Tema Nr.

Principalele operațiuni efectuate de societățile bancare

1. Categoriile de operațiuni efectuate de societățile bancare
2. Operațiunile pasive
3. Operațiunile active. Aspecte privind creditele bancare
4. Servicii bancare

1.Categoriile de operațiuni efectuate de societățile bancare

Societățile bancare pot efectua 4 categorii de operațiuni:

a) operațiuni pasive, de depozite la vedere și la termen, în cont, cu numerar și cu titluri

b) operațiuni active, de acordare de credite
c) operațiuni accesorii: cumpărare, vînzare, custodie și administrare de active monetare, transferuri,
operațiuni de clearing și alte operațiuni de virament, pe cont propriu sau în contul terțelor precum și
primirea de titluri în gaj sau în păstrare.
d) Operațiuni conexe: operațiuni valutare, operațiuni cu metale prețioase sau cu obiecte confecționate
din acestea, plasamentul, subscrierea, gestionarea, păstrarea și comerțul cu titluri.

Societățile bancare nu pot desfășura următoarele operațiuni:

a) Angajarea în tranzacții cu bunuri mobile și imobile. Se exceptează tranzacțiile cu imobile necesare

desfășurării activității bancare și pentru folosința salariilor, precum și tranzacțiilor cu bunuri mobile
și imobile în executarea creanțelor
b) Achiziționarea propriilor acțiuni sau gajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează
răscumpărarea acțiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care va fi obiectul unei
autorizări prealabile din partea BNM
c) Acordarea de împrumuturi clienților, condiționate de vînzarea sau cumpărarea acțiunilor băncii
d) Primirea de depozite, titluri sau alte valori, cînd societatea bancară se află în stare de încetare de
plăți.
e) Angajarea în operațiuni de depozit, dacă majoritatea depozitelor provin de la angajații băncii.

2.Operațiunile pasive
Operațiunile pasive sau de angajament se efectuează de o bancă pentru procurarea fondurilor necesare
dezvoltării afacerilor de plasament în vederea sporirii deverului ei.

Ele constituie pasivul băncii întrucît prin procurarea lor, banca devine debitoarea celor ce-i furnizează aceste
fonduri, astfel că creditorii vor figura în pasivul băncii. Prin mijlocul acestor operațiuni, banca se angajează
să restituie creditorilor ei sumele primite pe un anumit termen spre întrebuințare, din care cauză ele se mai
numesc și operațiuni de angajament.

Fondurile necesare afacerilor sale banca și le procură de la antreprenori, fie sub formă de capitaluri
permanent puse la dispoziția ei, fie sub forma depozitelor spre fructificare sau a creditelor ce-i sunt acordate
temporar.

Fondurile permanente procurate de către antreprenor – ca proprietar al mijloacelor băncii – constituie

mijloacele proprii de exploatare. Procurarea capitalului social și formarea fondurilor de rezervă se numește

1
finanțe proprie, iar procurarea fondurilor sub forma depozitelor spre fructificare și a creditelor acordate
băncii constituie finanțare străină.

Între operațiunile pasive sau de angajament mai principale se pot menționa:

1. Rescontul
2. Conturile curente
3. Depunerile spre fructificare

Mijloacele proprii și străine de exploatare ale unei bănci constituie resursele ei. Față de totalul resurselor
unei bănci, cele mai importante sunt procurate prin finanțare străină.

Depozitele la vedere și la termen, în cont, cu numerar și cu titluri reprezintă, ca operațiune bancară ,

atragerea resurselor bănești de la persoane juridice și fizice, în vederea păstrării și fructificării lor. Scopul
atragerii acestor resurse bănești este constituirea disponibilității necesare pentru efectuarea operațiunilor
active, de acordare de credite. Sursa creditului ca operațiune activă o constituie depozitele, rezultatul
operațiunilor pasive.

În raport cu termenul restituirii, depozitele în numerar pot fi:

a) depozite la vedere - deponentul poate retrage oricând suma încredințată băncii spre păstrare,
beneficiind însă de o dobândă mai redusă sau chiar fără a primi dobândă, în situația în care se
consideră că banca este aceea care face un serviciu clientului
b) depozite la scadență fixă – deponentul poate retrage banii numai după un interval de timp prestabilit,
dar el beneficiază de o dobîndă mai ridicată, pentru că banca, nefiind amenințată de pericolul unei
retrageri, poate fructifica în propriul interes, suma depusă de client
c) depozite în cont curent – deponentul poate retrage oricînd sume pe măsura nevoilor sale, dar el
operează în același timp și depuneri, în același cont, menținînd sau majorînd soldul.

Certificatele de depozit sau bonurile de casă sunt titluri de credit emise de bănci pentru disponibilitățile
bănești pe termen scurt ale societăților comerciale sau ale persoanelor fizice. Principalul avantaj al
certificatelor de depozit îl constituie caracterul lor negociabil. Pe lîngă beneficiul dobînzii, deponentul
posesor al certificatului de depozit mai are posibilitatea și de a-l negocia pe piață, transformîndu-l ușor în
numerar, fără a retrage depozitul bancar.

3.Operațiuni active. Aspecte privind creditele bancare

Operațiuni active sau de plasament, aceste operațiuni se numesc „de plasament” pentru că se efectuează
în vederea fructificării fondurilor de care dispune banca prin întrebuințarea lor în afaceri. Se mai
numesc și operațiuni active pentru că prin mijlocul lor se creează drepturile reale și personale, care
constituie activul – averea băncii.

Plasarea fondurilor este o însărcinare temporară a acestor fonduri pe un termen anumit și cu garanția că vor
fi restituite la timpul convenit. Între operațiunile active și de plasament menționăm:

- scontarea (cumpărarea) efectelor de comerț RM și străine, precum și a cupoanelor și garantelor

- cumpărarea și vînzarea efectelor publice , cumpărarea și vînzarea metalelor prețioase
- acordări de împrumuturi pe baza de credit personal sau real, garant cu efecte publice, depozite de
mărfuri, ipoteci, metale prețioase
- participări și finanțări în întreprinderile agricole, industriale sau comerciale
- cumpărări de imobile

2
Principiile generale de creditare bancară

Credibilitatea, suportul moral, elementul psihologic esențial, fără de care creditul nu poate exista.
Dobîndirea încrederii presupune cunoașterea clientului, iar aceasta se realizează printr-o permanentă
activitate de informare și documentare pentru formarea convingerilor privind:

- calitățile morale și profesionale ale managerilor societății și a principalilor lor colaboratori și asociați
- reputația, privită prin premisa calității produselor și serviciilor, a relațiilor cu partenerii
- situația patrimonială și financiară

Formarea contractuală , conform legii privind activitatea bancară în RM toate operațiunile de credit,
garanții ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și
toate condițiile respectivelor tranzacții.

Destinația creditului, este principalul care obligă împrumutatul de a utiliza creditul în concordanță cu
scopul pentru care a fost acordat și totodată, de dr. băncii de a urmări respectarea modului de utilizare.

Garantarea creditului – orice credit trebuie garantat cu bunuri imobile și mobile sau titluri de valoare
existente în patrimoniul societății. Garanțiile asiguratorii reprezintă principalul mijloc preventiv care să
diminueze riscul insolvabilității.

Rambursabilitatea la termen a creditului conferă echilibru întregului proces de creditare și asigură

condițiile pentru reluarea continuă a acestui proces. Nerambursarea la termen a ratelor prevăzute în contract
atrage după sine plata de dobînzi penalizatoare.

Dobînda reprezintă interesul care stă la baza oricărei operațiuni de credit și constituie prețul creditului
utilizat. Garanțiile creditului admise de bănci: gajul, ipoteca, cesiunea de creanță, stocurile de materii prime.

Creditul. Trăsături caracteristice

Creditul este operațiunea prin care se ia în primire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de
rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobînzi de remunerează pe împrumutător.
Operațiunea privește 2 părți: o parte acordă creditul, iar cealaltă parte îl primește, se îndatorează.
Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de la relații între indivizi sub forma unor acorduri
personale simple, pînă la tranzacții formalizate ce se efectuează pe piețe monetare sub forma unor contracte
complexe.

Deosebirea dintre creditul bancar și împrumutul civil

Împrumutul civil este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare cîtimede bunuri, cu
îndatorirea pentru dînsa de a restitui tot atîtea bunuri, de aceeași specie și calitate.

Deosebirea esențială între creditul bancar și împrumutul civil constă în aceea că în timp ce banca împrumută
banii depunătorilor sau fondurile împrumutate de la BNM ori de la altă bancă, împrumutătorul civil
împrumută proprii săi bani.

Sursa creditului bancar este rezultatul operațiunilor pasive ale băncii – depozitele efectuate de alte persoane
sau creditele obținute de la BNM.

3
 Deosebirea dintre creditul bancar și creditul comercial

Acordare de credit între comercianți se poate realiza și sub formă de mărfuri în sensul că plata prețului de
către cumpărător este amînată, prin stipularea unui termen, convenit de părți. Scopul utilizării acestui
procedeu este finanțarea activității cumpărătorului de către furnizor.

Practica creditului comercial oferă avantaje ambelor părți: furnizorul dispune de un mijloc suplimentar
pentru atragerea clientelei, iar beneficiarul își diminuează costurile.

Creditul comercial poate fi transformat în credit bancar prin scontarea cambiei de către beneficiar, banca
devenind astfel creditorul comerciantului care a primit marfa „pe credit”.

Creditul bancar se deosebește de celelalte forme de împrumut prin sursă, risc și destinație. Sursa creditului
bancar sunt depozitele încredințate spre păstrare și fructificare, iar destinația creditului bancar este
extinderea și modernizarea producției și a distribuției mărfurilor în scopul dezvoltării economice.

Între momentul deschiderii creditului și acela al rambursării se scurge o perioadă de timp, banca trebuie să
aibă încredere în clientul ei în sensul că acesta își va îndeplini obligația asumată. Prudența bancară
presupune controlul utilizării creditului de către client în conformitate cu destinația pentru care a fost acordat

În raport de durată, creditele pot fi acordate:

- pe termen scurt
- pe termen mediu
- pe termen lung

4.Servicii bancare
Toate serviciile efectuate de bănci clienților lor și care realizează beneficii însemnate, sub formă de
comisioane, prezintă un interes deosebit pentru bănci, întrucît datorită lor, băncile își sporesc deverul și
rentabilitatea capitalului lor.

Băncile efectuează următoarele servicii:

- incaso
- emisiuni ce cecuri, mandate de plată
- executări de ordine de bursă pe contul și din ordinul clienților lor
- primiri de subscrieri la emisiunile de acțiuni

O primă categorie a acestor servicii o reprezintă serviciile de afaceri adresată firmelor (business services).
Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comportă angajarea bilanțieră: nu contribuie la majorarea
resurselor și nu afectează activul băncilor, dar angajează riscuri aducînd concomitent anumite venituri.

Aceste operațiuni sunt compuse din 2 mari categorii:

- operațiuni de comision
- operațiuni privind obligații anticipate sau condiționate

În cadrul operațiunilor de comision banca acționează în numele și pentru contul clienților săi. Cele mai
frecvente operațiuni de acest gen sunt legate de efectuarea plăților, îndeosebi operațiuni de incaso, de
încasare a creanțelor. De asemenea băncile efectuează operațiuni de vînzare și cumpărare de titluri pentru
clienții lor. Aici mai intră și operațiunile de mandat, operațiunile efectuate în numele băncii, dar pe contul
clienților.
4
Operațiunile privind obligațiile anticipate sau condiționate cuprind o gamă largă. Aici se încadrează
obligațiile anticipate ale băncii privind acordarea de credite, prin linii de credit (cînd obligația privește suma
creditului și nu condițiile) și credite reînnoibile.

O altă grupă a obligațiilor anticipate bancare decurge din circuitul cambial și este cunoscută sub denumirea
de credite prin semnătură. Prin semnătura sa banca garantează fonduri, dar susține, prin propriul său
angajament, încrederea pe care pot în cazuri extreme să-i atragă întreaga răspundere. Expunerea la risc pe
care și-o asumă banca implică încasarea unor sume cu care beneficiarul garanției remunerează banca.