Sunteți pe pagina 1din 13

FACULTATEA DE DREPT - UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

PROTECȚIA FAUNEI

STAFIE LAURA - IOANA


GRUPA 307
PROTECŢIA FAUNEI

STATUTUL JURIDIC AL ANIMALELOR ÎN DREPTUL NAŢIONAL


Reprezentând totalitatea speciilor de animale, FAUNA prezintă importanţă din
punct de vedere juridic sub aspectul protecţiei animalelor, atât cele domestice cât şi
cele sălbatice.

Măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale


animalelor cu sau fără deţinător, domestice sau sălbatice, sunt stipulate în Legea nr.
205/2004 privind protecţia animalelor (modificată şi completată prin Legea nr.
9/2008), precum şi în normele legislaţiei sanitar-veterinare.
Conform Legii protecţiei animalelor, deţinătorilor de animale le este
interzis să aplice animalelor rele tratamente (în sensul legii, prin rău
tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor,
maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea
condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării acestora), şi alte asemenea cruzimi.

În sensul art. 6 din Legea 205/2004, prin cruzime faţă de animale se înţelege:
- omorârea animalelor, din perversitate, precum şi prin practicarea tirului pe
animale domestice sau captive;
- organizarea de lupte între animale sau cu animale;
- folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau pentru a le controla
agresivitatea;
- folosirea de animale pentru expoziţii, publicitate, realizare de filme sau în
scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă acestora suferinţe fizice şi
psihice, afecţiuni sau răniri;
- abandonarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;
- administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale
animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului.
Nerespectarea acestor prevederi legale atrage răspunderea
contravenţională, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor făcându-se
de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului
Administraţiei şi Internelor.

Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 42/2004 privind


organizarea ativităţii sanitar-veterinare (aprobată prin Legea nr. 215/2004),
persoanele fizice şi persoanele juridice proprietare sau deţinătoare de
animale vii ori material germinativ de origine animală, cele care produc,
depozitează, colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă,
exportă sau comercializează animale vii ori material germinativ de origine animală,
produse şi subproduse de origine animală, produse medicinale veterinare, deşeuri,
subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţi
patogeni de origine animală, produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor ori alte
materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor răspund pentru
aplicarea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare, în
vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei
animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor.
Persoanele fizice şi juridice prevăzute au următoarele obligaţii:
a) să anunţe direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
judeţene sau a municipiului Bucureşti începerea ori sistarea activităţilor supuse
supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
b) să asigure sprijinul necesar autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor pentru realizarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora;
    c) să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al autorităţilor
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru efectuarea inspecţiilor,
controalelor, verificărilor sau examinărilor în obiectivele prevăzute de lege;
    d) să ofere autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
asistenţa necesară în timpul controalelor, inspecţiilor, verificărilor şi examinărilor pe
care le întreprind pentru realizarea obiectivelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor
acestora;
    e) să anunţe fără întârziere autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor locale şi administraţia publică locală despre apariţia oricărei suspiciuni
sau îmbolnăviri a animalelor, iar până la sosirea medicului veterinar, să izoleze
animalele bolnave, moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau
comercializarea cărnii şi a altor produse şi subproduse provenite de la aceste animale,
fără aprobarea autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale;
    f) să anunţe autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
locale, în termenul stabilit de prevederile legale specifice, despre intrarea/ieşirea de
animale în/din localităţi, înstrăinarea şi dobândirea de animale, dispariţia, moartea,
tăierea de animale, precum şi orice alte evenimente privind mişcarea animalelor;
    g) să sprijine autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor în
efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de interes public;
    h) să prezinte animalele pentru efectuarea acţiunilor sanitar-veterinare de
interes public, la locul, data şi ora stabilite de medicul veterinar oficial sau de medicul
veterinar de liberă practică împuternicit;
    i) să respecte măsurile stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor;
    j) să anunţe autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
locală şi să solicite certificatul de sănătate animală şi de transport ori alte documente
necesare în vederea mişcării sau transportului de animale vii, material germinativ de
origine animală, produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-
veterinar;
    k) să trimită autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, la
solicitarea acesteia, copii ale documentelor şi certificatelor ce însoţesc animalele vii,
materialul germinativ de origine animală, produsele şi subprodusele supuse
supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
    l) să respecte interdicţiile şi restricţiile stabilite de autoritatea sanitar-
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind activităţile prevăzute la art. 2;
    m) să pună pe piaţă, să importe, să exporte şi să comercializeze numai
animale vii, material germinativ de origine animală, produse şi subproduse provenite
de la animale, pentru care, dacă au fost tratate cu produse medicinale veterinare, s-au
respectat perioadele de aşteptare sau de întrerupere;
    n) să respecte măsurile de interdicţie şi restricţie pentru produse medicinale
veterinare şi pentru produse şi materii utilizate în nutriţia animalelor, pentru unele
substanţe interzise sau neautorizate a fi administrate animalelor ori a fi folosite în
relaţie cu produsele de origine animală;
    o) să pună la dispoziţie autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor animalele vii sau materialul germinativ de origine animală, produsele şi
subprodusele de origine animală, produsele medicinale veterinare, deşeurile,
subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sau agenţii
patogeni de origine animală, produsele şi materiile utilizate în nutriţia animalelor ori
alte materii şi produse ce pot influenţa starea de sănătate a animalelor, în vederea
examinării şi testării acestora, pentru depistarea unor substanţe interzise sau
neautorizate a fi utilizate în scopuri sanitar-veterinare;
    p) să respecte măsurile de interzicere sau restricţionare privind punerea pe
piaţă, importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu produse şi subproduse ce nu sunt
destinate consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia
animalelor, precum şi dispoziţiile autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor de distrugere a produselor şi subproduselor ce nu sunt destinate
consumului uman sau sunt improprii consumului uman ori pentru nutriţia
animalelor, ce pot constitui un risc potenţial pentru sănătatea animalelor, sănătatea
publică, protecţia animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor;
    q) să aplice normele sanitar-veterinare privind cerinţele de zooigienă, de
adăpostire, îngrijire, de reproducţie şi utilizare raţională a animalelor, precum şi
măsurile suplimentare stabilite de autorităţile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor în aceste domenii;
    r) să aplice măsurile sanitar-veterinare pentru prevenirea bolilor animalelor,
precum şi pentru controlul şi eradicarea sau prevenirea difuzării acestora în teritoriu;
    s) să întreţină în bună stare de funcţionare şi igienă, cu respectarea strictă a
regulilor sanitar-veterinare, mijloacele pentru transportul animalelor vii,
materialului germinativ de origine animală, produselor şi subproduselor supuse
supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
    ş) să păstreze, în limitele de timp stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor, certificatele şi documentele ce atestă sau certifică starea
de sănătate a animalelor vii, a materialului germinativ de origine animală sau a
produselor şi subproduselor supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar;
    t) să respecte măsurile de suspendare sau retragere de pe piaţă a produselor
medicinale veterinare, stabilite de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor, şi să pună la dispoziţie acesteia documentele şi produsele respective,
pentru examinarea acestora, inclusiv prin prelevare de probe pentru examene de
laborator;
    ţ) să se conformeze cerinţelor sanitar-veterinare stabilite prin ordin al
preşedintelui Autorităţii.

PROTECŢIA FONDULUI CINEGETIC


În vederea protejării faunei autohtone, este interzisă introducerea pe
teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de culturi de
microorganisme, a exemplarelor de plante şi animale sălbatice vii, fără
acordul pentru import al organelor de stat competente.
Regimul juridic al vânătorii şi al protecţiei fondului cinegetic este stabilit în
Legea nr. 407/2006 (modificată şi completată prin Legea nr. 197/2007), care
prevede o serie de măsuri cu privire la: administrarea şi gestionarea durabilă a faunei
cinegetice; obligaţiile ce revin deţinătorilor de terenuri pe care se arondează fonduri
de vânătoare; regulile de exercitare a vânătorii; regimul sancţionator în cazul
încălcării prevederilor legale.

Constituirea fondurilor de vânătoare


Conform art. 1, lit. J din Legea nr. 407/2006, fondul de vânătoare este
unitatea de gospodărire cinegetică constituită indiferent de categoria de
teren, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o
stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se
includ în fondul de vânătoare suprafeţele din perimetrul construit sau împrejmuit din
intravilan, suprafeţele rezervaţiilor ştiinţifice, suprafeţele parcurilor naţionale,
suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi suprafeţele strict protejate din
cadrul zonelor umede de importanţă internaţională.

Criteriile de constituire a unui fond de vânătoare sunt următoarele:


a) mărimea suprafeţei fondului de vânătoare;
b) stabilirea faunei sedentare de interes cinegetic;
c) limitele fondului de vânătoare;
d) apartenenţa, de regulă, la acelaşi etaj altitudinal;
e) structura de proprietate asupra terenului. Se urmăreşte, pe cât posibil,
constituirea de fonduri de vânătoare pe terenuri care aparţin aceluiaşi tip de
proprietate;
f) existenţa diversităţii din punct de vedere al folosinţei terenurilor (se urmăreşte
ca în cadrul unui fond de vânătoare să existe cât mai multe categorii de folosinţă a
terenului);
g) constituirea, în timp, a fondurilor de vânătoare.

Administrarea şi gestionarea fondului cinegetic


Administrarea fondului cinegetic se realizează de către autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură, care, în conformitate cu art. 6 din Legea
nr. 407/2006, are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategia privind fondul cinegetic al României;
b) stabileşte criteriile de atribuire în gestiune a fondurilor de vânătoare pe care le
scoate la licitaţie;
c) stabileşte valoarea de pornire pentru licitaţiile pe care le organizează în scopul
atribuirii în gestiune a fondurilor de vânătoare;
d) stabileşte tariful de gestionare pentru fondurile de vânătoare atribuite direct;
e) elaborează metodologia şi reglementările de organizare şi practicare a
vânătorii;
f) stabileşte şi aprobă cotele anuale de recoltă pentru speciile admise la
vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului,
în funcţie de tendinţele evoluţiei populaţiei faunei cinegetice şi de populaţia optimă;
g) propune, în situaţii justificate, modificarea perioadelor legale de vânătoare
pentru unele specii de vânat;
h) avizează propunerile de populare a fondurilor de vânătoare cu specii noi de
vânat, pe baza studiilor de impact, avizate de Academia Română şi de autoritatea
publică centrală care răspunde de protecţia mediului;
i) stabileşte, împreună cu reprezentanţii ministerelor de resort, măsurile necesare
menţinerii echilibrului ecologic şi prevenirii pagubelor cauzate de vânat şi prin
vânătoare, culturilor agricole, animalelor domestice şi fondului forestier;
j) ţine evidenţa şi publică, anual, date referitoare la populaţia de faună
cinegetică, starea de sănătate a acesteia, recoltele şi trofeele de vânat;
k) colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în vederea stabilirii
programelor de învăţământ pentru instituţiile de învăţământ care au ca discipline de
studiu fauna cinegetică şi vânătoarea şi în vederea stabilirii programelor de cercetare
ştiinţifică în domeniul cinegetic;
l) controlează activitatea cinegetică la toate nivelurile;
m) organizează direct şi coordonează activitatea de combatere a braconajului;
n) organizează documentarea ştiinţifică în managementul cinegetic şi stabileşte
sistemul informaţional în domeniul cinegetic;
o) stabileşte criteriile pentru acordarea licenţei de funcţionare gestionarilor
fondurilor de vânătoare;
p) acordă licenţa de funcţionare gestionarilor fondurilor de vânătoare;
q) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru atestarea experţilor tehnici judiciari
în vânătoare;
r) emite şi aprobă modelul permiselor de vânătoare şi ţine evidenţa celor care au
dobândit calitatea de vânător;
s) emite şi pune la dispoziţia gestionarilor fondurilor de vânătoare formularele
autorizaţiilor de vânătoare;
ş) stabileşte rasele de câini admise la vânătoare în România;
t) stabileşte, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi
Muniţiilor, armele şi categoriile de muniţie care se pot folosi la vânătoare în România;
ţ) iniţiază acţiuni de popularizare a activităţii cinegetice şi de educare a
populaţiei în domeniu;
u) participă sau sprijină, după caz, programul colaborărilor internaţionale în
domeniul cinegetic;
v) înfiinţează Comisia Naţională de Evaluare a Trofeelor de Vânat, cu
reprezentare în teritoriu;
x) stabileşte modelul cadru al contractului de gestionare prin negociere cu
reprezentanţii gestionarilor fondurilor de vânătoare.

PROTECŢIA FONDULUI PISCICOL


Conform art. 7 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi
acvacultura, strategia în domeniul protecţiei fondului piscicol şi pescuitului din
bazinele piscicole naturale, precum şi din bazinele piscicole amenajate, a acvaculturii
şi valorificării producţiei, indiferent de forma de proprietate sau de administrare, se
realizează de autoritatea publică centrală sau pentru agricultură şi
alimentaţie împreună cu autoritatea publică centrală care răspunde de
mediu.

Administrarea fondului piscicol


În vederea administrării fondului piscicol din domeniul public de interes naţional,
precum şi din amenajările piscicole din domeniul public şi privat al statului, exceptând
apele de munte şi zona administrată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta
Dunării", s-a înfiinţat, conform legii, Compania Naţională de Administrare a Fondului
Piscicol, entitate având personalitate juridică proprie.
Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol funcţionează
pe bază de gestiune economică proprie prin autofinanţare, în subordinea Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, având următoarele atribuţii:
a) aplică strategiile naţionale din domeniul protejării fondului piscicol şi
gestionării exploatării durabile prin pescuit, a resurselor piscicole ce aparţin fondului
piscicol, precum şi dezvoltarea pisciculturii şi a celorlalte ramuri ale acvaculturii;
b) elaborează metodologia de evaluare a fondului piscicol şi de stabilire a cotelor
anuale de peşti şi o supune spre aprobare autorităţii publice centrale care se ocupă de
piscicultură;
c) asigură exploatarea durabilă prin pescuitul comercial şi pescuitul
recreativ/sportiv, la nivelul cotelor admisibile, din fondul piscicol proprietate publică
şi privată a statului;
d) acordă licenţe/autorizaţii de pescuit comercial, recreativ/sportiv persoanelor
fizice şi juridice, în condiţiile legii;
e) concesionează către persoanele fizice sau juridice fondul piscicol din domeniul
public şi privat al statului, în vederea exploatării şi valorificării resurselor piscicole;
f) elaborează şi propune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru
agricultură şi alimentaţie nivelul minim al redevenţei şi al tarifelor de acordare a
licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit;
g) protejează, conservă şi reface prin repopulări fondul piscicol din bazinele
naturale;
h) elaborează norme şi propune reglementări în conformitate cu atribuţiile ce
derivă din obiectul de activitate şi cu obligaţiile asumate de România prin semnarea
acordurilor şi aderarea la organisme şi convenţii internaţionale în domeniu şi le
supune spre aprobare autorităţii publice care se ocupă de piscicultură;
i) organizează şi desfăşoară activităţi de inspecţie piscicolă privind respectarea
prevederilor prezentei legi şi a altor reglementări în vigoare;
j) organizează şi coordonează activităţile de cercetare ştiinţifică în domeniul
pescuitului şi acvaculturii;
k) prestează servicii pentru terţi;
l) desfăşoară activităţi de pescuit, piscicultură, procesare, transport şi
comercializare a peştelui pentru bazinele piscicole naturale şi amenajările piscicole
care nu sunt concesionate.
MĂSURI DE PROTECŢIE A ANIMALELOR DOMESTICE
În legislaţia românească, protecţia animalelor domestice nu are încă o
reglementare unitară, prevederile cu privire la protectia acestor animale găsindu-
se într-o serie de legi, cum ar fi;
- Legea nr. 205 din 26 mai 2004 privind protecţia animalelor;
- Legea nr. 60 din 24 martie 2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru
protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003;
- Legea zootehniei nr. 72 din 16 ianuarie 2002;
- Legea sanitară veterinară nr. 60/1974 (modificată şi completată prin OUG nr.
62/2001, aprobată prin legea nr. 758/2001);
- Hotărârea de Guvern nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor la normele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Constituie contravenţii la normele sanitar-veterinare privind protecţia,


bunăstarea şi creşterea animalelor urmatoarele fapte:
- lovirea, chinuirea, părăsirea sau creşterea animalelor în condiţii improprii,
prin încălcarea normelor de creştere şi sanitare veterinare;
- folosirea la tracţiune a cabalinelor şi a bovinelor sub vârsta de 2 ani sau în
ultima lună de gestaţie şi în prima lună de lactaţie;
- nerespectarea repaosului de boală sau a prescripţiilor medicale stabilite de
personalul sanitar veterinar prin Actul sanitar veterinar de punere sub observaţie,
pentru recuperarea stării de sănătate şi a capacităţii de reproducţie şi producţie a
animalelor;
- neaplicarea şi nerespectarea normelor sanitare veterinare referitoare la
protecţia şi bunăstarea animalelor în ceea ce priveşte adăpostirea, hrănirea,
îngrijirea, starea de sănătate, transportul, tăierea, uciderea sau eutanasierea celor cu
afecţiuni incurabile ori a câinilor agresivi din rasele interzise pe teritoriul României;
- neaplicarea şi nerespectarea normelor de igienă privind întreţinerea
adăposturilor pentru animale, a incintelor, padocurilor, taberelor, stânelor, surselor
de apă, depozitelor de furaje, platformelor de gunoi şi a sistemelor de evacuare şi
colectare a dejecţiilor;
- neprezentarea de către deţinători a animalelor pentru efectuarea operaţiunilor
sanitare veterinare obligatorii, la locul, data şi ora stabilite şi comunicate de medicul
veterinar oficial, precum şi refuzul acestora de a supune animalele acţiunilor sanitar
veterinare obligatorii;
- nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a cerinţelor stabilite de
autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă pentru
importul, exportul şi tranzitul de animale, produse alimentare, produse medicinale de
uz veterinar, alte produse de uz veterinar sau de produse destinate nutriţiei
animalelor;
- refuzul persoanelor fizice sau juridice de a executa dispoziţiile autorităţii
sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente privind destinaţia
vamală a animalelor vii, produselor alimentare, produselor medicamentoase şi
biologice de uz veterinar şi a altor materiale şi produse supuse controlului sanitar
veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, aflate sub restricţii sanitare veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor.
BIBLIOGRAFIE

 https://www.scribd.com/document/77934858/Protectia-Juridica-a-
Padurilor-Florei-Si-Faunei
 https://www.scribd.com/document/79950754/protectia-faunei
 http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/08/2012-08-
08_legislatie_protectia_naturii_oug57din2007regimariinaturalepr
otejate.pdf
 http://www.arsal.ro/wp-content/uploads/2017/02/2004.-
Lege_205_2004-privind_protectia_animalelor_188ro.pdf
 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/77053
 http://www.euroavocatura.ro/legislatie/437/Legea_nr__192_2001,
_Republicata,_privind_fondul_piscicol,_pescuitul_si_acvacultura