Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ARGUMENT
Comunicarea permite schimbul de informaţii, este condiţia sine qua non a vieţii în
societate. Ea este inevitabilă: oamenii nu pot trăi izolaţi unii de alţii. De asemenea, comunicarea
este indispensabilă progresului personal şi social; constituie mecanismul prin care relaţiile
umane există şi se dezvoltă.
Tocmai de aceea consider oportună desfăşurarea unui astfel de program care să-i înveţe
pe elevi să comunice eficient.
OBIECTIVE:
- identificarea tipurilor de comunicare;
GRUP ŢINTĂ:
elevi de gimnaziu - clasa a VII-a
METODE ŞI MIJLOACE:
• exerciţiul * foi de scris
• explicaţia * instrumente de scris
• jocul didactic * fişe de lucru
• conversaţia * chestionare
• brainstorming-ul * culori/markere
• dezbaterea * flipchart / table
• problematizarea * materiale informative
• reflexia
• demonstraţia
• expunerea
• argumentarea
• lucrul individual/pe grupe
Obiective:
Scenariul activităţii
Exerciţiu de spargere a gheţii: fiecare participant primeşte câte un bileţel pe care este
scris un cuvânt. Pe rând, fiecare participant la grup va comunica grupului ce este scris pe bileţel,
dar fără să utilizeze cuvintele. Colegii vor trebui să ghicească cuvântul.
Desfăşurarea activităţii
Ce a lipsit?
- Ce însemnă comunicarea? (se cere participanţilor să găsească cât mai multe sinonime pentru
comunicare).
Există două tipuri de comunicare (comunicare verbală-atunci când utilizăm cuvintele, fie
vorbite, fie scrise) şi comunicare non-verbală - mimica feţei, vocea, poziţia corpului,
îmbrăcămintea).
Participanţii sunt împărţiţi în perechi şi primesc fişa. Pe baza imaginilor vor trebui să
realizeze o scurtă poveste despre personajele prezentate. După ce fişele au fost completate, se
expun şi se prezintă.
Exerciţiu: participanţii sunt împărţiţi în perechi, se vor aşeza spate în spate. Unul va fi
povestitorul şi celălalt ascultătorul. În timpul derulării exerciţiul povestitorul va povesti ceea ce
doreşte, iar ascultătorul va asculta fără să utilizeze nici un mijloc de comunicare non-verbală,
doar va asculta. După 5 minute, exerciţiul se opreşte. Participanţii se întorc faţă în faţă, se reia
povestea, dar de data aceasta ascultătorul poate utiliza mijloacele comunicării non-verbale,
poate pune întrebări. După 5 minute exerciţiul se opreşte. Se reuneşte grupul şi sunt puse
întrebări participanţilor:
Discuţii/Întrebări de sprijin
Concluzia finală: comunicarea este eficientă, atunci când există atât comunicare verbală,
cât şi comunicare non-verbală.
Obiective:
Scenariul activităţii
Desfăşurarea activităţii
Exerciţiu: se aleg trei voluntari dintre membrii grupului. Aceştia vor trebui să iasă din
sală. Participanţii rămaşi în sală primesc următorul instructaj: când intră primul voluntar şi
acesta va începe să povestească ceva, grupul va trebui să fie indiferent la ceea ce povesteşte
voluntarul (fiecare îşi va vedea de treaba lui, va vorbi cu colegul, va scrie sau va desena ceva),
când va intra cel de-al doilea voluntar, grupul va fi agresiv) vor vorbi tare unii cu ceilalţi, îl vor
întrerupe nu îl vor lăsa să vorbească, la cel de al treilea voluntar, vor avea o atitudine
încurajatoare (nu vor face gălăgie, îi vor pune întrebări ajutătoare, vor zâmbi încurajator).
Discuţii/Întrebări de sprijin
Exerciţiu „În oglindă”. Participanţii sunt împărţiţi în perechi. Unul va mima diferite
stări, iar celălalt va fi oglinda, va reflecta mimica şi gesturile partenerului. Exerciţiul continuă
prin faptul că unul dintre parteneri va avea sarcina să povestească un eveniment trist, iar
coechipierul va trebui să reflecte prin mimica feţei ceea ce exprimă cel care povesteşte oral (prin
mimica feţei trebuie să îi arate celuilalt că ascultă şi că înţelege), dacă este cazul va trebui să fie
exemplificat înainte.
Discuţii/Întrebări de sprijin
Ce simţiţi?
Ce gândiţi?
„Eşti la şcoală, în recreaţie. Toţi colegii tăi alergă şi sunt veseli. Observi că Maria, care de
obicei este o fată veselă şi zglobie stă tristă în bancă. Te apropii de ea şi o întrebi ce face. Ea îţi
spune că este tristă deoarece mama ei este bolnavă şi trebuie operată ”.
- te întorci cu spatele;
- o priveşti în ochi;
- nu o întrerupi;
- o mângâi pe umăr;
- o încurajezi;
Obiective:
Resurse necesare: planşe cu cele trei tipuri comportamentale, fişe de lucru cu tabele,
instrumente de scris, tablă.
Se formează două şiruri de copii, faţa în faţă. Un voluntar/cel care rămâne fără pereche
sau animatorul trece printre cele două şiruri („maşina de spălat”). Când ajunge în dreptul
primei perechi din şir se opreşte şi aşteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune
mâna pe umăr şi îi spune o caracteristică, o calitate personală sau o vorbă bună. Cel „spălat”
mulţumeşte şi trece mai departe. Atenţie: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al
comunicării! Neapărat trebuie să treacă prin „maşina de spălat” copiii trişti, timizi, negativişti,
pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i determina să
gândească pozitiv.
Se cere elevilor să-şi imagineze fiecare o situaţie în care colegul de bancă îl înţeapă cu
creionul în timpul orei de matematică. Ce posibilităţi de a reacţiona vă imaginaţi? Se notează
răspunsurile pe tablă şi apoi se discută pe marginea întrebărilor:
Se cere elevilor să includă reacţiile imaginate şi notate pe tablă într-unul din cele trei
tipuri de comportamente descrise. Se discută pe scurt.
Exemple de situaţii:
Colegul tău de bancă ţi-a luat pacheţelul şi l-a mâncat fără să-ţi ceară voie.
Deşi ai întârziat doar 5 minute, profesorul ţi-a pus absent şi nu vrea să ţi-l motiveze.
- Care mesaje vi s-au părut cel mai uşor de formulat? Care vi s-au părut cel mai greu
de formulat ?
- Care sunt cele mai frecvente mesaje pe care le utilizaţi în viaţa de zi cu zi?
- Ce consecinţe credeţi că pot apărea când folosim fiecare din cele 3 tipuri de
Fişă de răspuns:
Obiective:
- să-şi exerseze abilitatea de a asculta;
Concepte cheie: mesaje non-verbale, limbaj corporal, contact vizual, expresie facială.
Se împart elevii în 3-5 şiruri. Aceştia stau în picioare, unul în spatele celuilalt, la mică
distanţă - fie în faţa clasei, fie lângă băncile lor. Elevii situaţi în partea din spate a şirurilor se
gândesc la un număr format din cifre, zeci şi unităţi şi-l vor transmite celor din faţa lor prin
bătăi uşoare pe umeri şi cap, după cum urmează: sutele se bat pe umărul stâng al elevului din
faţă; zecile se bat pe cap, iar unităţile se bat pe umărul drept. Elevul care a perceput bătăile
uşoare pe umeri şi cap încearcă să identifice numărul transmis şi să-l comunice mai departe,
celui din faţa lui. Se continuă până când elevul din faţa şirului poate spune ce număr i s-a
comunicat. Câştigă şirul în care numărul transmis de elevul din spatele şirului coincide cu
numărul perceput de elevul din faţa şirului. Se poate relua, dar inversându-se poziţia elevilor în
şir:cel din faţă merge în spatele şirului.
Se aleg două articole din ziare pentru a fi citite grupului. Fără nici o introducere, se
spune elevilor că le vor fi citite două articole din ziar şi se trece la citirea primului articol.
Ulterior se vor adresa întrebări specifice referitoare la conţinutul articolelor. Probabil că puţini
elevi vor răspunde corect. Apoi, se va anunţa din nou grupul de elevi că li se va citi un articol
din ziar, iar la sfârşit li se vor adresa întrebări, iar cel ce va răspunde cel mai bine va primi un
premiu. În acest caz diferenţa este că elevii vor lua notiţe în timpul lecturii şi vor putea
răspunde corect.
Discuţii/Întrebări de sprijin:
- Aţi ascultat prima lectură, totuşi puţini dintre voi au reuşit să răspundă la întrebări. De ce?
- De ce s-a întâmplat altfel cu al doilea articol. Diferenţa a fost că a existat o motivaţie pentru a
asculta cu atenţie.
- Înclină din cap ca să arăţi că asculţi. Foloseşte expresii faciale că ”da”, ” hm” etc
Obiective:
Concepte cheie:.
Unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură geometrică. Ceilalţi elevi nu au văzut
figura. Sarcina elevului voluntar este să descrie numai verbal figura, în timp ce ceilalţi elevi
încearcă să o reproducă pe hârtia lor (ex. desenaţi în partea de sus a foii un pătrat; în colţul din
jos din partea dreaptă desenaţi un dreptunghi etc.). Ceilalţi elevi nu au voie să pună întrebări,
doar să încerce să redea prin desen cât mai exact figura descrisă. În final figurile desenate se
compară cu figura iniţială.
Se cere elevilor să vă dea exemple de teme preferate de ei: realizări personale, familie,
activităţi preferate, filme preferate etc. Li se spune acestora că, astăzi, clasa lor se va transforma
într-un studio TV, unde vor putea obţine mai multe informaţii despre aceste teme de la diverşi
invitaţi (colegii lor).
Se propun 2 elevi care vor interpreta rolul reporterului şi rolul invitatului (intervievatul).
Li se dă următoarea instrucţiune:
• Invitatul – va trebui să dea cât mai multe amănunte despre tema aleasă (stabilită de
comun acord cu reporterul)
• Restul clasei – observatorii – vor urmări dialogul dintre colegii lor şi vor identifica
elemente utilizate de reporter pentru a arăta că ascultă şi înţelege mesajul. Cereţi-le să noteze
aceste elemente pe o foaie.
Acest pas se poate repeta de 3-4 ori, schimbând tema, „reporterul” şi „invitatul”.
ascultare eficientă.
Discuţii/Întrebări de sprijin:
PERIOADA DE DESFĂŞURARE:
- aprecieri verbale
- chestionare orală/scrisă