CAPITOLUL II

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI

1. CONDIȚIILE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI

Pentru ca o căsătorie să fie valabil încheiată, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de

condiții de fond și de formă, expres prevăzute de lege. Reglamentarea acestor condiții
este menită să asigure că încheierea căsătoriei se face în scopul întemeierii unei familii, de
către persoane care au capacitatea fizică și morală de a întemeia o familie 1.
Codul civil împarte condițiile de valabilitate ale căsătoriei în două categorii: condiții de
fond (art.271 – 277) și formalități pentru încheierea căsătoriei (art.278 – 292).
Condițiile de fond se împart, la rândul lor, în două categorii: condiții de fond pozitive și
condiții de fond negative. Categoaria condițiilor de fond pozitive include toate acele
condiții de valabilitate a căsătoriei care trebuie să fie îndeplinite, care trebuie să existe la
momentul încheierii căsătoriei. Pe de altă parte categoria condițiilor de fond negative
înglobează acele condiții care nu trebuie să existe la momentul încheierii căsătoriei,
existența acestora determinând imposibilitatea încheierii căsătoriei. Condițiile de fond
negative mai poartă denumirea de impedimente la căsătoriei.
Formalitățile pentru încheierea căsătoriei – numite și condiții de formă – sunt reprezentate
de procedurile ce trebuie îndeplinite în vederea încheierii căsătoriei. La rândul lor,
formalitățile pentru încheierea căsătoriei se împart în trei categorii: formalități
premergătoare încheierii căsătoriei, formalități privind încheierea căsătoriei (sau
formalități în momentul încheierii căsătoriei) și formalități ulterioare încheierii căsătoriei.
Scopul reglementării condițiilor de formă este acela de a asigura verificarea îndeplinirii
condițiilor de fond ale căsătoriei, de a conferi caracterul solemn al încheierii căsătoriei și
de a furniza dovada încheierii acesteia.

2. CONDIȚIILE DE FOND POZITIVE

2.1. Vârsta matrimonială

Din considerente de natură biologică, în toate legislațiile lumii există dispoziții privind
vârsta minimă de încheiere a căsătoriei. De asemenea, impunerea unei vârste minime
pentru căsătorie se justifică și pentru considerente de ordin psihic, dar și pentru
considerente morale.

1
Marieta Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, București, 2016, pag. 37

1
Potrivit art.272 alin.1 C.civ., căsătoria se poate încheia dacă viitorii soți au împlinit vârsta de
18 ani2.
De la această regulă este prevăzută o excepție, în art.272 alin.2 C.civ., care stabilește că
pentru motive temeinice și cu îndeplinirea anumitor condiții și formalități, atât bărbatul ,
cât și femeia se pot căsători la împlinirea vârstei de 16 ani.
Condițiile pentru obținerea dispensei de vârstă 3 de către oricare dintre soți sunt:
a. împlinirea vârstei de 16 ani;
b. existența unor motive temeinice care să justifice încheierea căsătoriei înainte de
împlinirea vârstei matrimoniale legale;
c. obținerea unui aviz medical;
d. încuviințarea păinților, a tutorelui sau a reprezentanților legali;
e. autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul minorul.
În ceea ce privește avizul medical, în lipsa unei reglementări legale exprese, considerăm
că aces aviz medical poate fi emis de orice medic ce poate atesta aptitudinea fizică,
psihică și intelectuală a solicitantului de a încheia o căsătorie.
Încuviințarea părinților, a tutorelui sau a reprezentantului legal reprezintă o componentă
a autorității părintești și reprezintă un act juridic unilateral, revocabil până în momentul
încheierii căsătoriei.
Pentru ca o căsătorie să fie valabil încheiată este necesar ca ambii părinți să își exprime
acordul în acest sens, iar divergențele dintre părinți cu privire la acest aspect pot fi
soluționate doar de către instanța de tutelă, care va decide ținând cont de interesul
superior al copilului. Dacă, însă, unul dintre părinți este decedat sau este în imposibilitate
de a-și manifesta voința4, atunci este suficientă încuviințarea celuilalt părinte. De
asemenea, potrivit art. 272 alin.5 C.Civ., dacă nu există nici părinți, nici tutore care să
poată încuviința căsătoria, este necesară încuviințarea persoanei sau a autorității care a
fost abilitată să exercite drepturile părintești.
De principiu declarația de încuviințare a căsătoriei minorului se face la oficiul stării civile
unde urmează a se încheia căsătoria, dar dacă părinții, tutorele sau reprezentanții legali
nu se află în localitatea unde se va închiea căsătorie, aceștia pot face declarația de
încuviințate la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor sau, după caz, la
primăria în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau reședința, care o va transmite în
termen de 48 de ore la oficiul de stare civilă unde se va oficia căsătoria.

2
În Codul Calimach era prevăzută ca vârstă legală pentru încheierea căsătoriei vârsta de 12 ani pentru fete și
14 ani pentru băieți. Codul civil de la 1864 prevedea vârsta matrimonială de 15 amni pentru femeie și 16 ani
pentru bărbați. În fine, Codul familiei reglementa că se poate încheia căsătoria dacă femeia a împlinit 16 ani,
iar bărbatul 18 ani.
3
Dispensa de vârstă reprezintă posibilitatea încheierii căsătoriei înainte de împlinirea vârstei matrimoniale
legale, de 18 ani
4
Imposibilitatea de manifrstare a voinței poate fi de orice natură: alienație sau debilitate mintală, stare de
comă, interdicția judecătorească, decăderea din drepturile părintești, absență îndelungată, dispariție,
executarea unei pedepse privative de libertate etc.

2
Instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul minorul este competentă să
autorizeze încheierea căsătoriei pe baza documentelor anexate (certificatul de nastere
care atestă împlinirea vârstei de 16 ani, avizul medical, dovada încuviințării părinților)
existența și temeinicia motivelor invocate.
Dacă prin reglementări legale exprese s-a stabilit vârsta minimă necesară pentru
încheierea unie căsătorii valabile, este important de precizat faptul că legiuitorul nu a
reglementat și o vârstă maximă pentru încheierea căsătoriei, aceasta putându-se încheia
oricând, cgiar in extremis vitae (în pragul morții).
De asemenea, se cuvine a se preciza și faptul că legea nu impune nici o diferență de vârstă
între soți, dar o diferență destul de mare între vârstele soților poate constitui un indiciu că
este posibil să se fi încheiat o căsătorie fictivă (în alt scop decât cel al întemeierii unei
familii).

2.2. Diferența de sex

Potrivit art.277 alin.1 C.civ., este interzisă căsătoria dintre persoanele de același sex.
Mai mult decât atât, nici căsătoriile dintre persoane de același sex precum nici
parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex, încheiate fie de
cetățeni români, fie de de cetățeni străini, nu sunt recunoscute în România (art.277 alin.2
și alin.4 C.civ.)

2.3. Consimțământul la căsătorie

Consimțământul la căsătorie reprezintă manifestarea de voință pe care ambii soți o
exprimă în vederea încheierii căsătoriei.
Pentru ca să fire valabil, consimțământul la căsătorie trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
- să provină de la o persoană cu discernământ; persoana care este vremelnic lipsită
de facultățile mintale nu poate exprima un consimțământ valabil cât timp se află în
această stare;
- să fie liber exprimat, aceasta însemnând să nu fie afectat de vicii;
- să fie personal, în sensul că trebuie să fie exprimat doar de persoana care urmează
să încheie căsătoria, neputând fi exprimat prin reprezentant;
- să fie actual, în sensul că trebuie exprimat în momentul în care are loc încheierea
căsătoriei;
- să fie concomitent, în sensul că soții își exprimă consimțământul împreună, în
același context generat de încheierea căsătoriei;
- să fie expres, în sensul că acesta trebui să exprime fără echivoc intenția viitorilor
soți de a încheia căsătoria; lipsa consimțământului se poate materializa fire prin
exprimarea unui răspuns negativ la întrebarea aadresată de delegatul de stare

3
 civilă dacă soții sunt de acord cu încheierea căsătoriei, sau prin lipsa exprimării unui
răspuns la această întrebare;
- să fie exprimat în mod public, în prezența a doi martori care pot confirma ulterior
faptul că soții și-au exprimat consimțământul la căsătorie;
- să fie solemn, în sensul că exprimarea consimțământului se face în fața ofițerului
de stare civilă, ca autoritate competentă pentru încheierea valabilă a unei căsătorii.
Potrivit art.298 alin.1 C.civ., viciile care pot afecta consimțământul soților la încheierea
căsătoriei sunt: eroarea, dolul și violența.
Eroarea poate constitui viciu de consimțământ doar atunci când privește identitatea fizică
a unuia dintre soți. Prin urmare, nu reprezintă viciu de consimțământ eroarea asupra
calităților sau însușirilor viitorului soț (de exemplu, eroarea cu privire la starea materială a
acestuia sau la studiile efectuate) și nici eroarea asupra stării civile a celuilalt viitor soț (de
exemplu, acesta este divorțat și celălalt soț a crezut că este celibatar), ori asupra
cetățeniei, rasei sau religiei acestuia.
Dolul (viclenia) viziază consimțământul viitorului soț prin eroarea provocată ca urtmare a
manoperelor frauduloase efectuate de celălalt viitor soț. Dolul cuprinde un element
subiectiv – eroarea – și un element obiectiv – manoperele dolosive – dare pentru ca dolul
să poate fi reținut ca viciu de consimțământ la încheierea căsătoriei trebuie să se facă
dovada că mijloacele viclene au fost determinante în luarea deciziei de a încheia căsătoria
și în exprimarea consimțământului în acest sens.
Dolul constituie viciu de consimțământ și sub forma reticenței, atunci când unul dintre
viitorii soți ascunde față de celălalt soț o împreujare sau un fapt pe care, dacă acesta din
urmă le-ar fi cunoscut, nu ar mai fi încheiat căsătoria.
Domeniul de aplicare al dolului ca viciu de consimțământ la încheierea căsătoriei are o
sferă mai largă de aplicabilitate decât eroarea, putând viza și anumite calități ale viitorului
soț, pe care dacă le-ar fi cunoscut, celălalt viitor soț nu ar fi încheiat căsătoria. Nu trebuie
să omitem, însă, un aspect foarte important, și anume acela că acedste calități trebuie să
fie necesare sau esențiale pentru încheierea căsătoriei.
Violența este viciu de consimțământ la încheierea căsătoriei prin temerea justificată
indusă de celălalt viitor soț sau de un terț, ca urmare a constrângerii fizice sau psihice
exercitate asupra sa5. Violența presupune un element obiectiv – constrângerea fizică sau
psihică – și un element subiectiv – teama insuflată care determină luarea deciziei de
încheiere a căsătoriei împotriva voinței inițiale a viitorului soț. Simpla ”temere
reverențioasă6” nu constituie viciu de consimțământ.

3. CONDIȚIILE DE FOND NEGATIVE

5
Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunesc, Dreptul familiei, ediția a II-a, Editura Universul Juridic,
București, 2012, pag.68
6
Temerea reverențioasă reprezintă respectul exagerat pe care un viitor soț îl are față de părinți sau față de
alte rude.

4
 (IMPEDIMENTELE LA CĂSĂTORIE)

3.1. Starea de persoană căsătorită a unuia dintre viitorii soți (bigamia)

Potrivit art. 273 C.civ. este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care
este căsătorită.
Această condiție de fond reprezintă materializarea principiului monogamiei, care stă la
baza instituției căsătoriei.
Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care este deja căsătorită este
sancționată atât civil (prin constatarea nulității celei de-a doua căsătorii), cât și penal
( infracțiunea de bigamie este prevăzută și sancționată de art.376 C.pen. 7).

3.2. Rudenia
Potrivit art.274 alin.1 C.civ. este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă,
precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.
Impedimentul rezultat din rudenie se referă atât la rudenia rezultată din căsătorie, cât și la
rudenia din afara căsătoriei.
De la regula stabilită prin art.274 alin.1 C.cvi. există și o excepție, prevăzută de alin.2 al
aceluiași articol, și anume că pentru motive temeinice căsătoria între rudele în linie
colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanța de tutelă în a cărei
circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea. Instanța de tutelă nu se va
pronunța, însă, în sensul încuviințării decât pe baza unui aviz medical special și analizând,
totodată, temeinicia motivelor invocate.
Impedimentul bazat pe rudenie se aplică și în cazul rudeniei rezultate din adopție. În acest
sens art.274 alin.3 C.civ. prevede că impedimentul funcționează atât între cei care au
devenit rude prin adopție (rudenie civilă), cât și între cei a căror rudenie firească a încetat
prin efectul adopției. Astfel, în ceea ce privește adopția putem concluziona că
impedimentul există sub două aspecte:
- în cazul raporturilor adoptatului cu rudele sale firești, față de care au încetat
raporturile de rudenie firească prin efectul încheierii adopției – este interzisă
încheierea căsătoriei adoptatului cu rudele sale firești, deoarece acest impediment
are la bază existența unor legături de sânge;
- în cazul raporturilor dintre adoptator și rudele acestuia (în linie directă sau
colaterală), pe de o parte, și adoptat, pe de altă parte, este de asemenea interzisă
căsătoria deoarece adopția este asimilată rudeniei firești.

7
Potrivit dispozițiilor art.376 Cod penal, sunt pedepsite pentru săvârșirea infracțiunii de bigamie atât
persoana căsătorită care încheie o nouă căsătorie – sancțiunea fiind închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
amendă -, cât și persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoana pe care o știe căsătorită –
sancțiunea fiind închisoare de la o lună la un an sau amendă.

5
3.3. Tutela
Potrivit art.275 C.civ. căsătoria este oprită între tutore și persoana minoră aflată sub tutela
sa. Este evident că după împlinirea vârstei majoratului, când tutlea încetează, acest
impediment nu își mai găsește aplicare.
Impedimentul rezultat din tutelă are la bază considerente morale, deoarece tutorele se
comportă față de persoana minoră aflată sub tutlea sa ca un părinte, fiind reprezentantul
legal al acestuia.

3.4. Alienația și debilitatea mintală

Potrivit art. 276 C.civ. este interzis să se căsătorească alienatul mintal 8 și debilul mintal9.
Alienatul sau debilul mintal nu se poate căsători indiferent dacă este sau nu pus sub
interdicție și indiferent dacă are momente de luciditate pasageră.
Potrivit art.211 din Legea nr.71/201110 se prevede că în sensul Codului civil și al legislației
civile în vigoare, prin alienație mintală și debilitate mintală se înțelege o boală psihică ori
un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și
predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor
și obligațiilor civile.
Pot fi încadrate în categoria alienației mintale și a debilității mintale bolile psihice grave
cum ar fi: schizofrenia, oligofrenia, precum și alte afecțiuni psihice grave care alterează
permanent discernământul unei persoane, chiar dacă aceasta cunoaște și momente
pasagere de luciditate.
Pe de altă parte, lipsa vremelnică a facultăților mintale, care nu este determinată de o
afecțiune psihică gravă, nu reprezintă impediment la căsătorie, dacă aceasta a fost
încheiată într-un moment de luciditate.

3.5. Aprobarea prealabilă a conducătorului instituției unde este încadrat preotul militar
Potrivit art.18 lit.a) din Legea nr.195/2000 privind constituirea și organizarea clerului
militar11, căsătoria preoților militari cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv

8
Alienația mintală este o boală mintală ce se datorează unor anomalii care fac imposibilă dezvoltarea
facultăților psihice ori unor maladii ale sistemului nervos
9
Debilitatea mintală se caracterizează prin gândire insuficidnt dezvoltată , manifestată prin ânțelegere
greoaie, limitată la aspectele concrete ale fenomenelor și situațiilor de viață, dar și primitivism emoțional și
slăbiciune de voință.
10
Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, piblicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.409 din 10.06.2011

6
cetățenia română este condiționată sde obținerea aprobării prealabile a conducătorilor
instituțiilor unde aceștia sunt încadrați.

4. CONDIȚIILE DE FORMĂ ALE CĂSĂTORIEI

4.1. Formalitățile premergătoare căsătoriei

A. Comunicarea reciprocă a stării sănătății
Potrivit art.278 C.civ. o căsătorie nu se poate închia dacă soții nu și-au comunicat reciproc
starea sănătății lor.
Comunicarea reciprocă a stării sănătății se realizează prin certificatele medicale
prenupțiale, eliberate în urma unor controale medicale efectuate de fiecare dintre viitorii
soți, care se anexează la declarația de căsătorie. De asemenea, declarația de căsătorie, pe
care o soții o completează și o depun în momentul în care decid încheierea căsătoriei,
cuprinde mențiunea că persoanele care vor să se căsătorească au luat la cunoștință
reciproc de starea sănătății celuilalt.

B. Declarația de căsătorie
Declarația de căsătorie este actul prin care viitorii soți își manifestă voința în vederea
încheierii căsătoriei. Aceasta se completează personal de către viitorii soți la sediul
primăriei unde urmează a se închiea căsătoria sau la sediul serviciului public comunitar
local de evidență a persoanelor unde urmează a se închia căsătoria. În cazul în care unul
dintre soți nu se află în localitatea unde urmează să se încheie căsătoria, declarația se
poate face și la primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința oricare
dintre viitorii soți, care o va transmite în termen de 48 de ore la primăria competentă să
încheie căsătoria.
Cetățenii români din străinătate pot depune declarația de căsătorie la misiunea
diplomatică sau la serviciul consular de carieră al României în străinătate unde urmează să
se încheie căsătoria.
Persoanele arestate preveniv sau aflate în executarea unei pedepse privative de libertate
pot depune declarația de căsătorie la sediul primăriei în a cărei rază teritorială se află
arestul sau penitenciarul.
Declarația de căsătorie este un formular tipizat care cuprinde următoarele mențiuni:
- identificarea fiecăruia dintre viitorii soți (nume, prenume, domiciliu);
- manifestarea de voință în sensul că aceștia vor să se căsătorească;
- declarația viitorilor soți că au luat la cunoștință reciproc de starea sănătății lor;
11
Legea nr.195/2000 privind constituirea și organizarea clerului militar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 561 din 13.11.2000

7
 - declarația viitorilor soți în sensul că nu există impedimente la încheierea căsătoriei;
- mențiunea dacă au mai fost căsătoriți;
- declarația cu privire la numele pe care doresc să îl poarte după încheierea
căsătoriei;
- regimul matrimonial ales;
- mențiunea cunoașterii consecințelor penale cu privire la falsul în declarații.
Cu privire la numele pe care soții îl pot purta după încheierea căsătoriei, art.282 C.civil
prevede că soții pot:
- să își păstreze numele avut înainte de încheierea căsătoriei;
- să ia numele oricăruia dintre ei;
- să poarte numele lor reunite;
- să decidă ca unul dintre soți să își păsttreze numele, iar celălalt să poate numele lor
reunite.
La declarația de căsătorie se anexează toate documentele necesare din care să reiasă
îndeplinirea condițiilor de fond pozitive și lipsa impedimentelor la căsătorie.
Declarația de căsătorie se semnează în fața delegatului de stare civilă, care este obligat să
confrunte datele din declarația de căsătorie cu cele care rezultă din actele prezentate și
care va dispune publicarea acesteia prin afișare în extras în locul special amenajat de la
sediul instituției unde se va încheia căsătoria, precum și pe pagina de web a respectivei
instituții. Afișarea declarației de căsătorie este o măsură de publicitate a acesteia care are
ca scop aducerea la cunoștință publică a intenției de a se închia respectiva căsătorie.
Căsătoria se poate încheia, potrivit art.283 alin.3 C.civ., după 10 zile de la data afișării
declarației de căsătorie, termen în care sunt incluse atât data afișării, cât și data încheierii
căsătoriei.
Dacă în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie, căsătoria nu a fost
încheiată și, de asemenea, în situația în care viitorii soți doresc să modifice declarația
inițială, aceștia sunt obligați să reînnoaiscă declarația de căsătorie, care va fi din nou
supusă publicității.

C. Opoziția la căsătorie
Opoziția la căsătorie este actul prin care orice persoană, fără a justifica vreun interes,
aduce la cunoștința delegatului de stare civilă existența unei împrejurări de fapt sau de
drept care nu permite încheierea căsătoriei.
Pentru a produce, însă, efecte juridice, opoziția la căsătorie trebuie să îndeplinească
anumite cerințe, și anume:
- să fie făcută în scris ;
- să descrire împrejurarea de fapt sau de drept care împiedică încheierea căsătoriei;
- să cuprindă indicarea dovezilor pe care se întemeiază;

8
 - să fie semnată.
Opoziția la căsătorie care nu întrunește cerințele arătate va constitui o simplă informare a
delegatului de stare civilă, pe care acesta poate să o ia in considerare și să dispună
verificarea împrejurărilor arătate, dar nu este ținut de aceasta.
Opoziția la căsătorie se poate face în termenul cuprins între data afișării declarației de
căsătorie și data încheierii cîăsătoriei.
În soluționarea opoziției la căsătorie, delegatul de stare civilă poate
- amâna încheierea căsătoriei dacă în urma demersurilor efectuate constată că are
nevoie de un timp mai îndelungat pentru efectuarea verificărilor;
- decide încheierea căsătoriei dacă opoziția la căsătorie se dovedește a fi
neîntemeiată;
- refuza încheierea căsătoriei dacă în urma verificărilor se dovedește că opoziția la
căsătorie este întemeiată.

4.2. Formalitățile privind încheierea căsătoriei

Formalitățile din momentul încheierii căsătoreiei sunt caracterizate de solemnitate și
publicitate. Solemnitatea este determinată de faptul că încheierea căsătoriei nu se poate
face decât de către autoritățile abilitate ale statului, iar publicitatea este determinată de
obligativitatea ca în momentul încheierii căsătoriei să asiste și doi martori.
A. Locul încheierii căsătoriei
Căsătoria se încheie, de principiu, în localitatea aleasă de soți, cu condiția ca cel puțin unul
dintre aceștia să aibă domiciliul sau reședința în respectiva localitate. Prin excepție,
căsătoria poate fi încheiată în altă localitate decât cea în a cărei rază teritorială își au
domiciul sau reședința soții, cu aporbarea primarului unității administrativ-teritoriale un
de se încheie căsătoria, care va înștiința primăria de domiciu sau de reședință a viitorilor
soți în vederea publicării declarației de căsătorie.
Ca regulă, căsătoria se încheie la sediul primăriei localității sau, după caz, la sediul
serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor. Cu titlu de excepție, căsătoria
se poate închia și în afara acestui sediu, cu aprobarea primarului, fără a fi necesară
dovedirea unor motive temeinice în acest sens.
În situații excepționale căsătoria se poate încheia și la bordul unei nave sub pavilion
românesc, aflată în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, comandantul
navei având atribuții de delegat de stare civilă. Este necesar, însă, ca ambii soți să aibă
cetățenia română. Comandantul navei poate aproba, pentru motive temeinice,
încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data afișării
declarației de căsătorie.
Căsătoria nu poate fi închiată la bordul unei aeronave, chiar dacă se află în cursul unei
călătorii în afara granițelor țării.

9
Cetățenii români pot încheia o căsătorie în străinătate, la sediul misiunilor diplomatice sau
oficiilor consulare ale României din țara respectivă.

B. Momentul încheierii căsătoriei

Momentul încheierii căsătoriei este acela în care delegatul de stare civilă, după ce ia
consimțământul soților, îi declară căsătoriți.

C. Ofițerul de stare civilă

Au calitate de ofițer de stare civilă și pot închia căsătoria:
- primarii municipiilor, sectoarelor Municipiului București, ai orașelor și ai
comunelor;
- șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României;
- comandanții de nave.
Primarii și șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României pot
delega exercitarea atribuțiilor de stare civilă secretarilor unităților administrativ-teritoriale
sau altor funcționari publici din aparatul propriu. Comandanții de nave nu pot delega
exercitarea acestor atribuții către personalul din subordine.
Din punct de vedere al competenței delegatului de stare civilă, distingem următoarele:
- competența materială a delegatului de stare civilă este determinată de calitatea pe
care o are cel care instrumentează și atribuțiile care i-au fost conferite;
- competența teritorială a delegatului de stare civilă este determinată de limitele
unității administrativ-teritoriale ori a spațiului geografic de competență a misiunii
diplomatice sau a oficiului consular de carieră al României în străinătate.
Încheierea unei căsătorii de către un delegat de stare civilă care nu avea competența
materială să exercite aceste atribuții determină nulitatea acesteia. Ca excepție, însă, dacă
a existat o eroare generală și comună a tuturor celor prezenți cu privire la competența
delegatului de stare civilă (în sensul că toți cei prezenți au avut convingerea că acesta
exercită atribuțiile de stare civilă cu deplină competență) căsătoria se consideră valabilă,
prin aplicarea principiului error communic facit jus (eroarea generală valorează drept).
Încălcarea competenței materiale, în schimb, nu atrage nulitatea căsătoriei, ci doar,
eventual sancționarea disciplinară a delegatului de stare civilă.

D. Martorii la căsătorie

10
La momentul încheierii căsătoriei trebuie să fie asigurată prezența a doi martori, pentru a
se garanta publicitatea acesteia și, totodată, dovada că soții și-au dat consimțământul la
căsătorie.
Potrivit art. 288 C.civ., nu pot fi martori la căsătorie incapabilii, precum și aceia care din
cauza unei deficiențe psihice sau fizice nu sunt apți să ateste faptul că soții și-au exprimat
consimțământul în vederea încheierii căsătoriei.
Pot fi martori la încheierea căsătoriei rudele și afinii, indiferent de grad, cu oricare dintre
viitorii soți.

E. Celebrarea căsătoriei
La data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, ofițerul de stare civilă va efectua, în ordine,
următoarele:
- identificarea viitorilor soți, pe baza actelor de identitate ale acestora;
- constatarea prezenței a 2 martori și identificarea acestora, pe baza actelor de
identitate;
- constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei;
- luarea consimțământului celor doi soți;
- declararea încheierii căsătoriei pe baza consimțământului liber și deplin exprimat
de cei doi soți în prezența martorilor;
- lecturarea dispozițiilor legale referitoare la drepturile și obligațiile soților;
- întocmirea actului de căsătorie.
Căsătoria de oficiază în limba română. În cazul persoanelor aparținând minorităților
naționale care nu cunosc limba română, dacă delegatul de stare civilă cunoaște limba
maternă a minorității respective, poate oficia căsătoria în limba respectivă. În cazul
căsătoriei între cetățeni străini sau între cetățeni străini și cetățeni români, dacă cetățenii
străini nu cunosc limba română, precum și în cazul în care unul dintre soți sau ambii sunt
surdo-muți, se va face apel la serviciile unui interpret autorizat.

4.3. Formalitățile ulterioare încheierii căsătoriei

A. Înregistrarea căsătoriei
După încheierea căsătoriei, ofțerul de stare civilă întocmește de îndată, în registrul actelor
de stare civilă, actul de căsătorie. Acesta se întocmește în 2 exemplare originale care se
semnează de către soți cu numele pe care au convenit să îl poate după încheierea
căsătoriei, de către cei doi martori și de către delegatul de stare civilă.
Căsătoria încheiată la bordul unei nave sub pavilion românesc aflate în afara apelor
teritoriale ale României se înregistrează de către comandantul navei în jurnalul de bord,
acesta fiind obligat ca la întoarcerea în țară să transmită o copie certificată de pe

11
înregistrarea făcută, prin intermediul căpităniei portului de înregistrare a navei, la primăria
Sectorului 1 București, care va întocmi actul de căsătorie.
În cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare de carieră
ale României, actul de stare civilă, după înregistrare se transmite prin intermediul
Ministeruluyi Afacerilor Externe la Primăria Sectorului 1 București, care va întocmi actul de
căsătorie.
Înregistrarea căsătoriei nu reprezintă o condiție de valabilitate a acestei, ci reprezintă
mijlocul de probă al încheierii acesteia.

B. Regimul matrimonial
Pe actul de căsătorie se va înscrie regimul matrimonial ales de către soți.
De asemenea, delegatul de stare civilă va comunica, din oficiu și de îndată, la Registrul
național notarial al regimurilor matrimoniale și, după caz, notarului care a autentificat
convenția matrimonială, o copie a actului de căsătorie.

C. Certificatul de căsătorie
După întocmirea actului de căsătorie soților li se eliberează cettificatul de căsătorie și
livretul de familie12.
Dacă la încheierea căsătoriei unul dintre soți și-a schimbat numele, delegatul de stare
civilă anulează cartea de identitate a acestuia, prin tăierea colțului une este înscrisă
perioada de valabilitate a acestuia.

D. Dovada căsătoriei
Certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului de căsătorie, reprezintă dovada încheierii
căsătoriei.
În caz de pierdere, distrugere sau furt a certificatului de căsătorie, delegatul de stare civilă
va elibera, la cerere, un nou cettifcat de căsătorie.
Căsătoria poate fi dovedită și prin orice alt mijloc de probă dacă:
- la momentul încheierii căsătoriei nu au existat registre de stare civilă;
- registere de stare civilă în care a fost înscrisă căsătoria au fost pierdute sau
distruse, total sau parțial;

12
Livretul de familie este documentul care cuprinde principalele date cu privire la componența familiei,
filiația copiilor și situația lor juridică față de reprezentanții legali. Livretul de familie nu reprezintă o dovadă a
încheierii căsătoriei, ci doar îndeplinirea condițiilor pentru acordarea alocației suplimentare pentru familiile
cu copii.

12
 - nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de căsătorie sau a
extrasului de pe actul de căsătorie;
- întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.

E. Celebrarea religioasă a căsătoriei

După cum am subliniat și în secțiunea dedicată caracterelor căsătoriei, aceasta are un
caracter laic, în sensul că încheierea și înregistrarea acesteia sunt de competența
exclusivă a organelor statului.
Cu toate acestea, atât Constituția României – art.48 alin.2 teza a II-a -, cât și Codul civil –
art.259 alin.3 – prevăd posibilitatea acordată soților de celebrare religioasă a căsătoriei,
dar numai după încheierea căsătoriei civile.

13