ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA” FINANȚE”
CATEDRA” FINAȚE ȘI ASIGURĂRI”

CRISTINA URMAȘU

EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR LA NIVEL NAȚIONAL ȘI

INTERNAȚIONAL

REFERAT
la disciplina universitară
„ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI”

Autor:
studenta gr. FB 155,
învăţământ cu frecvenţă la zi
URMAȘU Cristina
____________________

Conducător ştiinţific:
lect.univ. ȚUGULSCHI Anatol
____________________
Chișinău 2017
 Cuprins

INTRODUCERE......................................................................................................................3

1. EVOLUȚIA ASIGURĂRILOR LA NIVEL INTERNAȚIONAL................................3

2. EVOLUȚIA PIEȚEI ASIGURĂRILOR LA NIVEL NAȚIONAL..............................5

CONCLUZIE...............................................................................................................................10

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................11
 Introducere
Asigurarea este un sistem de relaţii economice care implică aportul unui mare număr de
persoane fizice sau juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate
de pericolul, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a
prejudiciilor generate de evenimente viitoare posibile, dar nesigure.
Într-o lume în care evenimentele nefavorabile imprevizibile sunt un frecvente, cea mai
bună soluţie este să transferi riscurile altcuiva. De aceea s-au inventat serviciile sau mai bine zis
produsele de asigurări, oferite de societăţile specializate, prin care acestea preiau diferite riscuri,
bineînţeles contra unei sume de bani.
În etapa actuală de dezvoltare a economiei naţionale, un rol important revine relaţiilor de
asigurări care prezintă un tip de afacere particular. O trăsătură importantă a economiei moderne o
reprezintă necesitatea asigurării bunurilor împotriva consecinţelor economice ale pierderii sau
distrugerii lor. Pe de altă parte, societăţile de asigurare participă activ pe piaţa financiară, joacă
un important rol în concentrarea ofertei de capital.
Economia de tranziţie impune şi studierea pieţei de asigurări, care devine un sector major al
economiei naţionale. Acest lucru este demonstrat prin faptul că dezvoltarea pieţei asigurărilor,
atât în ţările cu economie de piaţă dezvoltată, cît şi în cele în curs de dezvoltare precum este
Republica Moldova, presupune o analiză detaliată a tuturor factorilor de influenţă.
Problematica asigurărilor atât la nivel macroeconomic, cît şi la nivelul întreprinderilor de
asigurare a fost studiată profund în literatura de specialitate din străinătate, neputîndu-se spune
acelaşi lucru despre cercetările efectuate în Republica Moldova. Prin urmare, ţinând cont de
condiţiile economiei de tranziţie, de situaţia pieţelor de asigurări, care sunt în curs de dezvoltare,
se poate spune că această temă este actuală şi necesită o cercetare ştiinţifică amănunţită.
Scopul si obiectivele acestui referat consta in studierea istoriei dezvoltarii asigurarilor in
Republica Moldova
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării îl constituie lucrările ştiinţifice ale
economiilor din ţară şi din străinătate în domeniul asigurărilor. De asemenea, a fost studiată
legislaţia Republicii Moldova care reglementează activitatea de asigurare. Metodele principale
de cercetare sunt: comparaţia, deducţia, inducţia, metodele analitice, grupările statistice calculul
indicatorilor sintetici financiari.
 I. Evoluția asigurărilor la nivel internațional:
Dezvoltarea societatii este marcata de efortul si stradania oamenilor pentru propria lor
propasire si pentru propria lor aparare in fata unor evenimente care le pot periclita existenta si
devenirea.
Viata oamenilor nu este intotdeauna senina. Indiferent cata grija se acorda evitarii
problemelor sau protejarii bunurilor niciodata, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele
evenimente negative (calamitati ale naturii, accidente, pierderea sau micsorarea capacitatii de
munca in urma unor boli sau a batranetii) implica traume psihice sau pierderi financiare
semnificative.
Cu toate acestea, oamenii doresc sa se bucure de propriile lor locuinte, sa-si conduca
autoturismele, sa zboare cu avionul, sa navigheze fara sa se teama de potentialele probleme care
pot aparea. Asigurarea a aparut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru
gasirea soluțiilor adecvate de înlăturare a lor.
Cele mai vechi forme de asigurare sunt intalnite inca in antichitate si dateaza de circa 6500
de ani. Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare,
format anticipat, prin contributia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse
nenorociri ce loveau membrii colectivitatii.
Prin anul 650 inainte de Christos, in Grecia antica inteleptul legislator Solon a obligat
societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun alimentat prin cotizatii lunare,
destinat sa repare prejudiciile survenite in interiorul grupului. Este cea dintai asigurare
obligatorie care se cunoaste.
In Roma antica s-a constituit o asociatie de inmormantare pe baza unui Regulament al
Colegiului funerar din Lavinium care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati
periodice. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate, la deces un rug si un mormant.
Unele forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista, sub
diferite forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a incarcaturii pentru
salvarea expeditiei aflata in pericol ( cauzat de naufragiu, furtuna, esuare, etc.) erau repartizate in
mod proportional, fiind suportate de toti participantii la expeditie, pe principiul avariei comune.
Aceste principii au fost cuprinse in legislatia maritima a insulei Rhodos inca din anul 916 inainte
de Christos si se mentin pana in zilele noastre. Au fost codificate in colectia de reguli York-
Anvers elaborata in anul 1890 si a fost modificata in anii 1924 si 1950. 
Alte surse documentare ne ofera si alte aspecte din istoria asigurarilor, astfel cele mai vechi
asociatii mutuale au fost semnalate in secolul al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodarii
care acopereau, pe principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale. Primele operatiuni
de asigurare maritima au aparut in porturile italiene in sec al XIV.
O forma de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite
tontine aparut in Franta in sec al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda, Anglia si Germania.
Sistemul era bazat pe principiul asigurarilor de viata dar participantii primeau in locul sumelor
asigurate rente viagere.
In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare
impotriva riscurilor de foc si apa a carei functionare se baza pe plata unor cotizatii anuale.
Asigurarea impotriva riscului de grindina a fost introdusa pentru prima data in Scotia la finele
secolului al XVIII-lea.
In anul 1832, Albert Masius a intemeiat la Leipzig, prima mare societate germana de
asigurari pentru vite, bazata pe principiul mutualitatii.
 Dezvoltarea traficului de calatori pe calea ferata a condus la aparitia in Anglia a primei
societati de asigurare specializata in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Asigurarea maritima si asigurarea impotriva riscului de incendiu a fost marcata de
infiintarea la Trieste, in anul 1822, a societatii Assienda Assiguratrice, societate care a functionat
si pe teritoriul Romaniei dupa anul 1830.
Asigurarea de raspundere civila a fost instituita si practicata pentru prima data in Franta si
se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trasuri. Asigurarea s-a extins si
la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori tertelor persoane.
In Statele Unite ale Americii sectorul asigurarilor a fost dominat de societatile de asigurare
engleze. In anul 1852, din initiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinta Societatea pentru
asigurarea caselor impotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship.
Elizur Wright a creat mai multe intreprinderi de asigurari americane si a sustinut legiferarea
controlului statului asupra societatilor de asigurari; a contribuit la elaborarea unei metode de
calcul corecte a rezervei de prime la asigurarile de viata si a unor tabele corespunzatoare,
necesare in practica asigurarilor de viata. La inceputul secolului trecut existau in lume 30 de
societati de asigurari, respectiv 14 in Anglia, 5 in Statele Unite, 3 in Germania, 3 in Danemarca,
2 in Franta si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. In anul 1900 erau in jur de 1272 de
societati de asigurare iar in anul 1969 activau in jur de 9700 de case si societati de asigurare in
71 de tari. Aceste societati de asigurare activau 2676 in domeniul asigurarilor de viata, 6036 in
domeniul asigurarilor de bunuri iar 962 de societati practicau tot felul de asigurari.
De la începutul secolului al XVIII-ea şi până în secolul al XlX-ea, pe plan internaţional s-
au practicat trei mari forme de asigurări: maritime, de incendiu şi de viaţă. Progresele acestora
sunt strîns legate de dezvoltarea activităţii economice şi evoluţia dreptului.
Prima poliţă de asigurare maritimă dovedită până azi a fost semnată în anul 1347 la
Genova, iar prima intervenţie a statului pe piaţa asigurărilor datează din anul 1435, iar în anul
1468 apare Codul din Veneţia al asigurărilor maritime. Apoi asigurarea maritimă se dezvoltă
rapid în Anglia, unde în anul 1601 a fost adoptat primul act juridic, ce a reglementat constituirea
unor instanţe speciale, ce soluţionau conflicte din domeniul asigurărilor maritime.
Sfera primară de aplicare a eforturilor companiilor de asigurare a fost asigurarea de
incendii. În oraşele secolului XV-XVII-lea, majoritatea caselor erau construite din lemn şi exista
un risc sporit de incendiu. De aceea, orăşenii erau gata să plătească o anumită sumă de
bani companiilor de asigurare, care la rîndul lor, le promiteau la survenirea incendiului două
lucruri: primul - serviciile pompierilor (localizarea focului pentru preîntîmpinarea răspîndirii
acestuia asupra construcţiilor vecine) şi al doilea - de a plăti persoanelor asigurate o despăgubire
care ar acoperi cheltuielile necesare pentru angajarea specialiştilor care ar repara sau ar
reconstrui locuinţa arsă.
Primele societăţi de asigurare au apărut la sf.sec.XVII-lea în Anglia, Franţa, Italia,
Danemarca, Suedia. În a doua jumătate a sec.XIX-lea au apărut uniuni da asigurare de tip cartel
şi concern, ce erau formate din zeci de societăţi de asigurare. Au fost create şi primele societăţi
internaţionale de asigurări - ruseşti, austriece, suedeze. Intens se dezvoltau noi tipuri de asigurări
comerciale, iar pe baza lor au apărut multe forme, modalităţi, variante noi de asigurări.
Un loc deosebit în dezvoltarea asigurărilor o ocupă Anglia, în care în anii 80-ci al sec.XVII-
lea au apărut primele societăţi de asigurare în domeniul asigurării de la incendiu. Ca imbold
pentru apariţia acestora, a servit incendiul ce a avut loc la Londra în anul 1666, în care au pierit
70 mii persoane. În aceiaşi perioadă apar primele societăţi de asigurare în domeniul asigurărilor
riscurilor maritime: Franţa în anul 1686 (Paris), Italia оn anul 1741 (Genova), Danemarka în anul
1741 şi Suedia în anul 1750.
În asigurările internaţionale vădit s-a evidenţiat corporaţia engleză Lloyd, care este astăzi
cea mai mare şi importantă piaţă internaţională de asigurări şi cel mai mare centru informaţional
privind comerţul şi navigaţia maritimă. Corporaţia Lloid a apărut din Casa de cafea Lloid,
proprietarul căreia era Edvard Lloid. Prima menţiune despre casa de cafea a lui Loid a fost
semnalată în anul 1688. În acest local, aveau loc întîlniri regulate al
comercianţilor, asigurătorilor şi proprietarilor de corăbii. Din anul 1696 Edvard Lloid începe
pubicarea unui ziar de asigurări Lloid News, iar din 1734 apare Lloid List. Оn anul 1760 în
sistemul lui Lloid apare prima societate de clasificare din lume - registrul de corăbii. În anul
1871, prin actul Parlamentului englez, uniunea asigurătorilor Lloid a obţinut statut oficial de
corporaţie al asigurătorilor.
Patria asigurărilor de viaţă e considerată Anglia, în care în anul 1699 pentru prima dată a
apărut o organizaţie profesionistă, ce se ocupa cu asigurarea orfanilor şi văduvelor, iar apoi a fost
creată compania de asigurări Eckvatedl, ce se ocupa cu asigurări de persoane. 
Patria reasigurărilor este considerată Germania. Prima companie de reasigurare a fost
fondată de Cologne în anul 1846, apoi a apărut Societatea de reasigurare de la Munhen. În 1885
apare "Societatea rusă de reasigurare", ce se ocupă de reasigurarea riscurilor de incendii. Din sec.
XIX-lea pe poziţiile din frunte se află uniuni de asigurare de tip cartel şi concern. Un cartel
puternic a fost creat în 1874 la Berlin, ce purta caracter interanţional şi era constituit din 16
societăţi de asigurare (ruseşti, suedeze, austriece ş.a.) În anul 1920 el îngloba deja 230 societăţi
din 26 de ţări. Factorii determinanţi, care au condus la apariţia asigurărilor contemporane, sunt
cei economici şi sociali, dar cel mai important – apariţia unei activităţii raţionale capitaliste cu
orientare spre valorile raţionalităţii formale.
Dintre factorii economici vom menţiona :
a) Schimbarea condiţiilor economice generale. Trecerea de la o economie exclusiv agricolă
la una diversificată (breasla, industrie, comerţ) a dus la creşterea şi adîncirea raporturilor dintre
oameni şi implicit, a cauzelor generatoare de pagube. De asemenea, importanţa banilor în
relaţiile comerciale a favorizat ideea compensaţiei băneşti a pagubelor;
b) Dezvoltarea schimburilor internaţionale. Succesul marilor tîrguri şi înmulţirea
expediţiilor pe mare au arătat necesitatea asigurării mărfurilor şi navelor împotriva riscurilor în
timpul transportării.
La rîndul lor, factorii sociali se referă la:
a) Accentuarea procesului de urbanizare. Concentrarea populaţiei în oraşe şi apariţia
noilor tipuri de locuinţe au încurajat apariţia evenimentelor producătoare de pagube;
b) Organizarea breslelor care a favorizat solidaritatea acestor grupuri, în care membrii lor
îşi acordau ajutor reciproc în caz de pagube.
  Dezvoltarea societăţii a dus, pe de o parte, la creşterea avuţiei naţionale, iar pe de altă
parte, a plasat omul în procese de producţie mai complexe, cu un grad de periculozitate mărit.
A sporit astfel interesul omului pentru acţiunile de previziune. Secolul XIX-lea e marcat de o
nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicarea activă a statului în asigurări.
Înţelegănd rolul enorm economic şi social al asigurărilor, statul doreşte să se folosească de
avantajele lor în interes propriu.
În secolul al XX-lea asistăm la o perfecţionare continuă a mecanismului de asigurare. Una
din cele mai importante trăsături ce caracterizează dezvoltarea sistemului mondial de asigurări la
ora actuală este globalizarea pieţii mondiale de asigurări, care se prezintă printr-un proces de
lichidare treptată a barierelor economice şi legislative ce separau pieţile de asigurări a unor state.
Unul din exemplele elocvente ce confirmă această tendinţă, este crearea unui spaţiu de asigurări
unic în ţările Uniunii Europene. 
Caracteristic pentru piaţa mondială de asigurări este: existenţa unui număr important de
companii de asigurare ce funcţionează în diverse forme organizaţional-juridice, concentrarea la
ele a unui capital şi active enorme, o gamă extrem de largă de operaţiuni şi produse de asigurare
oferite, existenţa unei legislaţii dezvoltate ce ţine de domeniul asigurărilor şi a unui sistem de
supraveghere de stat viabil, existenţa diverselor asociaţii şi uniuni a asigurătorilor şi
asiguraţilor, un sistem dezvoltat al intermediarilor, firme de consultaţii şi de raiting.

Cele mai bune companii de asigurare din lume sunt:

1. AXA- Franța (102 milioane clienți din 56 de țări, avînd un venit 99 miliarde euro pentru anul
2015)

2. Zurich Insurance Group (fonadată în 1872)- cea mai largă companie din Elveția avînd filiale
în 170 tări

3. China Life Insurance

4. Berkshire Hathaway- holding cu sediul Omaha, Nebraska, Statele Unite ale Americii.

5. Prudential plc; Londra- fondată în Mai 1848

6. United Health Group- a avut un venit d 151,1 miliarde $ în anul 2015, principalul scop al
companiei fiind de a îmbunătăți serviciile de sănătate în diverse sectoare.

7. Munich Re Group- Germania, are filiale în 30 de țări cu o atenție asupra Europei și Asiei. A
fost fondat în 1880 și este una dintre cele mai importante reasiguratori din lume.

8. Assigurazioni Generali S.p.A- cea mai mare companie de asigurări din Italia. Oferă o gamă
largă de servicii: asigurări de viață, case, mașini ect.

9. Japan Post Holding Co,Ltd.- este o companie deținută de guvern în Japonia.

10. Allian SE- Germania, lider în servicii financiare, furnizînd produse și servicii pentru
asigurare și gestionare a activelor. Deține clienți în 70 de țări și a obținut un venit 125,2
miliarde euro.

11.
 II. Evoluția asigurărilor la nivel național:

Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în
Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a
societăţii cooperatiste de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu
sediul la Bucureşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-
ului, un sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a
dus la tipizarea raporturilor de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse
interesele statului. Este evident faptul ca Republica Moldova este mult rămasă în urmă din toate
punctele de vedere în raport cu fostele ţări socialiste din Europa Centrală cu care se află în
concurenţă pentru investiţii străine directe, accesul la finanţări internaţionale pentru dezvoltarea
infrastructurii.
Piaţa de asigurări din Republica Moldova a apărut în anul 1991 în baza cârmuirii Asigurării
de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, formând apoi Compania comercială „QBE ASITO”. La
începutul anului 1997 pe piaţa de asigurări activau mai mult de 50 de companii. Apoi după
înregistrarea companiilor au rămas să activeze 33 de companii de asigurări care îndeplinesc mai
mult de 80 genuri de servicii de asigurări.
Tranziţia la economia de piaţă diversifică şi multiplică considerabil relaţiile dintre agenţii
economici, supunând unui pericol sporit patrimoniul, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor
juridice şi fizice, fapt ce actualizează necesitatea protejării bunurilor, activităţii de antreprenoriat,
veniturilor, integrităţii cetăţenilor de la calamităţile naturale, situaţiile extremale şi accidente cu
ajutorul asigurărilor.
Aşa particularităţi ale asigurărilor, cum ar fi evaluarea riscului asigurat şi probabilitatea
producerii lui, determinarea obligaţiunilor financiare ale asigurătorului necesită cunoştinţe
speciale şi o pregătire profesionistă. Industria asigurărilor favorizează dezvoltarea activităţii
prospere a agenţilor economici din ţară prin faptul ca acestea constituie: o ramură creatoare de
locuri de muncă; o ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară; un factor de
reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii întrerupte.
Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările sunt importante în economia
unei ţări nu doar pentru faptul că participă la procesul de creare de valoare adăugată, dar şi
pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr deloc neglijabil de persoane.
Asigurările – ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară. Pentru a face
faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi, societăţile de asigurări au datoria să constituie rezerve tehnice.
Fructificarea rezervelor de prime şi de daune se face prin plasarea acestora în acţiuni, obligaţiuni,
depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraţilor, achiziţionarea de bunuri
imobiliare. Prin activitatea desfăşurată, societăţile de asigurare influenţează uneori, pozitiv sau
negativ, şi balanţa de plăti a ţării. Acest lucru are loc în cazul în care societăţile de asigurări, pe
lângă asigurări directe, mai efectuează şi operaţii de reasigurare.
Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a activităţii
întrerupte. Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, ameninţată de un anumit
fenomen (eveniment) viitor şi incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unor
sume de bani (unei prime), aceasta din urmă să preia asupra sa consecinţele producerii acelui
fenomen (eveniment). Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de
sinistru, asigurarea face posibilă reluarea într-un termen cât mai scurt a procesului de producţie
întrerupt şi, deci, realizarea reproducţiei simple.
 Pe parcursul ultimilor cinci ani piaţa asigurărilor din Republica Moldova a suferit un şir de
schimbări ireversibile căpătând un aspect de piaţă concurenţială.
Toate evenimentele desfăşurate pe arena economică a ţării au influenţat şi productivitatea
"acestei industrii specifice", industrie ce produce, promovează şi realizează o gamă largă de
produse deosebite, care asigură populaţiei încredere în ziua de mâine, o senzaţie de stabilitate
atât de importantă în condiţiile generate de regulile dure dar obiective ale economiei de piaţă.
În anul 2015 au desfășurat activitate de asigurare 15 societăți, inclusiv 13 societăți au
desfășurat activitate de asigurări generale, 1 societate - activitate compozită şi 1 societate -
asigurări de viaţă.
Cele mai mari venituri au fost încasate de societatea pe acțiuni MOLDASIG, care deține o
cotă pe piața de aproape 18 la sută. Ea este urmată de GRAWE CARAT Asigurări, DONARIS-
GROUP VIG, ALLIANCE INSURANCE GROUP și Klassika Asigurări. În total, pe piața
asigurărilor din Moldova activează 16 companii.
 Concluzii
Putem afirma cu certitudine ca asigurarile in Republica Moldova sunt o ramura creatoare
de valoare adaugata,creatoare de noi locuri de munca, sunt o ramura participanta la oferta
de capital de imprumut pe piata financiara, sunt un factor de reducere a incertitudinii
economice si un mijloc de reluare a activitatii intrerupte temporar.

Organizarea şi dezvoltarea sectorului asigurărilor în Republica Moldova, lărgirea sferei

de activitate a pieţei de asigurări presupun atragerea investiţiilor autohtone şi străine pe termen
mediu şi lung. Pentru aceasta este nevoie de relansarea economiei naţionale.

Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este ca volum cea mai mică din regiunea Europei
Centrale şi de Est. De altfel, avînd în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 mil. locuitori),
precum şi dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu se va ridica niciodată la mărimea
celor din statele europene cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu. Totuși amplificarea
pieţei asigurărilor în Republica Moldova este în plină evoluţie. Tendinţele de valorificare a
potenţialului acesteia produc noi platforme pentru optimizarea protecţiei acordate, diversificarea
produselor şi dezvoltarea capacităţii riscurilor asigurate.
 Bibliografie
I. Acte normative naționale
1. Legea nr.407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări
2. Legea nr.243-XV din 08.07.2004 privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie
în agricultură
3. Acte normative adoptate de Guvern, CNPF și alte organe competente

II. Lucrări științifice

1. Asigurari si reasigurari in comertul international / Constantin Alexa, Violeta Ciurel, Emil
Sebe, Ana Maria Mihaescu
2. Asigurari si reasigurari in comertul international / Constantin Alexa, Violeta Ciurel, Emil
Sebe, Ana Maria Mihaescu
3. Bazele Asigurărilor / Anatol Țugulschi, Liviu Luca

III. Date statistice

1. Evoluția pieței asigurărilr în Republica Moldova, Raportul anual al CNPF pentru anul 2015
[online].[citat 18.02.2017 ]
Disponibil :http://www.cnpf.md/file/rapoarte/2016/RA_2015_final.pdf
2. Piața asigurărilor din Republica Moldova
Disponibil: http://xprimm.md/Piata-Asigurarilor-2.htm