89.

Boala Carre îmbracă următoarele forme clinice: catarală, respiratorie, digestivă, nervoasă,
cutanată şi oculară.

90. Boala Carre este produsă de virus cu genom ARN-monocatenar, contaminarea se face pe
căile respiratorie, virusul este decelat maxim 9 zile de la infecţie la nivelul tuturor mucoaselor prin
metoda de IF, ELISA.

91. Enterita parvovirală canină:

a) se poate diagnostica prin metode virusologice pe probe de fecale
b) este întâlnită mai frecvent la grupa de vârstă 3-5 săptămâni
c) boala afectează numai căţeii în primul an de viaţă
d) căţeii ce fac parvoviroză sub vârsta de 5 săptămâni dezvoltă forma cardiacă
e) decelarea anticorpilor serici se poate realiza după 5-6 zile postinfecţie.

92. Parvovirusul canin este eliminat prin fecale timp de 12 zile după infecţie, seroconversia
fiind decelabilă începând cu ziua a 6-a după infecţie.

93. Factorii de risc ai enteritei parvovirale canine sunt dependenţi de vârstă şi status imun,
boala fiind favorizată de titrul scăzut de anticorpi maternali în momentul parturiţiei.

94. Confirmarea diagnosticului în enterita parvovirală se face: virus în fecale (2-3 zile de la
debut) , kit pt. evidenţierea IgM.

95. Enterita parvovirală canină este produsă de un Parvovirus, virus cu tropism pt. miocard
şi intestin, având rezistenţă de 5-6 luni în afara organismului.

96. Schemele de imunoprofilaxie a bolilor căţeilor în primul an de viaţă recomandă începerea

programului de vaccinare la vârsta de 6 săptămâni. În ce situaţii se impune coborârea vârstei
primei vaccinări: a) mamă neimunizată; b) presiune infecţioasă crescută; c) transport internaţional;
d) vânzare. Până la ce vârstă se poate coborî vârsta primei vaccinări: 4 săptămâni şi cu ce riscuri?
a) neimunizare; b) boală fatală; c) neutralizarea anticorpilor maternali.

97. Hepatita infecţioasă canină:

a) este produsă de Morbilivirus
b) poate evolua cu uveita
c) evoluează la toate carnivorele
d) evoluează cu glomerulită
e) este produsă de un virus neincluziogen.

98. Hepatita infecţioasă canină este produsă de un Adenovirus, poate fi transmisă pe cale
digestivă, respirator, histologic la nivel hepatocelular se observă incluzii intranucleare
oxifile/hepatice.

1
 99. Virusul BVD-MD:
a) determină boli cu evoluţie enzootică cu difuzibilitate mare în focar
b) este întotdeauna citopatogen
c) determină imunodepresie
d) poate determina moarte embrionară cu resorbţia acestora
e) determină sindromul viţelului slab.

100. BVD-MD presupune 3 strategii de prevenire a bolii: imunoprofilaxie cu vaccinare,

izolarea animalelor bolnave şi dezinfecţie profilactică.

101. Lezional în BVD-MD se observă:

a) hemoragii lineare la nivelul mucoasei esofagiene
b) traheită, vaginită, balanită
c) hipoplazia cerebrală, demielinizare, artrogripoză
d) eroziuni şi ulceraţii ale limbii
e) hiperplazia şi ulceraţia formaţiunilor limfoide.

102. Diareea virală – boala mucoaselor:

a) este produsă de un virus înrudit cu al pseudopestei aviare
b) este produsă de un virus înrudit cu al pestei porcine clasice
c) poate determina apariţia de viţei imunotoleranţi la vacile gestante
d) poate determina mortalităţi de până la 50%
e) virusul poate provoca infecţii latente, inaparente clinic, cu răspuns imun dominant celular.

103. IBR-IPV reprezintă un complex de manifestări produse de virusul Herpesvirus bovin I,

faţă de care sunt receptive bovinele, acestea putându-se contamina respirator şi genital.

104. Vulvovaginita pustuloasă infecţioasă este produsă de Herpesvirus bovin I, necesită ca

sursă de infecţie primară animale infectate / trecute prin boală, transmiterea făcându-se prin
contact direct sau indirect (spermă).

105. IBR-IPV este produsă de Herpesvirus bovin I, se cultivă pe culturi celulare şi ouă
embrionate unde produce efect citopatic şi incluzii intranucleare.

106. În vulvovaginita pustuloasă infecţioasă:

a) se produce avort şi sterilitate pasageră
b) probele se recoltează prin tamponarea mucoasei vaginale şi prepuţiale
c) poate determina impotenţă la masculi
d) la femele incubaţia bolii este variabilă în funcţie de vârsta gestaţiei
e) secreţiile conjunctivale şi fecalele sunt infectate.

2
 107. Parainfluenţa bovină se transmite prin contact direct (aerosoli), are o dinamică
enzootică, morbiditate şi mortalitate influenţate de statusul imun al efectivelor.

108. Parainfluenţa bovină este produsă de Paramixovirus tip III, confirmarea bolii presupune
SN, IF, PCR, ca metode de screening fiind folosite SN.

110. Febra Q este o boală produsă de Coxiella burneti, întâlnită la animalele domestice şi
sălbatice şi la om, dinamica evoluţiei fiind de tip enzootic .

111. Febra Q se întâlneşte la (specii) animale domestice şi sălbatice şi la om, calea de

transmitere fiind respiratorie, digestivă, transcutanată.

112. Coxiella burneti determină boala febra Q, se cultivă pe embrioni şi culturi celulare, iar în
organism receptiv este obligatoriu parazit celular.

113. Mamita stafilococică are o dinamică evolutivă sporadico - enzootica, generând un proces
inflamator de tip gangrenos la vacile în lactaţie şi în puerperium.

114. Mamitele bovine pot fi produse de cocobacili din serotipurile Stafilococus aureus,
Actinomyces piogenes, Fusobacterium necrophorum calea de pătrundere a acestora fiind canalul
papilar, având o prevalenţă crescută corelată cu mulsul neigienic.

115. Fusobacterium necrophorum este patogen pt.: suine, ovine, taurine, cabaline, găini,
iepuri, la care produce entităţi distincte (difteria viţeilor), infecţii locale accidentale, complică şi
potenţează exprimarea altor entităţi (pododermatita necrobacilară), infecţii secundare (în
salmoneloză, variolă, pestă).

116. ESB este o boală întâlnită la specia bovină, de etiologie prionică, are ca sursă de infecţie
făina de oase şi de carne, calea de contaminare este ingerarea, dinamica evolutivă fiind anazootie.

117. ESB este o zoonoză virală:

a) se transmite doar pe cale digestivă
b) se confirmă prin Western Blothing
c) se exprimă prin semne enterice şi nervoase
d) este encefalopatie.

118. Scrapia este o boală a speciilor ovină şi caprină, ce se manifestă la grupa de vârstă 3-4
ani, recunoscând ca sursă de infecţie animalele bolnave şi calea de transmitere transplacentară,
digestiva si respiratorie.

119. Diagnosticul scrapiei se stabileşte după: tabloul clinic, histopatologic şi anchetă

epidemiologică.
120. Scrapia recunoaşte ca agent etiologic agenţii transmisibili neconvenţionali, care se
multiplică în splină şi ţesutul limfoid având ca rezervor furaje contaminate.

3
 121. Pneumonia progresivă a oilor este produsă de un (genul) Lentivirus, care se multiplică
în interstiţiul pulmonar sau celulele SNC, determinând o intensă proliferare a componentelor
structurale: pulmonilor, encefalită demielinizată şi hiperplazia limfonodulară regională.

122. Maedi-Visna este specifică ovinelor şi caprinelor, se transmite prin (calea de transmitere)
lapte, respiratorie si placenta, are o perioadă de incubaţie de 9-14 luni şi exprimă clinic 2 forme:
pulmonară şi nervoasă.

123. Adenomatoza pulmonară a rumegătoarelor mici este produsă de un Herpesvirus bovin

tip 5, afectând speciile ovine şi caprine, de vârsta 1-5 ani.

124. În encefalomielita infecţioasă a oilor se observă leziunile: meningoencefalita histiocitară

şi neuronofagie în coarnele ventrale, diagnosticul de confirmare presupune identificarea prin VN,
RFC, examen histologic, virusologic, serologic, IF, congestia măduvei spinării.

125. Arterita infecţioasă ecvină, denumită şi febra tifoidă a calului este produsă de Fam.
Togaviridae, genul Arterivirus, caii bolnavi elimină virusul prin secreţii, avortoni, spermă pe o
perioadă de 6 luni.

126. Transmiterea arteritei infecţioase ecvine se poate realiza prin secreţii oculare, nazale,
urină, fecale, sperma, introducerea unui animal bolnav în ferme indemne determinând îmbolnăviri
după o incubaţie de 3-14 zile.

127. Rinopneumonia ecvină mai este desemnată şi cu denumirea:

a) febra tifoidă a calului
b) anazarca
c) avortul viral al iepelor (avortul enzootic ecvin)
d) boala de Borna.

128. Rinopneumonia ecvină:

a) are etiologie comună cu avortul viral al iepelor
b) are tropism pt. căile inferioare
c) se elimină prin materialul seminal
d) evoluează sporadic.

129. Herpesvirusul tip 1 determină la cal rinopneumonia ecvină, iar celulele pt. care are
tropism sunt: hepatocitele, epiteliul bronşic, pneumocite şi celule reticulate din ţesutul limfoid,
incluzii specifice intranucleare acidofile.

130. Influenţa ecvină este produsă de Fam. Ortomyxovirus, genul Influenzavirus tip A şi tip
B, care se pot transmite pe cale respiratorie, digestivă, transcutanată, montă.

4
 131. Leziunea dominantă în influenţa ecvină este prezenţa catarului în bronhii. Confirmarea se
realizează prin IHA, SN, RFC, necesare pt. instituirea tratamentului simptomatic.

132. Gurma:
a) este o streptococie
b) se transmite transplacentar
c) evoluează sporadico-enzootic
d) determină hiperleucocitoză cu neutrofilie
e) impune o carantină profilactică la mânji de 30 zile.

133. Gurma este produsă de Streptococcus equi, are o dinamică enzootică cu mortalitate la
debut de 50-70%.

134. Piemia streptococică a mânjilor este produsă de Streptococcus equi, având o dinamică
sporadico-enzootica, exprimată lezional prin omfaloflebită, peritonită.

136. Encefalita ecvină venezueleană este produsă de un (genul) Alphavirus ce afectează

solipedele şi are ca rezervor natural pasari salbatice, rozătoarele, insectele şi este mai frecvent
întâlnită în sezonul cald şi umed.

137. Encefalita Saint-Louis:

a) este produsă de un ADN virus
b) este comună omului şi calului
c) apare primăvara şi toamna
d) se transmite orizontal şi vertical
e) este o boală a suinelor.

138. Boala de Borna:

a) este o meningoencefalită enzootică a calului
b) este o boală enzootico-epizootică
c) are un prognostic favorabil