LICEUL ”MATEI BASARAB”

CRAIOVA

IMPACTUL ASIGURĂRILOR ASUPRA

ECONOMIEI

CALIFICAREA:
TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
NIVEL IV

COORDONATOR:
PROF. ILINCA ADNANA ROXANA

ABSOLVENT:
PĂDURARU ANIȘOARA ANDREEA
CLASA a XII-a A

2018
 CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………. 3

Cap 1. Necesitatea asigurărilor………………………………………………….. 5

Cap 2. Conţinutul juridic, economic şi financiar al asigurărilor……………… 12

Cap 3. Dinamica și incidența asigurărilor asupra economiei ....................... 16

Cap IV .Piața asigurărilor..........................................…………….………….. 21

Bibliografie………………………………………………………………………… 26

2
 ARGUMENT

A vorbi despre rolul asigurărilor esta ca și cum am vorbi despre noi și societatea în care
evoluăm…
Ne întrebăm adesea la ce sunt bune asigurările și de ce am avea nevoie de acestea. Ei
bine, viața oamenilor nu este întotdeauna senină și plină doar de evenimente frumoase,
oricând putându-se întâmpla incidente neprevăzute. Cu toate acestea, oamenii doresc, în
schimb, să se bucure de propriile bunuri, să aibă un cămin fericit alături de cei dragi, să
conducă, să călătorească și să aibă tot felul de activități care îi face să se simtă bine.
Odată cu evoluția omului și a societății, accentul cade asupra viitorului, oricine dorind
să aibă un viitor cât mai liniștit, “asigurat”, acesta constituind o grijă importantă pe zi ce
trece. În cazul părinților, aceștia se gândesc la binele copiilor lor, dorind să le asigure un
trai decent și o perspectivă căt mai bună.
Rolul asigurărilor este de a oferi un sprijin în cazul evenimentelor neplăcute,
calamităților și riscurilor la care sunt supuși oamenii zi de zi, în ultima vreme putându-se
afirma ca a trăi este un adevarat sport extrem. Putem vorbi despre asigurări, în cazul
țărilor bine dezvoltate, ca jucând un rol important atat din punct de vedere educațional, dar
ți al modului de viață abordat și chiar al tradiției, oamenii știind exact cum să-și planifice
timpul, activitățile și partea financiară astfel încât să includă și asigurarea.
În cazul Romaniei, conceptul de asigurare și domeniul asigurarilor nu sunt chiar asa de
populare precum in restul tarilor, desi a aparut destul de devreme si in cadrul tarii noastre,
mai exact in perioada medievala, in Transilvania; astfel, rolul asigurarilor, se pare, nu a
avut o caracteristica dominanta pentru societate. O forma incipienta, purtand denumirea
hopsa, presupunea recuperarea prejudiciului prin sacrificarea animalului accidentat si
vanzarea carnii catre ceilalti membri ai comunitatii. Primele organizatii mutuale au aparut
in secolul al XV-lea in cadrul breslelor din Transilvania si practicau forme asemanatoare
asigurarilor de deces si incendiu. Cea dintai organizatie de asigurare specializata s-a
infiintat la Brasov in 1844, fiind denumita Institutul General de Pensii si a functionat pana
in 1921. Activitatea de asigurare s-a dezvoltat si in perioada interbelica, iar dupa 1952 s-a
instituit monopolul in asigurari prin Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS), rolul
asigurarilor era privit ca unul modest, cu toate ca mass-media acelor vremuri a inregistrat
si campanii de publicitatea la adresa entitatii mentionate. Din 1990 activitatea de asigurare
se desfasoara dupa principiile economiei de piata.

3
 Cu trecerea timpului, domeniul asigurarilor s-a devoltat, aparand astfel noi tipuri de
asigurari precum cele de locuinte, asigurari auto (RCA si Casco), asigurari de bunuri,
asigurari de calatorii, dar si noi companii de asigurare.
Gradul de concentrare pe acest domeniu, in Romania, s-a inregistrat in 2010, aceasta
datorandu-se consolidarii unor grupuri internationale care activeaza pe aceasta piata.
Piata asigurarilor din tara noastra este dominata de societati cu un grad ridicat de
experienta, precum Generali Group, Groupama, Viennna Insurance Group, Uniqua, AXA
etc. Acestea se afla intr-o permanenta schimbare, ofertele lor adaptandu-se nevoilor si
cerintelor oamenilor. Aceste schimbari asigura si evolutia acestei ramuri.

4
 CAP 1. NECESITATEA ASIGURĂRILOR
1.1 NECESITATEA EXISTENŢEI OMENEŞTI ŞI PRACTICĂRII
ASIGURĂRILOR

Existenţa si dezvoltarea socieţatii omeneşti, viaţa oamenilor, nu sunt de conceput fără

muncă, fără producerea continuă a bunurilor materiale şi spirituale. De aceea omul trebuie
sa muncească, să producă bunurile şi serviciile necesare. În procesul de producţie, omul
se foloseşte de uneltele de muncă şi cu ajutorul lor acţioneaza asupra obiectelor muncii,
asupra naturii. În acest fel, intre oameni si natură are loc o legatură permanentă, se
constituie anumite raporturi de intercondiţionare. În realizarea acestor raporturi, omul se
adaptează activ la natura inconjurătoare.
În desfaşurarea procesului de producţie, activitatea umana poate fi supusă unor primejdii
care perturbă capacitatea de muncă sau distruge bunuri materiale, afectează integritatea
corporală, sanătatea şi chiar viaţa oamenilor.
Progresele remarcabile înregistrate de ştiintă si tehnică au condus la uşurarea muncii, la
creşterea productivitaţii muncii, la progresul economico-social, la sporirea considerabila a
producţiei. În acelaşi timp insă, ştiinţa şi tehnica pot produce unele accidente care să
avarieze sau chiar să distrugă anumite bunuri şi sa afecteze integritatea corporală şi, în
unele cazuri, chiar viaţa oamenilor. Spre exemplu, dacă unele masini şi instalaţii au
defecţiuni, acestea pot provoca incendii, explozii, arsuri etc, pot aparea accidente în
circulaţia rutieră, feroviară, navală si aeriană ; utilizarea energiei atomice în timp de razboi,
accidentele şi avariile în centralele atomice pot avea ca efect. contaminarea radioactivă a
oamenilor, a animalelor, păsărilor,plantelor , apelor, aerului etc.
Activitatea oamenilor, comportarea lor pot aduce prejudicii terţelor persoane. În acest
sens se menţioneaza neglijenţa in serviciu, încălcarea normelor de igiena, protecţie şi
securitate a muncii, comiterea de infracţiuni cum sunt : spargere, furt, tâlharie, omoruri etc.
Rezultă că unele efecte fenomene sunt independente de voinţa oamenilor, au caracter
obiectiv, iar altele sunt legate de conduita oamenilor, adică au caracter subiectiv.
Unele efecte negative pot fi provocate si de anumiţi factori economici si sociali, cum
sunt: crizele economice, inflaţia, somajul, conjunctura internaţională, conflictele dintre state
etc.

5
 În vederea suportarii mai uşor a primejdiilor care pot sa apară, oamenii au înţeles că
numai comunitatea de interese îi poate apăra, cunoscut fiind faptul că ,,unitatea creează
puterea’’.
Asigurările s-au născut din nevoia imperioasă de protecţie a omului şi a avutului său
agonisit cu trudă împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor, bolilor, din nevoia
constituirii unor mijloace de existenţa în condiţiile pierderii sau reducerii capacitaşii de
muncă in urma accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite vârste.
Dezvoltarea societaţii a insemnat o continuă strădanie a omului în găsirea celor mai
bune soluţii de rezolvare a acestor probleme.
În organizarea şi apararea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale si
desfasurarea altor activitati, oamenii se afla in lupta continua cu unele fenomene ale
naturii care pot impiedica desfasurarea normala a activitatii umane.
Diferite fenomene imprevizibile şi distructive ale forţelor naturii au avut şi mai exercită
încă influenţe- dăunătoare asupra valorilor materiale şi chiar spirituale create de munca
omului. Calamitaţile naturii - cum sunt : inundaţiile, alunecările de teren, seismele şi
prabuşirile de pamant, furtunile (şi cele de zapadă), uraganele, tornadele, grindina,
îngheţul, avalanşele de zăpadă, seceta, incendiile, trăsnetul, explozia, erupţiile vulcanice,
precum şi diferite accidente de muncă, de circulaţie, bolile etc. pot provoca mari prejudicii
materiale economiei naţionale, agenţilor economici şi cetaţenilor. O serie de fenomene
naturale sau accidente pot provoca invaliditate, boli, îmbătranire prematură, afectează
flora, pun in pericol viaţa oamenilor şi animalelor, au ca urmare decesul.
Unele fenomene ale naturii şi accidentele stânjenesc sau chiar împiedică desfaşurarea
normala a activiţatii economice, punând de multe ori în pericol integritatea corporală şi
chiar viaţa oamenilor. În urma fiecărei confruntări cu forţele distructive ale naturii, oamenii
au găsit resursele nu numai pentru a-şi reface avutul distrus, dar şi pentru a cauta forme
mai adecvate şi mai eficiente de aparăre împotriva pericolelor care îi pândesc la tot pasul.
Astăzi unii oameni se găsesc nu numai in siţuatia de victime ale fenomenelor naturii, ci
şi in postura de agresori ai mediului ambiant, ai echilibrului ecologic, ai naturii, ai semenilor
lor.
Dupa cum se ştie, legile naturii au un caracter obiectiv, acţionând independent de voinţa
oamenilor. Această însă nu înseamnă că oamenii sunt neputincioşi în faţa acţiunii legilor
naturii şi că fenomenele sale distructive nu pot fi cunoscute şi că unele sunt de
neînlaturat. Dimpotrivă, cunoscând din ce în ce mai profund tainele naturii, legile obiective
ale acesteia şi acţiunea lor, oamenii reuşesc tot mai bine sa le folosească şi să le
6
influenţeze, reuşesc tot mai bine să stăpânească forţele naturii, sa limiteaze sfera lor de
acţiune, reuşesc intr-o măsură tot mai mare să îmblânzească forţele naturii, să le modifice,
să şi le adapteze, să le folosească in interesul comun şi să le folosească în interesul
comun şi să le pună în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Astfel, pe măsura dezvoltării
ştiinţei şi tehnicii, oamenii au luat şi continuă să întreprindă o serie de măsuri eficiente
pentru prenirea sau limitarea acţiunii forţelor distructive ale naturii, în unele cazuri reuşind
să prevină dezlănţuirea lor şi să combată efectele negative ale acestora. De asemenea,
oamenii iau măsuri pentru prevenirea accidentelor, preîntâmpinarea epidemiilor, a
efectelor bătrâneţii etc.
Stăpânirea forţelor naturii şi cunoaşterea celorlalte cauze producătoare de pagube,
precum şi a metodelor de prevenire şi înlăturare a consecinţelor defavorabile ale acestora
depind, în bună măsură, atât de nivelul de dezvoltare a ecomoniei, cât şi de conţinutul
relaţiilor de producţie, adică sunt dependente de natura modului de producţie.
Oamenii au reuşit sa-şi organizeze tot mai bine munca lor împotriva forţelor distructive
ale naturii, limitând si localizând efectele dăunatoare ale acestor fenomene. Astfel, se iau
măsuri eficiente pentru prevenirea unor calamităţi ale naturii prin efectuarea diferitelor
lucrări de mare amploare, cum sunt : îndiguirile, barajele, construirea sistemelor de irigaţii,
corectarea torenţilor, împădurirea versanţilor muntoşi, plantarea perdelelor de protecţie,
prevenirea poluării mediului înconjurător, utilizarea de materiale de construcţie
neinflamabile, luarea măsurilor de prenire a incendiilor, de igienă şi protecţie a muncii,
adoptarea de măsuri menite să asigure creşterea siguranţei în transporturile rutiere,
feroviare, aeriene, maritime, stabilirea şi aplicarea de tratamente profilactice pentru
oameni şi animale, îmbunatăţirea asistenţei medico-sanitare, a asistenţei veterinare etc.
De asemenea, se întreprind măsuri pentru combaterea efectelor distructive ale
calamitaţilor naturii şi ale accidentelor prin : stingerea şi împiedicarea extinderii incendiilor,
demolarea unor clădiri pentru a nu permite extinderea incendiilor, protejarea localităţilor şi
a obiectilor industriale, a aşezămintelor social-culturale in cazuri de inundatii, săparea de
şanţuri pentru scurgerea apei, aplicarea de tratamente curative, localizarea epizootiilor,
lichidarea focarelor epizootice etc. Toate aceste măsuri concretizează lupta omului pentru
a-şi conserva bunurile, a-şi micşora suferinţele.
Deşi oamenii au obţinut mari succese in lupta cu forţele naturii, ei sunt înca neputincioţi
în faţa unor calamitaţi ale naturii, cum sunt : furtunile, uraganele, cutremurele de pamant,
alunecările de teren, ploile torenţiale, grindina, înghetul etc. Împotriva acestor fenomenr

7
ştiinţa înca nu a găsit încă mijloace tehnice de luptă ; de aceea, ele aduc încă societăţii
mari prejudicii.
În această situaţie, omului i-a rămas calea solidarizării şi ajutorării reciproce pentru
suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii, accidentelor şi bolilor şi anume calea
asigurării, prin care pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe
personae fizice şi juridice cuprinse în asigurare.
Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi mai ales pentru compensarea daunelor,
persoanele fizice şi agentii economici îsi pot constitui individual, din resursele lor, unele
rezerve materiale şi băneşti. Mărimea acestor rezerve trebuie însa să fie egală cu
valoarea bunurilor pe care le posedă cetaţenii şi agenţii economici respectivi, ceea ce
practic este neeconomicos şi aproape imposibil de realizat pentru fiecare persoană fizică
si agent economic. Această cale este puţin eficientă, deoarece daunele pot surveni cu mai
mult timp înainte de constituirea propriilor rezerve şi efortul pentru formarea lor este mult
prea mare. De aceea, in vederea ducerii luptei iîmpotriva forţelor distructive ale naturii şi
accidentelor etc., s-a ivit necesitatea folosirii unei căi mai convenabile şi mai eficiente, şi
anume trecerea riscurilor – în anumite condiţii – asupra unor societaţi specializate, în
domeniul asigurarilor şi reasigurărilor.
Cu mai multe secole în urmă s-a observat că asigurările constituie o tehnică eficientă de
a pilveriza(dispersa) pierderile individuale pe o arie cât mai larga, făcându-le mai uşor de
suportat, prin acoperirea lor de către un număr mai mare de personae. În China antică,
negustorii îşi împarţeau marfa pe care o transportau pe fluviile interioare pe un număr cât
mai mare de vase, pentru ca în caz de naufragiu pierderea să fie parţiala şi mai uşor de
suportat.
Ducerea luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor pentru asigurarea
desfaşurarii normale a activitaţii economice şi sociale impune cu necesitate constituirea
unor fonduri de rezervă şi de asigurare.
Constituirea fondurilor de rezervă şi de asigurare este impusă de cerinţele prevenirii şi
înlăturării consecinţelor negative ale calamitaţilor naturii, ale accidentelor, ale bolilor.
Fondul de asigurare contribuie la refacerea bunurilor distruse şi într-o anumită masură la
extinderea activitaţii economice. Fondurile de rezervă şi de asigurare au putut fi constituite
numai atunci când factorii şi relaţiile de producţie şi producţia de mărfuri s-au dezvoltat în
aşa măsură încât au făcut posibilă acumularea de reserve

8
 Reasigurarile sunt o comletare firească a asigurărilor care favorizează menţinerea
stabilităţii rezultatelor financiare ale societaţilor de asigurări prin omogenizarea,
armonizarea si dispersarea riscurilor.
Fără asigurări şi reasigurări ar putea fi compromisă stabilitatea economină interna şi
internaţională.

1.2 FORMELE DE PROTECŢIE A OAMENILOR ŞI A

BUNURILOR

Fiecare persoană fizică şi juridică are nevoie de protecţie.

De-a lungul vieţii se acumuleaza bunuri de diferite valori, agonisite cu trudă, care pot sa
dispară imediat în urma unui cutremur, incendiu, a unui furt, talhării sau a altei cauye. O
mare pierdere financiară nu poate fi compensată in alt mod decât prin asigurare.
Integritatea corporală, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi afectate, având drept
consecinţă imposibilitatea desfaşurarii normalr a activitaţii umane şi prin urmare, lipsa unui
venit.
Contractarea unui împrumut pentru construirea unei locuinţe, procurarea unui venit
suplimentar pentru perioada de după pensionare se pot realiza prin asigurări.
Asigurarea de viaţă este determinată de nevoia fiecăruia, oferind protecţia familiei, a
dependenţilor sau a persoanelor apropiate în cazul decesului persoanei asigurate etc.
Pentru persoanele juridice sunt,în principiu, aceleaşi nevoi de asigurare ca şi la
persoanele fizice, însă de dimensiuni mult mai mari; ele îsi asigura bunurile, pierderea
profitului, creditele, raspunderea civilă etc.
În vederea prevenirii şi combaterii fenomenelor aleatorii şi a accidentelor producătoare de
daune (riscurilor), oamenii pot folosi mai multe căi şi anume: prevenirea sau evitarea
riscului; limitarea pagubelor provocate de riscurile produse; crearea de rezerve pe
seama resurselor proprii în vederea acoperirii eventualelor pagube; trecerea riscului
pe seama unei societaţi de asigurări.
a.Prevenirea sau evitarea riscului presunune luarea de măsuri care să facă imposibilă
producerea anumitor riscuri. În acest sens, pe diverse domenii de activitate, dăm câteva
exemple. În agricultură : renunţarea la cultivarea, în unele zone, a plantelor care sunt
foarte sensibile la secetă, la grindină, la atacurile unor dăunatori, renunţarea la cresterea
unor specii de animale în zonele în care se înregistrează frecvent anumite epizotii. Un alt
9
exemplu este evitarea practicării unor profesiuni sau meserii pentru a nu se contracta
anumite boli profesionale de către persoanele predispose la aceste boli. Concomitent se
pot lua anumite măsuri profilactice. În domeniul silviculturii sunt necesare, măsuri de
protecţie a pădurilor, neadmiterea exploatării neraţionale a acestora (cum ar fi defrişarile şi
incendierile pentru a spori suprafeţele agricole care conduc la modificarea climei, cu
consecinşe grave pentru echilibrul ecologic).Despăduririle conduc la scăderea debitului
râurilor, la reducerea debitelor lacurilor de acumulare a hidrocentralelor, creşterea
temperaturii, la apariţia secetei.
Ca urmare a producerii acestor fenomene este necesară respectarea cu stricteţe a
programelor de exploatare raţională a pădurilor, de regenerare şi de reîmpădurire. De
asemenea, este necesară regularizarea torenţilor, crearea perdelelor de protecţie,
combaterea dăunătorilor pădurii, prevenirea incendiilor.
Cu toate că seceta nu se poate evita, efectele ei pot fi totuşi atenuate prin aplicarea unui
program complex de irigaţii şi de îmbunataţiri funciare, folosirea unei agrotehnici adecvate
condiţiilor de climă, relief şi sol.
Pentru prevenirea inundaţiilor provocate de râurile ţării şi de Dunare este necesară
construirea şi întreţinerea de diguri care sa protejeze localitaţile şi culturile de furia apelor
ieşite din matcă, crearea bazinelor de rezervă de apă necesară în viitor etc.
Prenirea bolilor si epizootiilor presupune aplicarea de tratamente profilactice pentru
oameni şi animale.
Incendiile se pot, preveni prin luarea măsurilor tehnico- organizatorice în stadiile de
proiectare, executare şi exploatare a construcţiilor industriale, social-culturale şi
gospodăreşti, precum şi ale mijloacelor de transport. Trebuie folosite material
neinflamabile, izolarea cablurilor electrice, prevenirea clădirilor cu mai multe scări de
acces, cu furtunuri de apă, dotarea clădirior cu extinctoare, comstruirea unitaţilor de
pompieri, dotarea cu autocisterne, etc.
Efectele negative ale cutremurelor de pămant pot fi limitate prin proiectarea şi realiyarea
construcţiilor care sa reziste seismelor, respectarea regimului de înaltime pe tipuri de
constructii şi pe yone, instalarea de seismografie.
Accidentele rutiere ar putea fi reduse prin: îmbunataţirea sistemelor de frânare, repararea
drumurilor publice, cresterea gradului de aderenţa a pneurilor, iluminarea şoselelor pe
timpul nopţii, purtarea centurii de siguranţa, respectarea regurilor de circulaţie (evitarea
alcoolului, a oboselii la volan, respectarea vitezei legale, a depaşirilor, a prioritaţilor etc.)

10
 b) Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse reclamă ca dupa survenirea
riscului , însa înainte de încheierea lui, agenţii economici şi persoanele fizice interesate să
ia masuri care să reducă la minimum efectele dezastruoase ale acestuia. Ca exemple,
mentionam : stingerea incendiilor şi limitarea extinderii lor ; localiyarea epizotiilor şi
lichidarea focarelor epizootice prin aplicarea de tratamente curative sacrificarea animalelor
nevindecabile; ridicarea de diguri ; săparea de şanţuri pentru scurgerea apei ; degajarea
persoanelor de sub dărâmaturi in caz de cutremur şi acordarea de asistenţa medical;
luarea de mşsuri pentru oprirea scurgerii ţiţeului în mare ; stşvilirea mareei negre etc.
c) Crearea de rezerve pe seama resurselor proprii in vederea acoperirii
eventualelor pagube necesită constituirea de către persoanele fizice şi agenţii economici
a unor fonduri de rezervă, pe care să le folosească pentru prevenirea şi compensarea
pagubelor provocate de calamitaţi ale naturii şi de accidente.
d) Trecerea riscului pe seama unei societăti de asigurari constă în aceea că
persoana fizică sau juridică ameninţată de un risc plateşte o suma de bani (prima de
asigurare) unei societaţi de asigurari, iar aceasta se angajează să suporte dauna, adică să
plătească despagubirea sau suma asigurată. Trecerea riscului pe seama unei societaţi de
asigurare se foloseşte atunci cand celelalte masuri nu pot fi luate în considerare din motive
legate de natura si marimea riscului, de situaţia economică a persoanei fizice şi a celei
juridice interesate, de eficienţa metodelor folosite etc.

11
 CAP 2. CONŢINUTUL JURIDIC, ECONOMIC ŞI FINANCIAR AL
ASIGURĂRILOR

Asigurarea este punerea în sigurantă, garantare, încredinţare, promisiune fermă.

De asemenea, asigurarea este operaţiunea financiară ce decurge dintr-o lege sau dintr-un
contract prin care societatea de asigurări se obligă ca în schimbul unei sume primite
periodic să despagubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în
urma unor întamplări independente de voinţa lui.
În acelaşi timp, asigurarea este un raport juridic izvorat din lege sau dintr-un contract de
asigurare a persoanei sau a unui bun.
Asigurarea are urmatoarele caracteristici:
a) riscurile se compensează prin crearea unei comunitaţi de risc şi suportarea daunelor se
face potrivit principiului mutualităţii. Aceasta presupune existenţa şi producerea unor
riscuri preluate de asigurare sub protecţia sa; existenţa unei comunitaţi de risc;
mutualitatea în constituirea şi folosirea fondului de asigurare în formă bănească şi
suportarea daunelor;
b) evenimentul trebuie să se poată evalua pe baza calculelor statistico-matematice privind
frecvenţa şi proporţiile valorice ale fiecărui risc;
c) asiguraţii trebuie sa fie egal ameninţati de riscurile respective;
d) evenimentul trebuie să fie întamplător, adică producerea riscului să fie independentă
de voinţa asiguratului şi asiguratorului;
e) plata primei de asigurare şi, respectiv, a indemnizaţiei de asigurare.
În forma cea mai simplă, putem spune că asigurarea constă în protecţia financiară pentru
pierderi cauzate de o gama largă şi variată de riscuri.
Asigurarea poate fi definită ca o prevedere legală sau un acord de voinţă între asigurat şi
asigurator, prin care asiguratul se obligă să platească o anumită sumă de bani, numită
prima de asigurare, în schimbul careia societatea de asigurări se obliga ca în caz de
poducere a riscului să platească asiguratului despagubirea la bunuri sau suma asigurată
în cazul afectării persoanelor.
Asigurarile se examineaza sub aspect juridic, economic şi financiar
Asigurarea sub aspect juridic:
Legea si contractul de asigurare se completează reciproc, constituind izvoare de drepturi
şi obligaţii în domeniul asigurarilor.
12
Prin noua reglementare juridică din 1990/1991 a fost lichidat monopolul de stat în
domeniul asigurarilor.
Legea constituie principala formă juridică de reglementare a asigurărilor.
În art. 942, Codul civil român defineşte contractul ca fiind ,,acordul între două sau mai
multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic”.
Contractul de asigurare este cu caracter civil.
Asigurarea constituie o activitate comercială pentru societatea de asigurări şi în multe
cazuri şi pentru asiguraţi.
Contractul de asigurare este strict bilateral şi de regulă, nu se poate încheia cu un titlu
gratuit.
Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor
aleatorii.
Potrivit prevederilor Codului civil ramân, art. 1635 ,,contractul aleaturiu este convenţia
reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate părţile, sau
pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert”.
Asigurarea facultativă se realizează prin contractul de asigurare.
Toate asigurarile sunt reglementate prin lege. Dar, in timp ce asigurările obligatorii iau
naştere direct pe bază de lege, la asigurările facultative trebuie să intervină şi contractul
de asigurare semnat de părţi.
Asigurarea sub aspect economic :
Existenţa asigurarii este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse
bănesti destinat indemnizării pagubelor provocate de anumite fenomene sau evenimente.
Trăsaturi caracteristice ale asigurării din punct de vedere economic:
a) fondurile de asigurari îmbraca obligatoriu o forma bănească. Constituirea fondului în
natura este de neconceput, putând fi întampinate o serie de dificultaţi de ordin practic, cum
ar fi: stabilirea structurii omogene în materiale a fondului, crearea unor depozite pentru
păstrarea materialelor, evitarea pierderilor inerente manipulărilor şi conservării îndelungate
a obiectelor continuate de fond.
b) fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, adică la nivelul fiecarei societaţi
de asigurari din primele de asigurare încasate de la clienţii fiecăreia în parte.
c) fondurile de asigurări se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de
fenomene ori evenimente viitoare şi nesigure. Nu se suportă din aceste fonduri pierderile
determinate de uzura normală a bunurilor, de consumarea acestora în procesul de

13
producţie, ori în gospodariile populaţiei, pierderile determinate de diminuarea valorii în
general, din varii motive.
d) fondurile de asigurare se formează prin contribuţia membrilor unei comunităţi de risc
dupa principiul mutualitaţii. La constituirea fondului participă toţi membrii (asiguraţii), însa
indemnizaţiile sunt încasate numai de către aceia care au suferit prejudicii în urma
manifestării riscului asigurat.
e) fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
- acoperirea pagubelor provocate de fenomene ori evenimente asigurate, sau a sumelor
asigurate;
- finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
- constituirea unor fonduri de rezerve la dispozitia societaţilor ori a organizaţiilor mutuale
de asigurare.
La constituirea şi utilizarea fondului de asigurare, relaţiile economice dintre parţi se
desfasoară sub forma unor fluxuri băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi plata
indemnizaţiilor de asigurare.
În concluzie, asigurările exprimă relaţii de distribuţie şi redistribuire a valorii adăugate
brute, relaţii care apar în procesul constituirii şi utilizării fondurilor de asigurare în vederea
desfaşurării neîntrerupte a activitaţilor economice, în vederea pastrării integritaţii bunurilor
asigurate, a protejării persoanelor fizice împotriva evenimentelor ce le pot afecta viaţa,
precum şi a onorării obligaţiilor de raspundere civilă ale asiguraţilor în fata terţilor pagubiţi
sau vătămaţi.
Asigurările sub aspect financiar:
Ca şi celelalte componente ale sistemului financiar, asigurările îndeplinesc anumite
funcţii:
- funcţia de repartiţie este funcţia principală a asigurărilor, prin faptul că acestea
redistribuie o parte din PIB odată cu plata primelor de asigurare pentru constituirea
fondurilor de asigurare a fiecărei societaţi, apoi prin utilizarea acestui fond la plata
despăgubirilor şi a sumelor asigurate către beneficiari. În final prin raporturile bugetului de
stat reflectate în finanţarea de catre societaţi de asigurări a unor activitaţi de prevenire a
evenimentelor ce generează nevoia de asigurare, ca şi prin obligaţiile fiscale pe care
aceste societaţi le au fată de bugetul statului sub forma unor impozite şi taxe.
Reversibilitatea resurselor mobilizate poate exista însa, dar numai selectiv, la anumite
forme de asigurari (cele de viaţa cu componenţa de investire) unde găsim raporturi de

14
rambursabilitate care se desfasoara sub forma împrumuturilor din valoarea propriului cont
de investiţii de către asigurat însuşi.
- funcţia de control urmareşte modul în care se realizează încasările de prime , şi se
efectuează plaţile de indemnizaţii de asigurare, asumate faţă de beneficiarii contractelor
de asigurare: are în vedere respectarea corectitudinii operaţiunilor desfăşurate de
asiguratori.
- funcţia de compensare a pagubelor, prin acoperirea prejudiciului suferit de asiguraţi,
sau de terţii păgubiti ( asigurari de raspundere civilă); această funcţie îndeplinită în mod
corect, ajută la menţinerea unui ritm constant al producţiei în economia naţională

15
 CAP 3. DINAMICA ȘI INCIDENȚA ASIGURĂRILOR
ASUPRA ECONOMIEI

3.1. PRINCIPIILE ASIGURĂRILOR

In anul 1990 a fost desfiintat monopolul de stat al asigurarilor de persoane,de bunuri si
raspundere civila.Astazi la baza asigurarilor se afla urmatoarele principii:
 Universalitatea asigurarilor, care consta in aceea ca persoanele si bunurile se asigura
impotriva mai multor si celor mai variate riscuri, cu plata acelorasi prime de asigurare;
 Integralitatea asigurarilor ,adica nivelul despagubirilor se determina cat mai aproape
de valoarea reala a bunurilor asigurate pentru ca aceste despagubiri sa permita refacerea
bunurilor avariate sau distruse;
 Realitatea asigurarilor,care consta in faptul ca asigurarile de persoane si de bunuri au
la baza date reale si nu fictive si temeinic verificate in prealabil;
 Asiguratorul plateste despagubirile si sumele asigurate numai pentru bunurile
,persoanele si riscurile cuprinse in asigurare;
 Mutualitatea asigurarilor,care presupune existenta unei comunitati de risc ceea ce
inseamna ca asiguratii amenintati de aceleasi riscuri participa,cu primele de asigurare pe
care le platesc ,la constituirea fondului de asigurare cu care se apara interesele lor
comune.Despagubirile si sumele asigurate se acorda asiguratilor care au suferit daune
sau au fost afectati ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
 Realizarea unei eficiente economico-sociale ridicate in domeniul asigurarilor potrivit
cerintelor gestiunii economice si financiare.Activitatea de asigurari trebuie astfel
organizata,condusa si realizata incat sa corespunda unor cerinte reale ale societatii,sa
contribuie la desfasurarea normala ,nestanjenita procesului reproductiei sociale,a vietii
spirituale , la cresterea produsului national brut, a avutiei nationale.

3.2 IMPORTANŢA ASIGURĂRILOR

Asigurarile reprezinta un sector cheie al economiei, a carei influenta se simte atât în

protectia în fata riscurilor în domeniul economic si social, în rolul de stimulator al ideii de
economisire pe termen mediu si lung, cât si ca furnizor de fonduri pentru pietele financiare.
16
 Pentru a caracteriza importanta asigurarilor în economie si a analiza rolul acestora
se utilizeaza indicatori care se analizeaza în strânsa interdependenta. Unul dintre acesti
indicatori este volumul total al primelor încasate, care exprima dimensiunea unei piete a
asigurarilor în mod absolut.
Un alt indicator este gradul de penetrare a asigurarilor exprimat ca raport între
primele de asigurare încasate si produsul intern brut (PIB), si este un indicator clasic ce
reflecta importanta asigurarilor în activitatea economica a unei tari sau zone geografice.
Ponderea primelor de asigurare încasate/PIB a continuat sa demonstreze nevoia în
crestere a protectiei persoanelor juridice si persoanelor fizice în fata riscurilor, si o
previziune pozitiva pentru o potentiala dezvoltare viitoare a acestei activitati.
Aceasta penetrare a asigurarilor este rezultatul actiunii conjugate a unor factori
obiectivi si subiectivi. Cel mai important îl constituie cresterea venitului mediu pe locuitor.
Pe plan international, pe masura ce creste produsul intern brut pe locuitor, creste si
marimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor, si invers.
Dinamica primelor de asigurare încasate în decursul unei perioade de timp
evidentiaza tendintele care se degaja din evolutia ramurii asigurarilor, si mai ales
raporturile acesteia cu ansamblul economiei nationale. Astfel, pe masura ce veniturile
cresc si nevoile vitale sunt satisfacute, oamenii sunt dispusi sa sacrifice o parte din
veniturile lor disponibile pentru procurarea unor bunuri si servicii care nu sunt chiar
necesare, cum ar fi contractarea de asigurari. Acestea ofera pe lânga protectie împotriva
unor riscuri si posibilitatea economisirii si fructificarii unor disponibilitati banesti, devenind
astfel atractiva. Cu cât este mai mare numarul persoanelor constiente de utilitatea
asigurarii ca mijloc de protectie a vietii, integritatii corporale si a bunurilor, cu cât veniturile
realizate sunt satisfacatoare si permit chiar economisirea, cu atât mai mult este posibila
cresterea pe total a primelor de asigurare. În ceea ce priveste persoanele juridice, pe
masura ce creste complexitatea proceselor tehnologice, tehnicitatea utilajelor din dotarea
fabricilor si uzinelor si valoarea bunurilor aflate în depozite, în productie ori în reteaua de
desfacere, creste si vulnerabilitatea acestora în fata pericolelor de orice fel. Agentii
economici consimt astfel sa apeleze la protectia societatilor de asigurare în loc sa se
limiteze la autoprotectie.*
Gradul de penetrare a asigurarilor a înregistrat o crestere de 0,87 % [n anul 2001,
fata de 0,85% în anul 2000, respectiv de 0,79% cât a fost în 1999. Desi tendinta de
ameliorare este evidenta, decalajul care desparte România de celelalte tari cu asigurari
dezvoltate continua sa fie greu de egalat în viitorul apropiat.
17
 În concluzie, dezvoltare asigurarilor si îmbunatatirea raportului dintre primele de
asigurare si P.I.B. este rezultatul actiunii conjugate a unor factori obiectivi si subiectivi,
dintre care cel mai important este cresterea venitului mediu pe locuitor.
Sporirea produsul intern brut (P.I.B.) influenteaza in mod favorabil dezvoltarea
asigurarilor, reflectata in volumul primelor incasate in decursul unui an. Intre cei doi
indicatori exista relatii biunivoce, asadar ramura asigurarii are impact asupra economiei
nationale.
Asigurarile sunt o ramura creatoare de valoare adaugata. In ramura asigurarilor se
incadreaza companiile de asigurare, agentii, curtierii de asigurare, serviciile auxiliare ale
asiguratorilor, consiliile asiguratilor, organizatiile de expertiza si casele de pensii
independente.
In productia bruta a ramurii asigurarii nu se includ totalul primelor de asigurare, ci numai o
anumita parte, adica remuneratia activitatii.
Elementele care alcatuiesc primele de asigurare si cotizatiile la casele de pensii:
- remunerarea activitatilor desfasurate de serviciul considerat;
- acoperirea riscului;
- suma economisita de asigurat, in cazul asigurarilor de viata.
Consumul intermediar al companiilor de asigurare: chirii, mobilier, papetarie, transport,
telecomunicatii, diurne, intretinere, mici reparatii. Valoarea adaugata bruta sau consumul
intermediar se obtine din productia bruta.
Majoritatea tarilor dezvoltate realizeaza o valoare bruta in asigurari mare, comparativ cu
tarile in curs de dezvoltare, unde valoarea bruta este foarte mica, asa se explica slaba
dezvoltare a sectorului de asigurari ca o consecinta fireasca a declinului economic si a
nivelului de trai scazut in anumite tari.
Micsorarea cheltuielilor de consum a populatiei si scaderea capacitatii de finantare de
catre societati a costurilor de productie si de circulatie, a restrans la minimum protectia
prin asigurare.
De la an la an valoarea adaugata bruta in asigurari creste sau descreste, in functie de
conjunctura economica si dezastre. In general, valoarea adaugata bruta in asigurari are o
dinamica mai alerta decat produsul intern brut. Cu mici exceptii, mai ales din cauza
cuantumului indemnizatiilor platite sau rezervate, valoarea adaugata bruta in asigurari
evoueaza in acelasi sens cu produsul intern brut, creste sau scade de la un an la altul.
Asigurarile sunt o ramura creatoare de locuri de munca. Asigurarile au importanta
in economia tarii si pentru ca ofera numeroase locuri de munca, remarcandu-se o tendinta
18
de crestere a efectivelor de salariati in societatile de asigurari. Concomitent cu cresterea
numerica a persoanelor ocupate în asigurari, asistam la sporirea productivitatii muncii
acestora, exprimata ca valoare adaugata bruta ce revine în medie pe o persoana ocupata
în aceasta ramura.
Asigurarile sunt o ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata
financiara. . Pentru a putea face fata obligatiilor curente si viitoare asumate fata de
asigurati si de beneficiarii contractelor de asigurari de viata, societatile de asigurari au
datoria sa constituie, dupa caz, rezerve de prime la asigurarile de viata si rezerve de prime
si de daune la asigurarile de bunuri si la cele de raspundere.
Rezervele de prime la asigurarile de viata au unele caracteristici:
se constituie in mod treptat, in urma incasarii primelor de la asigurati;
platile pentru care se fac rezerve sunt exigibile la termene indepartate, peste multi ani;
în intervalul de timp cât se afla la dispozitia asiguratorului, rezervele respective ating
dimensiuni importante si sunt folosite ca resurse proprii.
Și la asigurarile de daune se constituie anumite rezerve la dispozitia societatilor de
asigurari, întrucât în orice moment pot sa intervina daune, care fac necesara onorarea
obligatiilor asumate de asigurator. În unele cazuri, plata despagubirilor de asigurare nu se
poate face imediat dupa producerea riscului, ci numai dupa stabilirea împrejurarilor în care
acesta s-a produs, dupa evaluarea daunelor si a indemnizatiilor de asigurare. Chiar daca
sumele datorate asiguratilor nu se achita imediat, ele trebuie rezervate. Uneori rezervele
tehnnice astfel constituite devin exigibile dupa trecerea unei perioade ce se poate masura
în luni sau chiar ani.
Fructificarea rezervelor de prime si de daune, constituite la dispozitia societatilor de
asigurare, se face prin plasarea acestora în actiuni, obligatiuni sau participatii ale
societatilor comerciale în bonuri de tezaur, obligatiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor
de stat, depuneri la termen la banci, acordarea de împrumuturi asiguratilor în contul
sumelor asigurate la asigurarile de viata, achizitionarea de bunuri imobiliare, etc.
Politica de plasamente a fiecarei societati de asigurare este dictata de natura rezervelor
constituite, de posibilitatile concrete de fructificare oferite de piata financiara, ca si
prevederile legale privind nivelul lichiditatilor ce trebuie asigurate în orice moment si
respectiv proportiile investitiilor în diverse categorii de active.
Resursele finaciare provenite de la societatile de asigurare nu sporesc masa
monetare aflata in circulatie, ci doar o redistribuire, consolidand astfel echilibrul
monetar si se evita si noi emisii monetare pentru acoperirea deficitului bugetar. Dar intr-o
19
anumita imprejurare plasamentul are caracter monetar: la imprumuturile acordate pe baza
politelor de la asigurarile de viata. Desi creste masa monetara, este o crestere mica si
controlata.
Prin activitatea desfasurata, societatile de asigurari influenteaza, uneori, pozitiv sau
negativ, si balanta de plati a tarii. Acest lucru se întâmpla când societatile de asigurari,
pe lânga asigurarile directe, mai efectueaza si operatii de reasigurare: cedeaza altor
societati o parte din riscurile subscrise de ele, si primesc în schimb, riscuri subscrise de
alte societati. În masura în care operatiunile de reasigurare depasesc cadrul national, apar
fluxuri în valuta între tara considerata si tarile partenerilor societatilor de asigurare si
reasigurare, constând din prime, comisioane, despagubiri, participari la beneficii, primite
sau platite. Toate aceste sume se reflecta în balanta de plati, influentând-o, per sold,
pozitiv sau negativ, dupa caz.
Asigurarile sunt un factor de reducere a incertitudinii economice si un mijloc de
reluare a activitatii intrerupte temporar. Atunci cand o persoana incheie o asigurare,
este constienta de un anumit risc, incercand sa se puna la adapost de consecintele
negative. Riscul nu dispare, dar se muta efectele lui de la asigurat la asigurator. Astfel
viitorul pentru asigurat capata o anumita certitudine, o stabilizare a riscului financiar, prima
de asigurare devine un cost de productie sau o cheltuiala in bugetul familiei.
Asigurarile nu reduc numarul riscurilor, dar oamenii sunt mai bine pregatiti sa le faca fata.
Existenta asigurarilor face posibila repararea cladirilor, masinilor, inlocuirea anumitor
bunuri intr-un timp ce tine de procurarea materialelor si de executatrea reparatiilor si nu de
lipsa resurselor financiare necesare.
În ultima instanta, societatile de asigurari îndeplinesc un rol de intermediar între
asiguratii care detin resurse temporar libere si persoanele fizice si juridice, care
solicita resurse de împrumut. Acest rol se apreciaza în lumina fluxurilor banesti pe care
societatile de asigurari le orienteaza catre diversi solicitanti.
Societatile de asigurari au un rol financiar foarte important, nu numai pentru ca pun la
dispozitia autoritatilor publice, a societatilor comerciale de productie si a bancilor un volum
însemnat de resurse finaciare, ci si pentru faptul ca ele participa la un proces de
intermediere financiara nemonetara, cu efecte pozitive asupra stabilitatii monedei
nationale.
Resursele banesti atrase în circuitul economic prin intermediul societatilor de asigurare
sunt reciclate de acestea si orientate fie pentru sporirea capitalului productiv al societatilor
comerciale direct sau prin mijlocirea bancilor, fie pentru acoperirea deficitului bugetar. În
20
ambele cazuri, fluxurile de resurse financiare nu sporesc masa monetara în circulatie, ci
numai o redistribuie : resursele provenite de la societatile de asigurari contribuie la
consolidarea echilibrului monetar si evita apelarea la emisiunea monetara pentru
finantarea deficitului bugetar

Cap 4. PIAȚA ASIGURĂRILOR

Contextul economic european a continuat să se îmbunătățească pe parcursul

anului 2017 cu impact pozitiv asupra pieței de asigurări din Europa. O ameliorare s-a
resimțit și în cazul așteptărilor consumatorilor europeni cu privire la evoluția economiei.
Indicele climatului de consum, calculat de GfK pentru cele 28 de state ale UE, a atins în
trimestrul IV 2017 cel mai semnificativ nivel din ultimii zece ani. Conform GfK, în anul 2018
ar putea crește consumul gospodăriilor din Uniunea Europeană, pe fondul creșterii
încrederii consumatorilor într-o evoluție pozitivă a economiei europene concomitent cu
așteptările acestora privind potențiale majorări salariale. Materializarea acestor așteptări
cu privire la creșterea economică poate conduce la continuarea evoluției pozitive a pieței
asigurărilor la nivel european. Cu toate acestea, continuă să existe o serie de provocări la
adresa sectorului european de asigurări. Conform raportului de stabilitate financiară
publicat de EIOPA (The European Insurance and Occupational Pensions Authority-
Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale ) , mediul economic
caracterizat de randamente scăzute a determinat continuarea fenomenului “search for
yield”. În acest context, EIOPA a constatat materializarea unei tendințe în sensul creșterii
investițiilor societăților de asigurare în active ce implică randamente superioare, dar și
riscuri mai mari, ca infrastructura, ipotecile sau sectorul imobiliar. Expunerea societăților
de asigurare față de aceste clase de active se menține deocamdată, însă, la un nivel
relativ redus. Pe fondul mediului economic european caracterizat de randamente scăzute
și un nivel ridicat de incertitudini, EIOPA menține riscul scenariului privind o modificare
bruscă a randamentelor. Creșterea randamentelor implică scăderea prețurilor activelor, cu
impact negativ asupra investițiilor în obligațiuni. Expunerile societăților de asigurare față de
obligațiuni sunt semnificative atât pe plan european, cât și pe plan local.
21
 Piața asigurărilor în context european
Pentru analiza comparativă dintre piața asigurărilor din România și alte piețe
europene au fost analizați o serie de indicatori ce arată nivelul de dezvoltare a piețelor.
Gradul de penetrare a asigurărilor în PIB este un indicator calculat ca raportul dintre
volumul de prime brute subscrise și produsul intern brut din țara analizată. Densitatea
asigurărilor se calculează ca raportul dintre volumul de prime brute subscrise și numărul
de locuitori și arată cât cheltuiește, în medie, locuitorul unei țări pentru produse de
asigurare.
Tabelul 1 Gradul de penetrare a asigurărilor în PIB (%) în perioada 2012 – 2016
Țară 2012 2013 2014 2015 2016
Austria 5,1 5,1 5,1 5,0 4,8
Cehia 3,7 3,8 3,6 3,2 3,0
Franța 8,6 8,8 9,2 9,4 11,0
Germania 6,6 6,7 6,5 6,3 6,2
Ungaria 2,6 2,6 2,5 2,4 2,5
Polonia 3,8 3,5 3,2 3,0 2,9
România 1,38 1,25 1,17 1,20 1,23

Sursa: OECD_Stats, calcule ASF

Gradul de penetrare a asigurărilor din România în PIB a fost 1,23% la nivelul anului 2016,
în timp ce țările dezvoltate ca Germania sau Franța au înregistrat valori ale acestui
indicator de 6,2%, respectiv 11%. Densitatea asigurărilor indică, de asemenea, niveluri
mai scăzute pentru România comparativ cu alte state analizate. Raportând densitatea
asigurărilor la salariul mediu brut anual, ponderea României este de aproximativ 1,5%, iar
țări ca Ungaria și Polonia înregistrează valori de aproximativ 2,8-2,9%. Aceste diferențe se
datorează gradului de maturitate a piețelor și arată că piața de asigurări din România are
un potențial semnificativ de dezvoltare ce poate fi fructificat prin continuarea măsurilor de
stimulare a pieței, a creșterii încrederii consumatorilor și a educației financiare.
Continuarea măsurilor alături de majorarea veniturilor populației pot determina o
îmbunătățire a indicatorilor aferenți pieței de asigurări din România.
Deși volumul primelor brute subscrise în anul 2017 în România a crescut, gradul de
penetrare a asigurărilor în PIB a scăzut în ultimul an, ajungând la un nivel de 1,13%.
Scăderea gradului de penetrare se datorează creșterii mai rapide a PIB-ului față de

22
majorarea înregistrată de sectorul asigurărilor din perspectiva volumului de prime brute
subscrise.
În anul 2017, densitatea asigurărilor în România a fost de aproximativ 494
lei/locuitor, în creștere cu 4% față de 2016 (475 lei), adică aproximativ 108 EUR/locuitor
(folosind cursul mediu anual). Densitatea asigurărilor, calculată ca raport dintre totalul
primelor brute subscrise (PBS) pe teritoriul României (inclusiv primele brute subscrise de
către sucursalele prezente în România) și numărul de locuitori, a înregistrat o valoare de
circa 528 lei în anul 2017, adică circa 116 EUR. Gradul de penetrare a asigurărilor în PIB
a fost de 1,21%, raportând volumul total al primelor brute subscrise pe teritoriul României
(inclusiv PBS de sucursale) la PIB.
Piața asigurărilor din România
În anul 2017 a continuat tendința de creștere a pieței asigurărilor din România, iar
societățile de asigurare autorizate și reglementate de ASF au subscris prime brute în
valoare de 9,7 miliarde lei, cu 3,5% mai mult comparativ cu anul precedent. O schimbare
în tendințele manifestate pe parcursul anilor anterior este consolidarea segmentului de
asigurări de viață care a înregistrat o apreciere semnificativă, de 21%, în anul 2017
comparativ cu anul anterior. Dacă în perioada 2012 – 2014 activitatea de asigurări de viață
era în scădere din punct de vedere al volumului de prime brute subscrise, începând cu
anul 2015 și-a reluat creșterea, iar în 2017 creșterea sectorului de asigurări s-a datorat
acestui segment de asigurări de viață. Din totalul primelor brute subscrise de societățile de
asigurare autorizate și reglementate de ASF în anul 2017 (9,7 miliarde lei), primele brute
subscrise pe teritoriul altor state au înregistrat un volum de circa 98 milioane lei, în
scădere cu 21% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent (123 milioane lei).
Asigurările auto, incluzând clasa A3 (Asigurări de mijloace de transport terestru, altele
decât cele feroviare) și clasa A10 (Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule)
reprezintă aproximativ 74% din totalul primelor brute subscrise aferente asigurărilor
generale și 59% din totalul primelor brute subscrise de societățile de asigurări în anul
2017. Subscrierile aferente clasei A3 au crescut cu 8% în anul 2017 comparativ cu anul
anterior, în timp ce subscrierile clasei A10 au scăzut în anul 2017 comparativ cu aceeași
perioadă a anului precedent cu 8%. Creșterea semnificativă a subscrierilor aferente
asigurărilor de viață s-a datorat în principal claselor de asigurare "C3 - Asigurări de viață și
anuități, legate de fonduri de investiții" (creștere cu 17%) si "C1 - Asigurări de viață,
anuități și asigurări de viață suplimentare" (creștere cu 24%). Societățile de asigurare
autorizate în alte state membre UE au subscris în baza dreptului de stabilire, pe teritoriul
23
României, prin intermediul unei sucursale, în anul 2017 un total al primelor brute subscrise
de aproximativ 755,6 milioane lei, în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anului
precedent.
Societăți de asigurare
La 31 decembrie 2017 activau pe piața asigurărilor 31 societăți de asigurare,
autorizate și reglementate de ASF, dintre care 17 au practicat numai activitate de asigurări
generale („AG”), 8 au practicat numai activitate de asigurări de viață („AV”) și 6 au
practicat activitate compozită. I.1. Prime brute subscrise (AG și AV) Asigurătorii au
cumulat în anul 2017 prime brute subscrise în valoare de aproximativ 9,7 miliarde lei, în
creștere cu 3,5% față de anul 2016:
 primele brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în valoare
de circa 7,7 miliarde lei;
 primele brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de peste
2 miliarde lei, remarcându-se creșterea semnificativă a acestui segment față de anul
anterior.
Spre deosebire de piața europeană de asigurări care este dominată de segmentul
asigurărilor de viață, în România acesta reprezenta doar aproximativ 21% din primele
brute subscrise, piața fiind dominată de asigurările generale, respectiv cele auto. Trebuie
remarcată însă tendința de consolidare a segmentului de asigurări de viață ce a crescut
semnificativ în anul 2017 comparativ cu anii anteriori. În anul 2017, ponderea activității de
asigurări de viață din perspectiva volumului de prime brute subscrise a fost de 21%, în
creștere comparativ cu nivelurile mai scăzute înregistrate în anii precedenți.
Tabelul 4 Dinamica repartizării pe segmente de asigurare în perioada 2013 – 2017
2013 2014 2015 2016 2017

AG 6.488.150.452 6.448.556.518 6.957.416.634 7.711.487.926 7.688.907.366

AV 1.493.750.277 1.374.917.896 1.577.502.907 1.669.447.247 2.018.058.249

TOTAL 7.981.900.729 7.823.474.414 8.534.919.541 9.380.935.173 9.706.965.615

Pondere AG 81% 82% 82% 82% 79%

(%)
Pondere AV 19% 18% 18% 18% 21%
(%)

24
 Atât în cazul asigurărilor generale, cât și al asigurărilor de viață, contractele cu
valoarea cumulată cea mai importantă sunt realizate în București și Ilfov, după care
urmează la o distanță semnificativă regiunile Nord-Vest și Centru. În cazul asigurărilor de
viață discrepanța între regiunea București și Ilfov și celelalte regiuni ale țării este mai
pronunțată

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Bistricenu, “Asigurări şi reasigurări în România”, Editura Universitară, Bucureşti, 2009.

2. Marian Lucian Achim, “Asigurările de bunuri şi persoane în economia cunoaşterii”, Editura
Economica, Bucureşti , 2008.
3. Nicolae Constantin Lungu, “Asigurările de viaţă ”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005.
4. Titel Negru- „Asigurari.Ghid practic.”, Editura C.H. Beak, 2006
5. N.C.Lungu –„Asigurări de viață și modernizarea acestora”, Editura Sedcom Libris, Iași,
2003.
6. Raportul Autoritatății de Supraveghere Financiară privind evoluția pieței de asigurări din
2017

26