CAPITOLUL 2 DETERMINAREA ELEMENTELOR

FUNDAMENTALE ALE EVALUĂRII

În funcţie de obiectivele evaluării şi destinaţia acesteia se impune

cu prioritate definirea şi precizarea sensului unor noţiuni folosite în
procesul de evaluare, care trebuie apreciate nu numai ca o modalitate
de stabilire a valorii unei entităţi, care ar putea fi una empirică dacă
nu ar fi fundamentată pe baza unor concepte şi metode științifice care
să justifice rezultatele potențial contestabile.
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare
 Noţiunea de actualizare este largă şi vizează mai multe obiective, nu numai
corectarea scăderii puterii de cumpărare provocate de inflaţie, fiind un
raţionament utilizabil chiar într-un univers în care stabilitatea preţurilor este
una perfectă.
 Scopul principal al actualizării în calculul economic este de a compensa
“aşteptarea” banilor. Compensaţia va fi mai ridicată în cazul unui subiect
“sărac” şi mai slabă în cazul unui subiect “bogat”.
 Se impune aplicarea unor tehnici de actualizare în vederea asigurării unui
suport matematic deciziilor economice şi financiare care vizează un
ansamblu de perioade în care banii îşi pierd din valoare. În acest mod se
urmăreşte de exemplu, asigurarea comparabilităţii cheltuielilor şi a
veniturilor efectuate în timp, indiferent de scadenţa lor şi printre altele,
înlăturarea efectului eroziv al inflaţiei, dar nu numai.
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

Cea mai mare parte a calculelor de actualizare reclamă utilizarea

unor noţiuni specifice, rata de actualizare şi valoarea reală.

Rata de actualizare constituie procentul de reducere sau de scont

care permite să se aducă în stare de comparabilitate valori viitoare
(estimate) cu valori curente. Această rată „penalizează” un venit
care se va obţine în viitor dintr-o afacere pentru faptul de a nu fi
fost utilizat mai avantajos şi poate fi determinată în funcţie de
criterii subiective şi obiective.
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

 Criteriile subiective pot viza mărimea ratei de actualizare în funcţie de „bogăţia” subiectului
economic.
 Criteriile obiective sunt de 4 categorii:
 rata de plasament fără risc constituie însăşi rata de actualizare în cazul în care rata
minimală de rentabilitate a unei investiţii este cel puţin egală cu cheltuielile efectuate fără
nici un risc, ceea ce este posibil doar într-un univers neinflaţionist;
 prima de risc ataşată plasamentului de capital permite obţinerea unor fluxuri sigure ce pot
fi apoi actualizate şi ea trebuie corelată cu riscul unei rentabilităţi aleatoare a investiţiei;
 prima de rentabilitate ataşată sectorului de care aparţine întreprinderea în care se plasează
o investiţie măreşte rata de actualizare în funcţie de gradul de risc aferent;
 rata inflaţiei este consecinţa variaţiei preţurilor care afectează fluxurile viitoare de
încasări. Actualizarea constituie preţul aşteptării banilor şi permite să se compare fluxuri
pozitive sau negative încasate sau plătite în perioade diferite într-un univers neinflaţionist,
ceea ce nu este posibil în economia reală.
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare
Rata de actualizare (Ra) se aplică venitului prin intermediul factorului de actualizare (Fa):
1
Fa 
Ra
Un venit curent V0 va reprezenta mai puţin în viitor datorită eroziunii monetare,
incertitudinii viitorului şi altor oportunităţi de investire disponibile. De aceea, în calculele
economice se impune înlăturarea efectului eroziv al inflaţiei în vederea determinării valorii reale
având ca punct de plecare valoarea nominală V0, rata inflaţiei, Ri şi durata de timp n în ani faţă de
perioada de bază.
Peste n ani venitul va avea valoarea Vn:
V0 1
Vn   V 0 
1  Ri  n 1  Ri n
Valoarea Vn astfel determinată constituie valoarea actualizată a valorii de referinţă V0 pe
care o reduce prin suma 1  Ri  .
n

1
Raportul constituie factorul de actualizare, iar rata inflaţiei, Ri, constituie rata
1  Ri  n

de actualizare prin care se aduce la valori reale prezente (present values) un capital sau un flux
monetar exprimat în termeni nominali (preţuri curente).
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

 Valoarea actuală (actualizată) reprezintă valoarea prezentă a unui capital, bun

sau a unor fluxuri monetare care vor fi realizate în viitor şi se obţine prin
intermediul tehnicilor de actualizare pe baza ratei de actualizare date aplicate
valorii curente a acestora. Valoarea actualizată este deci una corectată cu rata
de actualizare avută în vedere.
 Ratele de actualizare care pot fi aplicate variază în funcţie de gradul de
performanţă al întreprinderii, fiind direct proporţionale cu acesta. De exemplu,
rata de actualizare poate fi dobânda pentru o sumă capitalizată, rata sperată
de creştere a valorii unei acţiuni ş.a.
 Rata de actualizare, numită şi cost de oportunitate al capitalului, penalizează
un câştig viitor prin investirea unui capital într-o afacere în ipoteza în care se
poate înregistra o pierdere faţă de o altă investiţie mai favorabilă care ar fi
putut aduce un câştig mai mare (de exemplu, prin plasamente pe piaţa
bursieră).
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

Rata de actualizare (Ra) se poate aplica asupra unor valori constante sau nu estimate a se obţine în
viitor într-un interval finit de timp, prin intermediul factorului de actualizare (Fa):
Fa  1  Ra  
n 1
( 1  Ra ) n

Valoarea actuală (V) a unui capital C care se va obţine în viitor:

C
V  C  Fa  ,
1  Ra  n

în care:
Fa = Factorul de actualizare
Ra = Rata de actualizare
n = Numărul de ani (scadenţa plăţii)
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

 Valoarea actuală (V) a unei rente (R) sau a unei anuităţi constante (o serie de plăţi
în sume egale la intervale fixe pe un număr precizat de perioade):
R
V
1  Ra  n
în care:
R = Renta (rezultatul, anuităţile).
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

Actualizarea este un calcul invers faţă de capitalizare, prin care se

determină efectul păstrării unei sume de bani pe un interval de timp,
a cărei valoare se va multiplica în viitor prin factorul de actualizare,
care ar putea fi rata dobânzii.

Între actualizarea şi capitalizarea unui venit există diferenţe legate

de orizontul de timp. Astfel, în funcţie de numărul anilor pentru care
se fac estimările, actualizarea implică un orizont de timp limitat, în
timp ce capitalizarea presupune aducerea la valori actuale a unui
capital (rezultat, anuităţi) estimat a se obţine în viitor pe un orizont
de timp nelimitat (infinit).
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

De exemplu, prin capitalizarea unui venit curent V0 se va obţine peste n ani:

Vn V0 1 Ra n
În relaţia de mai sus, expresia 1  Ra  constituie factorul de capitalizare (Fc), iar pe un orizont
n

de timp nelimitat (infinit) capitalizarea presupune transformarea factorului de actualizare în factor

de capitalizare(Fc) pentru n → ∞:
1 1
Fc = =
( 1  Ra ) n Ra
În acest caz valoarea actuală a unui rezultat R menţinut constant în viitor pe un interval de
timp infinit va fi egală cu:

R
V 
Ra
 2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

Când rezultatul R creşte constant cu o rată medie anuală g

aşteptată, V devine, conform relaţiei Gordon-Shapiro:
R
V
Ra - g
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare
Valoarea actuală a unei rente sau a unei suite de anuităţi constante:
a) Când anuităţile a sunt vărsate la sfârşitul perioadei, valoarea actuală V a unei suite de
anuităţi va fi de:
V  a 1  Ra  a 1  Ra  .....  a 1  Ra
-1 -2 -n
Această sumă se poate scrie astfel:
1  1  Ra 
n
a  1 
V  a    1  
Ra Ra  1  Ra  n 
Relația reflectă şi capitalizarea unor sume pe interval limitat, respectiv actualizarea în
funcţie de rata de capitalizare.
Când numărul de anuităţi este crescut (n→∞) factorul de actualizare:
1
(1 + Ra)– n = →0
1  Ra n
Formula devine:
1 a
V  a 
Ra Ra
b) Când anuităţile a sunt vărsate la începutul perioadei, valoarea actuală V a unei suite de
anuităţi va fi egală cu:
V = a + a(1+Ra) -1 + a(1+ Ra) -2 + ......+ a(1+ Ra) – (n -1)
Această sumă se poate scrie:
1 - 1  Ra 
-n
V  a 1  Ra  
Ra
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

Utilizarea de tabele-grilă
 Pentru fiecare din formulele precedente de actualizare există tabele
financiare care permit efectuarea calculelor prin lectură directă
pentru diverse situaţii care impun actualizări.

Rata actuarială
 Rata actuarială a unui împrumut acordat sau credit primit constituie
acea rată stabilită pe baza calculelor actuariale care exprimă
randamentul sau costul efectiv al acestuia pentru o perioadă dată.
Această rată ţine seama nu numai de totalul dobânzilor plătite, ci şi
de modul lor de calcul, de scadenţă şi de eventualul comision.
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare
Rata actuarială este costul sau randamentul real al unui împrumut
primit sau credit oferit pe care instituţiile de credit trebuie să le
facă publice pentru beneficiari.
Rata de actualizare sau de capitalizare reprezintă remunerarea
sperată a unui plasament alternativ sau costul de oportunitate al
investitorului, care cuprinde, după caz, de la unul la următoarele
trei elemente:
a) un factor care traduce faptul că un leu plasat astăzi la o
anumită rată va însemna mai mult de 1 leu peste un an şi deci
un leu primit astăzi va însemna mai puţin peste 1 an;
b) un factor de anticipare a inflaţiei;
c) un factor ce corespunde riscului estimat al bunului.
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare

În activitatea de evaluare utilitatea calculelor de actualizare/capitalizarea este diversă; rata de

actualizare i îşi găseşte aplicabilitatea în selecţia investiţiilor, în calculul costului capitalului, în
evaluarea bunurilor, ş.a.
De exemplu:
 Elementele constitutive ale valorii unui bun se prezintă astfel:
V1 V2 Vn  pn
p0    ...  ,
1  i  1  i 2 1  i  n
în care:
p0 = Valoarea bunului în momentul 0;
V1,2,n = Venitul sperat al perioadei 1, 2,….n;
pn = Valoarea sperată în perioada n.
Investitorul raţional nu va cumpăra deci bunul decât dacă p 0 nu este cel puţin egal cu
preţul de echilibru (p) al pieţei bunului, care rezultă din intersecţia curbei cererii cu curba ofertei.
2.1. Calcule de actualizare/capitalizare utilizate în evaluare
 Aspectele care diferenţiază valorile reale de cele nominale în preţuri curente care impun
deflatarea valorilor nominale pe baza formulei lui Irving Fisher în două variante:

a) dacă Ri > 10 %:

 1  Cr n  Cr n - Ri
Cr    1  100 =  100 (%);
 1  Ri  1  Ri

b) dacă Ri < 10 %:
Cr = Crn - Ri
în care:
Cr = Creşterea reală;
Crn = Creşterea nominală;
Ri = Rata inflaţiei.
În funcţie de creşterea nominală Crn se determină valoarea reală Vr după deflatare:
1
Vr  Vn 
1  Crn