Unitatea de învăţare 2.

Clasificarea sistemelor de comandă

numerică

Cuprins
2.1. Introducere .........................................................................................................20
2.2. Competenţe.........................................................................................................20
2.3. Clasificarea sistemelor de comandă numerică după rolul funcţional ....................21
2.4. Clasificarea SCN după caracteristica prelucrării..................................................22
2.5. Clasificarea SCN după natura sistemului de comandă .........................................24
2.6. Clasificarea SCN după modul de programare......................................................26
2.7. Test de evaluare..................................................................................................27

2.1. Introducere
La definirea comenzii numerice s-a arătat că aceasta reprezintă o
automatizare a comenzilor de acţionare (punere în funcţiune) sau oprire a unuia sau
mai multor lanţuri cinematice ale unei maşini-unelte.
Cum structura cinematică a unei maşini-unelte cuprinde lanţurile
cinematice ale mişcării de tăiere, de avans şi auxiliare (de reglare, de poziţionare,
de fixare), logic ar fi să existe trei grupe de comenzi numerice corespunzător
fiecărui tip de lanţ cinematic. Cu toate că echipamentul comenzii numerice asigură
cerinţele unor grupe de lanţuri cinematice, clasificarea acestora s-a facut după alte
criterii.

2.2. Competenţe
După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, studentul va fi capabil să:
■ Explice criteriile de clasificare a Sistemelor de Comandă Numerică – SCN.
■ Descrie fiecare tip de SCN prezentat.
■ Explice diferenţa dintre programarea manuală şi cea asistată de calculator.

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

20
2.3. Clasificarea SCN după rolul funcţional

Din punct de vedere funcţional, sistemele de comandă numerică pot fi:

sisteme cu circuit deschis (fig. 2.1);

sisteme cu circuit Închis (fig. 2.2).

Fig.2.1. Schema bloc a comenzii numerice cu circuit deschis.

Sistemele cu circuit deschis (fig. 2.1) constau dintr-un portprogram PP, pe care este
programată codificat informaţia – i – şi care este preluată de echipamentul de comandă
numerică - ECN - format din mecanismul de citire, mecanismul de decodificare sau convertire
a informaţiei în limbajul maşinii, respectiv în semnale electrice şi un amplificator (când
semnalul decodificat este foarte mic în raport cu cerinţele elementului de acţionare respectiv
motorul electric). Din ECN semnalul de comandă - c - este transmis lanţului cinematic - LC -
respectiv elementului de acţionare al acestuia - EA - care este reprezentat de un motor electric,
hidraulic sau pneumatic. Elementul acţionat transmite semnalul -n- prin intermediul
transmisiilor intermediare ale lanţului cinematic - ET - la organul mobil - OM - (sau organul
acţionat) al lanţului cinematic sub forma unui semnal transformat - d. La aceste sisteme de
comandă numerică cu circuit deschis, aşa cum se vede şi din figura 2.1, circulaţia informaţiilor
se face într-un singur sens, de la echipamentul de comandă numerică ECN la maşina-unealtă
(lanţul cinematic - LC).
În această situaţie elementul de acţionare trebuie să asigure o funcţionare sigură, fără
eroare, deoarece orice eroare de comandă se transpune într-o eroare de acţionare, deci o eroare
de prelucrare.
Sistemele de comandă cu circuit închis (figura 2.2) conţin pe lângă aparatura necesară
sistemelor cu circuit deschis şi un traductor de poziţie - TM - respectiv un element de măsurare
a poziţiei organului mobil - OM.
Traductorul de poziţie (măsurare) - TM - asigură legătura inversă (de reacţie) prin
semnalul de reacţie - r - transmis elementului de comparare (sau sumator) din structura
echipamentului de comandă numerică ECN.

21
 Traductorii de măsură pot fi de tip analogic sau de tip digital. În cazul traductorilor
analogici semnalul de reacţie este transmis unui comparator, care prin compararea cu mărimea
cotei programate, determină eroarea de prelucrare şi acţionează elementul de acţionare EA,
pentru eliminarea erorii. Traductorii digitali au acelaşi scop însă informaţia transmisă de
aceştia este dirijată la un sumator, care va acţiona tot în sensul eliminării erorii de prelucrare.

Fig. 2.2. Schema bloc a comenzii numerice cu circuit închis.

2.4. Clasificarea SCN după caracteristica prelucrării

După natura mişcărilor comandate, sistemele de comandă numerică (SCN) pot fi:
- SCN punct cu punct;
- SCN de prelucrare liniară;
- SCN de conturare.
Sistemul de comandă numerică punct cu punct - este forma cea mai simplă a unui
SCN. Se întâlneşte mai ales la maşinile de burghiat pentru comanda deplasărilor de
poziţionare a mesei maşinii cu piesa fixată pe masă sau a capetelor de lucru faţă de masa fixă
după direcţia axelor X sau/şi Y, fară ca în acest timp să se efectueze prelucrarea (scula nu este
în contact cu piesa de prelucrat).
Pentru poziţionarea piesei
faţă de sculă (fig. 2.3), deplasarea
mesei cu piesa se poate face
succesiv, după o axă, apoi după
cealaltă axă (fig. 2.4.a) sau
simultan, după două axe, cu viteza
maximă (fig. 2.4.b).
Aceste tipuri de SCN pot
echipa maşinile de burghiat, de
Fig. 2.3. Sistem de comandă numerică punct cu punct. sudat în puncte etc.

22
 Fig. 2.4. Poziţionarea succesivă sau simultan a piesei de prelucrat.

Sisteme de comandă numerică de prelucrare liniară. Acest tip de SCN asigură pe

lângă poziţionarea precisă, controlul vitezei de deplasare după o direcţie paralelă cu una din
axe. Viteza de avans este programată şi, specific acestui tip de SCN este fapul că, în timpul
deplasării sculei faţă de piesă se efectuează şi operaţia d prelucrare (fig. 2.5).

Fig. 2.5. Sistem de comandă numerică de prelucrare liniară.

Acest gen de SCN este destinat pentru a echipa diferite tipuri de maşini de frezat simple,
maşini de frezat - alezat sau pentru unele tipuri de maşini de burghiat şi scobit.
Sisteme de comandă numerică de conturare. Sistemele de comandă numerică (SCN)
de conturare sunt cele mai răspândite, întâlnindu-se la majoritatea tipurilor de MUCN:
strunguri, maşini de frezat, centre de prelucrare etc.
La aceste SCN, calculatorul integrat în echipamentul de comandă numerică (directorul
de comandă) permite interpolarea liniară (fig. 2.6.a) sau interpolarea circulară (fig. 2.6.b).
În cazul interpolării liniare, (fig.2.6,a) coordonatele punctelor A şi B sunt date
echipamentului de comandă numerică (ECN) în etapa (în faza) de programare. În timpul
prelucrării, calculatorul va efectua calculul coordonatelor unui număr de puncte de pe dreapta
AS şi va permite, astfel, deplasarea sculei din punctul A în punctul S după această traiectorie
oblică. Deci, de viteza de calcul a calculatorului depinde precizia de deplasare. Aceasta pentru
că, dacă coordonatele punctelor intermediare calculate sunt suficient de apropiate de dreapta

23
ideală (AB), atunci erorile de deplasare a sculei vor fi inferioare toleranţei admise pentru piesa
prelucrată. Este, deci, necesar să existe o bună corelare între viteza de lucru programată şi
puterea de calcul a calculatorului.

Fig. 2.6. Sisteme de comandă numerică de conturare.

În cazul interpolării circulare, coordonatele punctelor A şi B precum şi centrul cercului

C sunt date sistemului de comandă numerică în faza de programare. În timpul prelucrării,
calculatorul va determina coordonatele punctelor intermediare de pe arcul de cerc AB şi va
permite, deci, deplasarea sculei după o traiectorie reală cât mai apropiată de traiectoria
nominală. Şi în acest caz, viteza de deplasare a sculei trebuie corelată cu viteza de calcul a
calculatorului pentru a obţine o traiectorie circulară în limitele de toleranţă admise.
Interpolarea liniară poate fi făcută într-un plan paralel cu două axe ale maşinii sau în
spaţiu (după trei axe). Interpolarea circulară se face - de regulă - într-un plan paralel cu două
axe. Deci SCN de conturare permit prelucrarea pieselor obţinute din combinaţii de drepte şi
arce de cerc. Există însă şi alte tipuri de SCN care permit interpolări parabolice sau alte
curbe definite analitic (eliptice, toroidale etc.). Acestea sunt destinate prelucrării pieselor cu
forme complexe, în construcţia de maşini şi aeronautică.

2.5. Clasificarea SCN după natura sistemului de comandă

După acest criteriu, sistemele de comandă numerică (SCN) pot fi:

■ sisteme NUMERICAL CONTROL sau sisteme NC;
■ sisteme COMPUTERIZED NUMERICAL CONTROL (sau CNC);
■ sisteme DIRECT NUMERICAL CONTROL sau sisteme DNC.

■ Sistemele NUMERICAL CONTROL sau sistemele NC - au toate funcţiile logice în

24
construcţie cablată. Sistemul de comandă este "în material", sau "logică cablată", adică
sistemul "hardware".
La acest tip echipamentul de comandă numerică (ECN) este costisitor şi greoi, incomod.
Posibilităţile de interpolare, de corecţie de sculă, de ciclu de lucru etc., sunt limitate. Din acest
motiv, la ora actuală această soluţie constructivă nu mai este comercializată, dar mai pot fi
întâlnite în exploatare astfel de tipuri de maşini.
■ Sistemele COMPUTERIZED NUMERICAL CONTROL - sau CNC - sunt acele
sisteme care au un calculator încorporat în structura ECN-ului. Sistemul de comandă conţine
unul sau mai multe microprocesoare sau minicalculatoare. Funcţiile logice sunt programate
deci comanda este sub formă de "logică programată" sau software şi conţinută în memoria
calculatorului. Memoriile sunt de capacităţi suficient de mari pentru a putea înmagazina mai
multe programe pentru prelucrarea mai multor piese. Aceste tipuri de sisteme de comandă
numerică oferă o mare flexibilitate în elaborarea şi modificarea programelor de preluare pe
loc, chiar în timpul uzinării piesei. Aceste sisteme sunt, la ora actuală cele mai răspândite.
■ Sistemele DIRECT NUMERICAL CONTROL - sau sistemele DNC - sunt acele
sisteme de comandă numerică (SCN) dotate cu un calculator central de mare putere şi care
poate asigura comanda simultană a mai multor MUCN. Fiecare MUCN conţine un sistem
CNC simplu, pentru a putea "dialoga" cu calculatorul central şi pentru a putea efectua
eventualele corecţii în programe (fig. 2.7).
Aceste sisteme permit o programare mai rapidă, fără necesitatea manipulării de
suporturi de informaţii de tip bandă perforată sau bandă magnetică în atelierul de
prelucrare. Fiind însă mai costisitoare, aceste sisteme sunt mai rare; la ora actuală ele pot fi
întâlnite într-un număr limital de întreprinderi şi numai în întreprinderi mari, cu capacitate
financiară ridicată.

Fig. 2.7. Sistemul de comandă numerică „DNC”.

25
2.6. Clasificarea SCN după modul de programare

Programarea numerică a maşinilor-unelte are drept scop elaborarea PROGRAMULUI

- MAŞINĂ, adică realizarea benzii perforate sau magnetice care, introduse în echipamentul
de comandă numerică, asigură funcţionarea maşinii în concordanţă cu informaţiile din
program.
Elaborarea programului-maşină (a benzii perforate sau magnetice) implică transpunerea
conţinutului fişei tehnologice (fişe plan-operaţii, care conţin forma geometrică şi dimensiunile
piesei, regimul de prelucrare, caracterizat prin viteza de aşchiere şi de avans precum şi o serie
de operaţii auxiliare ca: pornirea-oprirea, schimbarea sensului mişcării, fixarea piesei etc.),
folosind pentru aceasta o anumită codificare specifică pe un suport adecvat.
Realizarea programării numerice a maşinii-unelte se poate face în două moduri:
 Programarea manuală a datelor;
 Programarea asistată de calculator a datelor.

 Programarea manuală a datelor nu impune utilizarea calculatorului electronic, dar

se poate folosi orice maşină de calcul, chiar electronică, dar cu introducerea manuală a
datelor. Acest mod de programare se pretează acolo unde volumul de informaţii nu este prea
mare.
Programarea manuală presupune următoarele operaţii:

elaborarea unui tabel program-piesă, corespunzător desenului piesei şi planului de operaţii;

transpunerea cu ajutorul unei maşini de scris speciale a informaţiilor din tabelul program-
piesă pe anumite formate de programare;

obţinerea portprogramului (benzi perforate sau magnetice) cu informaţiile codificate,
folosindu-se o serie de coduri specifice tipizate (de exmplu codul ISO).
Programarea manuală devine greoaie şi generatoare de erori de programare, mai ales în
cazul unor piese complicate, cu un număr mare de informaţii.

 Programarea asistată de calculator a datelor înlătură principalul dezavantaj al

programării manuale (elaborare greoaie, cu posibile erori pentru volum de informaţii mare) şi
asigură transpunerea directă a datelor (informaţiilor) din fişa plan-operaţii într-un limbaj
înteles de calculatorul electronic, care elaborează portprogramul.
Pentru aceasta s-au elaborat limbaje speciale de programare asistată dintre care cel mai
uzual şi răspândit este limbajul APT (Automaticaly Programmed Tools). Acest limbaj permite

26
transpunerea caracteristicilor unei figuri geometrice în cuvinte convenţionale pe fişa program-
piesă, fişă după care se realizează cartele perforate pentru calculator. Pe baza cartelelor
perforate calculatorul electronic elaborează portprogramul (banda Program-maşină).
Programarea asistată de calculator, deşi mai scumpă (datorită costului ridicat al
calculatorului electronic) devine totuşi eficientă în cazul programelor complexe, respectiv
cazul prelucrărilor după contur sau al copierii.
Utilizarea calculatoarelor electronice la comanda maşinilor-unelte va constitui în viitor
principala direcţie de dezvoltare a automatizării complexe, cibernetice, a maşinilor-unelte.
Dezvoltarea maşinilor-unelte cu comandă numerică pentru industria lemnului a devenit
deja o necesitate, de aceea, într-un viitor nu prea îndepărtat locul maşinilor-unelte
conveţionale va fi luat de maşinile-unelte cu comandă numerică, comandate direct cu ajutorul
calculatorului electronic.

2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

Exemplu de itemi pentru testul de evaluare:
„După rolul funcţional, SCN se clasifică în:
............................................;
............................................;
.............................................”
„După modul de programare, SCN se clasifică în:
............................................;
.............................................”

27