Sunteți pe pagina 1din 55

Țesutul nervos

Principii - S Ramón y Cajal

1.Celularitate – “Celula nervoasă este elementul funcţional şi structural


fundamental al creierului.”
Ţesutul nervos – este alcătuit din neuroni interconectaţi (circuite) şi celule gliale,
cu rol de suport.
Totalitatea ţesuturilor nervoase formează sistemul nervos.
Clasificare: sistem nervos central şi periferic.
Regiuni distincte ale sistemului nervos alctuiesc, împreună cu structurile asociate
(teci conjunctive, vase de sânge) organe:
SNC: măduva spinării şi encefal (telencefal, diencefal, trunchi cerebral)
SNP: ganglioni (senzitivi şi vegetativi) şi nervi

2.Comunicare sinaptică – “Terminaţiile unui neuron comunică cu dendritele altui


neuron prin structuri specializate”, denumite ulterior sinapse de către
Sherrington.
3.Specificitatea conexiunilor – “Neuronii nu formează sinapse în mod aleator.”
4.Polarizare dinamică – “Semnalele dintr-un circuit neural se propagă într-o
singură direcţie […] Informaţia circulă dinspre dendritele unui axon înspre corpul
celular şi apoi de-a lungul axonului către terminaţiile presinaptice […]”
1. Celularitate – Neuronul

Dendrite

Perikarion (soma,
corpul neuronal)

Axon
Dendrite Axon al altui neuron
Structura neuronilor

Corpi Nissl
Sinapsă
Perikarion
Segment axonal iniţial Conul de emergenţă axonală
Teacă de mielină
Oligodendrocit
Ram axonal colateral
Axon
Nod Ranvier SNC
SNP
Celulă Schwann

Ram colateral al
arborizaţiei terminale

Placă mototrie
LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9
Perikarionul
• Corpi Nissl la baza
dendritelor, nu şi în conul
axonal
• REN abundent
• Aparat Golgi - bine dezvoltat
• Vezicule delimitate de
endomembrane
• Lizozomi
• Mitocondrii
• Picături lipidice

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9


Perikarionul
Incluziuni
• Pigmentare
– Lipofuscina
– Neuromelanina
– Corpi Marinesco
(incluziuni nucl.)
• Hialine

SE Mills, Histology for Pathologists, Ed. 3


Perikarionul
• Nucleu mare, rotund,
eucromatic, “veziculos”
• Nucleol vizibil
• Centrioli - rol în organizarea
microtubulilor.
• Citoscheletul este alcătuit
din: Neuropil
– microtubuli şi proteine
asociate (MAP)
– filamente intermediare
(neurofilamente)
– microfilamente actină.
Dendritele
• Prelungiri ale somei – preiau şi integrează informaţia
• Conţin corpi Nissl şi organite, abundente la baza dendritei şi
din ce în ce mai puţine distal (diametru descrescător);
elemente de citoschelet.
• Transport dendritic anterograd (10 µm/h) pentru proteine şi
organite, dar şi retrograd.
• Spini dendritici - specializări cvasipermanente care primesc
sinapsele excitatorii.
Spinii dendritici
• Până la 40.000/neuron. 0,5-1 µm.
• “Aparatul spinului” – stive de cisterne REN
• Conţin şi actină, poliribozomi, vezicule cu
neurotransmiţători şi vezicule de endocitoză
• Domenii specializate în recepţionarea semnalelor sinaptice,
ce îşi modifică morfologia
• Implicate în potenţarea pe termen lung a transmiterii
sinaptice (LTP).
• Plasticitate sinaptică → memorie, învăţare
Axonul
• Prelungire unică cu diametru constant – conducerea
unidirecţională a potenţialului de acţiune
• Con de emergenţă axonală – integrează informaţia primită
de către neuron, declanşează PA. Domeniu distinct dpdv
molecular
• Segmentul de conducere - mielinic sau amielinic
• Arborizaţia terminală cu ramuri ce sfârşesc în butoni

Ji et al., 2001. Molecular identification and


sequence analysis of Hillarin, a novel protein
localized at the axon hillock. Biochimica et
Biophysica Acta 28:246-249
Axonul

• Transportul axonal
– Transport anterograd
• lent al proteinelor şi
microfilamentelor (1 -3 mm/zi),
• intermediar (mm/h) al
mitocondriilor şi
• rapid (100-400 mm/zi) al
veziculelor cu mediatori.
– Transport retrograd al
veziculelor delimitate de
endomembrană
– Proteine motorii: kinezina
(anterograd) si dyneina
(retrograd)

J. J. L. van der Want, Brain ResearchProtocols 1:269 (1997)


Polarizarea neuronului

Domeniu axonal şi somato-dendritic


Cel. epitelială Motoneuron
• Polarizare a moleculelor
exprimate (receptorii
NMDA, GluR)
• Sinapsele ~ joncţiu-nilor
strânse, nu contribuie la
menţine-rea polarizării
• Diferenţe: polul apical nu
vine în contact cu mediul

C. G. Dotti, Cell, 62:63, 1990


Tipuri de neuroni

Număr de prelungiri:
1 2 3
1. N. bipolari – căi
senzitive:
– în retină
– neuronii olfactivi
2. N. multipolari – cei mai
numeroşi
3. N. pseudounipolari - un
trunchi comun care se
ramifica apoi in “T”. –
ggl. spinali senzitivi

LC Junqueira, Basic histology, Ed. 9


Tipuri de neuroni

Topografie:
1. N. senzitivi – conduc
informaţie către SNC
2. N. motori – conduc
informaţie dinspre SNC
către cel. efectoare
3. Interneuroni –
interconectează alţi
neuroni
Morfologie: Tipuri de neuroni

1. n. piramidali – n.
dendrită dendrite
efectori ai cortexului: apicală

multipolari, perikarion
mare, dendrită mare
apicală
2. n. granulari –
interneuroni mici 3
3. cel. Purkinje – cerebel, dendrite
bazale

dendrite f. ramificate
2

1
Morfologie: Tipuri de neuroni

4. Cel. stelate –
ex.: cel
amacrine
“starburst”din
retină.
Interneuroni.
Tipuri de neuroni

Lungimea axonului: Învelişul axonului:


• N. de proiecţie (Golgi • N. mielinizaţi
I) – axon lung, • N. nemielinizaţi
senzitivi sau motori
• N. de asociaţie (Golgi
II) – interneuroni
2. Comunicare sinaptică

• Sinapsa – joncţiune intercelulară specifică neuronilor


• Realizează transmiterea unidirecţională a impulsurilor
nervoase, cel mai frecvent prin substanţe solubile –
neurotransmiţători

Cf. mecanismului de transmitere:


• Sinapse chimice (cu neurotransmiţători)
• Sinapse electrice (prin joncţiuni gap) - foarte
puţine în SNC
• Sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea
chimica). Sunt rare: nucleii vestibulari laterali,
nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
Sinapsa chimica - MET Elemente:

M Buton presinaptic
* (axon): mitocondrie
REN (M), vezicule
* sinaptice (*), REN,
*
microtubuli (Mt),
neurofilamente
Mt
Zona activă

Spaţiu sinaptic, 20-30


Material electronodens nm, electronodens, cu
filamente

Elem. postsinaptic
poate fi spin, dendrită,
somă, axon. Cu
mitocondrii,
neurofilamente
Funcţionarea sinapsei chimice

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11


Funcţionarea sinapsei chimice

Fig. 14-12, Principles of Neural Science 4th ed., Kandel ER et al, McGraw-Hill, 2000
Clasificarea morfologică Sinapse - clasificare
(ultrastructurală) – Gray:
– Sinapse asimetrice –
material electronodens mai
gros pe memb.
postsinaptică, spaţiu
sinaptic 30nm
– Sinapse simetrice –
http://www.itg.uiuc.edu
material electronodens de
grosime egală pe membr.
pre- şi postsinaptice, spaţiu
sinaptic 20nm
Sinapse - clasificare
Aspectul veziculelelor sinaptice:
•V. clare, sferice, 40-60 nm –
acetilcolina
•V. clare, turtite, 20-60 nm –
neurotransmiţători inhibitori
•V cu miez dens, sferice,
40-60 nm – catecolamine
•V cu miez dens, sferice, mari
(80-100 nm) şi halou clar –
neuropeptide
Clasificarea morfofuncţională:
– Excitatorii - asimetrice, cu
vezicule, efect de depolarizare
(creşterea PR) a membranei
postsinaptice - potenţial
postsinaptic excitator (EPSP)
– Inhibitorii - simetrice, v. clare
sferice sau turtite, efect de
hiperpolarizare (scăderea PR) -
potenţial postsinaptic inhibitor http://www.itg.uiuc.edu
(IPSP)

Tipul de receptori postsinaptici


determină efectul transmiterii
sinaptice
Sinapse - clasificare

• Sinapse continue (discoidale)


– morfologie uniformă în
secţiune
• Sinapse perforate – mai
multe zone electronodense în
aceeaşi sinapsă. Posibil rol în
plasticitatea sinapselor şi
potenţare pe termen lung
(LTP) (Popov V. et al, Neuroscience
128:251, 2004)

http://www.mc.vanderbilt.edu
Sinapse - clasificare
Clasificarea topografică:
1. tipurile “clasice” (cele mai frecvente):
– axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - numai
excitatorii
– axodendritice
excitatorii sau inhibitorii
– axosomatice
– axoaxonice - numai inhibitorii (cu segmente nemielinizate ale
axonului postsinaptic)
2. tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
dendritice
– dendro- somatice
axonice

dendritice
– somato- somatice
axonice
Sinapse - clasificare
Clasificarea topografică:
3. Sinapse speciale (participă concomitent mai
multe prelungiri):
– reciproce - dendrodendritice; 2 sinapse învecinate ce
conduc impulsul nervos în sens invers
– în panglică (în retina) - axodendritică; participă 1 axon
si 2 dendrite foarte apropiate intre ele; Axonul prezintă
pe linia mediană o densificare în formă de panglică
– s. serială - axoaxonică; o înşiruire de sinapse
axoaxonice
Sinapsa - MET

Sinapsă dendro-dendritică. Se observă şi un axon (A) ce stabi-


leşte o sinapsă cu D2
Neurotransmiţători
• Mediatori chimici ai transmisiei sinaptice
• Au efect rapid (latenţă 1-2 ms) şi localizat (sinaptic)
• Criterii
– Sunt sintetizaţi în neuron
– Prezenţi în elementul presinaptic şi eliberaţi în cantităţi
suficiente pentru declanşarea unui răspuns mediat de
receptorii de pe versantul postsinaptic
– Administrarea exogenă are efecte similare cu eliberarea
endogenă
– Există mecanisme biochimice pentru inactivarea
neurotransmiţătorilor din spaţiul sinaptic
• Sisteme de neuroni ce folosesc acelaşi
neurotransmiţător: noradrenergic, dopaminergic,
serotoninergic, colinergic
Neurotransmiţători
Neurotransmiţătorii
• NT inhibitori:
– GABA (acid γ-amino-butiric)
– glicina
– purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
• NT excitatori
– glutamat
– aspartat
– taurina
• NT cu efecte dependente de tipul receptorului:
– acetilcolina
– noradrenalina
– serotonina monoamine
– dopamina
Neuromodulatori
• Durată mai mare a efectului, latenţă mai mare
• Acţiune mai puţin localizată (acţionează asupra mai
multor neuroni)
• O substanţă poate acţiona ca neurotransmiţător,
neuromodulator sau neurohormon (uneori).
• Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul
neuroendocrin difuz: colecistokinina, β-endorfina,
substanţa P, angiotensina, VIP
• Efecte pe membrana presinaptică (modulează
exocitoza) şi postsinaptică influenţează legarea
mediatorilor de receptori
Neuropeptide

LC Junqueira, Histologie, Ed. 11


Dopamina

• Dopamina coexistă în neuronii trunchiului cerebral cu


peptide precum colecistokinina.
• Funcţionează ca:
– neurotransmiţător când este eliberată de neuronii din
substantia nigra.
– neuromodulator: motivaţie, plăcere
– neurohormon eliberat din neuronii hipotalamici (nucleul
arcuat) în adenohipofiza (inhibă secreţia de prolactină)
• Excită, inhibă sau modulează activitatea celulei ţintă,
în funcţie de natura receptorului din membrana
postsinaptică.
Substanţe neuroactive
• Un neuron foloseşte mai multe substanţe
neuroactive (ex.: acetilcolină şi VIP)
• Aceeaşi moleculă are efecte diferite în funcţie de
context (în principal tipul de receptor de care se
leagă)
• Monoamine:
– catecolamine - adrenalina, noradrenalina, dopamina;
– amine din triptofan - serotonina, triptamina
• Aminoacizi: aspartat, glutamat, GABA, glicina, taurina
• Peptide:
– acţionează ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine,
encefaline, substanta P, VIP
– actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina,
vasopresina
• Purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
• Gaze: NO (oxid nitric), CO
Receptorul NMDA
• NMDA (N-metil D-
aspartat) este agonist
• Rec. pt. glutamat,
glicină (co-agonist)
• Necesită şi
depolarizarea
membranei (eliminarea
Mg++)
• Produce potenţiale
postsinaptice excitatorii
• Contribuie la
plasticitatea sinaptică
prin creşterea conc.
intracelulare de Ca
LTP

• Potenţarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP)


• Modificarea intensităţii potenţialului post-sinaptic
(răspunsului) la stimulări similare
• Specificică / asociativă (semnale convergente provenite din
mai multe căi de semnalizare)
• Precoce (declanşarea NMDR, ↑ conductanţa AMPAr) /
tardivă (modificarea proteinelor postsinaptice prin fosforilare;
transmiterea intracel. a semnalului → modificarea nivelului de
expresie a proteinelor sinaptice receptoare)
• Duce la modificări morfologice ale sinapselor
• Implicată în memorie/învăţare
Nat Rev Neurosci 2008, 9:813
• Neuroni Celularitate
• Celule gliale (neuroglie - Virchow, 1859)
- SNC (+ celule ependimare)

Astrocit Oligodendrocit Celulă microglială

Corp celular
Procese
celulare

Dale Purves et al., Neurosciences: Third Edition, Sinauer Associates, 2004

- SNP: celule Schwann, celule satelit


Astrocite
• 20-50% din volumul creierului
(celule gliale : neuroni 10:1)
• Tipuri morfologice: protoplasmice
(subst. cenuşie) şi fibroase (subst.
albă)
• Morfologie:
– celule stelate, cu prelungiri
(observabil folosind impregnare
argentică, nu HE)
– nucleu rotund, eucromatic, fără
nucleol
Astrocite - tipuri

• Morfologie:
– a. fibros – subst. albă,
prelungiri subţiri, puţin
ramificate
– a. protoplasmatic – subst. Astrocit fibros

cenuşie, prelungiri mai groase,


foarte ramificate

Astrocit protoplasmic
• Ultrastructură: Astrocite
– filamente intermediare 8nm –
GFAP (Glial Fibrillary Acidic
Protein); există şi prelungiri fără
GFAP, în formă de văluri
– granule de glicogen
– lamina bazală
– vezicule delimitate mb.
GFAP - imunofluorescenţă

GFAP - imunohistochimie
200nm
Astrocite – alte tipuri

Arahnoidă Pia mater

Glia limitans: situată


subpial
• Prelungirile astrocitelor
formează un strat
continuu la periferia
SNC
• Celule “în candelabru”,
“penate”

Glia limitans
Astrocite – alte tipuri

Glia radială
• Celule gliale prezente în cursul
formării structurilor SNC, cu
morfologie bipolară
• În telencefal: o prelungire
contactează suprafaţa ventriculilor
cerebrali, cealaltă ajunge subpial
• Produce proteine de adeziune şi ale
matricei extracelulare
• Postnatal: celulele Bergmann în
cerebel, celulele Müller în retină, glia
radială a girului dentat hipocampic

Cerebel. Verde – cel. gliale, roşu – neuroni.

Lordkipanidze T. et al., Glia 51:229, 2005


Astrocite - citoarhitectură
• Astrocitele protoplasmatice sunt organizate în domenii ce nu
se suprapun
• Sinapsele unui domeniu interacţionează cu un singur astrocit
• Modularea transmiterii sinaptice?
 Astrocitele vin în contact cu (aproape) toate componentele
celulare ale creierului:
• alte astrocite (joncţiuni gap)
• celulele ependimare
• neuroni (perikarioni, prelungiri, sinapse)
• oligodendroglie
• celulele endoteliale capilare

• Astrocitele contactează capilarele din subst. cenuşie –


“picioruşe vasculare”. Induc formarea şi menţin bariera
sânge-creier
Astrocitele
• Astrocitele nu prezintă PA, ci creşteri ale concentraţiei
intracelulare de Ca2+ (“valuri de Ca2+”) → acƟvarea căi de
semnalizare intracelulară
• Induse de neurotransmiţători eliberaţi (sinaptic şi
extrasinaptic) de neuroni – ex. Glu → rec. NMDA
astrocitari. Alţi receptori: adrenergici, purinergici, GABA
• Valurile se propagă prin joncţiuni gap inter-gliale

Retină. Galben – creşterea concentraţiei intracel. Ca2+. Interval aprox. 6 sec.

Newman EA et al., Science 275:844, 1997


Funcţiile astrocitelor
1. Homeostazia mediului neuronal:
• sechestrarea/redistribuţia K+ extracelular rezultat din
PA neuronale
• îndepărtarea neurotransmiţătorilor din sinapse:
preiau glutamatul sinaptic şi îl convertesc în
glutamină → butonul presinapƟc. Protejează neuronii
împotriva excitotoxicităţii (apoptoză neuronală
datorată angajării prelungite a receptorilor Glu în
ischemia cerebrală)
Funcţiile astrocitelor
2. Suport metabolic pentru neuroni:
• Reglează fluxul sangvin cerebral local
• Produc lactat prin glicoliză → suport energeƟc pentru
neuroni
• Sinteza precursorilor glutamatului şi GABA
• Detoxifierea amoniului
• Produc factori trofici pentru neuroni – NGF (Nerve Growth
Factor), BDNF (Brain-Derived Neurotrophic Factor), GDNF
(Glial-DNF) etc. Intervin în dezvoltarea SN, răspunsului
regenerativ postlezional, dar şi în condiţii bazale
Stimularea neuronală aferentă determină influx de Ca2+
în astrocite şi vasodilataţie mediată de glutamat
Funcţiile astrocitelor

Mecanismul de reglare
a fluxului sangvin local
mediat de transmiterea
sinaptică

Haydon PG et al., Physiol Rev 86:1009, 2006


Astrocite
3. Modularea transmiterii sinaptice
a. Eliberare de substanţe neuroactive: glutamat, taurină, ATP, peptide
(enkefaline, endoteline) indusă de valurile de Ca. Prezintă vezicule
de exocitoză şi moleculele necesare procesului.
b. Diminuarea concentraţiei de neurotransmiţător în sinapsă: Glu prin
transportori, sau acetilcolină prin eliberarea de liganzi specifici
Funcţiile astrocitelor

4. În dezvoltarea SN:
a. Glia radială (în special) ghidează migrarea/creşterea
axonală şi dendritică.
b. Contribuie la sinaptogeneză, favorizând
structurarea şi activitatea sinapselor
c. Celule stem gliale şi neuronale.
În cursul dezv. SN glia radială se poate
diferenţia în neuroni
La om adult – zona subventriculară (pereţii laterali
ai ventr. I şi II, girul dentat) conţine celule ce se
divid.
Funcţiile astrocitelor
5. În circumstanţe patologice:
• Răspund la leziuni traumatice, inflamatorii, infecţii:
astrocitoză/glioză
• Hipertrofia astrocitelor, creşterea cantitativă a
filamentelor intermediare, proliferare
• Proliferare şi în scleroza multiplă

Glioză
Oligodendroglia
• Celule gliale cu prelungiri mai puţin ramificate
• Derivă din precusori comuni cu astrocitele
• MO:
– formă ovală
– nucleu rotund, heterocromatic, halou perinuclear
– prelungiri puţine, groase, puţin ramificate
– în apropierea corpilor neuronali (subst. cenuşie)
– interfasciculare (subst. albă), dispuse în şiruri
Oligodendroglia - funcţii
• Realizează învelişul de
mielină la nivelul substanţei
albe a CNS. Exprimă proteine
specifice: MBP – proteina
bazică a mielinei (Myelin
Basic Protein)
• Un oligodendrocit
mielinizează mai mulţi axoni:
prelungiri lameliforme,
turtite
• Ţinta atacului autoimun în
scleroza multiplă

th
Junqueira LC, Basic histology text & atlas, 10 ed, McGraw-Hill
Microglia
• Celule asemănătoare macrofagelor din alte ţesuturi.
Sinonim: cel. Del-Rio - Hortega
• Proteine de suprafaţă similare macrofagelor (CD68,
CMH clasa II)
• Derivă din precusori mezenchimali (hematopoietici) şi
nu din neuroectoderm
• MO şi ME
– formă eliptică
– nucleu eliptic, heterocromatic
– prelungiri multe, subţiri
– Lizozomi
• Principalele celule mediatoare ale răspunsului imun la
nivelul SNC
În condiţii bazale prezintă modificării ale lungimii
proceselor şi endocitează diferite elemente extracelulare
Vin în contact cu astrocite, neuroni, capilare sangvine
Microglia - funcţii

• În inflamaţii acute sau cronice ale SNC se


activează şi fagocitează eventualele
microorganisme. Pot acţiona ca şi celule
prezentatoare de antigen
• Produc factori neurotrofici şi citokine ce
influenţează activitatea neuronală sau pot
activa astrocitele
• Diferenţierea din precursori medulari poate
avea loc şi post-lezional
Constituenţi SNC

Elemente celulare Substanţa Substanţa Învelişul Învelişul


cenuşie albă ventricular subpial

Soma + - - -
Dendrite + - - -
Axoni amielinici + - - -
Sinapse + - - -
Axoni mielinici - + - -
Astrocite protoplasmatice +++ + - +
Astrocite fibroase + +++ - +
Oligodendrocite satelite + - - -
Oligodendrocite - + - -
interfasciculare
Microglii + + - -
Celule ependimare - - +