LICEUL ”MATEI BASARAB”

CRAIOVA

ASIGURĂRILE – COMPONENTĂ A
SISTEMULUI FINANCIAR

CALIFICAREA:
TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE
NIVEL IV

COORDONATOR:
PROF. ILINCA ADNANA ROXANA

ABSOLVENT:
ENE ANDREEA RALUCA
CLASA a XII-a A

2018
 Cuprins

Argument………………………………………………………………..3
Cap.1 Necesitatea asigurărilor………………………………………..5

Cap.2 Forme de protecţie împotriva calamităţilor naturii şi

accidentelor……………………………………………………………...6

Cap. 3 Conceptul de asigurare şi principiile asigurărilor……………8

Cap. 4 Funcţiile şi rolul asigurărilor………………………………….10

Cap. 5 Funcţiile finanţelor publice………………………………......14

Cap. 6 Importanţa asigurărilor……………………………………....17

Bibliografie……………………………………………………………..20

Anexa 1…………………………………………………………………21

Anexa 2…………………………………………………………………22

2
 Argument

Nevoile și interesele publice se realizează de către stat, în principal (și uneori exclusiv)
prin bani. Într-adevăr, cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decât
în bani. Fără bani nu există nici finanțe publice. Această caracteristică explică și
preocuparea pentru etimologia cuvântului finanțe. După câte se pare, noțiunea de finanțe
provine de la cuvintele latinești fiare sau finis, care se traduc prin a termina, a încheia un
diferend, o acțiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-
a format financia sau financia pecuniaria, adică plata în bani. Se crede că din aceste
cuvinte latinești s-a născut noțiunea finance folosită în Franța în secolele XV-XVI, care
avea mai multe înțelesuri și anume: sume de bani, resurse bănești, venit al statului, iar les
finances echivala cu gospodaria publică, patrimoniul statului.
Finanțele publice reprezintă forma băneasca a relațiilor economice, în procesul repartiției
produsului social și venitului național în cadrul îndeplinirii funcțiilor statului. Conținutul
social, economic și în special juridic al relațiilor financiare, funcțiile și importanța lor sunt
câteva din problemele fundamentale ale științei dreptului financiar.
Necesitatea asigurărilor sociale decurge din faptul ca persoanele îsi pot pierde
capacitatea de muncă în timpul desfașurării activității ca urmare a accidentelor, bolilor
sau depașesc o anumită vârstă si nu mai dispun de veniturile necesare. Asigurații care își
pierd capacitatea de muncă datorită unor accidente, boli, maternitate, invaliditate, precum
și ca urmare atingerii unei anumite vârste și nu mai dispun de venituri, au dreptul sa fie
protejați. Dreptul la pensie, la concediu medical, la concediu de maternitate se înscriu în
drepturile fundamentale pe care statul le protejează pentru cetațenii săi.
Din punct de vedere economic asigurările sociale exprimă procesele, relațiile si
tehnicile specifice prin care se mobilizează, repartizează și utilizează fondurile bănești
necesare ocrotirii persoanelor angajate care și-au pierdut parțial sau total capacitatea de
muncă sau au depașit o anumită vârsta. Prin asigurările sociale sunt protejați salariații
angajați cu contracte sau convenții de muncă aflați în incapacitate temporară sau
permanentă de muncă, în caz de batrânețe și în alte cazuri prevăzute de lege. De
asemenea, asigurările sociale ocrotesc și membrii familiilor persoanelor menționate mai
sus.
În afara sistemului de stat, asigurările sociale se pot organiza și în forme private
sau de către sindicate.

3
Sporirea produsului intern brut (P.I.B) influențează în mod favorabil dezvoltarea
asigurărilor, reflectată în volumul primelor incasate in decursul unui an. Între cei doi
indicatori există relații biunivoce, așadar ramura asigurării are impact asupra economiei
Oferind numeroase locuri de muncă, asigurările au un rol important in economia unei țări,
in ultimul timp remarcându-se o tendință de creștere a efectivelor de salariați de asigurări.
Societǎțile de asigurări au obligația să constituie rezerve de prime, care sunt la
dispoziția societǎții de asigurare și pot fi folosite ca resurse proprii. Fructificarea acestor
rezerve de prime se face prin plasarea acestor sume in acțiuni, obligațiuni, bonuri de
tezaur, depuneri pe termen la bănci, acordare de imprumuturi, achiziții de bunuri
imobiliare etc. Resursele financiare provenite de la societǎțile de asigurare nu sporesc
masa monetară aflată in circulație, ci doar o redistribuie, consolidând astfel echilibrul
monetar. Numai în cazul imprumuturilor acordate pe baza polițelor de la asigurările de
viață crește masa monetară, dar este o creștere mică si controlată.
Atunci când o persoană încheie o asigurare, este conștientă de un anumit risc,
încercând sa se pună la adăpost de consecințele negative. Riscul nu dispare, dar
efectele lui se mută de la asigurat la asigurător. Astfel, pentru asigurat, viitorul capătă o
anumită certitudine, prima de asigurare devine un cost de producție sau o cheltuială în
bugetul familiei. Chiar dacă asigurările nu reduc numărul riscurilor, oamenii sunt mai bine
pregatiți să le facă față. Existența asigurărilor face posibilă repararea clădirilor, mașinilor,
înlocuirea anumitor bunuri într-un timp mai scurt, existând resursele financiare necesare.

4
 Cap. 1 Necesitatea asigurărilor

Nevoia de protecţie a oamenilor a existat întotdeuna întrucât, în decursul vieţii, se

acumulează o serie de bunuri, de valori care pot dispărea într-o clipă în urma unui furt, a
unui incendiu sau a unui cutremur.Pe de altă parte, integritatea fizică, sănătatea,
capacitatea de muncă pot fi şi ele afectate, putând duce la imposibilitatea desfăşurării unei
activităţi în scopul obţinerii unui venit.
Cu toate acestea, există grade diferite de dezvoltare a asigurărilor de la o ţară la alta ,
nivelul de dezvoltare economică a ţării fiind un factor important de extindere a asigurării. În
ţările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a tradiţiei şi educaţiei în timp ce în
România, suntem departe de a vorbi de o educaţie la nivelul întregii polulatii în acest
domeniu. În plus, alături de lipsa de informare şi mentalitate, se adăugă un factor obiectiv,
şi anume lipsa resurselor financiare,care să fie orientate spre economisire în domeniul
asigurărilor sau spre protecţie.
Este necesar ca oamenii să cunoască evenimentele generatoare de pagube, pentru
a le preveni sau a se pune la adăpost.
Aceste cauze care produc pagube se pot grupa în două mari categorii:
- cauze independente de voinţa oamenilor, care au un caracter obiectiv, cum
sunt forţele naturii, care nu pot fi controlate de om (cutremure, uragan, incendii, trăsnete,
furtuna, grindină, deces, etc.);
- cauze legate de comportamentul oamenilor, care au un caracter subiectiv,
cum ar fi comportamente( neglijenţa, imprundentă, nervozitate, etc.)care conduc la
accidente, invalidităţi, incendii, intoxicaţii, etc.
Datele statistice evidenţiază paugubele imense pe care le pot provoca
calamităţile naturale. În totalul accidentelor la care sunt expuşi oamenii, accidentele de
circulaţie şi de munca au ponderea cea mai mare.
În concluzie, pericolele la care sunt expuşi oamenii şi bunurile sunt numeroase
şi variate şi demonstrează necesitatea şi importanta activităţii de asigurare.

5
 Cap. 2 Forme de protecţie împotriva calamităţilor
naturii şi accidentelor

Pentru preîntâmpinarea evenimentelor viitoare generatoare de pagube, denumite

riscuri, oamenii apelează la mai multe căi sau forme de protecţie.
1. Cea mai răspândită formă de protecţie este aceea prin care oamenii întreprind o
serie de măsuri, de ocrotire gospodărească a bunurilor şi sănătăţii lor. Astfel, se caută
evitarea riscului sau prevenirea lui, prin anumite măsuri care să împiedice producerea
lui, cum ar fi: măsurile de îndiguire sau regularizare a unor cursuri de apă; reducerea
surselor de poluare a mediului înconjurător; realizarea unor locuinţe solide; aplicarea unor
tratemente profilactice pentru oameni şi animale; renunţarea la creștearea unor specii de
animale în zonele predispuse la îmbolnăviri, etc. Pe de altă parte, dacă riscul s-a produs,
se caută întreprinderea de măsuri care să limiteze pagubele. De exemplu, localizarea şi
stingerea incendiilor, înălţarea de diguri pentru protejarea localităţilor şi obiectivelor
economice sau de altă natură în caz de inundaţii, etc.
Însă, oricât de eficiente ar fi măsurile întreprinse prin ocrotirea gospodărească, ele au
numai capacitatea de a limita frecvența riscurilor şi proporţiile pagubelor. De aceea,
trebuie create anumite rezerve materiale şi resurse băneşti în vederea acoperirii
eventualelor pagube.
2. Rezultă o altă formă de protecţie a oamenilor, şi anume, formarea unor fonduri de
rezervă în mod descentralizat (autoasigurarea) sau centralizat. Autoasigurarea este o
metodă de creare autonomă şi descentralizată a unor fonduri de rezervă, care sunt
destinate acoperirii pagubelor provocate de fenomene neprevăzute. Gradul de
compensare a pierderilor suferite şi posibilităţile de reluare a procesului de producţie
întrerupt depind de mărimea fondului construit. Teoretic aceste fonduri ar trebuie să fie
egale cu valoarea întregului patrimoniu al persoanei fizice sau juridice, iar la nivelul
economiei naţionale, cu valoarea întregii avuţii a societăţii.Însă constituirea practică a
fondurilor la acest nivel este imposibilă şi ineficientă, iar aceasta trebuie să aibă şi un
anumit grad de lichiditate, pentru a fi folosite de îndată ce apare nevoia reparării
prejudiciului pentru care au fost construite.Această formă de protecţie este numită
impropriu autoasigurare, întrucât nu se bazează pe o relaţie contractuală, nu exista părţi
contractate, asiguratul este în același timp şi asigurător şi nu are la bază principiul
mutualităţii, care este obligatoriu în asigurare.
6
 Fondurile de rezervă centralizate se constituie la nivelul bugetului statului, la partea
de cheltuieli care pot deveni fonduri de asigurare în momentul în care sunt utilizate pentru
acoperirea unor pierderi provocate de evenimente neprevăzute producătoare de pagube
economiei naţionale. Această metodă prezintă o importanţă redusă, având în vedere
tendinţa de reducere a ponderii proprietăţii de stat în favoarea proprietătii private.
3. Cea mai importantă formă de constituire a fondurilor destinate acoperirii pagubelor
produse de diferite riscuri se realizează prin intermediul societăţilor de asigurare şi
reasigurare. Această formă se caracterizează prin aceea că fondurile se constituie în
mod descentralizat pe seama contribuţiei presoanelor fizice şi juridice asigurate (denumite
prime de asigurare ) şi se utilizează în mod centralizat ( la nivelul socetății de asigurare ) şi
se utilizează în mod centralizat ( la nivelul societăţii de asigurare şi reasigurare ) pentru
acoperirea pagubelor suferite de asigurați. Cu alte cuvinte, pierderile suferite de asigurați
se repartizează asupra tuturor participanţilor la constituirea fondurilor.
Posibilităţile de întâmpinare a riscurilor sub cele trei forme prezentate mai sus nu se
exclud, ci se completează reciproc acţionând împreună, în acelaşi scop, fiecare însă cu
specificul său.

7
 Cap. 3 Conceptul de asigurare şi principiile
asigurărilor

Asigurarea constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă

largă şi variată de riscuri.
Asigurarea are la bază un acord de voinţă (un contract de asigurare) încheiat între
asigurător şi asigurat (cele două părţi principale ale conractului de asigurare ), prin care
asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat, obligandu-
se să acopere asiguratului contra-valoarea daunelor (sau suma asigurată în cazul
asigurărilor de persoane) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plății de
către asigurat a unei sume de bani numită prima de asigurare.
În literatura de specialitate sunt formulate accepţiuni diferite în ce priveşte
conceptul de asigurare.
Astfel, Florin Bercea apreciează că asigurarea are la bază existența riscurilor
comune care pot provoca pagube importante economiei naţionale şi populaţiei. Existenţa
riscurilor comune determină formarea comunităţii de risc care acceptă achitarea primelor
de asigurare unei institutii specializate în vederea constituirii fondului de asigurare.
Unii economişti consideră definitorii în privinţa asigurării următoarele trăsături
principale ale acesteia: existenţa riscului, a comunităţii de risc şi mutualitatea în suportarea
pagubelor.
Alţii consideră că esenţa asigurării constă în scopul şi metoda acesteia : scopul –
compensarea pagubelor produse de calamităţi ale naturii şi accidente, prevenirea
pagubelor; metoda – acoperirea unor riscuri, crearea unei comunităţi de risc, toate acestea
materializate prin formarea şi utilizarea fondului de asigurare.
Rezultă că există formulări diferite ale noţiunii de asigurare, fără să existe un
consesns în acest punct de vedere datorat dificultăţilor de ordin economic, social şi juridic.
Din opiniile prezentate mai sus, se desprinde o unitate în ce priveşte trăsăturile
caracteristice ale asigurărilor, şi anume:
 1. Existenţa şi acţiunea unor riscuri pe care asigurarea le ia sub protecţia sa;
 2. Existenţa unei comunităţi de risc, formată din totalitatea presoanelor fizice şi juridice
care, ameninţate de existența unor riscuri comune, acceptă să plătească sume de bani
sub forma primelor de asigurare, din care se vor acoperi pagubele produse de aceste
riscuri;
8
 3. Mutualitatea în suportarea pagubelor, care reprezintă un act de solidaritate umană,
potrivit căruia riscul este suportat şi acoperit în comun de către toate persoanele cuprinse
în asigurare (toţi pentru unul şi unul pentru toţi);
 4. Formarea şi utilizarea fondului de asigurare sub formă bănească;
 5. Evenimentul (producerea riscului) trebuie să fie întâmplător şi realizarea lui să nu
depindă de voinţa asiguratului, fie datorită faptului că acest lucru este imposibil (de
exemplu, calamităţile naturale), să fie interesul asiguratului sau legea îl împiedică să îl
provoace (accidente, incendii, etc.)
 6. Evenimentul să fie evaluabil, să se bazeze pe calculele statistico-matematice, atât
în privinţa frecvenţei lui, cât şi a propietăților valorice ale fiecărui caz în parte.
Aceste trăsături redau esenţa conceptului de asigurare, fiind valabile pentru orice tip
de societate. Sunt considerate asigurări numai relaţiile care se caracterizează prin aceste
trăsături definitorii, iar fondurile de asigurare se formează în cadrul acestor relaţii.
Prin prisma acestei concepţii, în ţara noastră, există două mari categorii de fonduri
de asigurare, şi anume: fondurile de asigurare constituite în cadrul asigurărilor de bunuri,
persoane şi răspundere civilă (denumite asigurări comerciale) şi fondurile de asigurări
sociale.
Deosebirile dintre cele două categorii de asigurări ţin de fluxurile de formare şi de
distribuire a fondurilor constituite prin intermediul lor. Astfel, la asigurările mijlocite de
societăţile de asigurare, participanţii la constituirea fondurilor sunt, de regulă şi beneficiari
ai indemnizaţiilor de asigurare (excepţie fac asigurările de persoane, unde beneficiari ai
sumelor asigurate pot fi terţe persoane desemnate de asigurați). La asigurările sociale,
participanţii la constituirea fondurilor (agenţi economici, instituiţii publice şi statul) nu sunt
beneficiari direcți ai resurselor distribuite, în timp ce neparticipanții (salariaţi, pensionari,
persoane fără nici un venit sau cu venituri reduse) sau participanţii într-o mică măsură sunt
beneficiarii nemijlociţi ai fondurilor respective.
 7. Universalitatea asigurărilor, care constă în aceea că persoanele şi bunurile se asigură
împotriva mai multor şi celor mai variate riscuri, cu plata aceloraşi prime de asigurare;
 8. Integralitatea asigurărilor, adică nivelul despăgubirilor se determină cât mai aproape
de valoarea reală a bunurilor asigurate pentru ca aceste despăgubiri să permită refacerea
bunurilor avariate sau distruse;
 9. Realitatea asigurărilor, care constă în faptul că asigurările de persoane şi de bunuri au
la bază date reale şi nu fictive şi tematice verificate în prealabil;
 10. Asigurătorul plăteşte despăgubirile şi sumele asigurate numai pentru bunurile,

9
 personale şi riscurile cuprinse în asigurare;
 11. Mutalitatea asigurărilor, care presupune existenţa unei comunităţi de risc, ceea ce
înseamnă că asiguraţii ameninţaţi de aceleaşi riscuri participă, cu primele de asigurare pe
care le plătesc, la construirea fondului de asigurare cu care se apără interesele lor
comune. Despăgubirile şi sumele asigurate se acordă asiguraților care au suferit daune
sau au fost afectaţi ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
 12. Realizarea unei eficențe economico-sociale ridicate în domeniul asigurărilor
potrivit cerinţelor gestiunii economice şi financiare. Activitatea de asigurări trebuie astfel
ogranizată, condusă şi realizată încât să corespundă unor cerinţe reale ale societăţii, să
contribuie la desfăşurarea normală, nestânjenită a procesului reproducţiei sociale, a vieţii
spirituale, la creşterea produsului naţional brut , a avuţiei naţionale. Activitatea societăţilor
de asigurări trebuie astfel realizată cu eforturi materiale, financiare şi umane minime să se
obţină rezultate cât mai bune, un anumit profit şi maximinizarea utilizării activităţii de
asigurare.

Cap. 4 Funcţiile şi rolul asigurărilor

Funcţiile asigurărilor constau în manifestarea conţinutului şi a menirii (destinaţiei) lor în
precesul activităţii economico-sociale.
Asigurările îndeplinesc următoarele funcţii:
 Funcţia de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de
accidente pentru asigurările de bunuri şi răspundere civilă şi plata sumelor
asigurate în asigurările de persoane este cea mai importantă şi constă în plata
despăgubirilor, onorarea obligaţiilor in cazul asigurărilor de răspundere civilă şi plata
sumelor asigurate când este vorba de asigurări de persoane, în cazurile în care în viaţa
persoanelor asigurate intervin anumite evenimente. Încă de la apariţia lor, asigurările au
îndeplinit această funcţie pe plan naţional şi internaţional. Îndeplinind această funcţie,
asigurările contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor
de care asiguraţii răspund potrivit legii şi plătesc sume asigurate în cazul când se produc
anumite evenimente care afectează integritatea corporală , sănătatea şi, în unele cazuri,
viaţa persoanelor asigurate.
10
 Funcţia de prevenire a riscurilor şi daunelor. Fiecare societate de asigurări are în
programul său de activitate măsuri complexe pentru prevenirea, limitarea şi combaterea
riscurilor, a daunelor. Pierderile mari nu fac decât să sărăcească agenţii economici,
cetăţenii şi colectivitatea în ansamblu. De aceea, interesul este să se elimine sau cel puţin
să se reducă pagubele.
Asiguraţii sunt chemaţi să întreprindă măsuri de prevenirea a daunelor . Astfel , în cazul
incendiilor, asigurații care nu iau măsuri de securitate, de protecţie şi de prevenire,
plătesc prime de asigurare mai ridicate şi chiar amenzi. Dacă se fac vinovaţi de
producerea daunelor, nu numai că asigurații nu primesc despăgubiri, dar sunt şi
sancţionaţi. În schimb, asiguraţii are iau cele mai eficiente măsuri pentru prevenirea
daunelor (incendiilor) beneficiează de importante reduceri la plata primelor de asiguruare.
Funcţia de prevenire a daunelor se realizează prin finanţarea măsurilor de prevenire a
daunelor de pe urma calamitaţilor naturii şi accidentelor (construirea de diguri pentru
protecţia împotriva inundaţiilor, executarea lucrărilor de împădurire, plantarea perdelelor
de protecție, irigaţii, desecări, finanţarea unor măsuri educaţionale pentru asiguraţi etc),
prin stabilirea condiţiilor de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă
permanent (participarea asiguraților la acoperirea unei părţi din daună, decăderea din
dreptul de despăgubire în cazul neîndeplinirii măsurilor de prevenire, de limitare şi de
combatere a pagubelor etc.).
 Funcţia de repartiţie (financiară) se înfăptuieşte în procesul repartiţiei produsului
naţional brut, când se constituie, se repartizează şi se utilizează fondul de asigurare.
Primele de asigurare încasate de la societăţile de asigurări şi de la agenţii economici
asiguraţi şi de la persoanele fizice reprezintă relaţii de repartiţie a produsului naţional brut.
În situaţiile în care asiguraţii sunt persoane juridice şi persoane fizice române, plata
(încasarea) primelor de asigurare constituie o reparaţie de produs naţional brut pe plan
intern. Primele de asigurare încasate (plătite) de persoane juridice şi fizice străine
reprezintă relaţii de repartiţie a produsului naţional brut pe plan internaţional. În cadrul
acestei funcţii, fondul de asigurare este folosit în primul rând, pentru finanţarea acţiunilor şi
măsurărilor de prevenire, limitare şi combatere a daunelor. Această funcţie constă şi în
repartizarea şi utilizarea fondului de asigurare în scopul compensării pagubelor provocate
bunurilor asigurate, cât şi a plății sumelor asigurate în cazul asigurărilor de persoane. În
măsura în care din fondurile de asigurare se refac bunurile care aparţin asiguraţilor români
(din ţară), se realizează o repartiţie de produs naţional brut pe plan naţional, iar dacă se
despăgubesc bunurile asiguraţilor străini (din afara graniţelor ţării) se realizează o
repartiţie de produs naţional brut pe plan internaţional. În acelaşi mod se pune problema şi
11
în eventualitatea unor acţiuni de prevenire şi combatere a calamitaţilor naturii.
Funcţia de repartiţie a asigurărilor are anumite laturi sau forme de manifestare, şi anume:
- creeaza posibilităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, refacerea bunurilor avariate sau
distruse de calamităţi ale naturii sau de accidente în scopul desfăşurării normale şi fără
întrerupere a procesului de producţie, contribuind la creşterea producţiei, la realizarea
reproducţiei simple şi lărgite, la repararea unor prejudicii de producerea cărora asiguraţii
sunt răspunzători;
- societățile care înfăptuiesc asigurările trebuie să ia măsuri pentru prevenirea
accidentelor şi deceselor timpurii ale persoanelor asigurate, iar prin plata sumelor
asigurate contribuie la crearea condiţiilor materiale mai bune de viaţă pentru asiguraţi sau
pentru succesorii acestora;
- asigurările contribuie la finanţarea acţiunilor de prevenire şi combatere, precum şi la
atenuarea efectelor distructive ale forţelor naturii, ale accidentelor şi ale epizootiilor (se
efectuează lucrări de desecări, irigaţii se plantează perdele de protecţie, se fac împăduriri
etc.) şi la educarea asiguraților în spiritul grijii pentru conservarea bunurilor proprietate
publică, privată şi personală. În acest scop, asiguraţii care iau cele mai bune măsuri de
prevenire a pagubelor beneficiează de recompense, li se acordă reduceri de prime de
asigurare, dar se şi sancţionează persoanele care se fac vinovate de producerea
daunelor, neacordându-li-se despăgubirile sau sumele asigurate.
Societăţile de asigurări finanţează măsuri de prevenire a daunelor (prevenirea şi
combaterea incendiilor, a inundaţiilor, a epizootiilor etc.).
Întrucât există o neconcordanţă în timp între momentele încasării primelor de
asigurare şi momentele plății despăgubirilor şi a sumelor asigurate – decalaj foarte
important în cazul asigurărilor de viaţă, dar şi a altor asigurări – societăţile de asigurare şi
de reasigurare încasează sume de bani foarte importante pe care le plasează pe piaţa
capitalurilor în scopul obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei afacerilor.
În ultimele decenii, societăţile de asigurări au acordat o atenţie deosebită următoarelor
probleme : primelor de asigurare, cheltuielilor de adiministrație, cheltuielilor cu publicitatea
asigurărilor, impozitelor, taxelor, plasamentelor de capital în diferite afaceri etc. Prin
plasamentele efectuate, asgurările contribuie la creditarea economiei naţionale, la
creşterea valorii adăugate, la echilibrarea balanţei de plăţi.
 Concomitent, asigurările îndeplinesc şi funcţia de control, realizată de către ogranele
de specialitate ale societăţilor de asigurări în vederea identificării cauzelor producătoare
de daune, precum şi asupra constituirii, repartizării şi gospodăririi judicioase a fondului de
asigurare. Controlul se exercită sub următoarele: preventiv, concomitent şi postoperativ.
12
 Funcţia de control urmăreşte: depistarea cauzelor care produc pagube în economie,
sesizând asiguraţii asupra pagubelor care puteau fi prevenite spre a se lua în viitor
măsurile adecvate în vederea evitării lor, aşezarea şi încasarea corectă a primelor de
asigurare; constatarea evaluarea şi lichidarea daunelor; acordarea la timp a daspăgubirilor
şi a sumelor asigurate în concordanţă cu prevederile legale şi contractuale; stingerea
obligaţiilor faţă de asiguraţi; luarea măsurilor pentru prevenirea, limitarea şi combaterea
daunelor etc.
Între funcţiile asigurărilor există o influenţă, o interdependenţă permanentă.
Asigurarea, prin funcţiilor sale, dobândeşte şi un rol social şi unul economic.
Rolul social al asigurărilor. Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor
vărsate de către asiguraţi, să plătească indemnizarea, acelora dintre ei care sunt victimele
evenimentelor nedorite. Deci este o funcţie eminamente socială. A garanta veniturile
membrilor familiei, a oferi mijloace pentru reconstituirea casei sau cumpărarea unei alte
locuinţe pentru acela a cărui casă a fost distrusă de către un incendiu,a vărsa sume care
să compenseze pierderile profesionale aceluia care din cauza unui accident este în
imposibilitatea de a munci, a da mijloacele financiare bolnavului sau rănitului pentru a fi
îngrijit conform metodelor cele mai eficace şi deci creşterea şanselor acestuia de a se
însănătoşi, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurării.
Un alt aspect a rolului social al asigurării este incidenţa sa în supravieţuirea
întreprinderilor. Permiţând supravieţuirea întreprinderilor, victime ale unor evenimente
nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă etc.) asigurarea îi
salvează pe angajaţi precum şi locurile lor de muncă, cu toate implicaţiile şi contribuie la
restabilirea relaţiilor sociale şi a celor de muncă.
Rolul economic al asigurărilor. În toate ţările, asigurările contribuie la crearea de
produs intern brut prin valoarea adăugată adusă de societăţile de asigurări.
Gradul de penetrare a asigurărilor în PIB este un indicator calculat ca raportul dintre
volumul de prime brute subscrise și produsul intern brut din țara analizată. Densitatea
asigurărilor se calculează ca raportul dintre volumul de prime brute subscrise și numărul
de locuitori și arată cât cheltuiește, în medie, locuitorul unei țări pentru produse de
asigurare. Gradul de penetrare a asigurărilor din România în PIB a fost 1,23% la nivelul
anului 2016, în timp ce țările dezvoltate ca Germania sau Franța au înregistrat valori ale
acestui indicator de 6,2%, respectiv 11%.
Asigurările apar şi pe piaţa muncii cu un număr semnificativ de locuri de muncă.
Asigurările participă la oferta de împrumut pe piaţa financiară prin fructificarea
rezervelor pe care le constituie sun forma investirii lor în depozite bancare, bonuri de
13
tezaur, acţiuni, obligaţiuni, acordarea de împrumuturi asiguraţilor în contul sumelor
asigurate la asigurările de viaţă şi sub alte forme de plasament. Plasarea acestor rezerve
se face în funcţie de posibilităţile de fructificare, de prevederile legale privind nivelul
lichidităţilor ce trebuie asigurate şi proporţiile investiţiilor din diverse tipuri de active.
Asigurările îndeplinesc şi un rol de intermediar între asiguraţii care deţin resurse temporar
disponibile prin plata primelor de asigurare şi beneficiarii despăgubirilor sau a sumelor
asigurate. Atunci când se efectuează şi operaţii de reasigurare (cedări de prime sau plăţi
de indemnizaţii de asigurare în afara ţării), societăţile de asigurări influenţează şi
balanţa de plăţi a ţării. Asigurările oferă şi garanţia investiţiilor prin faptul că orice proiect
modern de investiţie, de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără garanţia cărora
antreprenorul şi, mai ales, bancherul nu şi-ar risca fondurile necesare pentru proiectul
respectiv.

Cap. 5 Funcţiile finanţelor publice

Formarea finanțelor este rezultatul unui proces istoric complex, de lungă durată, care a
fost determinat de evoluţia vieţii sociale, de apariția și dezvoltarea comunităților umane, a
proprietații private, a forțelor de producție și a relațiilor marfă-bani, de apariția statului și a
mecanismului forței publice, cu scopul asigurării condițiilor necesare acumulării de
mijloace în vederea îndeplinirii funcțiilor sale.
Odata cu formarea statului au apărut și primele forme de finanțare:
 Veniturile publice (dări, tributuri, biruri, impozite, taxe etc.)
 Cheltuieli publice (pentru întreținera de stat, cheltuieli socio-culturale, cheltuieli
militare etc.)
Existenţa finanţelor este strâns legată de existenţa statului, de utilizarea banilor şi a
formelor valorice în repartiţia venitului național.
Statul, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, mobilizează o parte din produsul
intern brut. În procesul mobilizării, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului se
14
nasc relații sociale de repartiţie între stat, pe de o parte, şi diferitele categorii sociale
(agenţi economici, populaţie), pe altă parte.

Relațiile financiare contribuie la îndeplinirea şi exercitarea funcțiilor şi sarcinilor statului.

Mijloacele prin care relaţiile financiare îşi îndeplinesc această menire poartă numele de
funcţii ale acestora.
Finanţele publice îndeplinesc două funcţii:
1. Funcţia de repartiţie care cunoaşte două faze, legate între ele:
 Constituirea (mobilizarea) fondurilor;
 Distribuirea fondurilor.
2. Funcţia de control
Necesitatea obiectivă a celor două funcţii rezultă din următoarele:
 Pentru a-şi exercita şi îndeplini functiile şi sarcinle, statul are nevoie de fonduri băneşti
care se constituie în procesul repartiţiei produsului intern brut, prin intermediul relaţiilor
financiare;
 Este necesar un control riguros asupra modului de desfăşurare a activităţii economico-
sociale pentru obţinerea unor efecte utile.
3. Funcţia de repartiţie
Se manifestă în procesul repartiţiei produsului social şi constă în:
1.Mobilizarea resurselor şi formarea fondurilor băneşti la dispoziţia statului;
2.Distribuirea acestora.
1) La constituirea fondurilor financiare publice contribuie:
 Regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat;
 Instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;
 Organizaţiile coopertiste şi asociaţiile cu scop lucrative;
 Societăţile comerciale cu capital privat şi mixt;
 Populaţia;
 Persoanele juridice şi fizice rezidente în străinătate.

15
 În procesul mobilizării resurselor financiare publice finanţele îmbracă
următoarele forme:
-impozite; -vărsăminte din -împrumuturi de stat primite
-taxe; veniturile instituţiilor; de la persoane fizice sau
-amenzi penale; -venituri din valorificarea juridice;
-contribuii pentru unor’bunuri proprietate -dobânzi;
asigurările sociale; de stat; -donații;
-redevențe şi chirii; -rambursari ale -alte venituri.
împrumuturilor de stat
acordate;

2) Distribuirea fondurilor financiare publice determină relaţiile financiare între stat şi

persoanele fizice sau juridice beneficiare ale resurselor
Distribuirea resurselor financiare reprezintă, de fapt, dimensionarea volumului cheltuielilor
publice pe destinaţi pentru :
a) învăţământ,sănătate,cultură;
b) asigurări sociale şi protecţia socială;
c) gospodărire comunală şi locuinţe;
d) opere naţionale;
e) ordine publică;
f) acţiuni economice;
g) datorie publică
h) alte acţiuni.
2. Funcţia de control
Funcţia de control a finanţelor publice este îndeplinită concomitent cu funcţia de
repartiţie, însă are o sferă de manifestare mult mai largă decât aceasta, cuprinzând nu
numai constituirea şi repartizarea fondurilor din economia naţională, ci şi gestionarea
eficientă a resurselor.
Controlul financiar se exercita în ţara noastră de către :
 Parlamentul şi Guvernul României;
 Organele Curţii de Conturi;
 Organele Ministerului Finanţelor;
 Organele specializate ale ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat şi

16
instituţiilor publice;
 Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi ale controlului financiar;
 Garda Financiară.
În raportul cu realizarea actelor economico-sociale şi finanțare există trei forme de
control financiar;
 Control financiar preventiv;
 Controlul operativ current (concomitent);
 Controlul posterior (post-operativ);
Sistemul veniturilor bugetare este alcătuit din totalitatea resurselor băneşti,
instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor financiare ale statului.
Impunerea reprezintă un ansamblu de măsuri şi operaţiuni care au ca scop stabilirea
impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.
Impunerea are atât aspect politic, cât şi unul de natură tehnica fiscală.
Sub aspect politic, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit să îndeplinească
anumite cerinţe, să corespundă obiectivelor social-economice, să fie în concordanţă cu
anumite principii.

Cap. 6 Importanţa asigurărilor

Asigurările de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă prezintă o deosebită

importanţă economică, socială şi financiară.
În primul rând, asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naţionale, iau măsuri
pentru prevenirea daunelor, compensează pagubele care survin, asigură desfăşurarea
continuă a procesului de producţie şi reproducţie, ocrotesc şi împletesc interesele
generale cu cele locale şi personale.
Asigurările contribuie, prin mijiloace specifice, la crearea condiţiilor necesare
transpunerii în viaţă a obiectelor privind dezvoltarea economiei naţionale, extinderea
relaţiilor economice externe şi a turismului. De asemenea, asigurările contribuie la
realizarea progresului economico-social al ţării prin menţinerea continuităţii procesului de
producţie, prin protecţia şi apărarea integrităţii proprietăţii publice, cooperatiste, private şi
personale, prin crearea pentru populaţie a unor mijloace suplimentare de prevedere şi de

17
economie.
Asigurările sprijină dezvoltarea economică a gospodăriilor agricole, stimulează
creşterea producţiei vegetale şi animale, contribuie la dezvoltarea cooperativelor
meşteşugăreşti şi de comun şi a celor de credit. Unităţile cooperatiste se bucură de
înlesniri la plata primelor de asigurare. Asigurările au un rol important în creşterea
beneficiilor şi participă la repartiţia produsului intern brut între ramuri economice, judeţe,
municipii, oraşe şi comune, între agenţi economici şi categorii de populaţie.
Întrucât se asigură şi mărfurile care constituie obiectul comerţului exterior, precum şi
flota civilă (navele aeriene, fluviale şi maritime), asigurările externe prezintă o importanţă
deosebită sub aspect economic şi financiar-valutar. Riscurile deosebit de mari din timpul
transportului sunt asigurate şi reasigurate; în acest mod se creează condiţiile realizării de
valută, care este folosită în acordarea eventualelor despăgubiri, obţinându-se şi
economisându-se, în acelați timp, devize.
În al doilea rând, asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea
prejudiciilor de care asigurații sunt răspunzători. Persoanele păgubite sau vătămate prin
accidente auto sau alte accidente sunt despăgubite operativ.
În al treilea rând, asigurările de persoane – care prezintă un mijloc suplimentar de
economisire şi prevedere – dau posibilitatea asiguraţilor şi familiilor acestora ca, în caz de
producere a evenimentelor asigurate – accidente, împlinirea unei anumite vârste, decesul
– să încaseze sumele asigurate.
În al patrulea rând, asigurările îndeplinesc un rol educativ. Astfel, asigurații sunt
stimulaţi şi obligaţi să ia cele mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor
proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată şi personală. Asigurările cultivă asiguraţilor
spiritul grijii şi al răspunderii faţă de bunurile personale şi cele publice, îi stimulează să-şi
întreţină bunurile asigurate în condiţii normale, să prevină incendiile, să aplice măsurile
agrotehnice cuvenite şi să respecte regulile zootehnice şi sanitar-veterinare.
În al cincilea rând, fondurile de asigurare păstrate în conturi la unităţile bancare şi
rezervele de prime constituite la asigurările de viaţă depuse în conturi la bănci sau la CEC
sunt folosite ca resurse de creditare a economiei naţionale şi deci contribuie la realizarea
reproducţiei sociale.
Pe lângă latura materială legată de compensarea daunelor produse de calamităţi ale
naturii şi accidente, asigurările cuprind şi latura morală care constă în aceea că
asiguraţilor li se creează o anumită stare psihică, o senzaţie de linişte, de siguranţă, care
le permite să se concentreze asupra activităţii lor specifice.
Asigurările trebuie să fie eficiente; ele sunt rentabile pentru societăţile de asigurări,
18
convenabile şi accesibile asiguraţilor. Concomitent, contribuie la satisfacerea cerinţelor
economiei naţionale, ale agenţilor economici şi ale populaţiei, atât prin plata promptă a
sumelor asigurate şi a despăgubirilor, ducând la menţinerea comunităţi procesului de
producţie prin păstrarea integrităţii bunurilor, de asigurare suplimentară a cetăţenilor în
cazuri de bătrâneţe, accidente şi deces, cât şi prin faptul că fondurile disponibile ale
asigurătorilor păstrate la bancă sunt folosite pentru creditarea activităţii economice, iar o
parte din profit se prelevă la bugetul statului.
Asigurările sunt foarte utile societăţii.
Importanța asigurărilor rezultă şi din incidenţa lor asupra vieţii economico-sociale, care
se propagă în următoarele direcţii principale: sunt o ramură creatoare de valoare
adăugată; creează locuri de muncă; oferă capital de împrumut pe piaţa financiară; reduc
incertitudinile economice; fac posiblilă reluarea şi continuarea normală a activităţii
economico-sociale.

19
 Bibliografie

1. Bistriceanu, Gh.D. – „Sistemul asigurărilor din România”, Editura Economică, București,

2002
2. Dobrin Marinică; Tănăsescu, P. – “Teoria și practica asigurărilor”, Editura Economică,
București, 2003
3. Galiceanu, I; Bratu, St .– “Economia asigurărilor”, Editura Universitară, Craiova, 1996
4. Nicolae -Grigorie Lăcrița, Mariana-Cristina Cioponea,- “Finanțe publice și fiscalitate”,
Editura Fundației România de Mâine, București, 2004
5. Ciurel,Violeta - „Asigurări și reasigurări, abordări teoretice și practici internaționale”,
Editura All Beck, București, 2000
6. Văcărel, I.; Bercea, Fl., -„Asigurări și reasigurări”, Editura Expert, București, 1998

20
Anexa 1

Forme de
Nevoia de
protecție
asigurare

asi

Ocrotire
gospodărească
Fonduri de rezervă Asigurarea

Trăsături
caracteristice Ce este
asigura-
rea?

Funcții:

-compensarea pagubelor
-prevenirea riscurilor
-realizarea de investiții
financiare
-funcția de control

21
Anexa 2

1. Funcția de compensare a
pagubelor pricinuite de 2. Funcția de prevenire a
calamitați ale naturii și de riscurilor și a daunelor
accidente și plata sumelor
asigurate

FUNCȚIILE ASIGURĂRILOR

4. Funcția de control
3. Funcția de repartiție
(financiară)

22