie şi se face cu
prosop de hârtie de unică folosință.
Pentru spălare este nevoie de o chiuvetă adâncă pentru a permite spălarea
fără atingere a suprafeţei acesteia.
Medicul va utiliza o chiuvetă, alta decât cea folosită pentru spălarea
instrumentarului.
Dispozitivul de deschidere/închidere a apei va fi acţionat prin celulă
fotoelectrică sau prin acţionarea unei pedale de picior, iar când nu există nici
aceasta se recomandă închiderea apei după ştergerea mâinilor şi folosirea pentru
închidere a unui prosop de unică folosinţă.
Igienizarea mâinilor se face cu produse de igienizare care trebuie să
îndeplinească anumite condiţii:
• spectrul de activitate larg
• persistenţa acţiunii
• viteză de acţiune
• siguranţă în utilizare (să nu producă alergii posibile la componentele
chimice, să nu afecteze integritatea pielii la utilizare îndelungată)
• preţ de cost redus
• mod de prezentare lichid cu grad de săpunare mare, miros şi culoare
agreabilă
Produse de igienizare a mâinilor:
− săpun simplu lichid
− săpun lichid antimicrobian ce conţine un agent antimicrobian cum ar
fi:
• clorhexidina gluconat
• iodul şi iodoforii
• compuşi cuaternari de amoniu
• triclosanul
• clorxilenolul
 • hexaclorofenul ş.a.
Săpunurile lichide vor fi ambalate în recipiente speciale.
Pentru spălare se vor folosi perii şi bureţi speciali.
AGENŢI DE IGIENIZARE A MÂINILOR
BACT. BACT. MYCOBACT VIRUSURI
AGENT GRAM GRAM . FUNGI VITEZA
+ - DE
ACŢIUNE

Alcooli +++ +++ +++ +++ +++ Rapidă

Clorhexidina +++ ++ + + +++ Intermediară

(sol apoasă
2%)

Compuşi de +++ +++ +++ ++ +++ Intermediară

iod

Iodofori +++ +++ + ++ ++ Intermediară

Derivaţi +++ + + + + Intermediară

fenolici

Triclosan +++ ++ + _ +++ Intermediară

 Comp.cuaten + ++ _ _ + Lentă
.
de amoniu

• Tehnicile de igienizare a mâinilor sunt:

 spălarea simplă
 spălarea - decontaminare
 decontaminare mâinilor
 spălare chirurgicală
Alegerea metodei de igienizare a mâinilor depinde de:
 tipul procedurii
 gradul de contaminare anticipat
 nivelul de persistenţă a actiunii antimicrobiene la nivelul pielii.
În cazul spălării simple cu săpun timpul suficient este de 30-60 de secunde.
Pentru spălarea chirurgicală timpul necesar este de 5-10 minute.
Spălarea simplă – spălarea rapidă standard (spălarea uzuală) utilizează apă şi
săpun simplu lichid.
Prin spălarea simplă se îndepărtează murdăria, detritusurile şi flora
tranzitorie de la nivelul tegumentelor mâinilor și a articulației mâinilor, precum și a
zonelor de sub unghii.
Tehnica spălării :
 îndepărtarea accesoriilor
 umezirea tegumentelor mâinilor şi a articulațiilor cu apă călduţă
 aplicarea unei cantităţi suficiente de săpun lichid cu care acoperim palma și
articulațiile mâinilor
 frecarea prin mişcări blânde a tuturor suprafeţelor mâinilor timp de 30 de
secunde
 utilizarea periei; aceasta va fi clătită înainte de a fi folosită la cealaltă mână
 clătirea se execută ţinând palmele deasupra cotului pentru a împiedica
întoarcerea apei de pe antebraţ
 uscarea cu prosoape de hârtie de unică folosinţă sau jet de aer
 se aplică mânuşile de protecţie

Indicaţii:
• la începutul fiecărei zi de lucru
• înaintea aplicării de mânuşi şi după fiecare pacient, după scoaterea
mânuşilor.
• la intrarea şi la ieşirea din cabinetul dentar
• înainte şi după examinarea fiecărui pacient (înainte de aplicarea
mânuşilor de protecţie și după scoaterea mânuşilor de protecţie)
• după îndepărtarea altor elemente de protecţie (mască, ochelari)
• după folosirea batistei
• după folosirea toaletei
• după trecerea mâinilor prin păr
Spălarea - decontaminare :
• presupune utilizarea unui săpun antimicrobian ce conţine
clorhexidină, triclosan, iod sau iodofori, clorxilenoli
• se distruge flora tranzitorie şi se reduce flora rezidentă
Tehnica este aceeaşi ca în cazul spălării simple
Decontaminarea mâinilor (frecarea energică cu antiseptice):
• se utilizează produse pe bază de alcool (etanol sau izopropanol 60-
95%) care se aplică în palma unei mâini şi se freacă bine până la
uscarea agentului antiseptic
• distruge flora tranzitorie şi se reduce flora rezidentă
Spălarea şi decontaminarea chirurgicală:
Se practică la începutul intervenţiilor chirurgicale şi durează 5-10 minute
Se utilizează săpun lichid antimicrobian sau cu adaos de alcool 65-90 %
− alcool 50-95% combinat cu o cantitate de gluconat de clorhexidină sau 3-
hexaclorofen, doi compuşi cuaternari de amoniu
− gluconat de clorhexidină
− iodoform
Tehnica spălării :
 se îndepărtează accesorile
 se curăţă unghiile
 se spală mâinile, articulațiile mâinilor, antebraţele până la cot,
amănunţit fiecare zonă
 se clătesc cu atenţie mai întâi mâinile, apoi antebraţele, mâinile fiind
ţinute în permanenţă deasupra cotului
 se usucă cu aer sau cu prosoape de unică folosință sterile
 se aplică produse de decontaminare, și se freacă până la evaporarea
produsului
  se aplică mânuşile chirurgicale
 -apa sterilă și săpunul sunt eliberate prin mecanisme care nu necesită
acționarea lor cu mâna (mâner acționat cu cotul sau senzor cu fotocelulă)
 prin plasarea mâinii în fața senzorului se aplică apa și săpunul steril pe o
compresă (perie) sterilă
 se spală mâinile și antebrațele până în treimea proximală(1) a ambelor
antebrațe
 degetele, spațiile interdigitale și unghiile trebuie spălate fiecare în parte
 în tot acest timp mâinile se țin în sus, iar coatele în jos
 se clătesc mâinile şi antebraţele
 se ţin mai întâi mâinile sub jetul de apă sterilă, apoi fiecare antebraţ
 în tot acest timp mâinile rămân orientate în sus, iar coatele în jos
 pentru cea de-a doua spălare se procedează în acelaşi fel, spălarea făcându-
se până în treimea medie(2) a antebraţului
 ce-a de-a treia spălare se face la fel, dar până în treimea distală(3) a
antebraţului
 după cele 3 spălari mâinile se ţin în faţă, ridicate; nu se lasă în jos şi nu se
atinge nici un obiect
 opţional: un ajutor toarnă alcool, cu care se face încă o clătire a mâinilor
(doar a mâinilor)
 pentru uscarea mâinilor se foloseşte un prosop steril de hârtie; prosopul se
ţine în aşa fel încât fiecare mână/antebraţ să atingă doar o faţă a prosopului;
prosopul nu se întoarce; se şterg mai întâi mâinile şi apoi antebraţele prin
tamponare cu hârtia absorbantă şi nu prin ştergere
â
Echipamentul de protecţie personală:
• mănuşi de protecţie
• masca
• ochelarii de protecţie
• îmbrăcăminte de protecție.
Rolul echipamentului individual de protecție:
• - protejează tegumentele și membranele mucoase (ochi, nas, gură ) ale
cadrelor medicale în caz de expunere la materiale potențial infectate ale
pacientului.
• - limitează efectele adverse ale substanțelor chimice ce ar putea fi induse la
contactul cu acestea în cadrul tratamentelor dentare sau în cadrul etapelor de
întreținere a cabinetului și a anexelor.
• - reduce riscul de transmitere a agenților patogeni pe cale sanguină, aeriană
și hidrică.
Reguli generale
• Utilizarea corectă a echipamentului de protecție adecvat reprezintă o cerință
importantă obligatorie care face parte din conceptul precauțiunilor
universale (P.U.)
• Echipamentul individual de protecție va fi purtat numai în zona de lucru în
care se efectuează tratamentele.
 • Echipamentul individual de unică folosință va fi utilizat de către un singur
cadru medical eventual de un singur pacient (după folosință devine deșeu
medical și trebuie stocat corespunzător până la procesarea lor deobicei prin
incinerare).
• Echipamentul de protecție reutilizabil (ochelari, vizieră facială, scut facial,
ecran de protecție) trebuie curățat între pacienți.
MĂNUŞILE
Mănuşile reprezintă principalul mijloc de protecţie fizică a personalului
medical împotriva producerii infecţiilor.
În funcţie de scopurile pentru care sunt folosite, mănuşile pot fi :
• medicale (de unică folosinţă) – pentru scopuri medicale directe:
• mănuşi de consultaţie sterile/nesterile
• mănuşi chirurgicale sterile
• non-medicale:
• utilitare - menajere (care nu sunt de unică folosinţă),
• supramănuşi sau mănuşi suplimentare de unică folosinţă (pentru
scopuri medicale indirecte şi administrative)
După materialul din care sunt confecţionate mănuşile pot fi:
• latex (NRL – natural rubber latex – cauciuc natural)
• non – latex - materiale sintetice:
-vinil
-neopren
-polivinil
-poliuretan
Mănuşile din latex pot produce alergie la latex şi au apărut mănuşi din latex
cu un conţinut scăzut de componente proteice tratate sau nu cu talc şi unele cu mai
puţin sau deloc talc.
 Este obligatorie chestionarea pacientului (anamneza) cu privire la o posibilă
alergie a acestuia la latex.
Mânuşi dermice: care se poartă sub mânuşile de latex sau non-latex,
indicate când medicul prezintă alergie la latex sau indicate ca a doua pereche de
mânuşi
Alegerea mânuşilor se face în funcţie de scopul utilizării lor, de tipul de
procedură.
Mânuşile nu oferă protecţie completă a mâinilor deoarece ele se pot rupe în
proporţie de 6-16%.
Rolul mănușilor de protecție :
- Asigură o barieră de protecție ce previne contaminarea mâinilor la atingerea
mucoaselor,sângelui, salivei, secrețiilor sau altor materiale potențial
infectate ale pacientului.
- Reduc posibilitatea transmiterii microorganismelor de pe mâinile
operatorului la pacient, în cadrul manoperelor terapeutice invazive,
neinvazive.
- Limitează transmiterea agenților patogeni de la cadrele medicale la pacienți
în cadrul tratamentelor dentare.
Caracteristicile mănușilor de contact clinic:
- sunt netede
- prezintă pe suprafața externă microrugozități cu efect antiderapant al
instrumentelor asigurând priza optimă și controlul instrumentului medical
utilizat
- prezintă o bordură de siguranță elastică care asigură și menține o fixare
corespunzătoare peste mâneca halatului și limitează derularea mânușii cu
expunerea consecutivă a tegumentelor mâinii
Reguli de utilizare a mănuşilor de protecţie:
• Respectarea strictă a indicaţiilor de utilizare date de producător
• Mănuşile se aplică pentru orice fel de manoperă, inclusiv la
consultaţie/examinare
 • Alegerea mânușilor adaptate tipului de procedură
• Mănuşile se aplică după ce medicul şi-a aşezat capelina, masca oro-
nazală, ochelarii de protecţie
• Mănuşile se aplică numai după spălarea mâinilor
• Mănuşile se pun şi se scot în faţa pacientului
• Înlocuirea lor se face după fiecare pacient sau la acelaşi pacient în caz
de deteriorare sau dacă se întrerupe tratamentul după ce s-au spălat din nou
mâinile
• Mănuşa se introduce pe mână fără a atinge partea ei exterioară cu
mâna neînmănuşată şi va fi trecută peste manşeta mânecii halatului
• Îndepărtarea lor se face print-o tehnică simplă:
• După folosire se spală mâinile cu mânuşile aplicate
• Se îndepărtează prin prinderea marginii primei
mânuşi prin exterior şi se aruncă în containerul
pentru colectare.
• Se prinde şi cealaltă mânuşă cu mâna liberă, din
interior, se întoarce şi se aruncă în acelaşi
container
• După îndepărtarea mânuşilor mâinile se spală 10-15 secunde
Mânuşile de unică folosință nu se reutilizează.
In cazul unor proceduri îndelungate se recomandă schimbarea mânuşilor
pentru că există riscul de deteriorare a acestora.
După indepărtarea mânuşilor care au fost tratate cu talc se evită utilizarea
produselor pe bază de alcool, deoarece interacţiunea cu resturile de pudră
determină apariţia unor senzaţii neplăcute la nivel cutanat.
Integritatea mănușilor
Gradul de rezistență al mănușilor variază în funcție de :
-tipul de material
-durata de utilizare (durata intervenției)
-tipul de manoperă efectuată
-stocarea mănușilor în condițiile indicate de producător
Integritatea mănușilor poate fi afectată de :
-erori de producție
-accidente mecanice (obiecte ascuțite, unghii, bijuterii)
-expuneri chimice : dezinfectanți, antiseptice, rășini compozite, alcool metilic.
Frecvența perforațiilor la mănușile chirurgicale folosite în intervențiile invazive
în cavitatea orală este de 6-16%
Riscul de perforare al mănușilor este dată de alcoolul utilizat la utilizarea
mâinilor, de aceea se recomandă ca după spălarea și dezinfectarea cu alcool,
mâinile să fie în totalitate uscate pentru îndepărtarea urmelor de alcool de pe
tegumente înainte de aplicarea mănușilor.
Indicaţii pentru purtarea a două perechi de mănuşi:
 clinicianul este contagios fiind purtător de HBV, HCV, HIV sau prezintă
alte afecţiuni transmisibile
 clinicianul suferă de o boală dermatologică cu leziuni ce se pot suprainfecta
prin contactul accidental cu sângele şi/sau saliva pacientuluipentru protecţie
suplimentară la un pacient cu sănătate precară, imunitate sever compromisă,
perechea exterioară va fi sterilă.
 pacientul prezintă o boală infecto-contagioasă cunoscută HBV, HCV, HIV,
tuberculoză
 pentru manopere în care riscul de înţepare este foarte mare
Folosirea a două perechi de mânuşi implică următoarele dezavantaje:
 disconfort
 aplicarea celei de a doua perechi de mânuşi este foarte laborioasă, de
asemenea şi îndepărtarea ei
 scăderea simţului tactil
Noile norme pentu SIDA sunt de a se aplica 3 perechi de mănuşi, mânuşa
exterioară va fi obligatoriu sterilă.
 Supramănuşile sunt mănuşi subţiri cu dimensiuni standard realizate din folii
de material plastic care se aplică peste mănuşile de tratament atunci când este
nevoie.
Purtarea lor evită:
• transmiterea încrucişată a infecţiilor
• contaminarea fişei medicale cu material biologic de la pacient
Supramănuşile se folosesc pentru:
 luarea de instrumente sterile, dacă nu avem asistentă
 răspunderea la telefon fără a-l contamina
 manevrarea mânerului de la lampa unit-ului
 manevrarea întrerupătoarelor
Supramănuşile sunt de unică folosinţă.
Supramănușile se vor aplica peste mănușile de tratament evitându-se
atingerea suprafețelor lor externe, iar după folosire și înainte de reînceperea
tratamentului trebuie îndepărtate.

Mănuși menajere (utilitare)

Se utilizează pentru curățarea instrumentarului, igienizarea cabinetului,
colectarea și transportarea deșeurilor medicale
Mănușile menajere nedeteriorate ( neperforate sau cu cauciuc neâmbătrânit)
se decontaminează și se reutilizează.

MĂŞTILE DE PROTECŢIE
Măştile de protecţie asigură protejarea personalului medical acoperind nasul
şi gura, protejând tegumentele şi mucoasele (bucală şi nazală) de contactul direct al
agentului patogen cu transmitere sanguină (prin stropire) sau cu transmitere aeriană
sau hidrică.
În unele situaţii, măştile de protecţie se aplică şi pacienţilor (pacient bolnav
care este deplasat dintr-un cabinet în altul).
 Măştile pot fi confecţionate din hârtie sau pânză (bumbac sintetic).
Se pot ataşa retroauricular sau la ceafă sau unele sunt ataşate la halat.
Acestea au formă rectangulară şi au eficienţă împotriva aerosolilor, iar cele
conice au eficienţă împotriva fluidelor.
Reguli generale de utilizare a măştilor:
• Sunt de unică folosinţă
• Vor fi puse înainte de spălarea mâinilor
• Se aplică înainte de orice contact cu pacientul
• Este obligatoriu să acopere gura şi nasul să protejeze faţa până sub bărbie,
• Se schimbă la fiecare pacient sau câteodată şi la acelaşi pacient în caz de
umezire deoarece îşi pierde calităţile de protecţie sau deteriorare.
• La acelaşi pacient după o oră de folosire se schimbă masca
• Dacă în timpul tratamentului se pătează cu sânge sau sunt vizibil
contaminate atunci se înlocuiesc imediat
• Masca se va menţine şi după ce s-a terminat o operaţie (lucrul) care a
generat o cantitate mare de aerosoli
• Masca oro-nazală se va îndepărta de la nivelul elasticului de prindere şi
niciodată nu se pune mâna pe suprafaţa ei exterioară
• După utilizare măştile sunt considerate deşeuri medicale se depozitează în
containere speciale bioetalonate şi se procesează ca atare
Clasificarea măştilor, în funcţie de tipul procedurilor stomatologice în
care le folosim:
1. Măşti de consultaţie - examinare
2. Măşti chirurgicale (filtrante)
3. Măşti de consultaţie - examinare
• sunt realizate din celuloză, pusă într-un singur strat
• asigură o protecţie variabilă la particule mai mari de 5 milimicroni, la o
distanţă de 1 m.
 • oferă o protecţie limitată deoarece microorganismele patogene au
dimensiuni mult inferioare acestor valori de aceea, capacitatea de protecţie
antimicrobiană este redusă
• Se mai numesc şi măşti nefiltrante
2. Măşti chirurgicale
• sunt filtrante
• sunt măşti de unică folosinţă din categoria materialelor ŢNŢ (ţesut neţesut),
care sunt materiale neţesute, aglomerări în mai multe straturi de fibre
sintetice rezultând folii de material de grosimi şi de densităţi cu grad de
porozitate controlată
• datorită densităţii fibrelor şi porozităţii acestora se realizează o protecţie de
filtrare superioară materialelor din celuloză
Măştile din material ŢNŢ au formă :
• hemicupă, în formă de scoică sau botniţă sau bot de maimuţă, au dimensiuni
standard, sunt rigide fără posibilitatea de adaptare la contururile faciale ale
purtătorului şi prezintă un sistem de fixare supranazală, bandă de aluminiu
modelabilă, de obicei aplicată pe faţa externă a măştii
• În situaţiile în care se impune protecţia specială a pesonalului medical
împotriva expunerii la microorganisme sau nuclei cu dimensiuni sub 5
milimicroni (de exemplu bacilul tuberculozei) sau faţă de virusul gripei
aviare se recomandă utilizarea măştilor cu filtre
Măştile din material ŢNŢ pot fi realizate din 2-4 straturi din material ŢNŢ,
creşterea numărului stratului de material mărindu-le eficienţa prin suplimentarea
filtrării bacteriene.
Avantajele materialelor sintetice ŢNŢ:
a. filtrarea crescută antimicrobiană
b. absorbante şi fixatoare a fluidelor organice sau sunt impermeabile
c. suportate bine de tegumente
d. nu produc fenomene iritative mucozale (pentru că nu eliberează fibre)
e. modelare uşoară
 f. sterilizare uşoară rapidă
g. unică folosinţă
h. greutate redusă
i. procesare uşoară prin incinerare
j. preţ de cost redus
Masca oro-facială ideală prezintă următoarele caracteristici:
• nu vine în contact cu nările sau cu buzele practicianului
• prezintă o bună eficienţă a filtrării
• prezintă o bună adaptare facială
• nu favorizează aburirea lentilelor ochelarilor
• purtarea şi îndepărtarea să se facă fără efort
• să fie confecţionate din materiale ce nu irită tegumentele
• îşi păstrează forma iniţială pe durata folosirii chiar şi dacă se umezeşte

OCHELARII DE PROTECŢIE
Constituie o componentă obligatorie a echipamentului personalului medical, dar şi
a pacientului.
Infectarea ochilor se poate produce accidental prin stropi de sânge sau fluide
organice ale pacientului.
Ochelarii asigură protecţie împotriva:
• agresiunilor fizice, a particulelor de ţesut, a materialelor dentare
• radiaţiilor luminoase din tehnicile de fotoactivare
• substanţelor chimice şi microbiene
• Pot fi confecţionaţi din sticlă simplă sau specială care protejează împotriva
radiaţiilor UV sau a radiaţiilor din spectru vizibil sau pot fi confecţionaţi din
materiale plastice transparente. Aceştia au o grosime şi rezistenţă crescută şi
 prezintă ca elemente de protecţie suplimentară ramă cu lăţime mare, ce
ajung aproape de ureche eliminând riscul accidentelor din surse laterale.
Ochelari de protectie purtati deasupra altor ochelari
Ochelarii de protectie tip X-pect 8120 sunt conceputi special pentru a se potrivi
deasupra oricarui tip de ochelar de vedere, dar pot fi purtati si independent.
Lentila din policarbonat este tratata impotriva zgarieturilor, bratele sunt
reglabile atat in unghi cat si in lungimea acestora pentru fixare individuala optima
(prindere excelenta in toate unghiurile).
SISTEME DE PROTECŢIE FACIALĂ (VIZIERA DE PROTECŢIE,
SCUTUL FACIAL, ECRANUL DE PROTECŢIE)
• Asigură o protecţie totală a feţei oferind şi un aspect estetic superior
pentru că unele dintre ele sunt sub formă de cozoroc.
• Acoperă întreaga faţă mergând până la aproximativ 3-5 cm sub bărbie,
iar în zona laterală până în regiunea tragusului.
• Asigură protecţia ochilor, a membranelor nazale şi orale.
• Dezavantajul acestor viziere este dat de scăderea în timp a vizibilităţii
operatorului datorită rezistenţei uneori scăzute la zgâriere a materialului din
care sunt confecţionate, necesitând înlocuirea acestora.
• Zgârierea (microabraziunea) suprafeţei vizierei este produsă de
contactul cu micropicăturile, materialele dentare, substanţele chimice,
curăţarea şi dezinfectarea intempestivă (incorectă), folosirea de
dezinfectante neadecvate, ştergerea cu materiale textile aspre.
Modul de fixare al sistemelor de protecţie facială:
− viziere:
• bandă elastică mică, plată, fixată occipital
• suport anterior cu sprijin pe frunte prin burete moale
− ecranul de protecţie:
• susţinere pe o ramă clasică de ochelari de care se fixează ecranul prin
cleme laterale
− scutul facial:
 • fixarea se face printr-o ramă tip bentiţă, relativ rigidă şi căptuşită
intern cu burete
Viziera
• bandă elastică mică, plată, fixată occipital
• suport anterior cu sprijin pe frunte prin burete moale
Scutul facial
• fixarea se face printr-o ramă tip bentiţă, relativ rigidă şi căptuşită
intern cu burete
Ochelarii trebuie să fie decontaminaţi şi dezinfectaţi după fiecare pacient
astfel:
• se îndepărtează mănuşile şi se manevrează ochelarii de la tâmplă
• după îndepărtare, se aşează pe un şervet de hârtie
• se pulverizează cu spray dezinfectant şi se aşteaptă 5 minute
• se clătesc cu apă
• se reaplică dezinfectantul fie prin pulverizare, fie prin imersia
acestora într-o soluţie dezinfectantă (hipoclorit de sodiu)
• se clătesc cu apă şi se usucă
• periodic, suprafaţa lentilelor va fi verificată, ele fiind înlocuite dacă
apar zgârieturi
• există ochelari care permit sterilizarea lor prin autoclavare
• în cazul medicilor care poartă lentile de contact pentru corectarea
vederii ei vor purta obligatoriu şi ochelari de protecţie
HALATELE DE PROTECŢIE
Au rol deosebit în prevenirea transmiterii indirecte a infecţiilor prin
contaminarea cu produse biologice de la pacient la îmbrăcămintea de ”stradă”
Asigură protecţia hainelor.
Sunt confecţionate din :
• bumbac,
 • materiale sintetice,
• amestec între acestea
• halate de unică folosinţă.
Halatele pot fi contaminate cu salivă, sânge sau reziduuri din cavitatea orală.
Este recomandabil să existe pentru cabinet îmbrăcăminte specială şi halatul
să nu fie îmbrăcat peste hainele de stradă.
Reguli generale:
 se utilizează halate lungi sau ¾, care să acopere pieptul, braţele şi picioarele
până la genunchi în poziție şezândă,
 sau echipamentul din două piese: bluză şi pantaloni sau fustă.
 trebuie să aibă mâneci lungi, cu manşete/ elastic care să intre sub mănuşi;
dacă mâneca este scurtă, atunci bluza de sub halat nu trebuie să aibe mâneca
mai lungă, care să depăşească mâneca halatului
 halatele, jachetele să aibă guler înalt (tip cazacă)
 se utilizează numai în interiorul unităţilor medicale
 se schimbă zilnic, halatul curat se îmbracă la începutul zilei de lucru - în
caz de contaminare, se schimbă de câte ori este nevoie
 după schimbarea halatului se împachetează şi se face debarasarea acestuia în
saci sau containere speciale, se incinerează dacă este de unică folosinţă sau
se trimite la spălătorie dacă este un halat obişnuit
 spălarea se face cu detergent cu apă fierbinte la 70 de grade; nu se spală cu
alte articole de îmbrăcăminte
 se calcă cu fierul încins
Ţinuta de protecţie utilizată variază după tipul de manoperă astfel:
─ pentru consultaţii uzuale: halate, jachete care pot fi îmbrăcate peste hainele
de stradă, dar care le vor acoperi obligatoriu în întregime
─ pentru tratamentele stomatologice de rutină:
• manopere neinvazive: halate, jachete, uniforme medicale
 • manopere invazive: uniforme medicale sterile (pantalon, fuste, jachete
şi bonete) aplicate după îndepărtarea hainelor de stradă
─ intervenţii chirurgicală: ţinută operatorie complet sterilă
Ţinutele de protecţie pentru intervenţiile chirurgicale sunt de unică folosinţă,
confecţionate din ŢNŢ, sunt sterilizate prin autoclavare, vapori chimici nesaturaţi
sau radiaţii ultraviolete.
PROTECŢIA PĂRULUI
Părul poate fi contaminat în activităţile clinice. El trebuie protejat prin
utilizarea de capeline chirurgicale. Dacă părul nu este bine acoperit poate transmite
infecţii pacientului.
Părul trebuie strâns şi acoperit în totalitate cu capelinele chirurgicale.
PROTECŢIA ÎNCĂLŢĂMINTEI
Previne transmiterea infecţiilor în sălile de operaţie.
Sunt din hârtie sau plastic, cu elastic şi se aplică peste încălţăminte, în sala
de operaţie sau în hol.
La îndepărtare se plasează mâna în interiorul acesteia, fără a atinge suprafaţa
exterioară, iar debarasarea se face în containere pentru reziduuri.
PROTECŢIA PACIENTULUI
› bavete din folie de plastic
› folii de hârtie (role)
› şorţ de protecţie din ŢNŢ
› măşti faciale pentru pacient
› ochelari de protecţie şi cu lentile speciale pentru UV sau laser sau spectru
vizibil, care se decontaminează şi se dezinfectează
› cipici pentru protecţia încălţămintei
Bariere de protecție pentru echipamente și aparatură medicală(Bariere fizice)
care nu pot fi sterilizate sau procesate prin imersie.
Acestea trebuie să beneficieze de o limitare a contaminării cu microorganisme
patogene prin utilizarea de bariere fizice de protecție
Acestea sunt reprezentate de :
- elemente neindividualizate semistandardizate
sunt reprezentate de:
- role din care se decupează forma și dimensiunea dorită.
- forme predecupate dreptunghiulare
Acestea sunt realizate din :
- folii din plastic
- folii de aluminiu
- folii de hârtie impermeabilizată
- folii de hârtie dublată cu plastic (polietilenă) autoaderentă

Elemente neindividualizate semistandardizate

Cu ele se izolează prin acoperire :
• -scaunul stomatologic, tetiera, brațele scaunului
• -elementele de comandă manuale ale unitului dentar (întrerupătoarele)
• -mânerul lămpii unitului dentar
• -suprafețele aparatului stomatologic învecinate scuipătorii.
Elemente individualizate standardizate :
• - pentru componentele scaunului stomatologic – tetieră, spătar, șezut, brațe.
• - pentru componentele aparatului : masa de lucru și tija de ghidaj a acesteia,
panoul de comandă, mânerul lămpii.
Caracteristici:
• -au dimensiuni universale, standard pentru fiecare componentă citată mai sus
• -sunt ușor de aplicat și fixat cu sisteme elastice
• -sunt elemente de acoperire și izolare realizate din ȚNȚ
 • -sunt izolatoare cilindrice din plastic care se sigilează ermetic la capete cu
banda adezivă pentru aspiratoarele chirurgicale și cordoanele de cuplare ale
pieselor de mână de turație joasă și înaltă.
• -sunt izolatoare din polietilenă cu forme adaptate geometric
(dreptunghiulare, cilindro-conice, conice) care se sigilează la capete cu
bandă adezivă pentru : camere intra-orale, senzori digitali intra-orali, sisteme
laser, piese de mână cu abraziune cu aer, piesele de mână, piesele de
detartraj, cuplele tip micromotor, mânere lampă….
• Barierele de protecție sunt de unică folosință, vor fi îndepărtate la
terminarea tratamentului pacientului, operatorul având mâinile protejate cu
mănuși de protecție.
Barierele fizice de protecție nu modifică nivelul necesar de
dezinfectare/sterilizare corespunzător suprafețelor respective, și nu modifică
clasificarea suprafețelor respective (critic, semicritic).
Este necesară schimbarea tuturor elementelor de izolare (bariere de protecție)
înainte de a începe tratamentul unui nou pacient.