Slide 1.

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca şi, sau

mai ales, povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea
contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.
Evaziunea fiscală e unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărei consecinţe nedorite caută să le
limiteze cît mai mult. Statul trebuie să se ocupe sistematic şi eficient de preîntîmpinarea şi
limitarea fenomenului evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale contribuabilului ,care-i permit să
evite sau să reducă plăţile sale obligatorii la buget (impozitele şi taxele).
Evazioniştii sînt de regulă unii din cei mai bogaţi oameni din diferite ţări ale lumii.
Slide 2. Prin fraudă fiscală se înţelege orice acţiune a contribuabilului ce încalcă prevderea
fiscală (avînd un caracter intenţionat),cu scopul de se a sustrage de la plata impozitelor şi taxelor
datorate la buget. Evaziunea fiscală frauduloasă poate avea drept consecinţă :
 sustragerea totalmente de la impozitare – spre exemplu, efectuarea activităţii de
întreprinzător fără înregistrarea de stat, inclusiv la organele fiscal, menţinerea evidenţei şi
nedeclararea materiei impozabile, crearea unor întreprinderi fantome, falimentul intenţionat şi
fictiv , distrugerea documentelor,etc.;
 micşorarea mărimii obligaţiei fiscale prin forme variate –tăinuirea (reducerea) venitului
prin falsificarea documentelor de evidenţă, inclusiv prin neîntocmirea unor documente sau
întocmirea unor documente primare fictive (cum ar fi vînzările fără factură, sau emiterea de
facturi fără vînzare efectivă; neprezentarea unor documente sau includerea unor date eronate la
calcularea şi achitarea impozitelor şi,respectiv, neachitarea deplină a impozitului ,etc.).
Slide 3. Presiunea fiscală: Atunci când presiunea fiscală medie (sau pe sectorul de care
este interesat un anumit contribuabil) este relativ mare, atunci contribuabilul poate
alege să se sustragă acestei fiscalităţi, fie în totalitate (intrarea în economia subterană), fie în
parte, practicând evaziunea fiscală deşi activitatea sa rămâne în economia oficială. Este destul de
dificil să se stabilească un prag anume, cantitativ, la care contribuabilul ia decizia de a evada
fiscal: acest prag depinde atât de sectorul de activitate cât şi de aspecte psihologice sau culturale,
mai dificil de cuantificat. O anumită judecată, mai degrabă calitativă, se poate face, totuşi, pe
baza modelului Laffer (curbei Laffer).
Slăbiciunea administraţiei fiscale: Contribuabilul economic poate practica evaziunea
fiscală şi în cazul în care sancţiunea pentru această faptă este mică sau probabilitatea de a fi
identificat şi sancţionat este mică. Slăbiciunea administraţiei fiscale poate fi efectul, pe de o
parte, al corupţiei acesteia iar, pe de altă parte, al incapacităţii logistice sau profesionale a
acesteia (incompetenţă). Indiferent de cauza slăbiciunii administraţiei fiscale, atunci când aceasta
devine notorie sau chiar când este intuită de către contribuabil, acesta „accesează” evaziunea
fiscală.
Lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi un
personal suficient numeric,bine instruit şi corect în acţiuni;
Insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care constituie o parte componentă a
educaţiei civice;
Slide 4. Potrivit lui Gheorghe Costandachi, autorului studiului „Moldova-Pradă a
economiei subterane şi evaziunilor fiscale”, un sfert din valoarea produsului intern brut al
Republicii Moldova este aproximativ acumulat pe baza angajaților ilegali, salariilor în plic,
contrabandei sau din activitatea economică a gospodăriilor casnice neînregistrate.
Apariția economiei ilegale în țara noastră a fost inevitabilă, în condițiile multitudinii
problemelor din societate și anume: lipsa locurilor de muncă, salariile mici ale angajaţilor din
sfera publică, dependenţa mediului de afaceri în proces incipient de factorii de decizie,
privatizarea petrecută la repezeală, distrugerea complexului agroindustrial din Moldova, criza
monetară din anii 1991-1994, apariţia intereselor de distribuire a zonelor de influenţă
economică şi politică, sistemul judiciar extrem de corupt - toate acestea au făcut inevitabil
procesul de apariţie a economiei ilegale ”, a explicat Gheorghe Costandachi.

Analiza evoluţiei economiei neobservate denotă că în perioada 2000-2014 a fost

înregistrată o tendinţă de diminuare. Cel mai înalt nivel a fost atestat în anul 2000 – de 34,6% din
PIB, iar cel mai mic nivel în anul 2007 – 20,6% din PIB. În perioada ulterioară a avut loc o
majorare a nivelului economiei neobservate, cauza principală fiind criza financiară din anii 2008-
2009 şi seceta din anul 2009, care au cauzat majorarea ponderii economiei neobservate din PIB
cu 1,5 puncte procente în anul 2008 şi suplimentar încă cu 0,3 puncte procente în anul 2009. În 4
următorii doi ani (2010-2011) s-a produs o diminuare lentă a acestui indicator, urmată de o
creştere cu 2 puncte procente în 2012, majorarea cauzată de secetă. În anul 2013 au fost
implementate măsuri de combatere a fraudelor fiscale, ca urmare a avut loc o scădere cu 0,6
puncte procentuale.
În perioada analizată, sectorul formal a înregistrat o modificare neînsemnată, care oscilează
în jurul nivelului de 7% din PIB, iar în perioada anilor 2000-2007 s-a micşorat de la 7% faţă de
PIB până la 4,1% din PIB. Cel mai înalt nivel a fost înregistrat în anul 2012 (8% din PIB).
Analiza evoluţiei sectorului formal a depistat corelaţia dintre cataclismele naturale şi nivelul
sectorului dat. De asemenea, această perioada a avut loc o diminuare lentă a sectorul neformal:
de la 10,5% din PIB, în anul 2001, până la 6,3% din PIB, în 2013. Ponderea sectorului producţiei
gospodăriilor casnice pentru consum propriu în perioada de cercetare s-a micşorat de două ori:
de la 18,5% din PIB, în anul 2000, până la 9,5% din PIB, în 2014.
 Slide 5. Conform datelor prezentate în table observăm numărul populației angajate în
secotrul neformal deține o pondere semnificativă în totalul angajaților. În anul 2015, fiecare al 3
muncitor (34,8%) activa în sectorul informal, iar în anul 2003 această cifră a fost de 38%.

Slide 6. Conform Codului penal al Republcicii Moldova, art.244, evaziunea fiscală a

persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea
declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date
denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depăşeşte 2 500 de unităţi
convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1 000 la 2 000 de unităţi convenţionale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînă la 1 an.

Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se

pedepseşte cu amendă în mărime de la 2 000 la 3 000 de unităţi convenţionale sau cu închisoarea
de pînă la 3 ani.”

Conform Codului contravențional al Republicii Moldova, art.301, evaziunea fiscală a

persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea
declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date
denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu depăşeşte 2 500 de
unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale.

 Nu se aplică sancţiune în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi achitat este mai
mic de 100 de unităţi convenţionale.”

Slide 7.

 organizarea şi dotarea aparatului fiscal;

 sancţionărea tendinţelor infracţionale, atît pe cale administrativă, cît şi pe cale penală;
 asigurarea unor forţe adecvate penru control, intensificarea controalelor fizice;
 alocarea unor noi resurse, financiare şi umane destinate controlului, precum şi
orientare acelor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a
evaziunii fiscale;
 introducerea unui sistem computerizat de control;
 identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul
statului;
 identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare;
  identificarea căilor prin care piaţa ilegală ”neagră” este aprovizionată şi crearea unui
sistem de prevenire a fraudei.
Slide 8.

Grecia pierde anual între 10 și 16 mld. euro din cauza evaziunii fiscale
Numai din nedeclararea TVA, statul are pierderi anuale de 6 mld. euro, la care se adaugă,
printre altele, o evaziune cuprinsă între 3,5 și 8,4 mld. euro din impozite neplătite de persoane
fizice.
Restaurantele din anumite părţi ale Greciei au început să le prezinte clienţilor două meniuri
cu preţuri diferite, unul care include taxa pe valoare adăugată (majorată de la 23% la 24%) şi
celălalt fără TVA.
Conform firmei de consultanță, principalii factori care alimentează frauda sunt: creșterea
continuă a impozitelor, birocrația, un exces de reglementare și lipsa culturii fiscale.
Premierul Greciei Alexis Tsipras, când și-a asumat conducerea Guvernului, în urmă cu trei
ani, a declarat că lupta împotriva fraudei este unul dintre obiectivele sale principale. Realitatea
este însă mai complicată, nu numai din cauza lipsei de fonduri și de personal pentru întărirea
controalelor Fiscului, dar și a imposibilității multor cetățeni de a face față presiunii fiscale în
creștere, cu atât mai mult cu cât aceasta se adaugă multiplelor reduceri ale veniturilor.
Un instrument cu ajutorul căruia Guvernul intenționează să îmbunătățească colectarea este
promovarea utilizării cardurilor de credit la plăți. Recent Executivul a prezentat creditorilor o
serie de propuneri pentru a da facilități fiscale celor care utilizează mai intens acest instrument de
plată.
Astfel, Guvernul Greciei vrea să acorde reduceri fiscale celor care achită peste 80% din
cheltuielile anuale cu carduri de debit sau de credit.