Managementul riscurilor bancare

1. Riscurile bancare: definitie, concept

2. Clasificarea riscurilor bancare
3. Identificarea riscurilor
4. Tipologia metodelor de dimensionare a riscului bancar
5. Functia de supraveghere prudentiala. Modelul CAAMPL
6. Mecanismul european de reglementare si supraveghere bancara
7. Imolementarea cerintelor Acordului Basel 2 si Basel 3

Risc = pericol, posibilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte nedorite pentru

subiect.
Prin risc se intelege manifestarea unei instabilitati ce rezulta din alegerea unui obiectiv
gresit. Astfel riscul apare in dependenta de un obiectiv ales ( de exemplu riscul lichiditatii)
precum si in legatura cu cauzele concrete ale obiectivului gresit ales (de exemplu riscul valutar).
Riscul poate fi privit su sub aspectul pericolului/pierderii pe care il/ o genereaza o decizie gresita
in opozitie cu o alta decizie ce ar fi fost mai buna.
Riscul bancar se poate spune ca este un fenomen care apare pe parcursul derularii
operatiunilor bancare si care provoaca efecte negative asupra activităţilor respective prin
deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi cu
afectarea funcţionalităţii băncii.
Francezii Michael Rouch şi Gerard Naullen, în cartea lor "Le control de gestion
bancaire et financiere", definesc riscul ca un angajament purtând o incertitudine dată, cu o
probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea  din  urmă  degradare sau pierdere.
Riscul are 3 orientati:
- instrumentele si conceptele de baza;
- masurarea stiintifica a riscurilor si analiza;
- instrumentelor bancare prin care se administreaza riscurile, contractele la termen,
optiunile, toate instrumentele care permit controlarea riscurilor.
La baza teoriei riscului se afla urmatoarele ipoteze:
Riscul este prezentat in activitatea oricarui agent economic si, respectiv, riscul
influenteaza deciziile agentului economic.
Atitudinea fata de risc este diferita si depinde de doi factori: marimea profitului scontat si
probabilitatea producerii profitului.
Sunt doua modalitati posibile de evaluare a riscului:
- prin metode calitative, cand se va determina “utilitatea” rezultatelor profitului asteptat si
influenta pierderilor posibile asupra afacerii;(deosebim risc accesibil, critic, catostrofal)
 - prin metode cantitative, cand se va evalua marimea profitului prognozat (pierderilor
posibile) si probabilitatea producerii acestuia.
Deosebim trei atitudini posibile fata de risc:
- Preferinta fata de risc;

- Necesitatea fata de risc;

- Aversiunea fata de risc.

Clasificarea riscurilor in functie de tipul bancii:
- Specializata;
- Ramurala;
- Universala.
Totalitatea riscurilor bancare pentru o bancă specializată, ramurală sau universală
este diferită. Băncile specializate suportă riscul acelor operaţii specifice pentru care ele sunt
fondate. Pentru băncile de ramură este justificată elaborarea unei totalităţi de riscuri,
caracteristice activităţii concrete a băncii. Cel mai mic grad de risc îl au băncile universale,
deoarece ele au posibilitatea acoperirii pierderilor de la un tip de risc prin activitatea
profitabilă la altul.
Clasificarea riscurilor in functie de exounerea bancii la risc
Deosebim expunerea inerentă a băncii şi expunerea subiectivă.
în acest context, riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată
de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu
pierderi. La rândul lor, riscurile pure se pot împărţi în: riscuri fizice, riscuri financiare, riscuri
criminale şi frauduloase, riscuri de răspundere. Riscurile speculative sunt generate de
încercarea de a obţine un profit mai mare.
Clasificarea riscurilor in dependenta de servicii acordate
- Ale creditelor
- Ale depozitelor
- Ale schimbului valutar
- Ale cardurilor
Clasificarea in functie de cadrul riscurilor bancare:
- Interne
- Externe
Clasificarea in dependent de sctructura clientilor bancii