Principalele asemănări și diferențe dintre România, China și Pachistan în ceea

ce privește colectivismul

Colectivismul este o atitudine morală, filosofie politică, ideologie sau perspectivă socială
care pune accentul pe grup și interesele sale. Colectivismul este opusul individualismului.
Colectiviștii se concentrează pe interesele unei comunități, societăți sau națiuni.
Într-o societate colectivistă, indivizii conlucrează între ei, luând în considerare în mod frecvent
deciziile și acțiunile celorlalți, aceștia se supun regulilor grupului social de care
aparțin și societatea este fragmentată în mai multe astfel de grupuri, unite
prin interese comune. Grupurile au scopul promovării intereselor membrilor
acestora în detrimentul celorlalte grupuri.
Mentalitatea colectivistă consideră că resursele sunt limitate și că
aceste puține resurse moștenite trebuie distribuite în așa fel încât să obțînă
cât mai multe, in detrimentul celorlalți, și exclude posibilitatea
multiplicarea resurselor de către fiecare individ. Colectivismul reproduce o
gândire agrară, in care resursă principala ñ pământul ñ este limitat că
suprafață și, prin urmare, cine vrea mai mult nu poate să o facă decât
deposedandu-l pe vecin. Societățile agricole au tendința de a dezvoltă valori
colectiviste deoarece membrii societății se grupează în familii extinse
pentru a asigura producția de masă și supraviețuirea.
România, fiind o fostă țară comunistă are o aversiune marcată pentru colectivism. Acesta
se manifestă printr-un angajament pe termen lung strâns față de „grupul” membru, fie că este
vorba de o familie, o familie extinsă sau relații extinse. Loialitatea în cultura românească este
primordială și suprapune majoritatea celorlalte reguli și reglementări sociale. Societatea
încurajează relații puternice în care fiecare își asumă responsabilitatea față de semenii grupului
său. În societatea românească infracțiunea duce la rușine și la pierderea reputației, acest lucru
fiind indus încă din copilărie indivizilor de către părinți („să fii ascultător la școală, să nu mă faci
de rușine.”). Relațiile angajator / angajat sunt percepute în termeni morali (cum ar fi o legătură
de familie), deciziile de angajare și promovare țin cont de grupul angajatului, conducerea este
conducerea grupurilor. În societatea românească persoanele nu sunt întotdeauna clasificate strict
în funcție de performanțe și merite ci mai degrabă în baza relațiilor pe care acestea le au.
Majoritatea tinerilor din România de azi continuă să locuiască cu părinţii şi
după ce devin majori şi îşi termină studiile, mulţi până la vârste foarte
înaintate, din acest lucru putem deduce că familia extinsă este o
componentă caracteristică pentru societatea românească, ceea ce reflectă
un grad foarte redus de individualism.
China este în momentul de față o țară comunistă cu trăsături ale colectivismului foarte
puternic definite.Pentru a înțelege cultura chineză, trebuie să știm despre istoria Chinei. O istorie
care a fost modelată de vremuri cu imperii și regimuri puternice, ceva ce a avut cu siguranță un
impact profund asupra identității sale culturale. O identitate a unei țări care este pe cale de a
deveni noul imperiu modern! Astăzi, chinezii sunt smeriți și sunt buni în colaborare. China a
fost întotdeauna o țară plină de mega-proiecte de infrastructură. Cel mai bun exemplu este
renumitul Zid Chinez sau Marele Canal cu o lungime de 1776 km, finalizat în perioada 581-618
î. Hr.. Motivul principal și de bază pentru care China are capacitatea și capacitatea de a crea și
implementa acest tip de mega proiecte nu este neapărat doar planificarea strictă sau buna
organizare a unui regim parțial autoritar, ci este mai degrabă cultura chineză. Întrucât cultura
chineză este una colectivistă, unde întreaga unitate și nu individul este în centru, este probabil să
colaboreze și să coopereze mai eficient. Ceva greu de înțeles pentru occidentali. Acest
colectivism chinez reflectă exact opusul pe care îl avem în lumea occidentală, unde individul este
în centru. Cred că această unitate consolidează capacitatea de a colabora și de a contribui la
proiecte la scară largă într-un mod mai eficient. De asemenea, modul diferit de a trăi în China
este vizibil peste tot. Oamenii trăiesc într-un mediu amestecat cu elemente autoritare, comuniste,
democratice, capitaliste, moderne și tradiționale și care a modelat China de-a lungul timpului și
face țara atât de interesantă. Impresia mea este că, din cauza colectivismului menționat mai sus,
chinezii au senzația că fac parte din ceva mai mare, simt că sunt o roată de viteze a unei mașini
mari și bune. Aceasta este o altă mare diferență față de concepția occidentală despre viață, unde
din nou, induvialul este mașina. Istoria diferitelor ideologii a modelat cultura chineză și modul
lor de a trăi. Colectivismul poate pentru occidentali pare un fel de ciudat, dar cred că acesta a
fost și va fi factorul cheie pentru o China de succes în viitor.
În ceea ce privește manifestarea colectivismului in materie de busines ea se manifestă în
felul următor :dacă vei critica pe cineva din angajați în public şi vei întreba ulterior care e
părerea celui cu care discuți, acesta va avea tendinţa să îţi aprobe părerea pentru a păstra relaţia,
mai ales dacă eşti în rol de manager. În culturile colectiviste accentul este pus pe relaţie.
Pakistan este o țară colectivistă în care se pune accentul pe îndeplinirea obiectivelor
definite sau uneori nedefinite ale unui grup a cărui apartenență o atinge fie prin nașterea fie prin
trecerea unui prag de intrare. Astfel, se poate naște într-o viață politică sau poate intra în ea după
obținerea unei anumite cantități de avere și influență, astfel încât să fie posibile conexiunile
dorite. Odată ce se află în grup, familie sau etnie sau trib, indivizii își pot deduce identitățile cu
grupul și pot acționa nu numai pentru a-și servi propriile scopuri, ci și familia, tribul sau grupul.
Într-o astfel de societate colectivistă, regulile sunt uneori stricte, astfel încât să ofere un rezultat
dezirabil al grupului. Relațiile legate de familie sau de rudenie sunt mult mai ușoare, dar,
dimpotrivă, eforturile de a îndeplini autonomia sau de a lua decizii de sine sunt mult mai dificile.
O altă valoare oferită de un astfel de membru colectivist este faptul că membrii câștigă un
sentiment de securitate. Întrucât percepția de a fi singur nu este doar o povară, ci un sentiment
înstrăinat în contradicție cu cultura dintr-o societate colectivistă, oamenii vor căuta apartenența
pentru a rectifica acest sentiment. Condițiile de viață dificile pot intensifica această percepție, iar
o persoană care are puțin în viață poate fi cel puțin mulțumită în cunoștințele de apartenență la un
biradri sau la o familie extinsă. Uneori, familiile sau grupurile pot veni în ajutorul unei astfel de
persoane, ceea ce este, de asemenea, un beneficiu căutat subconștient.

Principalele asemănări și deosebiri înre România, SUA și India în ceea ce

privește evitarea incertitudinii

Culturile sunt diferenţiate puternic prin modul în care gestionează

situaţiile imprevizibile, ambigue sau de nesiguranţă, adică situaţiile de
incertitudine. Caracterul negativ al acestora este dat de anxietatea produsă.
Cu cât anxietatea este mai intensă, cu atât omul are mai mult tendinţa de a
evita incertitudinea. Acest fenomen a fost cuantificat cu ajutorul unei
variabile numite chiar evitarea incertitudinii. Evitarea incertitudinii exprimă
măsura în care oamenii se simt ameninţaţi de către situaţiile ambigue şi
gradul în care încearcă să înlăture aceste situaţii, prin mijloace de genul
următoarelor acţiuni: căutarea unui loc de muncă mai sigur, stabilirea mai
multor reguli, eliminarea comportamentului şi ideilor diferite, "stabilirea"
unor adevăruri absolute etc. Incertitudinea nu trebuie confundată cu
riscul*. La nivelul unei societăţi, evitarea incertitudinii se manifestă formal
prin încercarea reducerii gradului de nedeterminare a realităţii cu ajutorul
a trei instrumente: dreptul, religia şi tehnologia. Cu cât o cultură are o
tendinţămai accentuată de evitare a incertitudinii, cu atât vor exista în
organizaţii mai multe reguli formale de comportament. Evitarea
incertitudinii vizeazămăsura în care societatea tolerează incertitudinea şi
ambiguitatea (situaţiile nestructurate).
România se caracterizează printr-un grad relativ ridicat de evitare a
incertitudinii, membrii societăţii doresc să aibă un control cât mai mare
asupra situaţiei. populatia are un grad ridicat de anxietate in privinta
viitorului si prefera siguranta zilei de astazi incertitudinii zilei de maine:
„Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard”. O astfel de societate nu
poate planifica strategic pe termen mai lung, pentru ca privirea in viitor ii
declanseaza mecanisme defensive.
Unii romani au dificultati in a face fata unor situatii ambigue si opiniilor contrare ale altora. Daca
luam in consideratie si gradul scazut de individualism, membrii societatii nu pot tolera opinii
minoritare. In general, oamenii din astfel de culturi se simt mai confortabil in situatii de consens
general. In timpuri care genereaza anxietate, cum sunt alegerile, amenintari contra securitatii si
sigurantei, sau in fata necesitatii de a accepta ceva nou, „strain”, cum este tehnologia avansata
sau existenta unui partid minoritar, populatia reactioneaza negativ si emotional si se opune
acceptarii. Nivelul ridicat de anxietate are impact si asupra structurii organizationale. Actiunile
preferate sunt cele care rezolva situatia ambigua de astazi, „quick fixes”, fara a avea in vedere
impactul lor asupra zilei de maine. Nivelul de anxietate favorizeaza impulsul de moment, graba
si exprimarea emotiei negative fara control.
Statele Unite ale Americii sunt caracterizate printr-o evitare
scăzută a incertitudinii. Acest concept reflectă faptul că există o acceptare
ridicată pentru idei noi, produse inovatoare și noutate. Americanii solicită
idei și opinii, ele permit libertatea de exprimare. Constituția Statelor Unite
este un excelent exemplu de reflectare a situației. Constituția ghidează
dreptul american. Cei mai mulți americani rămân fideli legii și nu încercați
să aducă modificări acesteia, cu toate acestea, Constituția a fost modificat
de-a lungul timpului. Unul dintre cele mai apreciate drepturi din America
este amendamentull, care afirmă: „Congresul nu va face nicio lege care să
respecte o instituție de religie sau să interzică exercitarea liberă a acesteia
sau să reducă libertatea de exprimare sau a presei sau dreptul oamenilor de
a se reuni în mod pașnic și de a solicita Guvernului pentru o redresare a
nemulțumirilor ”. Americanii apreciază dreptul să fie liberi cu gândurile și
opiniile lor. Deși au reguli, este mai important să apreciem acceptarea
diferențelor și a schimbărilor decât respectarea legii tradiționale. Pentru
Statele Unite, regulile sunt importante, dar nu sunt întotdeauna respectate
sau obligatorii. SUA se adaptează diferitelor puncte de vedere și
încorporează ideile și opiniile altora în deciziile și experiența lor.
India are o preferință medie spre mică pentru evitarea incertitudinii.
În această țară, există
acceptarea imperfecțiunii; nimic nu trebuie să fie perfect, nu trebuie să
meargă exact așa cum a fost planificat. În mod tradițional, India este o țară
pacientă în care toleranța pentru neașteptate este ridicată. Oamenii din
India, în general, nu se simt motivați sau obligați să ia inițiative de acțiune
și se simt confortabil atunci când se stabilesc în listele și rutinele
consacrate cu interogarea. Oamenii din culturi cu un nivel de evitare a
incertitudinii de la mediu la scăzut tind să aprecieze asumarea riscurilor, să
caute schimbarea în loc să o evite și să demonstreze o toleranță ridicată la
diferență sau eroare. India deține toate aceste trăsături, ceea ce o face o
destinație favorabilă pentru străini pentru a stabili relații de afaceri.