Tema Nr.

Începuturile activității bancare

1. Istoricul apariției băncilor
2. Sistemul bancar. Aspecte comparative cu legislația altor state
3. Funcțiile băncii
4. Operațiunile bancare
5. Clasificarea instituțiilor bancare

1.Istoricul apariției băncilor

Termenul de bancă provine de la cuvîntul italian banco, după denumirea tejghelei cămătarilor italieni, ce se
ocupau cu schimbul banilor în piețele publice. Majoritatea autorilor consideră că băncile au apărut încă în
epoca antichității, pe cînd alții afirmă că băncile au apărut în condițiile capitalismului manufacturier.

Din documentele istorice s-a putut stabili că printre primele operațiuni de bancă se efectuau:

- împrumuturile
- depozitele

S-a constatat că operațiunea împrumutului se practica de către bănci cu peste 3.000 ani în urmă. La început
împrumuturile se efectuau cu cereale și diferite bunuri de consum. Schimbul de monedă, împrumuturile și
viramentele de monedă au început să fie practicate odată cu apariția și introducerea monedei ca instrument
de schimb.

Cei mai puternici bancheri au fost preoții egipteni și greci, care au transformat templele de rugăciuni în
adevărate tezaure bancare, iar mai tîrziu chiar în monetării și case de schimb, de împrumuturi și viramente.
În Grecia exista o legătură indisolubilă între funcția de preot și cea de păstrător și administrator de averi.

Depozitările se făceau în templele de la Delos, Delphi, Olimp. Aceste temple, fiind considerate
inviolabile,favorizau operațiunile de depozitare de averi, întrucît ele erau locurile în care aceste averi se
aflau în deplină siguranță , mai ales pe timpul războaielor.

Treptat templele au devenit și instituții bancare, jucînd un rol important în viața economică din acel timp.
Sub această formă ele pot fi considerate ca bănci de depozit cu caracter public. Bancherii particulari greci
erau cunoscuți sub numele de trapeziți. Pentru a atrage cît mai multe depozite, trapeziții acordau
deponenților o dobîndă oarecare.

La romani, comerțul de bani era liber. Primii bancheri romani, despre care se amintește în istorie, sunt
cunoscuți sub numele de :

1. Argentarii sau mensarii – care erau intermediarii pentru plasamente de fonduri, dar efectuau și plăți.
2. Numularii – se ocupau cu verificarea și cumpărarea monedelor
3. Feneratores – erau adevărați cămătari, care se ocupau cu schimbul de monede, vizau și publicau
cursul schimbului pentru toate provinciile într-o cotă.

Bancherii romani, ca și cei greci, au avut calitatea de organe publice, întrucît ei împrumutau cetățenilor în
numele și cu garanția statului roman, pentru achitarea impozitelor. Din documentele rămase, s-a constatat că
bancherii romani țineau cu multă strictețe registrele de contabilitate. Registrele acestor bancheri erau
considerate de lege ca mijloace de probă în fața justiției.

1
După anul 1100, cînd comerțul, schimbul, plățile și creditul încep să ia o mare amploare, se poate consemna
începutul nașterii băncilor. În anul 1609, în Olanda a fost înființată Banca de Amsterdam, din inițiativa și
sub conducerea municipalității.

În Germania, în anul 1619 s-a înființat banca de Hamburg, la început ca o bancă de depozit, iar mai tărziu a
devenit o bancă de plăți prin viramente. Această bancă a avut un rol important în organizarea și dezvoltarea
operațiunilor de plăți fără numerar.

În Basarabia prima instituție de credit a fost sucursala din Cernăuți (1864) a Băncii de stat din Petrograd,
înființată în 1860. Primăria orașului Chișinău a înființat în 1871 Banca Obștească a orașului Chișinău, cu un
capital de 38,3 mii ruble, din care 15 mii donate de primărie. Această bancă primea depozite spre
funcționare și acorda credite pe polițe și pe gajuri de valori, mărfuri obiecte de valoare,imobile, și mai tîrziu
credite pe ipoteci de imobile.

În perioada 1857-1877 s-a deschis la Chișinău Banca Comercială a Chișinăului cu sucursala la Histria, care
avînd o activitate slabă, a fost preluată în 1881 de către Banca de Stat din Odesa. După revoluția din 1905 și
terminarea războiului în Extremul orient viața economică a Basarabiei a cunoscut o înviorare. Aproape toate
băncile mari ale Rusiei au deschis sucursale în orașele din Basarabia.

2.Sistemul bancar. Aspecte comparative cu legislația altor state

Aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitor categorii de bănci, care funcționează într-o țară,
răspunzînd cerințelor unui anumit mod de producție și unei anumite etape de dezvoltare socio-economică.
După structura ierarhică a aparatelor naționale, acestea pot fi:

- binivelare
- polinivelare

În vîrful „piramidei” se află banca centrală a statului ( BNM ), ce realizează politicile monetare, valutare și
de credit ale statului în cauză. Sistemul bancar este un ansamblu de bănci diferite, organizat în jurul și sub
conducerea băncii centrale, în vederea coordonării activității de credite, de plasamente și de administrare a
depozitelor bancare.

Cele mai reprezentative sisteme bancare din țările dezvoltate sunt cele ale S.U.A., Elveției, Germaniei,
Franței. Sistemul bancar al S.U.A. este format din 2 niveluri:

1) Banca centrală a S.U.A., numită Sistemul Federal de Rezervă, care a fost creată în 1913
2) Băncile comerciale, în număr de circa 15.000 și instituțiile bancare specializate

Sistemul bancar al Elveției se încadrează de asemenea în categoria sistemelor bancare formate din 2 niveluri.
Primul nivel îl formează banca centrală –” Banca Națională Elvețiană„ sub forma de societate pe acțiuni cu
capital mixt, pachetul de control aparținînd statului. Al doilea nivel este format din bănci comerciale divizate
pe categorii:

- așa numitele „gorssbank”- bănci universale

- bancherii privați și casele bancare private
- băncile cantonale
- băncile regionale și casele de economii, unele fiind constituite din capital de stat, altele din capital
mixt
- casele de credit

2
Sistemul bancar al Franței se caracterizează printr-o centralizare pronunțată și un control aspru al activității
băncilor comerciale. Acest control este efectuat nu de banca centrală a țării, ci de Ministerul Finanțelor, care
are în subordine 3 instituții financiare centrale din republică:

1) Banca Franței – ca bancă centrală a statului avînd funcția de bancă de emisie și bancă a băncilor.
2) Consiliul Național de Credit – stabilește multe condiții ale activității băncilor comerciale, este în
fond un organ ce supraveghează activitatea băncii centrale.
3) Comisia Controlului Bancar supraveghează respectarea de către băncile comerciale a reglementărilor
emise de Parlament, Ministerul Finanțelor și Banca Franței.

Definirea doctrinală a băncii în literatura de specialitate este diversă, fiind remarcate următoarele:

- banca este întreprindere de stat sau particulară, ale cărei funcții principale sunt:
a) atragerea mijloacelor temporar disponibile ale clienților în conturile deschise acestora
b) acordarea de credite pe diferite termene
c) emiterea de instrumente de credit și efetuarea de tranzacții
d) vînzarea-cumpărarea de valută și alte operațiuni valutare.

3.Funcțiile băncii
Principalele funcții ale băncii sunt:

a) intermedierea în creditarea activităților comerciale

b) stimularea acumulării de capital în economia națională (prin eficientizarea maximă a utilizării
mijloacelor financiare disponibile)
c) intermedierea în efectuarea plăților, ceea ce în cadrul unui sistem bancar descentralizat se bazează pe
legile pieței serviciilor financiare
d) intermedierea în operațiile cu valori mobiliare

Unii anutori indică 3 funcții principale ale băncilor:

a. atragerea depozitelor bănești ale clienților

b. permiterea clienților de a-și retrage banii și de a-i transfera pe alte conturi
c. acordarea împrumuturilor clienților care solicită credite

4.Operațiunile bancare
Noțiunea de ”operațiune bancară„ include însăși forma și baza legală a acțiunilor efectuate de către bănci
(contractele bancare) și acțiunile bancare propriu-zise, îndreptate spre realizarea raporturilor juridice bancare
(întrunind raporturile bancare contractuale și cele izvorîte din reglementările legale).

Particularitatea acestor operații constă în faptul că ele:

- sunt săvîrșite cu titlu de meserie, în mod permanent, de către bănci

- participanții la raporturile bancare se află pe poziții lipsite de echitate
- poartă o puternică amprentă de încredere față de bancă
- se efectuează în baza unor reguli standardizate și uniforme
- suportă impactul unei reglementări detaliate din partea statului

După cum se menționează în literatura de specialitate, operațiunile efectuate de băncile comerciale pot fi
grupate în următoarele categorii:

3
 a. atragerea mijloacelor bănești temporar disponibile de la persoanele fizice și juridice (operațiuni
bancare pasive)
b. plasarea mijloacelor bănești în formă de credite acordate persoanelor fizice și juridice (operațiuni
bancare active)
c. intermedierea în efectuarea decontărilor între persoanele fizice și juridice (organizarea traficului de
plăți)
d. alte operațiuni în contul propriu sau al clienților, cum ar fi operațiunile cu valori mobiliare,
gestionarea fiduciară a fondurilor clienților, operațiunile valutare, depozitul metalelor prețioase și
pietrelor scumpe

Totalitatea acestor operațiuni formează noțiunea de ”activitate bancară„ care este și ea o varietate a
activității de antreprenoriat. Totuși unii autori definesc această activitate ca sistemă de acțiuni efectuate de
subiecții speciali de drept, ca participanți ai sistemului bancar unic și avînd ca obiect banii, valorile
mobiliare și valutare în calitatea lor de mijloace de plată, de marfă.

5.Clasificarea instituțiilor bancare

Instituțiile bancare pot fi clasificate după un șir de criterii.

Astfel, în funcție de apartenență a capitalului, băncile comerciale pot fi clasificate în:

a) bănci comerciale cu capital integral de stat (Banca Națională a Moldovei)

b) bănci comerciale cu capital mixt (capitalul băncii este parțial deținut de către stat și parțial de către
privați – persoane fizice sau juridice)
c) bănci comerciale cu capital privat

Băncile comerciale cu capital privat, în funcție de proveniența capitalului, pot fi clasificate în:

- bănci cu investiții străine ( care pot fi de 2 feluri : bănci mixte și bănci străine)
- bănci locale

În funcție de forma organizațional-juridică, băncile comerciale pot fi constituite în:

- formă de societăți de persoane (societate în nume colectiv)

- societăți de persoane și de capital (societate în comandită pe acțiuni)
- societate de capital (societate pe acțiuni sau societate cu răspundere limitată)

În funcție de genurile de activitate, deosebim:

- Băncile comerciale universale

- Băncile comerciale specializate

Băncile comerciale universale sunt cele împuternicite, prin permisiunea acordată conform legislației
statutului de reședință, de a efectua tot spectrul de activități bancare prevăzute de legislația statului
menționat.

Băncile comerciale specializate sunt acelea, activitatea cărora se localizează într-un anumit domeniu distinct
al activității financiare (bănci ipotecare, bănci de lombard).