1.2 Principiul Huyghens-Fresnel.

Difracţia este totalitatea fenomenelor, care se observă la propagarea luminii într-un

mediu cu neomogenităţi pronunţate şi se abat de la legile opticii geometrie.
În urma difracţiei undele luminoase ocolesc obstacolele şi lumina pătrunde în zona
umbrei geometrice. În viaţă observăm permanent ocolirea obstacolelor de către undele sonore.
Difracţia undelor luminoase se observă în condiţii speciale. Aceasta se explică prin faptul, că
difracţia depinde foarte mult de raportul dintre dimensiunile obstacolului şi lungimea de undă.
Cînd lungimea de undă este comparabilă cu dimensiunile obstacolului (de obicei pentru undele
sonore), difracţia este exprimată foarte puternic. Dacă lungimea de undă este cu mult mai mică
decît dimensiunile obstacolului (ceea ce are loc pentru lumină), difracţia este exprimată slab şi se
observă cu greu.
În 1812 Fresnel a arătat că fenomenul difracţiei poate fi studiat cantitativ pe baza
principiului lui Huyghens completat cu principiul interferenţei undelor secundare.
În limitele teoriei electromagnetice a luminii problema difracţiei se soluţionează pe baza
ecuaţiilor lui Maxwill fără a introduce noi principii. Însă rezolvarea ecuaţiilor lui Maxwell, cu
condiţii de frontieră specifice, în cazul difracţiei întîmpină anumite dificultăţi.
În majoritatea cazurilor, care prezintă interes practic, problema se soluţionează utilizînd
metoda aproximativă, bazată pe principiul Huyghens-Fresnel.
Conform principiului lui Huyghens, orice punct al frontului de undă este o sursă de unde
secundare; noua poziţie a frontului de undă se determină cu înfăşurarea la fronturile de undă
secundare. Fresnel a considerat că sursele sferice secundare sunt coerente şi undele secundare
radiate de ele interferă şi formează tabloul de difracţie. Deci, la analiza propagării undelor
secundare este necesar de a lua în consideraţie amplitudinea şi faza oscilaţiilor, fapt care permite
de a determina distribuţia intensităţii în tabloul de difracţie. În calitate de exemplu vom cerceta
difracţia de la un orificiu rotund.

(1)
formula (1) reprezintă expresia matematică a principiului Huyghens-Fresnel.
 Fenomene optice:
Optica: este acea parte a fizicii care studiază lumina şi fenomenele ce au loc la
interacţiunea luminii cu diferite medii.
Medii: - transparent: mediul care lasă sa treacă lumnia prin el;
- opac: nu lasa sa treacă lumina prin el.
Mediul izotrop: este mediul prin care o proprietate se manifestă la fel pe orice difracţie
(viteza de propagare a luminii este aceeaşi pe orice direcţie).
I) Optica geometrică
- mersul razelor de lumina prin diferite medii.
Explică fenomene ca : reflexia luminii, refracţia luminii, reflexia totala şi dispersia.
Principiul fundamental al opticii geometrice este ca lumina se propagă în linie dreapta.
II) Refelxia luminii

1
 - fenomenul de intoarcere a luminii în mediul din care a provenit atunci când intalneste
suprafete de separaţie dintre 2 medii.
Legile reflexiei:
1) raza incidentă, reflectată şi normala dusa în puncte de incidenţă la suprafeţe de separaţie
dintre 2 medii sunt coplanare.
2) Unghiul de incidenţă = unghiul de reflexie.
III) Refracţia luminii:
Reprezintă fenomenul de shimbare a direcţiei de propagare a luminii la trecerea dintr-un mediu
transparent în alt mediu transparent.
Legile refracţiei:
1) raza incidentă, refractata şi normala la suprafaţa de separare dintre cele 2 medii dusa prin
punctul de incidenţa sunt coplanare.
2) n1sini = n2sinr.
n2>n1
IV) Reflexie totală
Pentru oricare i>l  reflexie totala
2) I) Optica ondulatorie
· Trace Into – execută un program linie cu linie, intrînd în procedure.