Actualitatea existenţei unei strategii de dezvoltare a Republicii Moldova

Actualitatea elaborării unei strategii de dezvoltare a Moldovei şi necesitatea implementării ei în practică

prin realizarea politicilor de stat şi a proiectelor de prioritate naţională este condiţionată de următoarele
circumstanţe:
În primul rînd, de necesitatea de a elabora planuri de acţiune cu termen mediu şi lung, fără precizarea
suplimentară a măsurilor planificate pentru dezvoltarea societăţii şi a statului în baza intereselor naţionale
fundamentale ale societăţii moldoveneşti şi ale statului. Aceste planuri vor desemna vectorii de bază şi
modalităţile specifice de aplicare în practică a unei politici eficiente, integrate şi echilibrate interne şi
externe, îndreptate spre modernizarea ţării în condiţii de stabilitate şi securitate.
În al doilea rînd, statul ca instituţie de guvernare a societăţii nu poate funcţiona eficient, fără conceptul
general, care defineşte principiile de bază şi direcţiile de dezvoltare, reieşind din interesele naţionale
fundamentale ale poporului moldovenesc. Acest lucru explică importanţa deosebită a unei analize
structurale şi înţelegerea profundă a condiţiilor socio-politice ale formării şi realizării strategiei de
dezvoltare a Republicii Moldova la etapa actuală.
În cel de-al treilea rînd, din motivul necesităţii depăşirii fenomenelor de criză şi stagnării societăţii, apare în
mod obiectiv necesitatea de a optimiza procesul politico-statal de guvernare şi de a-i asigura stabilitatea,
consecutivitatea, succesiunea, reieşind din scopurile clar formulate pe termen lung. De aceea, strategia de
dezvoltare trebuie să aibă un caracter pragmatic, realist şi obligatoriu pentru executanţii săi.
În cel de-al patrulea rînd, este nevoie să fie înţeles rolul guvernului, partidelor politice şi a societăţii civile la
conturarea strategiilor de dezvoltare a Republicii Moldova, a realizării sale în domeniile prioritare în
condiţiile etapei de tranziţie la o democraţie eficientă.
Rolul specific al statului în implementarea reformelor complexe, ascunde pericolul întoarcerii la metodele
autoritare de conducere în cazul lipsei controlului democratic din partea societăţii. De aceea, e nevoie de o
optimizare hotărîtă a organelor şi instituţiilor puterii publice, în primul rînd, prin debirocratizare şi
profesionalism.
În cel de-al cincilea rînd, necesitatea de a explica societăţii moldoveneşti priorităţile de dezvoltare pe termen
lung şi a celor mai importante proiecte naţionale în calitate de instrumente pentru aplicarea lor în practică,
precum şi excluderea unor erori pe parcursul procesului de implementare al reformelor şi asigurarea unui
control democratic asupra procesului de implementare a proiectelor naţionale în viaţă.
E necesar să recunoaştem faptul că, în condițiile unor schimbări istorice drastice elaborarea unor strategii de
dezvoltare devine extrem de dificilă. Perioada care urmează este calitativ nouă şi necesită o nouă abordare
creativă a căilor de dezvoltare propuse, în timp ce abordarea generală sau practica precedentă sînt
insuficiente pentru rezolvarea problemelor stringente cu care se confruntă societatea moldovenească la etapa
actuală a dezvoltării sale.
Este necesar să fie formulate şi acceptate ca bază în procesul de elaborare a startegiei de dezvoltare
interesele naţionale pe termen lung a societăţii moldoveneşti în interconexiune complexă cu factorii politici,
economici şi sociali. Aceasta va permite evidențierea şi fundamentarea direcţiilor prioritare de atingere a
unui nivel de dezvoltare economică durabil, de rezolvare a problemelor sociale, de consolidare a
democraţiei şi statalităţii moldoveneşti bazate pe principii democratice.
După elaborarea direcţiilor strategice de dezvoltare va urma elaborarea detaliată a măsurilor şi acţiunilor
concrete pentru remedierea deficienţelor şi imperfecţiunilor, de consolidare a tendinţelor pozitive, de
identificare a celor mai eficiente şi concrete modalităţi de mobilizare a fondurilor şi resurselor pentru
implementarea în practică a strategiilor de dezvoltare a ţării
Pe parcursul ultimelor două decenii, Republica Moldova a mers pe un drum complex şi controversat al
formării sale. Devenind un stat suveran, în scurt timp, a fost demontat sistemul administrativ de gestionare a
economiei cu centrul la Moscova. 
I. Realizări
Determinîndu-şi vectorul său de dezvoltare, bazat pe valorile liberale ale culturii occidentale, a fost practic
complet revizuit şi recreat întregul cadru normativ juridic. În contextul tranziţiei economice, reformele
trebuie să se producă conform următoarei structuri: liberalizare, deetatizare şi creare a instituţiilor şi a
mecanismelor caracteristice economiei de piaţă. Concepţia de reformare a Republicii Moldova s-a realizat în
acest cadru: liberalizarea preţurilor şi renunţarea la sistemul planificat de gestiune a economiei, concomitent,
creîndu-se mecanismele necesare funcţionării economiei de piaţă – crearea sistemului bancar, instituirea
pieţei de capital, introducerea monedei naţionale, crearea altor instituţii şi amplul proces privind producerea
noului cadru juridic. Reînviind proprietatea privată, în Republica Moldova a fost efectuată privatizarea în
masă a proprietăţii de stat, a fost introdusă şi pusă bine pe picioare valuta naţională - leul moldovenesc. Din
starea permanent deficitară în toate, piaţa bunurilor şi serviciilor autohtone capătă forme din ce în ce mai
civilizate.
Industria şi agricultura naţională, construcţiile şi transportul, sfera comerţului şi serviciilor, sectorul
financiar, în pofida competitivităţii încă reduse, nu mai prezintă deja acele întreprinderi de stat care
produceau mărfuri pentru “depozit” cu o “marcă de calitate” iluzorie, urmată de distribuţia planificată
garantată. Ţine de domeniul trecutului şi formarea centralizată a preţurilor care ignoră, în mare măsură,
principiile de bază ale eficienţei economice. În tot acest răstimp, s-a format o nouă generaţie de specialişti şi
manageri capabili să gîndească şi să-şi realizeze potenţialul în condiţiile dure ale unui mediu competitiv şi
economii de piaţă. Tehnologiile informaţionale devin o parte vitală a realităţii noastre şi o sursă de mîndrie.
Se transformă oraşele noastre, devenind tot mai europene, iar “monumentele” clădirilor din panouri arată
disonant pe străzile noastre. Clasa de mijloc, în curs de formare, tot îşi revendică mai ferm drepturile asupra
formării principiilor şi condiţiilor de dezvoltare a societăţii.

Pe calea reformelor de piaţă au fost transferate, în mare parte, ştiinţa şi învăţămîntul superior. S-a înregistrat
o tendinţă pozitivă în majorarea finanţării cercetărilor ştiinţifice. În anul 2008, în ştiinţă şi inovare se
investeau deja 388,2 milioane lei sau 0,7 % din PIB şi acest lucru s-a reflectat, în mod evident, la creşterea
contribuţiei ştiinţei în economia ţării. În ştiinţă a început să se întoarcă tinerii. S-au înregistrat tendinţe
pozitive atît în creşterea cantităţii şi calităţii realizărilor ştiinţifice, cît şi în punerea lor în aplicare. 
Cu regret, finanţarea pentru ştiinţă a scăzut, în următorii anii, atît în termeni absoluţi, cît şi relativi.
II. Probleme
În aceşti 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova, intenţiile de reformare au fost o constantă a
discursului politic, însă, reuşite în materie de transformări esenţiale nu s-au prea înregistrat. Cu unele
excepţii, clasa politică nu şi-a putut asuma responsabilitatea şi, respectiv, costurile legate de promovarea
unor transformări cardinale. Evident, reformele orientate spre crearea unei economii de piaţă funcţionale nu
s-ar fi putut realiza fără suportarea unor costuri sociale, însă, aceste “pierderi” erau inevitabile şi ar fi fost
mici în comparaţie cu avantajele generate de crearea unei economii competitive, care ar fi asigurat o
dezvoltare durabilă şi calitativă.
Pe de altă parte, neimplicarea în realizarea unor profunde transformări a generat o situaţie în care economia
naţională a acumulat dezechilibre structurale şi funcţionale. Astfel, după 20 de ani de existenţă, Republica
Moldova are o situaţie social-economică care cu greu poate fi catalogată cel puţin cu calificativul
„satisfăcător”.
Politicile publice nu au stimulat îndeajuns crearea unor capacităţi de producţie şi, în prezent, statul nostru are
un potenţial productiv redus. La rîndul său, tergiversarea reformelor, va agrava problemele existente în
sectoarele economiei naţionale, grăbind transformarea acestora în constrîngeri iminente pentru dezvoltarea
economică. Fragilitatea înaltă a construcţiei economice face ca procesul creşterii în Republica Moldova să
fie extrem de vulnerabil la şocuri, atît de ordin extern, cît şi intern. Probabilitatea producerii unor şocuri va
plana constant asupra economiei naţionale pe termen mediu, fapt ce va afecta negativ creşterea.
În general, pe parcursul acestor 20 de ani dificili şi de multe ori dramatici, noi am trecut calea, pe care chiar
ţările înaintaşe au parcurs-o timp de mai multe decenii. Trebuie să recunoaştem, însă, că o mare parte din
reformele efectuate au fost de cele mai dese ori lansate în grabă, cu consecinţe dezastruoase atît pentru
agenţii economici, cît şi pentru populaţie. În special, a fost afectată puternic generaţia mai în vîrstă. Mulţi
dintre ei sînt la limita supravieţuirii. În industrie nu s-a atins nici măcar jumătate din nivelul de producţie al
anului 1990, în agricultură productivitatea muncii e mai mică decît cu 20 de ani în urmă, iar volumele de
producţie, în general, au scăzut de mai multe ori. S-a micşorat de cîteva ori şi transportul de mărfuri,
concomitent cu tranzitarea prin Republica Moldova. Astăzi, cele mai multe drumuri sînt într-o stare
dezastruoasă şi, conform evaluărilor experţilor străini, după calitatea acestora, ne aflăm printre ultimele
locuri în lume.
În fiecare an, zeci de mii de cetăţeni părăsesc Republica Moldova. În special, deosebit de mare este exodul
tinerilor şi persoanelor în cea mai productivă vîrstă. Cîştigurile lor din străinătate au devenit baza
„bunăstării” noastre relative. Doar în anul trecut, 2010, prin intermediul caselor de schimb valutar, oficial, în
economia ţării au ajuns aproape 1,9 miliarde dolari SUA, ceea ce constituie echivalentul a circa 60 % din
toată piaţa naţională de bunuri şi servicii. De notat în context că, în anul 2011, fluxul de valută străină s-a
majorat cu încă 25 %.
Principalele probleme ale realităţii de azi rămîn a fi instabilitatea politică, corupţia mare şi monopolizarea
pieţei interne, penetrate de înţelegerile de coluziune (de cartel). Anume acestea, nerespectînd principiile
democraţiei şi ale transparenţei, dictează statului Republica Moldova tarifele şi preţurile umflate, precum şi
“dreptul” lor la îmbogăţirea personală fără frîu, luînd şi ultima bucată de pîine de la concetăţenii lor. 
La etapa actuală a dezvoltării umane este general acceptată axioma că o alternativă economiei bazate pe
cunoaştere nu există. Însă, nivelul cunoştinţelor şi ştiinţei în ţara noastră, ca şi în toată lumea, constituie o
reflecţie adecvată a propriei dezvoltări economice, sociale şi culturale. Pentru ca ştiinţa şi cunoştinţele să se
dezvolte, constituind baza viitoarei renaşteri a ţării, se impune cererea lor din partea mediului economic şi de
afaceri. Şi cum aceasta astăzi nu prea există, în ajutor trebuie să vină statul.
Evoluţiile pozitive de pînă în prezent sînt fragmentare şi fragile. Remunerarea oamenilor de ştiinţă rămîne a
fi ruşinos de mică, în special, în rîndul tinerilor cercetători. Aceasta continuă să fie bazată, în principal, pe
vechimea ştiinţifică şi pedagogică, titluri academice şi grade, dar nu pe rezultatele activităţii de cercetare.
Instituţiile ştiinţifice de stat sunt împotmolite, totodată, într-o masă diversă de rapoarte formale, mai ales
financiare, care demult nu se mai utilizează în lumea civilizată.
Dar formarea cadrelor în şcoala superioară? Goana primitivă după un număr cît mai mare de studenţi în bază
de contract, cu o gamă infinită de specialităţi oferite în cadrul unei instituţii de învăţămînt, a înrăutăţit
dramatic calitatea predării. Mulţi profesori predau studenţilor doar din manuale şi conspecte învechite, rupte
de la realităţile din practica actuală. Astăzi, şcolile ştiinţifice din universităţi sînt mai mult o excepţie. În
ţările dezvoltate, cea mai importantă condiţie pentru predare – reprezintă activitatea prin cumul într-un
laborator ştiinţific sau activitatea cu succes în producere. Acest “business” moldovenesc al şcolii superioare
e construit pe baza unui slab contingent profesoral.
În prezent avem o situaţie destul de interesantă, Republica Moldova are ritmuri bune de creştere, dar
dinamica pozitivă nu e generată de factori interni. Consumul, finanţat din remitenţe, determină dinamica
economică, iar Republica Moldova are în plan intern capacităţi reduse de a genera o creştere calitativă.
Actualul model, cu toate că permite statului să se dezvolte şi nu implică eforturi sporite pentru menţinerea
sa, reprezintă o provocare pe termen lung, pentru economia naţională. Este improbabil ca această creştere a
remitenţelor să poată fi menţinută pe un termen lung. Odată cu absorbţia migranţilor de către ţările gazdă şi
reunificarea peste hotare a familiilor lor, volumul remitenţelor direcţionate spre Republica Moldova se va
reduce mult.
Actualmente, orice tărăgănare în realizarea unor reforme profunde, liberale prin esenţă – deoarece economia
modernă este o economie liberală – va reţine pe mult timp Republica Moldova în ultimul eşalon al
dezvoltării. În acest context, se impune schimbarea ”modelului” de funcţionare a economiei naţionale.
Sursele ce ar putea asigura dezvoltarea economică durabilă rămîn a fi investiţiile şi exportul. În acelaşi timp,
remodelarea economiei naţionale impune realizarea unor schimbări structurale profunde.
III. Propuneri
În lumina celor expuse mai sus, noua Strategie Naţională de Dezvoltare trebuie să potenţeze eforturile de
reformare pe următoarele direcţii:
a. Luînd în considerare faptul că instituţiile publice au rolul central în asigurarea competitivităţii economiei
naţionale, Guvernul trebuie să păstreze reforma instituţiilor din sectorul public drept prioritate a sa în
materie de politici. Un element important al reformării în acest domeniu ţine de elaborarea unui nou sistem
de remunerare în cadrul sectorului public, bazat pe eficienţa şi randamentul angajaţilor.
b. Un risc pentru finanţele publice vine din partea sistemului de pensionare. Reformarea sistemului de
pensionare devine un imperativ pentru Republica Moldova. Amînarea unei transformări profunde a
sistemului de pensionare poate genera constrîngeri atît pentru sistemul finanţelor publice, cît şi pentru
sectorul social. Pentru perfecţionarea funcţionării sistemului asigurării cu pensii se impune examinarea
următoarelor posibilităţi:
- reexaminarea modelului în vigoare de asigurare cu pensii;
- ridicarea vîrstei de pensionare şi unificarea ei pentru bărbaţi şi femei;
- modernizarea mecanismului de organizare şi finanţare a asigurării cu pensii.
c. Crearea unor condiţii favorabile pentru activitatea mediului de afaceri trebuie să fie o prioritate majoră
pentru activitatea Guvernului. În acest sens, se impun realizarea reformelor pe următoarele dimensiuni:
- simplificarea în continuare a operaţiunilor / iniţierii afacerilor;
- înlăturarea barierelor în comerţul transfrontalier;
- îmbunătăţirea dialogului dintre sectoarele public şi privat;
- crearea unui mediu concurenţial autentic.
d. Pentru a susţine pilonul cunoştinţelor se recomandă următoarele măsuri:
- luînd în considerare faptul că numărul elevilor a scăzut cu mult, comparativ cu efectivul cadrelor didactice,
iar numărul de şcoli s-a redus nesemnificativ, pe termen mediu e necesară ajustarea numărului pedagogilor,
concomitent cu majorarea salariilor acestora, şi optimizarea reţelei instituţiilor de învăţămînt;
- reformarea sistemului de învăţămînt trebuie axată pe modificarea curriculei şi îmbunătăţirea procesului de
formare a cadrelor didactice;
- îmbunătăţirea calităţii învăţămîntului profesional şi superior. Un rol important în reformare l-ar avea
stabilirea parteneriatelor dintre mediul academic şi cel de business.
e. Calitatea infrastructurii naţionale poate fi calificată ca una destul de proastă, fiind necesare o serie de
măsuri în vederea îmbunătăţirii acesteia. Eforturile în domeniul infrastructurii trebuie orientate pe
următoarele direcţii:
- diversificarea surselor de aprovizionare cu energie;
- îmbunătăţirea eficienţei energetice;
- restructurarea politicilor tarifare în vederea ajustării tarifelor la costuri;
- restructurarea întreprinderilor de stat care gestionează infrastructura prin promovarea eficienţei şi a
practicilor comerciale în activitatea acestora.
Închei, totuşi, acest articol în spiritul optimismului care mă caracterizează. Soluţii de ieşire din criză au fost
şi mai sunt încă, improtant e să ne unificăm forţele şi să ne pătrundem de importanţa şi iminenţa reformelor,
care, realizate inteligent şi cu bună credinţă, ne-ar schimba viaţa în bine şi ne-ar ajuta să înaintăm efectiv pe
calea aderării la Uniunea Europeană. În pofida faptului că Republica Moldova se confruntă cu multe
probleme dificile, care, iată, eclipseaza oarecum şi prezenta aniversare, statul nostru se mişcă, totuşi, înainte.
Ne-am dori cu toţii ca această mişcare pe calea progresului, a bunăstrării să fie mai rapidă, mai energică şi
mai hotărîtă, fără zig-zaguri care ne-ar arunca înapoi, iar pentru aceasta avem nevoie de două elemente-
cheie: voinţă politică şi mobilizarea tuturor cetăţenilor Republicii Moldova în jurul Ideii Naţionale de
aderare la Uniunea Europeană